Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1383/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1383/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 10-11-2015

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1383/A/2015

Ședința publică din 10 noiembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: L. H., judecător

JUDECĂTOR: V. V. A.

GREFIER: L. C.

P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj – reprezentat prin

PROCUROR – S. D.

S-a luat spre examinare apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj N., împotriva sentinței penale nr.629 din 08.05.2015, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj N., privind pe inculpatul S. A. A., trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) si (2) C.penal cu art. 41 alin. 2 C.penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av.S. F. C. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av.S. A. M., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar și partea civilă P. M. G., lipsă fiind inculpatul S. A. A., părțile civile P. C. D., M. M., L. B. V., L. B., I. Ș. și părțile vătămate L. R. și P. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, partea civilă P. M. G. învederează instanței că-și menține declarațiile date.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.

Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună majorarea pedepse aplicate apreciind că aceasta este mult prea blândă raportat la modalitatea de săvârșire a infracțiunii, atitudinea inculpatului și la împrejurarea că acesta nu a încercat să restituie prejudiciul persoanelor vătămate. Consideră că prima instanță în mod netemeinic a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, motiv pentru care se impune admiterea apelului în sensul celor arătate.

Apărătorul inculpatului solicită respingerea apelului parchetului cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii atacate, apreciind că instanța de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată ținând cont de faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, este la prima confruntare cu legea penală, nu are antecedente penale iar prejudiciul cauzat nu este de o consistență majoră. Cu onorar din FMJ.

Partea civilă P. M. G. lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză însă dorește recuperarea prejudiciului cauzat.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 609 din 08.05.2015 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul nr._, s-a constatat că potrivit criteriului aprecierii globale conform Deciziei nr. 265/6 mai 2014, pronunțata de Curtea Constituționala a României, legea penala mai favorabila aplicabila în prezenta cauza, este Codul penal vechi, sens în care menține încadrarea juridica din rechizitoriu.

A fost condamnat inculpatul S. A. A. – fiul lui I. – D. și M. născut la data de 23.04.1984 în T. jud.l Cluj cetatean roman, studii medii, taximetrist la N. taxi Cluj N., casatorit, un copil minoir, stagil militar nesatisfăcut, fara antecedente penale, domiciliat în comuna Iara .. 69 jud. Cluj CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fapta prevăzuta și pedepsita de art. 215 alin. 1 și alin. 2 C.penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal, art. 74 și art. 76 C.penal, art. 5 C.penal, la pedeapsa de: 10 luni inchisoare.

În baza art. 71 C.pen., s-a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a Cod penal, numai cu privire la dreptul de a fi ales, pe durata prevăzuta de art.71 alin.2 C.penal.

În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei de 10 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal .

În baza art.71 alin. 5 Cod penal, raportat la art. 64 lit. a C.penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art.359 Cod proc. penala s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 83 și art. 84 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 14 și 346 al. 1 din C.p.p. cu aplicarea art. 998 din C.civ., s-a admis acțiunea civila formulata de către partea civilă M. M. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei reprezentând daune materiale, cu dobânda legala care începe sa curgă de la data de iulie 2012, pana la plata efectiva a despăgubirilor.

În temeiul art. 14 și 346 al. 1 din C.p.p. cu aplicarea art. 998 din C.civ., s-a admis acțiunea civila formulata de către partea civilă P. M. G. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând daune materiale, cu dobânda legala care începe sa curgă de la data de iulie 2012, pana la plata efectiva a despăgubirilor.

În temeiul art. 14 și 346 al. 1 din C.p.p. cu aplicarea art. 998 din C.civ., s-a admis acțiunea civila formulata de către partea civilă Lapuste B. V. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei reprezentând daune materiale, cu dobânda legala care începe sa curgă de la data de iulie 2012, pana la plata efectiva a despăgubirilor.

În temeiul art. 14 și 346 al. 1 din C.p.p. cu aplicarea art. 998 din C.civ., s-a admis acțiunea civila formulata de către partea civilă I. S. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei reprezentând daune materiale, cu dobânda legala care începe sa curgă de la data de iulie 2012, pana la plata efectiva a despăgubirilor.

