Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 342/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 342/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 23-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR.342/2015
Ședința publică din 23 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C., judecător
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin procuror: O. T.
S-a luat spre examinare cererea formulată de condamnatul L. S. C. privind recunoașterea unor hotărâri judecătorești pronunțate în străinătate.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. S. C. în stare de arest, asistat de apărător ales, av.M. S. din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, petentul, prin apărător, arată că pedepsele pronunțate pentru cele două condamnări din Franța au fost executate în perioada 31.12.2012 – 11.08.2015 în Franța, conform biletul de ieșire din penitenciar pe care-l depune în limba franceză la dosar, iar cererea ce face obiectul prezentei cauze nu a fost făcută în scopul executării celor două condamnări din Franța, ci pentru a se constata starea de recidivă a acestora în raport de condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 3 luni pronunțată în România de Judecătoria Cluj-N., pe care o execută în prezent.
Având în vedere că, din cele învederate de petent rezultă că cererea de recunoaștere a hotărârilor pronunțate în străinătate nu s-a făcut în scopul executării celor două pedepse, ci în scopul producerii altor efecte juridice, Curtea pune în discuția părților necompetenta Curții de Apel Cluj, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art.130 alin.1 teza II rap. la art.140/1 alin.1,2 din Legea nr.302/2004, cu privire la competența instanței în a cărei circumscripție domiciliază petentul sau se află locul de detenție, în care acesta este încarcerat.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepția invocată este întemeiată. Mai mult, pe lângă argumentele invocate de instanță solicită a se reține și existența recursului în interesul legii nr.9/2010 care este aplicabil în cauză și care statuează în mod expres că sintagma de „proces penal” în curs, este aplicabilă și în faza privind punerea în executare a hotărârii penale definitive, iar solicitările inculpatului întemeiate pe prev.art.585 al.1 lit.b C.pr.pen., se încadrează în această a treia etapă procesuală a punerii în executare a hotărârii actuale, iar cererea prezentă este o cerere de modificare a pedepsei pentru care se află în executare.
De asemenea, practica judiciară a Curții de Apel Cluj este în sensul admiterii excepției și a declinării competenței.
Raportat la starea de deținere pe care o are petentul în acest moment, arată că prioritară în privința competenței este instanța locului de deținere, iar nu cea corespunzătoare ultimului domiciliu.
Apărătorul ales al inculpatului L. S. C. apreciază că excepția este întemeiată, fiind aplicabile dispozițiile titlului V din Legea nr.302/2004, respectiv art.140/1 al.1 din lege.
Petentul L. S. C. având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA
Prin sentința penală nr.1362 din 4 noiembrie 2015 pronunțată în dosar nr._/211/2015 al Judecătoriei Cluj-N., în baza art. 47 al.1 cu aplicarea art.50 al. 1 din C.p.p. rap. la art. 142 al. 2 fraza a II-a din Legea 302/2004, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N. și s-a declinat cererea de recunoaștere a unor hotărâri judecătorești pronunțate în străinătate formulată de către L. S. C., domiciliat în Săvădisla, ., jud. Cluj, în prezent deținut în Penitenciarul G., în favoarea Curții de Apel Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 octombrie sub număr de dosar_/211/2015 petentul-condamnat L. S. C. a solicitat recunoașterea unor hotărâri judecătorești pronunțate în străinătate, stabilirea stării de recidivă, contopirea pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare pronunțată de către Judecătoria Cluj-N., în urma căreia a fost emis mandatul european de arestare și scăderea perioadei executate în străinătate.
Cererea petentului a fost denumită cerere de contopire pedepse și cerere de recunoaștere hotărâri penale pronunțate în străinătate, în fapt solicitând-se recunoașterea unor hotărâri judecătorești pronunțate în străinătate, stabilirea stării de recidivă cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare pronunțată de către Judecătoria Cluj-N., contopirea pedepselor aplicate de către instanțele franceze cu pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare pronunțată de către Judecătoria Cluj-N., în urma căreia a fost emis mandatul european de arestare și scăderea perioadei executate în străinătate. În drept au fost invocate disp. art. 140^1 din Legea 302/2004.
