Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 217/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 217/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 3166/112/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
ÎNCHEIEREA PENALĂ nr. 217/2015
Ședința Camerei de Consiliu din data de 22 aprilie 2015
Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: D. P.
GREFIER: N. N.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial C. reprezentat prin procuror: D. D.
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestațiilor formulate de către contestatorii M. I., M. A. și M. M. împotriva încheierii de ședință din data de 16 februarie 2015, pronunțate de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistrița Năsăud.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul, constatându-se că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 08 aprilie 2015, încheiere care este parte integrantă din prezenta încheiere.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Asupra contestației penale de față,
Prin încheierea penală din 16 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr._ 14 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-au respins ca neîntemeiate cererile formulate de inculpații M. I., fiul lui natural și I., născut la data de 01.08.1949 în P., jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în Năsăud, cartier L. R., nr. 160, jud. Bistrița-Năsăud, locuind efectiv în Caserio el Calvario, nr. 26, Paradas Sevilla-Spania, CNP-_, M. A. fiul lui I. și D., născut la data de 22.11.1972 în Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în Bistrița, .. 3, .-Năsăud, CNP-_, în prezent deținut în Penitenciarul Bistrița și M. M. fiul lui I. și D., născut la data de 07.05.1974 în Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în Năsăud, cartier L. R., nr. 156, jud. Bistrița-Năsăud, locuind efectiv în Caserio el Calvario, nr. 26, Paradas Sevilla-Spania, CNP-_ și s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpați.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel judecătorul de cameră preliminară a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial C., emis în dosarul nr. 160/D/P/2014, în temeiul art. 327 lit. a) C. pr. pen., s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate și în lipsă a inculpaților:
M. I., fiul lui natural și I., născut la data de 01.08.1949, în P., jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în Năsăud, cartier L. R. nr. 160, jud. Bistrița-Năsăud, locuind efectiv în Caserio el Calvario nr. 26 Paradas Sevilla -Spania, posesor al CI . nr._, CNP_, cetățean român, căsătorit, tară antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. (1), al. (2) lit. a) din Legea nr. 678/200f cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., constând în aceea că, în perioada august-decembrie 2010, prin inducere în eroare cu privire la condițiile de muncă, salarizare, masă și cazare, a recrutat persoanele vătămate C. I., M. D., B. M.-C., B. C. C. și C. I., cărora, direct sau prin intermediul altor persoane, le-a asigurat transportul din România în Spania, ca, de altfel, și persoanelor vătămate D. T.-A. și B. M., recrutate de către inculpatul M. A., unde toate aceste persoane au fost preluate de către M. A. și M. M., împreună cu care le-a transportat și adăpostit în niște imobile situate în localitățile Marchena și Paradas, de lângă Sevilla, după care toți trei, profitând de starea lor de vădită vulnerabilitate din cauza pregătirii școlare reduse, necunoașterii limbii spaniole, a împrejurimilor și lipsei resurselor materiale, le-au ținut într-o continuă stare de aservire, prin cazarea în condiții improprii, oferirea de hrană alterată, amenințări repetate, agresiuni fizice și împiedicarea să plece (urmare a deposedării de actele de identitate și privării de resurse materiale), obligându-le să lucreze, sub atenta lor supraveghere, pe perioade cuprinse între una și trei luni, aproximativ 12 ore pe zi, cu o singură pauză de 30 minute, pe plantațiile de măslini din apropierea acestor localități, unde le-au transportat în fiecare zi de lucru cu diferite autovehicule, fără ca, pe parcursul acestei perioade, să le remunereze pentru munca prestată, oprind pentru sine și ceilalți doi inculpați banii încasați de la fermierii spanioli pentru munca prestată de către persoanele vătămate.
2.M. A., fiul lui I. și D., născut la data de 22.11.1972, în Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în Bistrița, .. 3, ., jud. Bistrița-Năsăud, posesor al CI . nr._, CNP"_, cetățean român, cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. (1), al. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., constând în aceea că, în perioada august-decembrie 2010, prin inducere în eroare cu privire la condițiile de muncă, salarizare, masă și cazare, a recrutat persoanele vătămate D. T.-A. și B. M., cărora, prin intermediul lui M. I. sau altor persoane, le-a asigurat transportul din România în Spania, ca, de altfel, și persoanelor vătămate C. I., M. D., B. M.-CO SMIN, B. C. C. și C. I., recrutate de către M. I., unde, alături de M. M., a preluat toate aceste persoane și, împreună cu acesta și M. I. le-a transportat și adăpostit în niște imobile situate în localitățile Marchena și Paradas, de lângă Sevilla, după care toți trei, profitând de starea lor de vădită vulnerabilitate din cauza pregătirii școlare reduse, necunoașterii limbii spaniole, a împrejurimilor și lipsei resurselor materiale, le-au ținut într-o continuă stare de aservire, prin cazarea în condiții improprii, oferirea de hrană alterată, amenințări repetate, agresiuni fizice și împiedicarea să plece (urmare a deposedării de actele de identitate și privării de resurse materiale), obligându-le să lucreze, sub atenta lor supraveghere, pe perioade cuprinse între una și trei luni, aproximativ 12 ore pe zi, cu o singură pauză de 30 minute, pe plantațiile de măslini din apropierea acestor localități, unde le-au transportat în fiecare zi de lucru cu diferite autovehicule, fară ca, pe parcursul acestei perioade, să le remunereze pentru munca prestată, oprind pentru sine și ceilalți doi inculpați banii încasați de la fermierii spanioli pentru munca prestată de către persoanele vătămate.
3.M. M., zis „M.", fiul lui I. și D., născut la data de 07.05.1974, în Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în Năsăud, cartier L. R. nr. 156, jud. Bistrița-Năsăud, locuind efectiv în Caserio el Calvario nr. 26 Paradas Sevilla - Spania, posesor al CI . nr._, CNP_, cetățean român, căsătorit, studii școala profesională, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 al (1), al. (2) lit. a) din Legea nr. 678/200f cu aplic. art. 41 al 2 C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., constând în aceea că, în perioada august-decembrie 2010, alături de M. A., a preluat în Spania persoanele vătămate C. I., M. D., B. M.-C., B. C. C., C. I., D. T.-A. și B. M., recrutate în prealabil prin inducere în eroare cu privire la condițiile de muncă, salarizare, masa și cazare de către M. I., cărora acesta din urmă, direct sau prin intermediul altor persoane, le-a asigurat transportul din România în Spania, le-a transportat împreună cu M. I. și M. A. și adăpostit în niște imobile situate în localitățile Marchena și Paradas, de lângă Sevilla, după care toți trei, profitând de starea lor de vădită vulnerabilitate din cauza pregătirii școlare reduse, necunoașterii limbii spaniole, a împrejurimilor și lipsei resurselor materiale, le-au ținut într-o continuă stare de aservire, prin cazarea în condiții improprii, oferirea de hrană alterată, amenințări repetate, agresiuni fizice și împiedicarea să plece (urmare a deposedării de actele de identitate și privării de resurse materiale), obligându-le să lucreze, sub atenta lor supraveghere, pe perioade cuprinse între una și trei luni, aproximativ 12 ore pe zi, cu o singură pauză de 30 minute, pe plantațiile de măslini din apropierea acestor localități, unde le-au transportat în flecare zi de lucru cu diferite autovehicule, fără ca, pe parcursul acestei perioade, să le remunereze pentru munca prestată, oprind pentru sine și ceilalți doi inculpați banii încasați de la fermierii spanioli pentru munca prestată de către persoanele vătămate.
