Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1492/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1492/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 03-12-2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1492/A/2015
Ședința publică de la 3 decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. R.
JUDECĂTOR - V. G.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror - V. T.
S-a luat spre examinare apelul formulat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA BAIA M. împotriva sentinței penale nr.945 din 29.07.2015 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosarul nr._, în care inculpatul M. F. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, dat în dosarul de urmărire penală nr. 265/P/2014, pentru săvârșirea infracțiunilor de infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. b VCP și art. 5 Cod penal.
La apelul nominal se constată lipsa părții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterile au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 26 noiembrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2015, s-a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 03 decembrie 2015.
CURTEA
Prin sentința penală nr.945 din 29 iulie 2015 pronunțată de judecătoria Baia M. în dosarul nr._, în temeiul art. 396, alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de: conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o alcoolemie în sânge peste limita legală, infracțiune prevăzută de art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu consecințele prevăzute de art. 71, art. 64, lit. a, teza a II-a Cod penal; - conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, prevăzută de art. 86, alin. 1 din OUG 195/2002, la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, cu consecințele prevăzute de art. 71, art. 64, lit. a, teza a II-a Cod penal.
În baza art. 36, alin. 1, art. 33, b, raportat la art. 34, lit. b Cod penal din 1969, au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 6 luni, stabilind pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu consecințele prevăzute de art. 71, art. 64, lit. a, teza a II-a Cod penal.
În baza art. 86, indice 1 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, iar, în baza art. 86, indice 2 Cod penal din 1969, stabilește un termen de încercare de 5 ani ce urmează a se calcula de la data rămânerii definitive a prezentei.
În baza art. 863 Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
Datele prevăzute la literele b), c) și d) se comunică serviciului menționat la litera a).
În temeiul art. 863 alin. 3, lit. e Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare, s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce niciun vehicul.
Supravegherea executării obligației prevăzute de art. 863 alin. 3, lit. e Cod penal din 1969 se face de Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86, indice 4 Cod penal din 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 71, alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 274, alin. 1 Cod procedură penală,a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în noaptea de 23/24 aprilie 2012, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul M. F. a condus pe drumurile publice autoutilitara proprietate personală marca Volkswagen Caravell cu numărul de înmatriculare WW 720 DC atribuit în Franța, deplasându-se din orașul Năsăud, județul Bistrița-Năsăud în direcția localității Lăpușel, județul Maramureș.
În 24 aprilie 2012, în jurul orei 00:20, în timp ce conducea autoutilitara pe drumul național nr. 1 C, în localitatea Satulung, județul Maramureș, pe sensul de deplasare anterior arătat, inculpatul a fost oprit în trafic de către un echipaj al poliției.
Cu prilejul controlului efectuat de către organele de poliție, acestea au constatat că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, precum și faptul că acesta avea în aerul expirat o concentrație alcoolică de 0,83 mg/l alcool pur.
În aceste circumstanțe, inculpatul a fost condus la Centrul de permanență din Șomcuta M., unde i s-a prelevat o mostră de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, la ora 00:57. Inculpatul a refuzat prelevarea celei de-a doua mostre.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr._ din 24 aprilie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Județean Maramureș, inculpatul M. F. a avut o alcoolemie de 1,50 grame la mie în mostra de sânge ce i-a fost prelevată.
Starea de fapt astfel cum a fost descrisă și cum a fost recunoscută de inculpat se probează cu buletinul de analiză toxicologică nr._/24.04.2012 (fila 8 din dosarul de urmărire penală), adresa nr. II/F/6984 din 4 mai 2012 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Bistrița-Năsăud (fila 12 din dosarul de urmărire penală), declarația inculpatului M. F. (filele 31-32 din dosarul de urmărire penală, fila 13 din dosarul instanței).
Prin Ordonanța din data de 18 iunie 2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul M. F. pentru infracțiunile prevăzute de art. 86, alin. 1 din OUG 195/2002 și art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002, totul cu aplicarea art. 33, lit. b Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal.