În temeiul art. 14 și 346 al. 1 din C.p.p. cu aplicarea art. 998 din C.civ., s-a admis acțiunea civila formulata de către partea civilă P. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei reprezentând daune materiale, cu dobânda legala care începe sa curgă de la data de iulie 2012, pana la plata efectiva a despăgubirilor.

S-a constatat lipsa pretențiilor civile ale celorlalte părți vătămate.

În temeiul articolului 274 aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, suma în care se include și onorariu de 200 lei, pentru apărătorul din oficiu a inculpatului av. A. S. F., onorariu ce s-a plătit din FMJ.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul S. A. A. a fost trimis în judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Cluj din data de 22.01.2013, dosar parchet nr. 1049/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune fapta prevăzuta și pedepsita de art. 215 alin. (1) și (2) C.penal cu art. 41 alin. 2 C.penal.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

Inculpatul S. A. - A. era taximetrist la „N. Taxi", în

Cluj-N., în iulie 2012, când i-a venit ideea de a obține bani din naivitatea unui coleg de muncă, numitul P. C. - D., inculpatul i-a „mărturisit" astfel într-o zi că el lucrează „permanent" la „mascați", în Poliția Cluj-N. (era vorba despre D.P.I.R. al I.P.J. Cluj) și că „șeful" lui l-a „desemnat" să caute persoane care doresc să lucreze ca „șoferi pe dube la intervenții". inculpatul s-a prezentat acestuia cu numele, de asemenea fals, de „M. A.", Pentru a-l amăgi în continuare, inculpatul l-a lăsat pe sus-numit să înțeleagă că e nevoie de discreție în această „chestiune cu mascații", datorită „specificului muncii" și i-a cerut, astfel, să nu spună nimănui despre discuția lor și nici să nu divulge „locul lui de muncă în Poliție". După un prim contact cu numitul P. C. - D., care, convins de buna-credință a inculpatului, i-a spus că este interesat de un asemenea loc de muncă, inculpatul l-a abordat, din nou, pe acesta pentru a-i spune că mai este nevoie și de alți „șoferi" la „mascați" și că dacă are cunoștință de persoane care doresc această muncă să-l anunțe.

Numitul P. C. - D. a luat legătura, mai întâi, cu numitul S. F. - I., taximetrist și el. Cei trei s-au întâlnit și, din nou, inculpatul, prezentându-și același nume și calitate false, a repetat ceea ce-i spusese deja celui dintâi coleg de taximetrie. Cu această ocazie, inculpatul a lucrat în continuare, cu dibăcie, la inducerea în eroare a celor doi, oferindu-le noi „atracții irezistibile” pentru a nu avea de ce să refuze un asemenea „noroc”: 2800 de lei salariu, 400 de lei, lunar, chirie, alți bani pentru „echipament" și 150 de lei pentru „intervențiile de gradul zero". Apoi, ca să facă și mai puțin inabordabilă o asemenea muncă în Poliție, inculpatul le-a prezentat și „minimile" condiții necesare angajării: liceul terminat, permis de conducere auto categoria B, maxim 35 de ani, 1,75 metri înălțime, fără cazier și ...desigur, fară tatuaje (!). Cei doi taximetriști au fost încântați în acea zi că îndeplinesc „condițiile" și au fost de acord să obțină noul loc de muncă, Așa au hotărât să-i dea inculpatului și actele „necesare" la dosarul de înscriere pentru angajare și cei 160 de lei (pentru fiecare), ca „taxă de înscriere". „Generozitatea" inculpatului a fost „cuceritoare" pentru cei doi colegi de taxi și când i-a convins că „nu-i nicio problemă că ei nu au liceul terminat", promițându-le, mincinos din nou, că rezolvă el cu „un director din T., un prieten", să-i înscrie la liceu - și ca să nu-i mai poarte pe drumuri să-i dea pentru asta 50 de euro (pentru amândoi), cât ar fi „suficient" să-i dea „directorului" pentru înscrierea lor la liceu. În zilele care au urmat (cum precizează cei doi), numitul P. C. i-a dat inculpatului 400 de lei, bani plătiți de el și pentru prietenul lui S. F. (care i-a spus că el nu avea la acea vreme posibilitatea să dea atâta), cât și echivalentul a 50 de euro (din nou și pentru S. F.). Aceste valori reprezintă, pentru fiecare dintre ei, încă un plus de 40 de lei (de persoană) necesar pentru o „taxă de testare psihologică" a candidaților, plată pe care cei doi au fost de asemenea de acord să o facă după ce inculpatul, tot amânând ziua examinării „candidaturilor", Ie-a cerut-o ulterior, în timp ce le „pregătea" „dosarul de angajare".