În fapt, s-a reținut că în cursul anului 2009, persoanele vătămate C. I. și B. M.-C., care locuiesc în corn. Cetate, .. Bistrița-Năsăud, au fost recrutate de către inculpatul M. I. pentru a munci în Spania, la cules de măsline. După ce inculpatul a achitat contravaloarea transportului, persoanele vătămate s-au deplasat cu autocarul în orașul Sevilla din Spania, fund cazați în locuința inculpatului M. A. (fiul inculpatului M. I.), situată în apropierea orașului menționat, în localitatea Marchena. Timp de 6 săptămâni, cele două persoane vătămate au cules măsline pe plantațiile de măslini situate în zonă. Deși s-au confruntat cu dificultăți, generate de condițiile precare pe care locuința inculpatului M. A. le oferea, persoanele vătămate, care provin din familii nevoiașe, au fost bucuroase să aibă un loc de muncă. Pe parcursul perioadei amintite, C. I. și B. M.-C. au fost tratați decent de către inculpați, care nu i-au deposedat de actele de identitate și nu i-au supus unor agresiuni, dar nici nu i-au plătit pentru munca prestată conform înțelegerii prealabile.
În cursul lunii septembrie 2010, inculpatul M. I. s-a deplasat din nou în .. Bistrița-Năsăud, unde a întâlnit persoanele vătămate C. I., M. D., B. M.-C., B. C. C. și C. I., care locuiesc în satele Satu Nou și P. din .-a propus acestora să se deplaseze în Spania, unde să culeagă măsline, promițându-le că le va plăti suma de aproximativ 1 500 lei lunar, iar cazarea și hrana vor fi asigurate. Mai mult, inculpatul s-a oferit chiar să avanseze contravaloarea călătoriei pe care persoanele vătămate aveau să o efectueze din România în Spania, urmând să rețină costul transportului din sumele câștigate ulterior de către lucrători, în urma muncii prestate în Spania. Pe fondul lipsurilor materiale serioase cu care se confruntau și al dificultății găsirii unui loc de muncă în România, persoanele vătămate au acceptat propunerea inculpatului M. I.. Determinantă pentru acceptarea ofertei a fost, pe lângă condițiile legate de munca propriu-zisă (remunerație, asigurarea hranei și cazării), și împrejurarea că - așa cum am arătat - persoanele vătămate C. I. și B. M.-C. lucraseră anterior în Spania, unde fuseseră tratate corespunzător. Mai mult, cei doi sperau și să recupereze, de la membrii familiei M., sumele de bani datorate încă din cursul anului 2009.
In chiar ziua următoare celei în care s-a făcut recrutarea, persoanele vătămate C. I., M. D. și B. M.-C. i-au înmânat inculpatului M. I., la solicitarea acestuia, cărțile lor de identitate, pentru a fi folosite la achiziționarea biletelor de călătorie. în schimb, inculpatul le-a pus în vedere persoanelor vătămate B. C. C. și C. I. că nu poate suporta contravaloarea călătoriei și în cazul lor, oferindu-i, totuși, persoanei vătămate B. C. C. alternativa de a se deplasa în Spania cu un autoturism, condus de o rudă a inculpatului, zisă „G." (persoană neidentificată), variantă care a fost acceptată. Potrivit înțelegerii, persoana vătămată C. I. urma să facă deplasarea în Spania după ce va fi strâns suma necesară achitării contravalorii transportului.
D. urmare, în dimineața de 13.09.2010, persoanele vătămate C. I., M. D., B. M.-C. și B. C. C. s-au deplasat cu autoturismul condus de către martorul BIZOM D.-G. (cumnatul persoanei vătămate M. D.) din . Bistrița. Pe drum, persoana vătămată B. C. C. a coborât din autoturism, pentru a fi preluată de către „G.", care se deplasa cu autoturismul în Spania împreună cu soția lui, iar ceilalți și-au continuat deplasarea până în autogara din Bistrița. Aici, persoanele vătămate C. I., M. D. și B. M.-C. s-au întâlnit cu inculpatul M. I., care le-a înmânat biletele de călătorie și le-a restituit actele de identitate.
Având asupra lor doar strictul necesar (câteva haine, alimente cât să le ajungă pe perioada călătoriei și sume modeste de bani), persoanele vătămate C. I. M. D. și B. M.-C. s-au îmbarcat în autocarul companiei Atlassib, în care au urcat și inculpatul M. I. și soția acestuia M. D.. împreună, cei 5 au călătorit până în orașul Sevilla din Spania.
Este de precizat faptul că, în declarațiile lor, persoanele vătămate au arătat că plecarea s-a făcut din orașul Năsăud, unde s-ar fi deplasat cu microbuzul. Cu toate acestea, din informațiile și înscrisurile puse la dispoziție de către compania de transport amintită, rezultă faptul că plecarea s-a făcut din mun. Bistrița. Din punctul nostru de vedere, acest aspect prezintă, oricum, mai puțină relevanță în cauză.
În Sevilla, cele trei persoane vătămate și soții M. I. și D. au fost așteptați de către inculpații M. A. și M. M., fiii inculpatului M. I., care i-au preluat și i-au transportat cu un microbuz până în localitatea Marchena, situată la circa 60 km de Sevilla, unde i-au cauzat în locuința inculpatului M. A.. în acest apartament locuiau aproximativ 10 persoane, majoritatea rude sau afini ai inculpaților. Spațiul de locuit era insuficient, în fiecare cameră locuind cel puțin trei persoane. Persoanelor vătămate li s-a oferit o cameră, în care, însă, nu erau paturi, cei trei fiind nevoiți să doarmă pe saltele așezate direct pe podea.
În paralel, a ajuns în Spania și persoana vătămată B. C. C., care a fost preluată în Sevilla de către inculpatul M. A., care a transportat-o cu un autoturism în localitatea Paradas, situată la mică distanță de Marchena, unde a cazat-o în locuința inculpatului M. I., un apartament cu 2 camere în care locuiau inculpatul cu soția lui și fiica acestora împreună cu soțul ei. Persoana vătămată și inculpatul M. I. au folosit o cameră, a doua cameră fiind folosită de ceilalți trei membri ai familiei M..