Examinând cauza, se constată că faptele săvârșite de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, pentru motivele care urmează să fie prezentate mai jos.
Alcoolul diminuează simțurile puterii de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor și al încălcărilor de lege crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool ingerat. De altfel, infracțiunea de conducere pe drumurile publice sub influența alcoolului este o infracțiune de pericol, astfel că, pentru a se evita producerea de accidente de circulație, legiuitorul a incriminat această faptă, pericolul social fiind unul real, evident.
Acțiunea de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulației rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta.
Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârșirea acțiunii constitutive, și nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanțele în care s-a săvârșit fapta și din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.
De asemenea, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are permis de conducere este tot o infracțiune de pericol, incriminată de legiuitor pentru a preveni accidentele din trafic. Faptul că inculpatul nu a fost implicat în vreun incident rutier nu imprimă faptei o periculozitate scăzută, aceasta prezentând totuși pericol social.
Comportamentul inculpatului, care a condus autoturismul cunoscând faptul că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, denotă lipsa de responsabilitate a acestuia față de obligativitatea respectării legislației în materia circulației rutiere, dar și față de integritatea fizică a celorlalți participanți la trafic, care putea fi pusă în pericol prin producerea unui incident rutier, determinat de lipsa de cunoștințe a acestuia.
Conform prevederilor art. 20 din OUG 195/2002, pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule, tramvaie, tractoare folosite exclusiv la exploatările agricole și forestiere sau mașini autopropulsate, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere corespunzător.
În raport de situația de fapt expusă, instanța reține sub aspectul încadrării juridice a faptelor, următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea de fapte comise în cursul anului 2012, deci sub imperiul Codului penal din 1969, se impune analizarea legii penale mai favorabile.
Art. 3 din Codul penal consacră principiul activității legii penale stabilind că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Art. 5, alin. 1 al aceluiași act normativ prevede o excepție de la principiul activității legii penale, stabilind că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penala, cât și condițiile referitoare la pedeapsă (Decizia nr. 1470/08.11.2011 a Curții Constituționale a României). De asemenea, instanța va avea în vedere și Decizia 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, care impune analizarea globală a aplicării legii penale mai favorabile.
Analizând comparativ dispozițiile art. 86, alin. 1 din OUG 195/2002 și cele ale art. 335, alin. 1 Cod penal, instanța a reținut că, în cazul formei de bază a infracțiunii, reglementarea anterioară și cea actuală sunt similare sub aspectul conținutului constitutiv. De asemenea, limitele de pedeapsă prevăzute sunt aceleași.
Apoi, analizând comparativ dispozițiile art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002 și cele ale art. 336, alin. 1 Cod penal, precum și modalitățile de individualizare a pedepsei conform celor două reglementări, instanța a reținut că, în speță, legea penală mai favorabilă este cea anterioară intrării în vigoare a noului Cod penal, în raport de următoarele argumente.
Astfel, sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, reglementarea anterioară este similară cu cea actuală, incriminând conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană aflată sub influența alcoolului.
Sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de cele două reglementări, instanța a constatat că noua reglementare prevede, spre deosebire de OUG 195/2002, alternativ pedeapsa închisorii cu amenda penală, astfel că, sub acest aspect legea nouă ar fi mai favorabilă, în măsura în care instanța ar înclina spre aplicarea acestei sancțiuni.
Totuși, în speță, reținând valoarea mare a alcoolemiei, instanța a apreciat că nu este suficientă pedeapsa amenzii penale, pentru a se atinge scopul preventiv și educativ al pedepsei, impunându-se aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Având în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de care a fost acuzat și a solicitat ca judecarea sa să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța urmează să reducă cu o treime limitele pedepsei închisorii către care s-a orientat anterior pentru fiecare infracțiune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prin aplicarea art. 396, alin. 10 din Codul de procedură penală.
