Mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.). Decizia nr. 28/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 107/309/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.28/A/2015
Ședința publică din 09 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: N. N.
Ministerul Public reprezentat prin V. G. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul KESERU V. C. împotriva sentinței penale nr.105 din data de 08 septembrie 2014 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.de art.260 alin.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.S. Z., din Baroul S., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună condamnarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art.260 V.C.P., la pedeapsa închisorii sub minimul special, cu aplicarea art.81 C.pen.
Susține că în mod corect instanța de fond a încadrat corect și a dispus condamnarea inculpatului în baza legii penale vechi, dar a greșit cu ocazia individualizării pedepsei, în sensul că a ales pedeapsa amenzii într-un cuantum exagerat, de 30.000 lei. În mod corect au fost reținute circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului, respectiv că are vârsta de 27 ani, muncește de 10 ani în Italia, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat comiterea faptei. O pedeapsă cu închisoarea sub minimul special de 1 an prev.de art.260 VCP cu aplic.art.81 VCP ar fi suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Pe pagina 3 din sentința instanței se arată temeiul în baza căruia instanța a ales legea penală veche. Analizând pedeapsa, legea nouă e legea favorabilă, dar în concret instanța trebuie să se orienteze asupra pedepsei pe care ar urma să o aplice, aceasta fiind închisoarea. S-a avut în vedere poziția inculpatului care a declarat că nu este de acord să presteze muncă în folosul comunității pentru că e plecat în străinătate de mult timp. Astfel, s-a ales ca legea penală mai favorabilă este legea veche care nu prevede alternativ pedeapsa amenzii. Raportându-se la gravitatea faptei, persoana inculpatului, circumstanțele atenuante, s-a redus pedeapsa sub minimul special în baza vechiului cod penal și s-a dispus amenda penală în cuantum de 30.000 lei. Consideră că este în interesul inculpatului, care este în imposibilitate să plătească o sumă atât de mare, este mai favorabilă o sancțiune cu pedeapsa închisorii care să fie suspendată condiționat în baza art.81 C.pen. Chiar dacă amenda e o sancțiune mai blândă, decât o pedeapsă cu închisoarea chiar cu suspendare condiționată, în concret această sancțiune este mult mai grea pentru inculpat decât închisoarea cu suspendarea condiționată. Atât inculpatul, cât și procurorul au solicitat pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată la instanța de fond. Solicită ca instanța să se raporteze și la sancțiunea aplicată celui care l-a instigat pe inculpat să declare mincinos, respectiv inculpatul Dragusan, care este cumnatul inculpatului și care a primit o pedeapsă cu suspendare condiționată.
Reprezentantul Parchetului susține că apelul inculpatului este întemeiat pentru alte considerente decât cele arătate. Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate pentru nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului și judecând, să se reducă cuantumul amenzii aplicate inculpatului, pentru infracțiunea comisă, în speță aceasta urmând să se situeze între 250 lei și 10.000 lei care este limita maximă prevăzută de lege și nu 30.000 lei cat a aplicat instanța. În speță, legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal, chiar daca pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, în vechiul cod penal pedeapsa este doar închisoare de la 1 la 5 ani, pentru că în favoarea inculpatului s-au reținut circumstanțe atenuante care nu mai pot fi înlăturate în calea de atac promovată de acesta. Pe legea nouă, limitele de amendă ar trebui să fie între 1200 și 100.000 lei, motive pentru care legea mai favorabilă este codul penal vechi.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 105 din 8 septembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Șimleu-Silvaniei, în baza art. 260 alin. 1 V. Cod penal, cu aplicarea art. 5 N.C. pen., art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c și art. 76 alin. 1 lit. e( teza 1 V. Cod penal, a fost condamnat inculpatul K. V.-C., fiul lui V. și F., născut la data de 18.01.1987 în localitatea Șimleu Silvaniei, județul S., CNP_, fără antecedente penale, studii 12 clase, căsătorit, stagiul militar neîndeplinit, domiciliat în localitatea Halmășd, nr. 211, jud. S. și reședința în Italia, localitatea Grezzana (Veronca), ., la pedeapsa de_ lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Amenda se va executa conform prevederilor art. 559 Cod procedură penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 ind. 1 Cod penal 1968.