La scurt timp de la sosirea în Spania, sub efectul anestezic generat de euforia aflării pe meleaguri străine, persoana vătămată M. D. i-a telefonat surorii sale, martora BIZOM D. (soția martorului BIZOM D.-G.), căreia i-a relatat principalele aspecte legate de zona în care se aflau și cum anume fuseseră împărțiți să locuiască, prezentându-i, însă, într-o lumină destul de favorabilă condițiile existente în Spania și trecând cu prea multă ușurință peste situația locativă defavorabilă. Poate (și) pentru faptul că, sărac fiind și dornic de muncă, M. D. a perceput această situație ca pe un preț pe care este dispus să îl plătească în schimbul prestării unei munci și obținerii de venituri de pe urma acesteia. In cadrul convorbirii telefonice, persoana vătămată i-a transmis surorii sale faptul că mai este nevoie de persoane dispuse să culeagă măsline în aceeași zonă, după cum menționaseră expres inculpații, dornici să obțină beneficii materiale cât mai importante de pe urma muncii prestate de alte persoane.
In momentul convorbirii telefonice purtate cu persoana vătămată M. D., martora BIZOM D. se afla în compania martorei B. D., căreia i-a adus ulterior la cunoștință conținutul acestei convorbiri. în consecință, în cursul aceleiași zile, martora B. D. a luat legătura cu fratele său, persoana vătămată B. M., care locuiește în comuna Șieu-Măgheruș, .-Năsăud și pe care 1-a informat despre posibilitatea de a munci în Spania, la cules de măsline. Acesta s-a arătat interesat de ofertă, astfel că s-a întâlnit cu martora BIZOM D., care 1-a apelat telefonic pe inculpatul M. A., oferindu-i telefonul persoanei vătămate pentru a vorbi direct cu inculpatul. în cadrul convorbirii telefonice, inculpatul i-a adus la cunoștință persoanei vătămate B. M. faptul că există posibilitatea să meargă în Spania, în orașul Sevilla, unde să lucreze pentru el, la cules de măsline, urmând ca pentru fiecare coș cu măsline culese să-i plătească suma de 4 euro. Totodată, inculpatul i-a spus persoanei vătămate că îi va asigura cazarea și hrana, însă transportul va trebui să îl suporte personal. Persoana vătămată a fost de acord cu condițiile prezentate de către inculpat.
Tot în aceeași zi în care martora BIZOM D. a fost apelată telefonic de către fratele său, aceasta s-a deplasat împreună cu martorul BIZOM D.-G. la locuința martorului D. T.-A. (vărul martorului BIZOM D.-G.), care locuiește în municipiul Bistrița. Aici, soții BIZOM au adus la cunoștința martorului D. T.-A. posibilitatea de a munci în Spania, la cules de măsline, posibilitate care fusese deja valorificată de către fratele martorei BIZOM D.. întocmai ca și în cazul persoanei vătămate B. M., martora BIZOM D. 1-a apelat telefonic pe inculpatul M. A., care a vorbit direct cu martorul D. T.-A. și căruia i-a făcut aceeași ofertă ca și persoanei vătămate, respectiv plata sumei de 4 euro pentru fiecare coș cu măsline culese, cazarea și hrana asigurate. La rândul său, martorul D. T.-A. a acceptat condițiile prezentate de către inculpatul M. A..
D. urmare, în ziua de 24.09.2010, persoana vătămată B. M. și martorul D. T.-A. s-au deplasat în Autogara Bistrița, pentru a lua autocarul cu destinația Sevilla. Aici, cei doi s-au întâlnit cu persoana vătămată C. I. (recrutată anterior de către inculpatul M. I., așa cum am arătat în precedent), de la care au aflat că se deplasează în Spania, tot pentru a munci în beneficiul membrilor familiei M.. împreună, cei trei, care aveau asupra lor doar strictul necesar (câteva haine, alimente cât să le ajungă pe perioada călătoriei și sume modeste de bani), au călătorit cu autocarul companiei Atlassib până în orașul Sevilla din Spania, unde au fost așteptați de către inculpatul M. M., care i-a preluat și i-a transportat cu un autoturism în localitatea Marchena, unde i-a cazat în locuința sa, o casă structurată pe două niveluri. Aici, noilor sosiți li s-a oferit o singură cameră; care nu era, însă, prevăzută cu pat, astfel că au fost nevoiți să doarmă pe niște saltele așezate direct pe podea. în aceeași casă, în afară de inculpatul M. M., mai erau cazați 7 membri ai unei familii din .-Năsăud, care se aflau și ei în Spania pentru a munci.
In perioada care a urmat sosirii lor în Spania, persoanele vătămate C. I., M. D., B. M.-C., B. C. C., C. I., B. M. și martorul D. T.-A. au fost transportați de către inculpații M. I., M. A. și M. M., aproape zilnic, cu microbuzul sau autoturismul, pe o plantație de măslini situată la o distanță destul de mare de locul în care erau cazați, călătoria durând circa o oră. Potrivit declarațiilor persoanelor vătămate, programul zilnic de lucru începea dis de dimineață și se încheia spre seară, cu o pauză de masă de circa 30 minute/zi. Hrana muncitorilor era asigurată de către inculpatul M. A., atât în timpul cât și în afara orelor de muncă, dar muncitorii au constatat adesea că alimentele erau de proastă calitate, uneori chiar alterate, astfel că nu puteau fi consumate. Persoanele vătămate și martorul D. T.-A. au mai declarat faptul că altă hrană nu aveau posibilitatea să își procure, neavând resurse materiale și, oricum, nu cunoșteau împrejurimile și limba spaniolă, astfel că erau nevoiți să rămână flămânzi până la următoarea masă. Persoana vătămată B. C. C. a declarat chiar faptul că, de foame, consuma uneori hrana parțial alterată, iar într-o zi când a refuzat să mănânce din cauza calității inacceptabile a mâncării, inculpatul M. I. 1-a certat și i-a solicitat să plece de la masă.
In privința apei potabile, persoanele vătămate au acuzat faptul că inculpatul M. A. le asigura o cantitate insuficientă de apă, pe care o încărcau în recipiente din plastic dimineața, înainte de a pleca pe plantație, astfel că, atunci când se termina (ceea ce se întâmpla frecvent), erau nevoiți să rabde de sete sau să ceară apă de la echipele de muncitori care lucrau pe alte parcele din aceeași plantație, însă nu întotdeauna se întâmpla să și primească.
În timpul în care lucrau, muncitorii erau supravegheați de către inculpați, care le cereau să intensifice ritmul de lucru, zorindu-i chiar și din pauza de masă. în legătură cu productivitatea, persoanele traficate de inculpați au oferit estimări diferite, care variază de la 10 coșuri cu măsline adunate zilnic (persoana vătămată C. I.), la 35-40 astfel de coșuri (persoana vătămată M. D.). Persoanele vătămate au mai declarat faptul că, din discuțiile purtate cu alți muncitori care își desfășurau activitatea pe aceeași plantație, au înțeles că, pentru un coș cu măsline, fermierii spanioli plăteau inculpaților suma de 6 euro.