Inculpatul, mânat de aceeași „generozitate" de a ajuta oamenii să-și găsească un loc de muncă, după ce a înțeles că prima lui victimă. P. C., este gata să facă „același bine" și altora, i-a „solicitat" (cum se exprimă chiar acesta) să găsească și alte persoane de încredere care îndeplinesc condițiile cerute și care ar dori să se angajeze (...) (f. 3). Tocmai asta a și făcut sus-numitul. impresionat de perspectiva noului loc de muncă, și, căutând „în rândul cunoștințelor", i-a prezentat inculpatului „mai multe persoane interesate". Aceste persoane sunt următoarele: P. M. - G., I. C. - E., C. D. - I., C. B. - A., T. M., M. M. - C., H. M., L. R. și P. M. - I..

Toate aceste persoane au luat contact direct cu inculpatul și toate au fost păgubite, în același mod mincinos, cu câte 200 de lei („taxele pentru participarea la concursul de șoferi la mascați"). Cu o excepție acești bani au fost dați pentru victima inducerii în eroare I. C. - E. de tatăl acestuia, I. Ș..

A mai fost indus în eroare în acest sens, și păgubit, și numitul L. B. - V., care a ajuns să-l întâlnească pe inculpat (în același interes) prin intermediul victimei, sus-pomenite, C. B.. Și acesta (L. B. -V.) a luat legătura direct cu inculpatul și i-a dat 200 de lei („160 de lei pentru încadrare și 40 de lei pentru testarea psihologică", (f. 61)

La 30.VIII.2012, organul de poliție judiciară a organizat o acțiune de prindere în flagrant a făptuitorului (la acea dată) S. A. - A., după ce, la 28.VIII.2012, numitul P. C. - D. a sesizat organul de politie poliție despre fapta a cărui victimă a fost (devenindu-i suspectă tărăgănarea „angajării în poliție”, a verificat el însuși informațiile date de inculpat chiar la locul unde acesta din urmă i-a spus că se află „sediul mascaților", „la Clujana"). Această acțiune polițienească a dus la constatarea primirii de către inculpat a 900 de lei de la numitul P. C. - D. despre care cel dintâi a recunoscut (confirmând ce a explicat denunțătorul) că i-a cerut „în scopul obținerii pentru P. C. - D. și alte cinci persoane a unor analize medicale de la Policlinica CF.R. din D., analize necesare pentru încadrarea lor la poliție ia „mascați", încadrare care era facilitată de el (de inculpat) (f. 144). în concret, persoana vătămată P. C. - D. a precizat că cei 900 de lei au fost suma a 780 de lei, „pe care am dat-o din banii mei (câte 130 de lei pentru fiecare)", și a „120 de lei (...) ca să-și plătească rovineta și benzina până la D., pentru că (inculpatul) urma să plece în aceeași zi la D. unde să ne rezolve analizele medicale pentru angajare" (f. 19).

Cu ocazia flagrantului, au fost găsite asupra inculpatului și înscrisuri care conțin informații utile cauzei (în sensul aprecierii lor ca „fapte probatorii"). Toate acestea, așa cum au fost consemnate ca identificate în posesia Iui S. A. -A., vor fi anexate la dosar ca mijloace materiale de probă (f. 108-115).