Art. 140^1 din Legea 302/2004, R face parte din Titlul V care se intitulează recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, a ordonanțelor penale și a actelor judiciare în relația cu statele terțe, iar la art. 130 al. 2 lit. d din Legea 302/2004, R se prevede că dispozițiile titlului se aplică statelor terțe care sunt state care nu sunt membre ale Uniunii Europene.
Cum hotărârile judecătorești ale căror recunoaștere se solicită au fost pronunțate în Republica Franceză, stat membru U.E., s-a apreciat că sunt aplicabile dipspozițile Titlului VI intitulat dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.
Stabilind competența autorităților judiciare române, art. 142 al. 2 prevede că Atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent este de competența curții de apel în a cărei circumscripție teritorială domiciliază persoana condamnată. În cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competența aparține Curții de Apel București. Atunci când persoana condamnată se află în România, în executarea unei pedepse, competența recunoașterii și punerii în executare aparține curții de apel în a cărei circumscripție teritorială se află instanța locului de deținere. Este cert așadar că fraza a II-a se referă la ipoteza în care persoana execută o pedeapsă, alta decât cea/cele care provin din hotărârea/hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe unionale ce urmează a fi recunoscute și/sau puse în executare.
Cum petentul-condamnat se află în executarea pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare aplicate de către instanțele române, iar locul de detenție este Penitenciarul G., competența de a soluționa cererea sa aparține Curții de Apel Cluj.
Verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma obiectului cauzei și în virtutea reglementărilor în materie, Curtea apreciază că Judecătoriei îi aparține competența de soluționare a cauzei, pentru considerentele, ce se vor arăta în continuare.
În speță, pentru situația concretă dedusă judecății, există dispoziții exprese în legea specială cu privire la situația premisă și anume, cele prev. de art.140/1 alin.1,2 din Legea nr.302/2004, indiferent de calificarea dată obiectului cauzei - cerere de contopire de pedepse ori cerere de recunoaștere a unei hotărâri penale străine.
Astfel, potrivit acestui text, recunoașterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de alte efecte decât cel al executării în regim de detenție a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condițiile tratatului aplicabil între România și statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripție aceasta domiciliază/ se află locul de detenție.
În cauză, petentul condamnat a arătat expres, atât în fața judecătoriei, cât și în fața curții de apel că, cele două pedepse aplicate prin hotărârile penale pronunțate de instanțele din Franța au fost executate și că, ceea ce se dorește este deducerea perioadei executate în Franța din pedeapsa pe care, petentul o execută în prezent în România, pentru o infracțiune față de care, faptele din Franța s-au comis în stare de recidivă, în opinia petentului.
Este evident, așadar, că petentul nu dorește recunoașterea unei hotărâri judecătorești străine pentru executarea în regim de detenție a pedepselor, pentru că nu se poate solicita executarea unei pedepse, deja executate, ci efectul urmărit este altul, decât acesta, respectiv, a se lua în considerare perioada executată în Franța, în vederea îmbunătățirii situației condamnatului, bineînțeles, acest lucru putând a se realiza, doar dacă se constată starea de recidivă ori o altă situație, care se circumscrie dispoz. art.585 C.pr.pen.
Este, de altfel, și raționamentul situației reglementate la alin.3 din același articol, potrivit căruia, lipsa unui tratat nu împiedică recunoașterea hotărârii judecătorești străine, dacă aceasta se dovedește necesară soluționării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătățirea situației inculpatului sau a persoanei condamnate ori la reintegrarea sa. - test care acoperă situația în care, pedeapsa pronunțată prin hotărârea străină nu trebuie executată, dar se impune recunoașterea hotărârii, pentru alte motive, pentru alte efecte juridice.
Deci, dacă se apreciază că cererea în cauză este una de recunoaștere a unei hotărâri penale străine, aceasta se poate realiza pe cale principală, de către judecătorie, urmărindu-se un alt scop, decât acela al executării în regim de detenție a pedepsei, pedepsele fiind deja executate, cum am arătat.