După ce au muncit timp de câteva săptămâni în condițiile arătate, persoanele vătămate și martorul D. T.-A. și-au cerut drepturile bănești, însă au fost refuzați de către inculpați, care au motivat că nu primiseră banii de la fermierii spanioli și au invitat muncitorii să mai aibă răbdare. Ca atare, aceștia au prestat în continuare activitățile obișnuite pe plantația de măslini la care inculpații îi transportau. Persoana vătămată M. D. chiar și-a notat pe un carnet zilele lucrate, pentru a nu pierde evidența acestora. Când au solicitat din nou banii cuveniți, inculpații au invocat aceleași pretexte, însă, de această dată, nu au mai fost crezuți de muncitori, care au susținut că, în acele condiții, refuză să mai muncească până ce nu vor fi fost plătiți pentru munca deja prestată. Persoana vătămată C. I. chiar i- a reproșat inculpatului M. A. faptul că și-a achiziționat un autoturism marca Audi A6 de culoare neagră, deși susținea că nu are cu ce bani să îi plătească.
Explicațiile inculpatului cum că autoturismul ar fi fost primit cadou nu au fost îmbrățișate, având în vedere valoarea ridicată a unui astfel de autoturism.
Protestele legitime ale muncitorilor au determinat reacția violentă a inculpaților. Astfel, inculpatul M. A. a devenit Violent, i-a amenințat cu acte de violență, i-a deposedat pe C. I., M. D. și B. M.-C. de actele de identitate, sub imperiul amenințării, iar pe B. M.-C. chiar 1-a lovit cu pumnii și picioarele în cap și la nivelul corpului. Tot astfel, inculpatul M. M. a lovit persoana vătămată C. I. cu pumnii și picioarele, iar inculpatul M. A. împreună cu inculpatul M. I. au agresat persoana vătămată B. C. C., primul lovind-o cu palma peste față, iar cel din urmă prinzând-o de gură. De asemenea, inculpatul M. I. i-a solicitat lui B. C. C. cartea de identitate, motivând că dorește să o verifice, însă după ce * persoana vătămată i-a înmânat-o, inculpatul nu i-a mai restituit-o, spunându-i că o va ține la el, pentru ca persoana vătămată să nu fugă.
Este de menționat faptul că, anterior acestor episoade violente, inculpații au avut, oricum, o atitudine disprețuitoare la adresa muncitorilor, pe care adesea îi înjurau și batjocoreau.
Persoanele vătămate și martorul D. T.-A. nu au putut riposta violențelor la care au fost supuși, căci, de regulă, inculpații erau împreună, iar uneori erau însoțiți și de alți membri ai familiilor lor, care locuiau împreună cu ei în Spania. Mai mult, persoana vătămată B. M. a declarat faptul că, în Spania, familia M. avea o reputație proastă, membrii acestei familii, aflați în număr mare acolo, fiind cunoscuți ca persoane violente fizic. D. urmare, muncitorii au fost nevoiți să lucreze în continuare în beneficiul inculpaților, începând însă să se gândească serios să fugă, pentru a nu mai fi asupriți de către inculpați. Cu toate acestea, au realizat că șansele de a scăpa erau reduse fiindcă cei mai mulți erau neșcolarizați sau puțin școlarizați, nu cunoșteau limba spaniolă ori împrejurimile, nu aveau acces la niciun mijloc de transport, o parte dintre ei nu mai aveau asupra lor actele de identitate, iar puținii banii luați din România îi cheltuiseră anterior pe convorbirile telefonice purtate cu membrii familiilor lor din România. în plus, după cum au declarat, persoanele vătămate se temeau ca urmare a amenințărilor proferate în special de către inculpatul M. A.. Este de precizat faptul că, inițial, convorbirile telefonice cu membrii familiei s-au purtat prin intermediul telefoanelor mobile pe care unele dintre persoanele vătămate le-au avut asupra lor. După consumarea creditului/minutelor pentru convorbiri, persoanele vătămate și-au putut contacta rudele aflate în România doar prin intermediul telefoanelor publice, pentru folosirea cărora trebuiau să ceară bani de la inculpați, care le remiteau una sau două monede necesare utilizării aparatelor telefonice și le însoțeau în deplasările făcute, pentru a le împiedica să fugă.
Este de subliniat împrejurarea că, pe parcursul șederii în Spania, persoanele vătămate și martorul D. T.-A. s-au vizitat reciproc, de fiecare dată însoțiți de către cel puțin unul dintre inculpați. Cu ocazia acestor vizite, aceștia au asistat reciproc la unele violențe la care ceilalți erau suspuși de către inculpați.
Starea de temere cauzată de comportamentul violent al inculpaților a fost transmisă de către persoanele vătămate și membrilor familiei, aflați în România, care, din discuțiile telefonice purtate cu muncitorii exploatați și-au dat seama de situația disperată în care ajunseseră rudele lor, care aveau ca unic și singur scop imediat ieșirea de sub stăpânirea exercitată de inculpați.
Astfel, persoana vătămată M. D. a luat legătura telefonic cu martora BIZOM D., căreia i-a adus la cunoștința situația existentă și pe care a rugat-o să intervină pe lângă frații M. pentru ca aceștia să-i permită persoanei vătămate să plece acasă. In consecință, martora 1-a apelat telefonic pe inculpatul M. A., pe care I-a înduplecat doar după ce i-a spus, contrar adevărului, că are nevoie de ajutorul fratelui său întrucât mama lor este bolnavă. Ca atare, la începutul lunii noiembrie 2010, inculpatul i-a restituit persoanei vătămate cartea de identitate, ba chiar a transportat-o cu microbuzul până în orașul Sevilla, unde a achiziționat un bilet de călătorie cu autocarul companiei Atlassib, cu care persoana vătămată s-a reîntors în România. In afara acestei sume de bani, pentru munca prestată în Spania, persoana vătămată nu a primit, până în prezent, nicio altă sumă de bani de la inculpați.
După plecarea lui M. D., persoanele vătămate C. I. și B. M.-C. au hotărât și ele să fugă din locui în care erau exploatate de inculpați. în consecință, într-o zi de duminică, profitând de faptul că era o zi liberă, cei doi au ieșit din locuința în care erau cazați, abandonându-și lucrurile personale, după care au fugit până într-o stație de autobuz, unde au urcat într-un autobuz cu care s-au deplasat până în Sevilla. Contravaloarea călătoriei a fost achitată din banii pe care cele două persoane vătămate îi primiseră de la un alt cetățean român aflat la muncă în Spania. în Sevilla, necunoscând limba, cei doi au întrebat mai mult prin semne unde se află Consulatul României. După ce au aflat locul situării, s-au deplasat la consulat, unde au explicat situația în care se găseau, au solicitat și obținut eliberarea unor titluri de călătorie pe numele lor, care să le permită să revină în România. Folosind telefonul instituției care le-a fost pus la dispoziție, persoanele vătămate au telefonat mamelor lor, cărora le-au solicitat să achite contravaloarea călătoriei de întoarcere în țară, ceea ce acestea au și făcut. în următoarele trei zile, până a sosit autocarul cu care, în cele din urmă, au revenit în țară, C. I. și B. M.-C., au rămas să rătăcească pe străzile Sevillei, dormind în apropierea unui stadion. După ce a sosit în România, persoana vătămată C. I. a fost apelată telefonic de către inculpatul M. A., care i-a reproșat faptul că 1-a denunțat la poliție. Cu această ocazie, și persoana vătămată i-a reproșat inculpatului că i-a ținut ca pe niște sclavi, și-a bătut joc de ei și nu i-a plătit. Pentru munca prestată în Spania, cele două persoane vătămate nu a primit, până în prezent, nicio sumă de bani de la inculpați.