În ceea ce privește dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni, din analiza comparativă a art. 33 Cod penal din 1969 și a art. 38 din Codul penal actual, apare a fi mai favorabilă reglementarea anterioară care presupune contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile săvârșite în cea mai grea, iar apoi, în mod facultativ, instanța poate aplica un spor de pedeapsă ce nu poate depăși 5 ani. Potrivit art. 39 Cod penal actual, după stabilirea pedepsei celei mai grele, instanța este obligată să aplice un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse.
De asemenea, instanța a avut în vedere și modalitățile de individualizare a executării pedepsei. Astfel, în raport de datele speței, instanța înclină spre aplicarea unei pedepse cu închisoarea, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens.
Analizând modalitățile de individualizare a pedepsei prevăzute de cele două reglementări, instanța a apreciat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzută de art. 86, indice 1 Cod penal din 1969 este mai favorabilă decât suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzută de noul Cod penal.
Astfel, pedeapsa maximă stabilită de instanță a cărei executare poate fi suspendată sub supraveghere este diferită în cele două reglementări (3 ani închisoare, potrivit noului Cod penal, respectiv 4 ani închisoare sau 3 ani în caz de concurs de infracțiuni, potrivit Codului penal din 1969). Noul Cod penal nu permite aplicarea suspendării sub supraveghere a pedepsei atunci când fapta este comisă în stare de recidivă, spre deosebire de Codul penal din 1969 care permitea acest lucru.
În noul Cod penal, termenul de supraveghere este cuprins între 2 și 4 ani, fără a se adăuga la acesta pedeapsa a cărei executare se suspendă, fără a putea fi mai mic decât durata pedepsei aplicate. Mai mult, noua reglementare stabilește un alt set de măsuri de supraveghere și obligații decât Codul penal din 1969.
În cazul noii reglementări, legiuitorul prevede o condiție suplimentară, respectiv acordul inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, întrucât, potrivit art. 93, alin. 3 Cod penal, prestarea unei munci în folosul comunității este obligatorie pe parcursul termenului de supraveghere.
Nu în ultimul rând, în noul Cod penal, efectul definitiv al suspendării sub supraveghere este acela că pedeapsa se consideră executată, în vreme ce, potrivit Codului penal din 1969, intervenea reabilitarea de drept.
Având în vedere dispozițiile Deciziei 265/2014 a Curții Constituționale a României care au statuat că „dispozițiile art. 5 sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”, precum și argumentele expuse anterior, instanța apreciază că, în speță, legea penală mai favorabilă este cea anterioară, deci OUG 195/2002, cu aplicarea dispozițiilor din Codul penal din 1969.
Pe cale de consecință, reținând aplicarea art. 5 Cod penal, în temeiul art. 396, alin. 10 Cod procedură penală, instanța a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86, alin. 1 din OUG 195/2002, și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002, totul cu aplicarea art. 33, lit. b Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal.
Instanța a reținut că fapta inculpatului M. F. care, în noaptea de 23/24 aprilie 2012, a condus pe drumurile publice din județele Bistrița-Năsăud și Maramureș, inclusiv pe drumul național nr. 1C, în localitatea Satulung, județul Maramureș, din direcția orașului Năsăud în direcția localității Lăpușel, autoutilitara marca Volkswagen Caravell cu numărul de înmatriculare WW 720 DC atribuit în Franța, având în sânge o alcoolemie mai mare de 0,80 g/l, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002.
Fapta aceluiași inculpat, care în aceeași dată, a condus pe drumurile publice din județele Bistrița-Năsăud și Maramureș, inclusiv pe drumul național nr. 1C, în localitatea Satulung, județul Maramureș, din direcția orașului Năsăud în direcția localității Lăpușel, autoutilitara marca Volkswagen Caravell cu numărul de înmatriculare WW 720 DC atribuit în Franța, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86, alin. 1 din OUG 195/2002.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite (de la 1 la 5 ani, în cazul ambelor infracțiuni, limite care vor fi reduse ca urmarea a aplicării dispozițiilor art. 396, alin. 10 Cod procedură penală), împrejurările comiterii faptelor, dar și persoana inculpatului.