În baza art. 272 rap. La art. 274 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, av. Tărău C., va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției căte Baroul de Avocați S..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din rechizitoriul nr. 988/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei, rezultă faptul că la data de 24.08.2011, în jurul orelor 03:30, în timp ce organele de poliție din cadrul Secției de Poliție nr. 7 Nușfalău se aflau în serviciul de patrulare, au depistat în trafic pe învinuitul D. C.-I. care conducea pe DN 1H pe raza localității Nușfalău, autoturismul marca SEAT L. cu nr. de înmatriculare_ .
Organele de poliție au solicitat învinuitului D. C.-I. testarea cu aparatul etilotest și să-i însoțească la o unitate medicală în vederea recoltării probelor biologice, însă învinuitul a refuzat. Astfel, din procesul verbal de constatare, rezultă că în prezenta martorului asistent P. D.-C., învinuitul a refuzat să se supună recoltării probelor biologice.
În decursul urmării penale în dosarul cu nr. 988/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei, învinuitul K. V.-C. a declarat că autoturismul marca SEAT cu nr. de înmatriculare_ a fost condus de el și nu de învinuitul D. C.-I., motiv pentru care prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art 260 alin. 1 Cod penal, în dosarul cu numărul de mai sus, respectiv nr. 303/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei.
În urma audierii în prezenta cauză, inculpatul K. V. C. a recunoscut faptul că nu a condus autoturismul marca SEAT L. cu nr. de înmatriculare_ la data de 24.08.2011, în jurul orelor 3:30, așa cum declarase inițial. La momentul respectiv se găsea la domiciliul său din localitatea Halmășd iar în dimineața zilei de 24.08.2011, în jurul orelor 06, a fost contactat telefonic de cumnatul său D. C.-I. care i-a solicitat să declare că el a condus autoturismul întrucât a consumat băuturi alcoolice.
De asemenea, inculpatul K. V.-C. arată faptul că a fost de acord cu propunerea cumnatului său având în vedere gradul de rudenie cu acesta și faptul că D. C.-I. avea nevoie de permisul de conducere la locul său de muncă din Italia.
În drept, fapta inculpatului K. V.-C., care, în calitate de martor în dosarul penal 988/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei, a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie prevăzută și pedepsită de art.260 alin.1 Cod penal.
Prin raportare la gravitatea faptei, instanța a reținut că inculpatul a dat declarații mincinoase îngreunând activitatea organelor judiciare și creând astfel o stare de pericol la adresa înfăptuirii justiției.
În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta este în vârstă de 27 de ani, absolvent de studii medii, muncește de 10 ani în Italia și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Pe lângă lipsa antecedentelor penale, instanța a mai reținut faptul că inculpatul a recunoscut fapta săvârșit și a regretat săvârșirea acesteia.
Pe aceste considerente referitoare la persoana și conduita anterioară și ulterioară săvârșirii faptei, instanța a reținut în beneficiul inculpatului circumstanța atenuantă prevăzute de art.74 alin.1 c) Cod penal.
Prin urmare, deși inițial instanța se orientează spre o pedeapsă cu închisoarea, urmare a reducerii succesive a pedepsei prin aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 C. p.p. și apoi prin aplicarea art. 76 alin. 1 lit. e teza 1 C.p. 1968, instanța a dispus, în final, condamnarea inculaptului la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 30.000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, această pedeapsă fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Amenda se va executa conform prevederilor art. 559 Cod procedură penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 ind. 1 Cod penal 1968.
În temeiul art. 272 rap. La art. 274 alin. 1 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, av. Tărău C., va fi avansată din fondurile M.J. căte Baroul de Avocați S..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul KESERU V. C..
În motivarea apelului s-a arătat că starea de fapt și încadrarea juridică dată faptei au fost corect stabilite prin sentința penală atacată și că în mod corect judecătorul cauzei a ajuns la concluzia legală că în concret pedeapsa închisorii ar fi oportună, dar raportat la poziția inculpatului care nu a fost de acord cu prestarea unei munci în folosul comunității, fiindcă are reședința în Italia, instanța nu a putut dispune amânarea sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei însă în mod greșit l-a condamnat pe inculpat la_ lei amendă penală.