În mod asemănător, neavând bani sau act de identitate, care rămăsese la inculpatul M. I., persoana vătămată B. C. C. a fost nevoit să-și contacteze telefonic mama, căreia i-a solicitat să achite contravaloarea călătoriei de întoarcere acasă. în consecință, martora B. C. a plătit în România suma de 100 de euro pentru ca fiul ei să se poată întoarce în România. Când persoana vătămată i-a spus inculpatului M. I. că se va întoarce acasă, acesta i-a vorbit urât și i-a solicitat să nu plece, ci să lucreze în continuare. După mai multe insistențe, inculpatul M. I. a acceptat să îi restituie persoanei vătămate cartea de identitate. Apoi, inculpatul M. M. a transportat-o cu autoturismul în Sevilla, de unde B. C. C. a luat autocarul cu care s-a întors în România. Pentru munca prestată în Spania, persoana vătămată nu a primit, până în prezent, nicio sumă de bani de la inculpați.
După ce a muncit circa o lună în Spania fără a fi remunerat pentru aceasta, martorul D. T.-A. i-a telefonat mamei sale, de la un telefon public, cu banii dați de inculpatul M. M., spunându-i acesteia că nu fusese plătit pentru munca prestată. D. urmare, mama martorului 1-a apelat telefonic pe inculpat, căruia i-a cerut să-i dea bani martorului pentru drum și să îi permită acestuia să plece, în caz contrar urmând a alerta organele de poliție. Auzind acestea, inculpatul M. M. 1-a transportat, cu autoturismul lui, pe martor, la autogara din Sevilla, unde i-a cumpărat acestuia bilet la autocar și i-a mai dat suma modică de 10 euro, „pentru drum" (având în vedere durata călătoriei cu autocarul din Spania în România, putem afirma că suma de bani i-a fost dată persoanei vătămate în batjocură), în afară de acești bani, pentru munca prestată în Spania, martorul nu a primit până în prezent, nicio altă sumă de bani de la inculpați.
La rându-i, văzând că promisiunile inculpatului M. M. conform cărora îi va plăti pentru munca prestată sunt, de fapt, minciuni, persoana vătămată C. I. a apelat-o telefonic pe soția lui, C. G., căreia i-a cerut să achite, în Bistrița, contravaloarea reîntoarcerii persoanei vătămate în România, cu autocarul. Potrivit declarațiilor persoanei vătămate, convorbirile telefonice cu membrii familiei din România le purta prin intermediul telefoanelor unui oficiu poștal, la care se deplasa și plătea, în prealabil, 2 sau 3 euro cât îi dădea inculpatul M. A. pentru a putea achita contravaloarea convorbirii. După ce soția sa a achitat costul călătoriei de întoarcere în România, persoana vătămată i-a adus acest lucru la cunoștință inculpatului M. M., care a telefonat la agenția de transport din Sevilla, pentru a verifica acest aspect. După confirmare, inculpatul a transportat cu autoturismul persoana vătămată până în Sevilla, însoțind-o inclusiv la urcarea în autocar. Este de menționat faptul că, pe la jumătatea perioadei de ședere în Spania, inculpatul M. M. i-a dat persoanei vătămate, ca urmare a insistențelor acesteia, suma de 100 euro, pentru munca prestată. Imediat cum i-a dat banii, însă, inculpatul i-a solicitat persoanei vătămate să se deplaseze împreună la un oficiu poștal unde inculpatul, după ce i-a cerut persoanei vătămate actul de identitate, pe care aceasta îl aveam asupra sa, a completat un formular de trimitere a sumei de bani în România, pe care i 1 -a remis apoi lui C. I. spre semnare. Inculpatul a explicat că procedează în acest mod pentru ca persoana vătămată să nu aibă bani pentru a achita contravaloarea unei eventuale călătorii de întoarcere în România. Pentru perioada (circa. 2 luni - 2 luni și jumătate) în care a lucrat în Spania în beneficiul inculpatului M. M., în afară de cei 100 de euro la care am făcut referire mai sus, persoana vătămată C. I. nu a primit, până în prezent, nicio altă sumă de bani de la inculpați.
În fine, în cadrul discuțiilor telefonice purtate cu mama sa, persoana vătămată B. M. a aflat că un vecin, pe nume L. N., se află în Spania, acesta având posibilitatea să-i găsească persoanei vătămate un alt loc de muncă. D. urmare, persoana vătămată 1-a contactat telefonic pe acesta, fiind însă observat de către inculpatul M. A., care se afla în vizită la fratele său și care a început sa țipe la persoana vătămată și să o amenințe cu bătaia, fără însă a o lovi. în perioada următoare, persoana vătămată s-a rugat pe inculpatul M. I. să îi dea măcar 100 de euro, pentru a-i trimite mamei sale în țară. Acesta a fost de acord, dar cu condiția de a se deplasa împreună la poștă, pentru a se asigura că banii vor fi expediați mamei persoanei vătămate și nu vor rămâne în posesia acesteia din urmă. Ca și în cazul persoanei vătămate C. I., inculpatul urmărea să se asigure că B. M. rămâne într-o stare de dependență financiară totală față de inculpați. D. urmare, cei doi s-au deplasat împreună, cu autoturismul inculpatului, la poștă unde persoana vătămată a expediat suma de 100 euro mamei sale. întrucât, între momentul predării banilor și cel al finalizării formalităților necesare, inculpatul M. M. plecase cu autoturismul, lăsând persoana vătămată în urma lui, B. M. a fugit înspre localitatea Sevilla, abandonându-și lucrurile personale în locuința inculpatului. Persoana vătămată a declarat că a făcut acest lucru întrucât se temea pentru siguranța sa, văzând cum se comportă inculpatul M. A. cu muncitorii. Dată fiind distanța de 60 km, persoana vătămată a ajuns în Sevilla după 7 zile de mers pe jos, timp în care, de teamă, nu a reușit să doarmă mai deloc. Este cel mai acut mod în care s-a manifestat starea de disperare la care fuseseră aduși muncitorii ținuți în aservire de către inculpați. Din Sevilla, persoana vătămată s-a deplasat cu un tren până în orașul Albacette, unde L. N. a așteptat-o, după ce, în prealabil, persoana vătămată îi telefonase acestuia de la un telefon public, folosind o monedă de 1 euro care îi rămăsese dintre cele date sporadic de către inculpatul M. M.. Numitul N. 1-a condus pe B. M. la patronul la care lucra în agricultură, unde a lucrat și persoana vătămată timp de 6-7 luni, fiind remunerată cu suma de 800 euro lunar, după care a revenit în țară. Pentru munca prestată în Spania în beneficiul familiei M., în afara de cei 100 de euro la care am făcut referire mai sus, persoana vătămată B. M. nu a primit, până în prezent, nicio altă sumă de bani de la inculpați.