Chiar și în ipoteza în care, apreciem că obiectul cererii este acela al contopirii de pedepse (în cadrul acestui proces, urmând a se recunoaște și hotărârea penală străină), recunoașterea se va face pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare, adică de judecătorie - în virtutea dispoz. art.140/1 alin.2 din Legea nr.302/2004, pentru că și de această dată, recunoașterea se face în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, respectiv, pentru a se putea lua în considerare, perioada executată în străinătate.
Nu împărtășim opinia judecătoriei în sensul că nu sunt aplicabile dipoz. art.140/1 din Legea nr.302/2004 pe motiv că acest articol face parte din capitolul III Proceduri speciale de recunoaștere și executare din titlul V - Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, a ordonanțelor penale și a actelor judiciare în relația cu statele terțe - deci că este aplicabil doar în relația cu statele terțe, iar nu și în relația cu un stat membru al Uniunii Europene. Aceasta deoarece, legea nu reglementează, separat, această procedură - în relația cu statele terțe și, respectiv, în relația cu statele membre ale Uniunii Europene - și, mai mult, avem prevedere expresă în art.130 alin.1 din Titul V (titlu ce se aplică în relația cu statele terțe, în domeniul recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești străine) că dispozițiile cap. III - din care face parte art.140/1 - se aplică și în relația cu statele membre UE, dacă nu contravin dispozițiilor speciale. Ori, pentru această ipoteză - recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de alte efecte decât cel al executării în regim de detenție a pedepsei - nu avem alte dispoziții speciale.
De asemenea, avem în vedere în același sens și decizia nr.9/2010 dată în RIL, prin care s-a statuat asupra sintagmei „proces penal în curs" cuprinsă în textul art.119 din Legea nr. 302/2004 - în vechea reglementare (respectiv, că se interpretează în sensul că recunoașterea pe cale incidentală a unei hotărâri penale străine sau a unui act juridic străin se poate face și în faza privind punerea în executare a hotărârilor penale definitive) - pe motiv că dispozițiile din fostul articol 119 din Legea numărul 302/2004, nu se mai regăsesc în noul text al legii, pentru că situația reglementată de art.119 - recunoașterea unei hotărâri străine în cadrul unui proces penal în curs - este preluată de dispoz.art.140/1 alin.2 din Legea nr.302/2004, astfel că nu putem ignora interpretarea dată unui text de lege printr-un RIL, doar pentru că acel text nu mai este în vigoare, atât timp cât, sintagma care a fot interpretată de ÎCCJ se regăsește și în noua reglementare.
În consecință, Curtea apreciază că, dat fiind efectul ce se urmărește prin cererea petentului - altul, decât executarea în detenție a unei pedepse pronunțate în străinătate - indiferent cum calificăm cererea acestuia - de contopire de pedepse (în cadrul căreia, să se recunoască și hotărârile străine) sau de recunoaștere a unei hotărâi penale străine, pe cale principală - competența de soluționare revine judecătoriei, în virtutea dispoz. art.140/1 din Legea nr. 302/2004 (a se vedea în acest sens și încheierile ÎCCJ nr.622 din 23.06.2014 în dos. nr._, nr.685 din 11.07.2014 în dos. nr._, nr.449 din 13.05.2014 în dos nr._ și, mai recent, nr.944 din 23.10.2014 în dos. nr._ ).
Pentru aceste considerente, în baza art.50 C.pr.pen. se va declina competența de soluționare a cererii privind recunoașterea hotărârilor penale străine formulate de petentul L. S. C. - în favoarea Judecătoriei G., în a cărei circumscripție teritorială se află Penitenciarul G., în care este încarcerat petentul.
Văzând și dispoz. art.275 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.50 C.pr.pen. declină competența de soluționare a cererii privind recunoașterea hotărârilor penale străine formulate de petentul L. S. C. - fiul lui S. și M., născut la 18.04.1982, în prezent deținut în Penitenciarul G. - în favoarea Judecătoriei G..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. M. B.
Red./Tehnred.A.C.
2 ex./27.11.2015
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