Față de această soluție s-a apreciat că o pedeapsă cu închisoare sub minimul special de 1 an închisoare, cu aplicarea dispozițiilor suspendării executării pedepsei reglementată de vechiul Cod penal, ar fi o condamnare legală.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum prevede art.417 CPP, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt - ce nu a fost contestată nici în apel - pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care inculpatul și le-a însușit (f.135) în procedura recunoașterii învinuirii.
S-a reținut că inculpatul în calitate de martor în dosarul penal nr. 988/P/2011 al Parchetului De Pe L. Judecătoria Șimleu-Silvaniei a făcut afirmații mincinoase susținând că el, și nu inculpatul K. V., a condus autoturismul în 24 august 2011, la ora 03,30 în Nușfalău, când conducătorul auto a refuzat testarea cu aparatul etilotest și recoltarea probelor biologice.
Prima instanță a apreciat că reglementarea infracțiunii de mărturie mincinoasă în forma prevăzută de art.273 alin.1 CP ar fi mai favorabilă decât reglementarea cuprinsă în art. 260 VCP datorită criteriului pedepsei alternative a amenzii, însă, în concret, față de poziția inculpatului care nu a fost de acord cu prestarea unei munci în folosul comunității, instanța nu poate dispune amânarea sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, deci legea penală anterioară este singura care poate avea aplicabilitate în cauză.
În continuare, prima instanță a efectuat aplicarea succesivă a cauzelor de reducere a pedepselor prev. de art.396 alin.10 CPP, atras de incidența procedurii recunoașterii învinuirii și prev de art. 76 alin.1 lit e teza I VCP atras de reținerea circumstanței atenuante a art. 74 alin.1 lit.c VCP, constând în conduita bună.
Curtea constată că legea veche sancționează mărturia mincinoasă conform art. 260 VCP cu închisoare de la 1 la 5 ani, însă în speță limitele speciale sunt reduse cu 1/3 datorită art. 396 alin.10 CPP, deci limita minimă este de 8 luni închisoare iar cea maximă este de 3 ani și 4 luni închisoare.
Potrivit art. 76 alin.1 lit. e VCP, când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare fie pedeapsa se coboară până la minimul general, fie se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei, ca efect al reținerii circumstanței atenuante.
Ca atare, potrivit art.63 alin.3 VCP - conform căruia atunci când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an - minimul special este de 500 lei și maximul special de 30.000 lei.
Prima instanță în mod netemeinic a individualizat amenda penală la maximul permis de legea veche deoarece conform art. 63 alin.5 VCP amenda se stabilește ținându-se seama de dispozițiile art. 72 VCP, fără a-l pune însă pe infractor în situația de a nu-și putea îndeplini îndatoririle privitoare la persoanele față de care are obligații legale de întreținere; rezultă că și potrivit reglementării penale anterioare instanța trebuia să țină seama de starea materială a inculpatului în ipoteza în care se orienta spre aplicarea unei amenzi penale.
Având în vedere că inculpatul este muncitor, locuiește în Italia și are în întreținere o minoră de 4 ani (f.142) este evident că o amendă aplicată în cuantumul maxim prevăzut de lege este disproporționată.
Având în vedere această situație, Curtea, în baza art. 421 pct.2 lit.a CPP, va admite apelul inculpatului, va desființa parțial sentința atacată numai cu privire la cuantumul amenzii și judecând, va reduce amenda aplicată de la_ lei la 3000 lei, considerând că acest cuantum este de natură să asigure prevenția specială a legii penale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.3 CPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cpp admite apelul declarat de inculpatul KESERU V. C. împotriva sentinței penale nr. 105 din 08 septembrie 2014 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei pe care o desființează numai cu privire la cuantumul amenzii penale aplicată inculpatului și judecând:
Reduce amenda aplicată inculpatului KESERU V. C. pentru infracțiunea prev. de art. 260 alin. 1 din Vechiul Cod penal de la 30.000 lei la 3.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09 ianuarie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C. ILIEȘVALENTIN C.
GREFIER
S. N. N.
Red. C.V./M.N.
4 ex./14.01.2015
Jud.fond.-M. A.
| ← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 66/2015. Curtea de... | Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 25/2015.... → |
|---|