Ca mijloace de probă au fost reținute: declarațiile persoanelor vătămate C. I. (f. 22-28), M. D. (f. 31-37), B. M.-C. (f. 38-45), B. C. C. (f. 51-57), C. I., (f. 60-66), B. M. (f.69-82); adresa ., din care rezultă datele la care și mijloacele de transport cub care persoanele vătămate au călătorit din România în Spania (f. 91-92); tabel cu călătorii care s-au deplasat din România în Spania la datele de 13.09.2010 și 24.09.2010 (f. 94-101); mesajul expediat de către Consulatul General al României la Sevilla, Regatul Spaniei, care confirmă eliberarea unor documente de călătorie numiților C. I. și B. M. C. (f. 105); declarațiile martorilor" D. T.-A. (f. 108-116), BIZOM D. (f. 120-135), BIZOM D. G. (f. 137-144), B. D. (f. 146-148), D. V. (f. 149 -155), B. M. (f. 156-159), C. G. E. (f. 160-163), BOCOȘ C. (f. 164-173), M. AN L. (f. 174-176), URÎTE A. (f. 182-184), H. GHINUȚA (f. 185-187), H. I. (f. 188-190), MOLDO V. C. R. (f. 191-193), M. M. (f 194-196); proces verbal încheiat cu ocazia identificării persoanelor vătămate de către martora M. L. (f. 180-181); declarațiile inculpatului M. M. (f 201-203).
Faptele inculpatului M. I., care, în perioada august-decembrie 2010, prin inducere în eroare cu privire la condițiile de muncă, salarizare, masă și cazare, a recrutat persoanele vătămate C. I., M. D., B. M.-C., B. C. C. și C. I., cărora, direct sau prin intermediul altor persoane, le-a asigurat transportul din România în Spania, ca, de altfel, și persoanelor vătămate D. T.-A. și B. M., recrutate de către inculpatul M. A., unde toate aceste persoane, au fost preluate de către M. A. și M. M., împreună cu care le-a transportat și adăpostit în niște imobile situate în localitățile Marchena și Paradas, de lângă Sevilla, după care toți trei, profitând de starea lor de vădită vulnerabilitate din cauza pregătirii școlare reduse, necunoașterii limbii spaniole, a împrejurimilor și lipsei resurselor materiale, le-au ținut într-o continuă stare de aservire, prin cazarea în condiții improprii, oferirea de hrană alterată, amenințări repetate, agresiuni fizice și împiedicarea să plece (urmare a deposedării de actele de identitate și privării de resurse materiale), obligându-le să lucreze, sub atenta lor supraveghere, pe perioade cuprinse între una și trei luni, aproximativ 12 ore pe zi, cu o singură pauză de 30 minute, pe plantațiile de măslini din apropierea acestor localități, unde le-au transportat în fiecare zi de lucru cu diferite autovehicule, fără ca, pe parcursul acestei perioade, să le remunereze pentru munca prestată, oprind pentru sine și ceilalți doi inculpați banii încasați de la fermierii spanioli pentru munca prestată de către persoanele vătămate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. (1), al. (2) Ut. a) din Legea nr. 678/2001, ca aplic, art. 41 al, 2 C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.
Faptele inculpatului M. A. care, în perioada august-decembrie 2010, prin inducere în eroare cu privire la condițiile de muncă, salarizare, masă și cazare, a recrutat persoanele vătămate D. T.-A. și B. M., cărora, prin intermediul lui M. I. sau altor persoane, le-a asigurat transportul din România în Spania, ca, de altfel, și persoanelor vătămate C. I., M. D., B. M.-C., B. C. C. și C. I., recrutate de către M. I., unde, alături de M. M., a preluat toate aceste persoane și, împreună cu acesta și M. I. le-a transportat și adăpostit în niște imobile situate în localitățile Marchena și Paradas, de lângă Sevilla, după care toți trei, profitând de starea lor de vădită vulnerabilitate din cauza pregătirii școlare reduse, necunoașterii limbii spaniole, a împrejurimilor și lipsei resurselor materiale, le-au ținut într-o continuă stare de aservire, prin cazarea în condiții improprii, oferirea de hrană alterată, amenințări repetate, agresiuni fizice și împiedicarea să plece (urmare a deposedării de actele de identitate și privării de resurse materiale), obligându-le să lucreze, sub atenta lor supraveghere, pe perioade cuprinse între una și trei luni, aproximativ 12 ore pe zi, cu o singură pauză de 30 minute, pe plantațiile de măslini din apropierea acestor localități, unde le-au transportat în fiecare zi de lucru cu diferite autovehicule, fără ca, pe parcursul acestei perioade, să le remunereze pentru munca prestată, oprind pentru sine și ceilalți doi inculpați banii încasați de la fermierii spanioli pentru munca prestată de către persoanele vătămate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. (1), al (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen, 1969 și art. 5 C. pen.
Faptele inculpatului M. M., care, în perioada august-decembrie 2010, alături de M. A., a preluat în Spania persoanele vătămate C. I., M. D., B. M.-C., B. C. C., C. I., D. T.-A. și B. M., recrutate în prealabil prin inducere în eroare cu privire la condițiile de muncă, salarizare, masă și cazare de către M. I., cărora acesta din urmă, direct sau prin intermediul altor persoane, le-a asigurat transportul din România în Spania, le-a transportat împreună cu M. I. și M. A. și adăpostit în niște imobile situate în localitățile Marchena și Paradas, de lângă Sevilla, după care toți trei, profitând de starea lor de vădită vulnerabilitate din cauza pregătirii școlare reduse, necunoașterii limbii spaniole, a împrejurimilor și lipsei resurselor materiale, le-au ținut într-o continuă stare de aservire, prin cazarea în condiții improprii, oferirea de hrană alterată, amenințări repetate, agresiuni fizice și împiedicarea să plece (urmare a deposedării de actele de identitate și privării de resurse materiale), obligându-le să lucreze, sub atenta lor supraveghere, pe perioade cuprinse între una și trei luni, aproximativ 12 ore pe zi, cu o singură pauză de 30 minute, pe plantațiile de măslini din apropierea acestor localități, unde le-au transportat în fiecare zi de lucru cu diferite autovehicule, fară ca, pe parcursul acestei perioade, să le remunereze pentru munca prestată, oprind pentru sine și ceilalți doi inculpați banii încasați de la fermierii spanioli pentru munca prestată de către persoanele vătămate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de ari 12 al. (1), al (2) Ut. a) din Legea nr. 678/2001," cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.