Așa cum rezultă din fișa actualizată de cazier depusă de inculpat la dosarul cauzei (filele 11-12 din dosarul instanței), inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 luni, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, prin sentința penală 83/23.12.2009 a Judecătoriei Șomcuta M., definitivă prin neapelare la data de 07.01.2010.
Prin sentința penală 329/01.07.2013 a Judecătoriei D., definitivă prin neapelare la data de 16.07.2013, inculpatul a fost condamnat la două pedepse de câte 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002 și art. 86, alin. 1 din OUG 195/2002. Judecătoria D. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată anterior, și a dispus executarea cumulată a celor două pedepse, acesta având de executat 11 luni închisoare.
Inculpatul a fost încarcerat în executarea pedepsei de 11 luni închisoare, în perioada 11.08._14, când a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă de 134 zile.
Constatând că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, așa cum prevăd dispozițiile art. 396, alin. 2 Cod procedură penală, după reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, așa cum impun prevederile art. 396, alin. 10 Cod procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o alcoolemie în sânge peste limita legală, infracțiune prevăzută de art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002.
De asemenea, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, prevăzută de art. 86, alin. 1 din OUG 195/2002.
Instanța a constatat că faptele ce fac obiectul prezentului doar sunt comise în forma pluralității concursului de infracțiuni cu faptele ce au făcut obiectul dosarului_, în care Judecătoria D. a pronunțat sentința penală 329/01.07.2013, definitivă la data de 16.07.2013.
De asemenea, instanța a constatat că faptele ce fac obiectul prezentului dosar au fost comise după împlinirea termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală 83/23.12.2009 a Judecătoriei Șomcuta M., definitivă prin neapelare la data de 07.01.2010, termenul de încercare împlinindu-se în data de 06.04.2012.
Având în vedere faptul că pedeapsa de 11 luni închisoare, aplicată prin sentința penală 329/01.07.2013 a Judecătoriei D. (cumul juridic între pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată de Judecătoria Șomcuta M., și 8 luni închisoare, aplicată de Judecătoria D.), a fost pusă în executare, inculpatul fiind încarcerat în perioada 11.08._14, rezultă că această pedeapsă nu mai este executabilă.
Așa fiind, instanța nu a procedat la contopirea pedepselor aplicate prin prezenta cu cele 2 pedepse de câte 8 luni închisoare, aplicate de Judecătoria D..
Constatând că faptele ce au făcut obiectul prezentului dosar sunt concurente, fiind comise înainte de a interveni condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, în baza art. 36, alin. 1, art. 33, lit. b, raportat la art. 34, lit. b Cod penal din 1969, instanța a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, stabilind pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu consecințele prevăzute de art. 71, art. 64, lit. a, teza a II-a Cod penal.
Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal din 1969, apreciind că acesta se poate realiza și fără privare de libertate, instanța, având în vedere că sunt întrunite condițiile din art. 86, indice 1 Cod penal din 1969, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, iar, în baza art. 86, indice 2 Cod penal din 1969, a stabilit un termen de încercare de 5 ani ce urmează a se calcula de la data rămânerii definitive a prezentei.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni care se realizează atât pentru cei cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea și reeducarea inculpaților, cât și pentru ceilalți destinatari ai legii penale care își vor conforma conduita exigențelor acestei legi. Având în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpat, instanța a apreciat că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins și prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Cu privire la această modalitate de individualizare judiciară de executare a pedepsei, instanța a apreciat-o ca fiind cea mai potrivită pentru inculpat, acesta îndeplinind condițiile cumulative strict și limitativ prevăzute de lege: pedeapsa stabilită pentru infracțiune nu depășește 4 ani (3 ani pentru concursul de infracțiuni), inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție. Conduita inculpatului a fost verificată pe durata termenului de încercare, astfel încât se apreciază că există toate premisele ca scopul preventiv și educativ al pedepsei să fie atins și prin această modalitate de individualizare a executării.