Cei 900 de lei, ridicați de la faptuitorul-inculpat au fost restituiți persoanei vătămate P. C. - D. (f. 120).

(I.) Faptele săvârșite de inculpatul S. A. - A., care, în perioada iulie - august 2012, prin folosirea de nume și calități mincinoase, a indus în eroare 12 persoane - numiții P. C. - D., P. M. - G., I. C. - E., C. D. - I., C. B. - A., S. F. - I., L. B. - V., T. M., M. M. -C., H. M., L. R. și P. M. - I. - prin prezentarea ca adevărată, deși nu era, a posibilității de a-i angaja în cadrul I.P.J. Cluj, în Serviciul de Intervenție Rapidă, ca șoferi, unde el s-a declarat, în mod mincinos, ca angajat și ca persoană împuternicită de „șeful" lui să recruteze persoane doritoare de a obține un asemenea loc de muncă, în scopul de a obține de la toți aceștia un folos material injust, care a constat în bani solicitați, în cuantum de 330 de lei, de la fiecare victimă, sub pretextul, de asemenea mincinos, achitării de taxe pentru „angajarea" sus-invocată (taxe pentru testarea conducere-auto, examinarea psihologică și analize medicale), pricinuind astfel o pagubă în cuantum total de 2.710 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin, (2) C. pen.

Valoarea totală a pagubei materiale a fost calculată însumând: câte 200 de lei dați (inculpatului) de cele 12 persoane induse în eroare și 310 lei dați (inculpatului) de victima P. C. - D. pentru el și pentru victima S. F. - I. (ca „taxă de înscriere la liceu" și ca „mulțumire" pentru înscrierea făcută).

S-au constituit părți civile, în această cauză, următorii: P. C. -

D., care însă a arătat că-și va preciza pretențiile (civile) în faza de judecată;

M. M. - C., cu 200 de lei; P. M. - G., cu 500 de lei pe lângă „aceeași" 200 de lei („taxă angajare") încă 300 de lei pe care i-a cheltuit pentru înscrierea la liceu (nici el) neavând 12 clase terminate) și L. B. -V., tot cu 200 de lei,. î

Și-a exprimat pretențiile civile și numitul I. Ș. pentru cei 200 de lei pe care i-a dat inculpatului, pentru fiul lui, I. C. - E. (f. 30).

Nu au pretenții civile și nici nu doresc să participe ca „parte vătămată" următorii: I. C. - E., C. D. - lonuț, C. B. -A., T. M., H. M. și P. M. - I. (așa cum se înțelege din atitudinea lui față de invitațiile repetate la organul de urmărire penală, toate refuzate) (acesta din urmă însă va fi citat totuși ca „parte vătămată", întrucât obiectul juridic al cauzei a fost schimbat și chemarea lui la judecarea cauzei poate avea alte consecințe juridice în interesul său).

A fost propus pentru a fi chemat de instanță ca „parte vătămată" și victima L. R., care și-a recuperat prejudiciul (200 de lei) de la inculpat („prin intermediul lui P. C.", f. 87). ;

Persoana indusă în eroare de inculpat, S. F. - I. (care nu a mai putut fi reaudiată deoarece este plecată din țară la o adresă necunoscută), nu a suferit niciun prejudiciu efectiv, întrucât banii obținuți (de inculpat) „pentru ei" au fost dați de partea vătămată P. C. - D.. Din acest motiv, va fi citat ca „martor". f

Starea de fapt prezentată rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale respectiv:

- sesizări și declarații ale persoanelor vătămate (f. 1-5; 10-19; 20-27; 28-30; 31-33; 34-40; 41-48; 49-52; 56-63; 64-71; 72-80; 81-84; 85-87)

- proces-verbal de constatare a primirii de către inculpat de la persoana vătămată P. C. - D. a unor sume de bani obținute prin inducerea în

eroare a unor persoane vătămate (cu CD-ul care cuprinde înregistrarea video a

acestei acțiuni) (f. 103-107)

- proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, înregistrate de persoana

vătămată P. C. - D., dintre acesta și inculpat (cu CD-ul care

cuprinde această înregistrare) (f. 121-139),

- declarațiile inculpatului (f. 142-145).