In ceea ce privește latura civilă s-a arătat că pe parcursul urmăririi penale, persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
In baza art. 112 al. (1) lit. e) C. pen., în măsura în care persoanele vătămate nu se vor constitui părți civile, instanța a confiscat de la inculpați sumele de bani obținute în urma activității de exploatare a muncitorilor. în privința cuantumului acestor sume, s-a reținut că nici unul dintre muncitori nu a estimat productivitatea la mai puțin de 10 coșuri de măsline adunate pe zi. S-a reținut acest minim ca fiind un dubiu ce profită inculpaților. Pentru un coș cu măsline, fermierii spanioli achitau suma de 6 euro. Rezultă că un muncitor ar fi trebuit să încaseze suma de 60 euro pe zi. Persoanele vătămate și martorul D. T.-A. au lucrat în Spania, în medie, timp de o lună și jumătate. Daca avem în vedere că, pe lună, sunt cel puțin 20 de zile lucrătoare, vom concluziona în sensul că, de pe urma fiecăreia dintre cele 7 victime, inculpații au realizat venituri de 1 800 euro. In total, inculpații au obținut suma de 12 600 euro. în lipsa altor date și având în vedere că inculpații sunt membrii ai aceleiași familii, vom prezuma că inculpații și-au împărțit în mod egal câștigurile, adică 4 200 euro fiecare. Scăzând din aceste sume cele plătite muncitorilor, adică 90 euro (contravaloare bilet autocar), plătită de către inculpatul M. A. persoanei vătămate M. D., 100 euro (contravaloare bilet autocar și banii „de drum") plătită de către inculpatul M. M. martorului D. T.-A., 100 euro, plătită de către inculpatul M. M. persoanei vătămate C. I. și 100 euro, plătită de către inculpatul MIFTNEA I. persoanei vătămate B. M., rezultă sumele a căror confiscare o solicită instanței:
-4 100 euro de la inculpatul M. I.;
-4 110 euro de la inculpatul M. A.;
-4 000 euro de la inculpatul M. M..
În procedura de cameră preliminară, în termenul stabilit pentru formularea cererilor și excepțiilor cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, prin apărătorul lor ales, cei 3 inculpați au adus critici rechizitoriului sub aspectul încadrării juridice a faptelor arătând că, prin ordonanța din 25.03.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art 210, alin. 1, lit. a și b NCP cu aplicarea art. 41 alin 2 CP vechi și art. 5 CP(nou), iar ulterior, prin ordonanța din 07.08.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de trafic de persoane, prevăzut de art. 210 alin. 1, lit. a și b, cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP vechi, art. 77 lit. a Cp și art 5 CP nou în infracțiunea de trafic de persoane prevăzut de art. 12 alin 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 CP vechi și art. 5-NCP.
Făcând o analiză comparativă a celor 2 incriminări inculpații au apreciat că legea mai favorabilă este art. 210 alin 1 si 2 NCP, chiar cu aplicarea art. 77 si 78 NCP, iar în ce privește sancționarea infracțiunii continuate, nu art. 41 alin 2 și art 42 Cod penal vechi este mai favorabil, ci art 35 și 36 N. C.P..
De asemenea, referitor la calculul matematic al sumelor care trebuie confiscate de la inculpați, dacă persoanele vătămate nu se constituie parte civilă, inculpații au solicitat să se aibă în vedere că din rechizitoriu rezultă că fermierii spanioli plăteau 6 EURO pentru un coș cu măsline culese, iar procurorul, după ce face calculul cât ar fi trebuit să primească fiecare persoană vătămată ( cu 6 EURO/coș), scade doar sumele de bani plătite de inculpați pentru drumurile din Bistrița-Sevilla și retur, deși trebuie scăzute și cheltuielile efectuate de inculpați pentru mâncarea zilnică oferită persoanelor vătămate precum și cheltuiala făcută de aceștia pentru transportul părților vătămate din localitatea unde stăteau până la plantația de măslini, câtă vreme în rechizitoriu se consemnează la fila 4: "persoanele vătămate și martorul...am fost transportați toți de inculpați aproape zilnic, cu microbuzul sau autoturismul pe o plantație de măslini situată la o distanță destul de mare de la locul în care eram cazați, călătoria dura circa o oră".
De asemenea, inculpații au solicitat audierea în prezența lor a martorilor subliniați de la pagina 15 din rechizitoriu, respectiv: MOLDO V. C. -Comuna Nimigea,.. Bistrița-Năsăud; M. M. -comuna Nimigea, .. Bistrița-Năsăud; H. I. -Năsăud ., jud. Bistrița-Năsăud; H. GHINUȚĂ- Năsăud, ., jud. Bistrița-Năsăud; URÎTE A. - Năsăud, ., jud. Bistrița-Năsăud; M. AN L.- Năsăud, Fdt. Valea Caselor nr.31, jud. Bistrița-Năsăud; audierea inculpaților și a părților vătămate, care cunosc că inculpații nu au indus în eroare pe niciuna dintre părțile vătămate, dimpotrivă i-au ajutat să-și caute și găsească loc de muncă, deoarece în țară "mureau de foame", le-au plătit drepturile salariale conform convenției (deducând contravaloarea găzduirii, mâncării și transportului de fiecare zi la locul de muncă) atunci când lucrau, întrucât părțile vătămate fie refuzau să lucreze, plimbându-se prin Spania, fie se îmbătau sau se drogau, așa încât au fost nevoiți să-i expedieze în țară.
Cu ocazia dezbaterii cererilor și excepțiilor apărătorul ales al inculpaților a mai arătat că pentru o faptă a cărei latură obiectivă se consideră că ar fi fost consumată în perioada septembrie-decembrie 2010, în 2014, atunci când s-a făcut administrarea probelor de trimitere în judecată, ar fi fost obligatoriu să fie audiați toți cei 3 suspecți.
Din analiza probelor de la dosar și mai ales a declarațiilor părților vătămate, reiese în mod clar că doar cu privire la unul sau la altul dintre inculpați există acel element al laturii obiective, care se numește recrutarea, din declarațiile părților vătămate rezultând că o parte dintre părțile vătămate au fost în 2009 și au venit în țară, iar în 2010 au agreat pe proprie răspundere și nesiliți de nimeni să mai facă o deplasare în Spania pe perioada culegerii măslinelor, însă prin intermediul altor persoane și nu a inculpaților care erau în Spania.
Consideră că față de această stare de fapt contradictorie, audierea inculpaților era obligatorie și de asemenea și a martorilor care au fost împreună în aceeași perioadă cu părțile vătămate și care au stat în aceleași condiții, au muncit în aceleași condiții și care nu au făcut niciun fel de plângere cu privire la traficul de persoane.