Instanța a constatat că pedeapsa aplicată anterior este în cuantum de 11 luni închisoare (prin cumulul juridic al pedepselor de 3 luni închisoare și 8 luni închisoare), astfel că nu reprezintă un impediment la aplicarea acestei modalități de individualizare a executării pedepsei.
În baza art. 863 Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
Datele prevăzute la literele b), c) și d) se comunică serviciului menționat la litera a).
În temeiul art. 863 alin. 3, lit. e Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare, s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce niciun vehicul. Această obligație este necesar a fi aplicată inculpatului, având în vedere valoarea mare a alcoolemiei constatate, dar și perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul cu privire la același tip de infracțiuni, aspect care impune luarea de măsuri severe față de inculpat, pentru a evita comiterea de fapte similare în viitor.
Supravegherea executării obligației prevăzute de art. 863 alin. 3, lit. e Cod penal din 1969 se va face de Serviciul de Probațiune Tribunalul Bistrița-Năsăud.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86, indice 4 Cod penal din 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 71, alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 274, alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel P. DE PE L. JUDECĂTORIA BAIA M. prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie efectuate operațiunile de contopire, atât a pedepsei aplicată prin sentința penală nr.329/2013, cât și cea aplicată prin sentința penală nr.83/2009, deoarece instanța de fond în mod neîntemeiat a considerat că aceste pedepse au fost deja executate, motiv pentru care nu pot fi contopite.
În motivele de apel s-a arătat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale menționate mai sus sunt concurente și chiar dacă pedepsele au fost executate, acestea trebuie contopite cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Prin urmare, s-a solicitat să se constate că, faptele care fac obiectul prezentei cauze sunt concurent cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.329/2013 a Judecătoriei D., după care să fie efectuate operațiunile de contopire potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 V.C.p. și să se deducă perioada executată.
De asemenea, s-a apreciat că nu se impune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului prin sentința penală nr.83/2009, deoarece s-a împlinit termenul de încercare.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de parchet, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpat, care s-a prevalat de disp. art.374 alin.4 – art.375 C.p.p. în sensul că, în noapte de 23/24 aprilie 2012 inculpatul M. F. a condus pe drumurile publice din județele Bistrița-Năsăud și Maramureș, autoutilitara Volkwagen Carevell cu nr. WW720CD, înmatriculat în Franța, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
Același inculpat, a condus pe drumurile publice autovehiculul menționat mai sus, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpat, întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de: conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de atz.87 alin.1 din OUG nt.195/2002 și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite în limita prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina acestuia, ținându-se seama de disp. art.74 C.p. și art.396 alin.10 C.p.p. iar rezultanta a fost suspendată sub supraveghere potrivit art.86/1 V.C.p., stabilindu-se și obligațiile pe care inculpatul trebuie să le îndeplinească pe perioada termenului de supraveghere.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, deoarece a constatat că, deși infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat anterior sunt concurente cu faptele din prezenta cauză, nu a efectuat operațiunile de contopire, deși această operațiune era obligatorie potrivit art.36 V.C.p.
Apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Baia M. sub acest aspect este întemeiat și urmează să fie admis.
Prin sentința penală nr.329/1 iulie 2013 a Judecătoriei D. inculpatul M. F. a fost condamnat la două pedepse de câtre 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de: conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.320/1 C.p.p. și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge prev. art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.320/1 C.p.p.
În baza art.33 C.p.au fost contopite cele două pedepse în pedeapsa de 8 luni închisoare .
Potrivit art.83 C.p. a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.83/2009 a Judecătoriei Șomcuta M., urmând să fie executată pedeapsa de 11 luni închisoare, în regim de detenție.