Probele administrate în timpul urmăririi penale se coroborează cu probele administrate în timpul cercetării judecătorești.

Instanța a constatat că potrivit criteriului aprecierii globale conform Deciziei nr. 265/6 mai 2014, pronunțata de Curtea Constituționala a Romaniei, legea penala mai favorabila aplicabila în prezenta cauza, este Codul penal vechi, sens în care va menține încadrarea juridica din rechizitoriu.

A fost condamnat inculpatul S. A. A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fapta prevăzuta și pedepsita de art. 215 alin. 1 și alin. 2 C.penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal, art. 74 și art. 76 C.penal, art. 5 C.penal, la pedeapsa de: 10 luni închisoare.

În baza art.71 alin. 5 Cod penal, raportat la art. 64 lit. a C.penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Instanța a constatat lipsa pretențiilor civile ale celorlalte părți vătămate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N., criticând sentinta apelată ca fiind netemeinică si nelegală si a solicitat desfiintarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit, fără reținerea de circumstanțe atenuante, precum și confiscarea de la inculpat a sumelor de bani obținute de la părțile vătămate care nu s-au constituit părți civile în cauză.

În motivare s-a arătat că fata de modalitatea de săvârșire a faptei, numărul mare de persoane vătămate înșelate, respectiv 12, abilitatea acestuia de a înșela persoanele vătămate, precum și atitudinea inculpatului în sensul că în cursul judecății nu s-a prezentat la niciun termen de judecată și nici nu a încercat să restituie prejudiciul persoanelor vătămate (de unde rezultă că nu are nici un fel de regret cu privire la fapta săvârșită), nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului si este necesară aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit.

S-a mai arătat că se impunea confiscarea specială de la inculpat a sumei de 1000 lei reprezentând sumele de câte 200 lei primite de la fiecare din părțile vătămate C. D. I., C. B. A., T. M., H. M. și P. M. care nu s-au constituit părți civile în cauză și nici nu și-au recuperat prejudiciul de la inculpat.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel, Curtea reține că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond printr-o analiză completă si coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală si în faza judecății, inclusiv pe baza declarațiilor inculpatului care a recunoscut-o întocmai.

Totodată, încadrarea juridică dată faptei este legală, corespunzând situației de fapt reținute, în mod corect stabilind prima instanța că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii faptei reținută în sarcina sa prin actul de sesizare.

Curtea de apel, constatând completa redare a stării de fapt, îsi însușeste aspectele reținute în hotărârea apelată, apreciind că nu impune reluarea acestora în decizia instanței de apel deoarece, pe de o parte, în etapa apelului nu au fost administrate probe noi care să atragă schimbarea situației de fapt, iar pe de altă parte, criticile sunt întemeiate pe greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului.

Cu privire la legea penală aplicabilă, Curtea constată corecta retinere a dispozitiilor codului penal anterior. Astfel, în aplicarea art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Pentru a stabili care pedeapsă este mai ușoară, urmează a ne călăuzi, nu după criterii abstracte, ci după rezultatele la care se ajunge aplicând fiecărei pedepse prevăzute de cele două legi criterii de evaluare în raport cu cazul concret.

În speța de față, analiza comparativă a regimului sancționator aplicat în cazul incriminării ce se regăsește în noul Cod penal permite observația că noua reglementare este mai favorabila sub aspectul limitelor speciale de pedeapsă, însă în aplicarea deciziei nr. 265/2014 a CCR, se observă că vechea reglementare este mai favorabilă cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, noile dispozitii impunând conditii si obligatii mai numeroase si mai severe.

Cu privire la sanctiunea penală aplicată inculpatului, se impune a sublinia că pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa manieră încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor comiterea unor fapte antisociale.

Curtea reține că principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea, cât și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului, îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcția de exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârșită o infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea sancțiunii aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune.

Individualizarea judiciară a pedepsei și modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Prin urmare este stabilit cu valoare de principiu că atingerea dublului scop educativ și preventiv al pedepsei este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind instanței de judecată datoria asigurării unui echilibru real între gravitatea faptei și periculozitatea infractorului, precum și durata și modalitatea de executare a sancțiunii pe de altă parte.

Curtea observă că fapta comisă de inculpat se caracterizeaza de un grad de pericol social mediu, în aprecierea căreia se are în vedere faptul că susnumitul a comis fapta profitând de o conjunctură favorabilă în sensul exploatării credintei victimelor de a se putea angaja fără a îndeplini cerintele legale, iar prejudiciul este unul mediu sub aspectul cuantumului.

Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, se remarcă vârsta acestuia de 31 ani, lipsa antecedentelor penale, posedă un loc de muncă stabil, este căsătorit si are un copil minor.

În contextul individualizării pedepsei nu poate fi omisă atitudinea sinceră, manifestată constant pe tot parcursul procesului penal si contextul favorizant (interesul victimelor de a accede la locuri de muncă prin mijloace neconforme).

Ca atare, se constată că inculpatul nu manifestă o predilecție spre săvârșirea de fapte ilicite, infracțiunea pentru care este judecat constituind un incident care nu se circumscrie unui comportament în sensul ignorării normelor legale si a consecințelor unor astfel de fapte, oferind garantii că va adopta și menține în viitor o conduita conformă dispozitiilor legale.

Pe de altă parte, nu poate fi ignorat faptul că imediat după comiterea faptei inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală recunoscând comiterea faptei, ceea ce probează că inculpatul a conștientizat gravitatea faptei și efectele negative asupra persoanei sale.

În ceea ce privește existența uneia sau unora dintre împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare, se reține că aceasta conferă posibilitatea instanței de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, din redactarea dată textului art. 74 C. pen. rezultând că recunoașterea unor astfel de împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere, se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.

În prezenta cauză, în acord cu instanța de fond se constată că se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei, având în vedere gradul de pericol social mai redus al faptei comise, dar și modul concret în care a fost derulată activitatea infracțională.

F. de la considerentele de fapt și de drept expuse mai sus Curtea consideră că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins prin executarea pedepsei în cuantumul si modaliatea stabilită de instanța de fond, sanctiunea fiind proporțională cu fapta săvârșită si, în acelasi timp, justă raportat la persoana inculpatului, răspunzând exigențelor de represiune si prevenție.

Este fondată însă critica referitoare la omisiunea confiscării speciale.

Astfel conform art. 118 al. 1 lit. e C. pen. 1969, sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Având în vedere că părțile vătămate C. D. I., C. B. A., T. M., H. M., și P. M. nu s-au constituit părți civile în cauză și nici nu și-au recuperat prejudiciul de la inculpat, în cauză se impune confiscarea specială de la inculpat a sumei de 1000 lei reprezentând sumele a câte 200 lei primite de la fiecare din părțile vătămate mai sus menționate.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen se va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. împotriva sentinței penale nr. 609 din 08.05.2015 a Judecătoriei Cluj-N. pe care o desființează doar cu privire la omisiunea confiscării speciale.

Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite conform art. 118 al. 1 lit. e V.C. pen. se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 1000 lei dobândită prin infracțiune.

Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

În baza art. 272 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 260 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 al. 3 C.proc.pen cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. împotriva sentinței penale nr. 609 din 08.05.2015 a Judecătoriei Cluj-N. pe care o desființează doar cu privire la omisiunea confiscării speciale.

Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 1000 lei dobândită prin infracțiune.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

Stabilește suma de 260 lei în favoarea Baroului de Avocați Cluj reprezentând onorariu avocațial din oficiu ce se va avansa din FMJ.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. H. V. V. A.

GREFIER,

L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./16.11.2015

Jud.fond. O. C.

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1252/2015....		Tăinuirea. Art.270 NCP. Decizia nr. 1384/2015. Curtea de Apel... →

Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1383/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1383/2015. Curtea de Apel CLUJ