Având în vedere că, infracțiunile pentru care inculpatul M. F. a fost condamnat prin sentința penală nr.329/1 iulie 2013 a Judecătoriei D., sunt concurente cu faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată în prezenta cauză și condamnat la instanța de fond, iar operațiunea de contopire a tuturor pedepselor este obligatorie potrivit disp. art.36 V.C.p., în baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. urmează să fie admis apelul formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BAIA M. împotriva sentinței penale nr. 945 din 29.07.2015 a Judecătoria Baia M., care va fi desființată doar cu privire la latura penală a cauzei și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, vor fi menținute pedepsele de 1 an și 6 luni și respectiv de 1 an și 2 luni aplicate în cauză inculpatului M. F. .
În baza art.36 C.p. anterior, art.33 lit.a și 34 lit.b C.p. anterior se va constata concursul de infracțiuni cu infracțiunile pentru care inculpatul M. F. a fost condamnat prin sentința penală nr. 329/01.07.2013 a Judecătoriei D., definitivă la data de 12 iulie 2013 prin neapelare.
Urmează să fie descontopită pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea mai sus arătată, în pedepsele sale componente, respectiv în două pedepse de câte 8 luni închisoare aplicate în baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicare art.320 ind.1 C.p.p. și respectiv art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicare art.320 ind.1 C.p.p.
Se va constata că prin aceeași hotărâre, respectiv sentința penală nr.329/1 iulie 2013 a Judecătoriei D., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.83/2009 a Judecătoriei Șomcuța M. și s-a dispus executarea pedepsei de 3 luni alături de pedeapsa de 8 luni închisoare.
Urmează să fie contopite următoarele pedepse: 1 an și 6 luni și respectiv de 1 an și 2 luni aplicate în cauză, cu cele 2 pedepse de câte 8 luni închisoare arătate mai sus, inculpatul va executa în final pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, în regim de detenție.
Se va constata că faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost comise după împlinirea termenului de încercare (16.07.2013) al suspendării condiționate a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.83/2009 a Judecătoriei Șomcuța M., sens în care această pedeapsă nu mai poate fi revocată.
Urmează să se facă aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II a C.p. anterior.
În baza art.36 alin.3 C.p. anterior se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată 11.08.2013 – 26.02.2014.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BAIA M. împotriva sentinței penale nr. 945 din 29.07.2015 a Judecătoria Baia M., pe care o desființează doar cu privire la latura penală a cauzei.
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, menține pedepsele de 1 an și 6 luni și respectiv de 1 an și 2 luni aplicate în cauză inculpatului M. F. (născut la 01.04.1982 în Năsăud, județul Bistrița-Năsăud, CNP_, fiul lui F. și T., cetățenie română, căsătorit, doi copii minori, fără studii, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în Năsăud, .. 2A/67, județul Bistrița-Năsăud).
În baza art.36 C.p. anterior, art.33 lit.a și 34 lit.b C.p. anterior constată concursul de infracțiuni cu infracțiunile pentru care inculpatul M. F. a fost condamnat prin sentința penală nr. 329/01.07.2013 a Judecătoriei D., definitivă la data de 12 iulie 2013 prin neapelare.
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea mai sus arătată în pedepsele sale componente, respectiv în două pedepse de câte 8 luni închisoare aplicate în baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicare art.320 ind.1 C.p.p. și respectiv art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicare art.320 ind.1 C.p.p. și constată că prin aceeași hotărâre s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.83/2009 a Judecătoriei Șomcuța M. și s-a dispus executarea pedepsei de 3 luni alături de pedeapsa de 8 luni închisoare.
Contopește următoarele pedepse: 1 an și 6 luni și respectiv de 1 an și 2 luni aplicate în cauză, cu cele 2 pedepse de câte 8 luni închisoare arătate mai sus, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare în regim de detenție.
Constată că faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost comise după împlinirea termen de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.83/2009 a Judecătoriei Șomcuța M. .
Face aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II a C.p. anterior.
În baza art.36 alin.3 C.p. anterior deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată 11.08.2013 – 26.02.2014.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2015.
REȘEDINTE JUDECĂTORGREFIER
M. R. V. G. A. B. H.
Red.VG/SMD
4 ex./08.12.2015
Jud.fond. M. F.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 201/2015.... → |
|---|