Din acest punct de vedere apreciază că latura obiectivă a infracțiunii și mai ales latura subiectivă de intenție, nu a fost dovedită, prin prisma neadministrării directe a organul de urmărire penală unde să fie audiați cei doi inculpați și martorii în apărare, în prezența sa, și să fie administrate probele nemijlocit.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la cererile formulate de inculpați, prin apărătorul lor ales, arătate mai sus, judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:
Potrivit art. 342 Cod procedură penală obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar alin 2 al art. 344 Cod procedură penală reglementează posibilitatea inculpatului de a invoca nelegalitatea unor probe sau a unora dintre actele de urmărire penală.
Analizând susținerile inculpaților din memoriul formulat prin apărătorul ales se constată că acestea se referă la aspecte de țin de fondul cauzei, cum ar fi: încadrarea juridică a faptelor, solicitarea de reaudiere a unor martori din faza de urmărire penală sau modalitatea de calculare a sumelor ce ar putea face obiectul confiscării, care exced procedurii de cameră preliminară, ca de altfel și cele referitoare la latura obiectivă sau subiectivă a infracțiunii.
Pe de altă parte, nici solicitarea referitoare la retrimiterea cauzei la procuror în vederea audierii inculpaților și a martorilor în apărare nu este întemeiată. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul M. M. a fost audiat în calitate de suspect la data de 24 iunie 2014 (f.201), prilej cu care a depus la dosar și o declarație olografă a inculpatului M. I. (f.204).
De asemenea, după punerea în mișcare a acțiunii penale M. M. a fost citat telefonic de către procurorul de caz, potrivit procesului-verbal (f.211), acestuia i s-a adus la cunoștință că are calitatea de inculpat și i s-a solicitat să se prezinte la organul de cercetare, în vederea audierii în această calitate. Mai mult, potrivit aceluiași proces verbal, inculpatul M. Mărius a arătat că locuiește împreună cu inculpatul M. I. obligându-se să-i comunice aceleași aspecte. în ceea ce-1 privește pe inculpatul M. A. de menționat este faptul că acesta nu a putut fi găsit, întrucât se sustrăgea de la executarea unei pedepse privative de libertate, fiind dat în urmărire generală.
În aceste condiții, neaudierea inculpaților nu este culpa organului de cercetare penală, ci a fost determinată de motive obiecte în ceea ce-1 privește pe inculpatul M. A., respectiv de refuzul de a se prezenta a celorlalți 2 inculpați, care au cunoscut existența acuzațiilor formulate împotriva lor, stadiul cercetărilor penale și calitatea procesuală dobândită, însă au preferat să rămână în pasivitate și să nu-și exercite dreptul la apărare.
Așa fiind, tribunalul a respins ca neîntemeiate cererile formulate de inculpați și s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe aceștia.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații M. I., M. A. și M. M., care au solicitat admiterea acesteia, desființarea hotărârii instanței de fond ca nelegală și restituirea cauzei la procuror, întrucât în speță contestatorilor le-au fost încălcate drepturile prev de art. 83 CPP respectiv acela de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune concluzii alături de acela vizând formularea oricăror alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a speței.
Apărătorul ales al contestatorilor, susține că procurorul nu a stabilit în mod corect starea de fapt și încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, învederând că cinci dintre părțile vătămate își retrag plângerile, astfel că nu mai există probe care să susțină învinuirile pentru care aceștia au fost deferiți justiției, acelea de trafic de persoane prev de art 12 alin 1, alin 2 lit a din legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin 2 VCP și art. 5 CP.
Judecătorul de cameră preliminară examinând contestația formulată, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Camera preliminară reprezintă o fază separată a procesului penal, distinctă de urmărirea penală și de judecată. Funcția de verificare a legalității trimiterii în judecată apare ca o instituție sui generis, de sine stătătoare. Judecătorul de cameră preliminară nu face acte de urmărire penală, dar nici nu judecă.
În cadrul procedurii camerei preliminare se efectuează un control de legalitate a posterioriatât a actului de trimitere în judecată, cât și a probelor pe care se bazează acesta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată și cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate sau obținute prin încălcarea echitabilității procedurilor să fie eliminate.
Potrivit art 342 NCPP, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor ori, a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
În cadrul acestei etape se verifică, așadar, legalitatea sesizării instanței, competența acesteia, legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale.
Judecătorul de la curte reține că, rechizitoriul prin care se dispune trimiterea în judecată a inculpatului și sesizarea instanței de judecată trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală. Astfel, trebuie să existe concordanță deplină între ordonanța de continuare a urmăririi penale față de suspect, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și dispoziția de trimitere în judecată din rechizitoriu, atât sub aspectul faptei reținute în sarcina inculpatului cu încadrarea juridică ce este corespunzătoare, cât și a identității acestuia.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că în speța de față s-a respectat întrutotul imperativul prevăzut în art. 6 parag 3 din CEDO, inculpaților respectându-li-se dreptul de a fi încunoștințati cu privire la acuzație: actul de acuzare jucând un rol determinant în legalitatea urmăririi penale, întrucât persoana trimisă în judecată este în mod oficial notificată cu privire la baza juridică și factuală a acuzației ce i se aduce.
S-a statuat în teoria și practica judiciară că prin sintagma „faptă arătată în actul de sesizare” nu se poate înțelege doar simpla referire la o anumită infracțiune menționată în succesiunea activității inculpatului, ci descrierea detaliată a acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice, respectiv de a investi instanța, o atare condiție fiind îndeplinită doar în cazul în care, fapta arătată prin rechizitoriu este însoțită de precizarea încadrării juridice și de dispoziția de trimitere în judecată pentru ea, garanții procesuale menite să asigure aflarea adevărului, dreptul de apărare al celui judecat și mai ales dreptul la un proces echitabil.
Aceste garanții sunt reglementate atât prin disp.art.8 C.proc.pen., art.24 din Constituție dar și disp.art.6 paragr.3 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea 30/1994 conform cărora „orice acuzat are, în special, dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa”.
În jurisprudența sa, Curtea de la Strasbourg a explicat ce se înțelege prin „cauză” și natura acuzației, aduse împotriva unei persoane, în hotărârea din 24.10.1996 privind cauza De T.Torres c/a Spaniei, arătând că acestea se referă la faptele materiale imputate care stau la baza acuzației, la calificarea juridică a acestora, precum și la circumstanțele agravante existente, iar informarea în mod amănunțit asupra faptelor imputate și încadrarea juridică a acestora, nu ar trebui, în niciun caz, să fie ulterioară dispoziției de trimitere în judecată.
În hotărârea din 25 iulie 2000 privind cauza Mattoccia c/a Italiei,în cauza Mattei contra Franței din 19 decembrie 2006 și Pelissier și Sassy contra Franței din 23 martie 1999 și Dallos contra Ungariei din 1 martie 2001, Curtea a considerat de asemenea, că o informare precisă și completă cu privire la faptele care se reproșează acuzatului și a calificării juridice reprezintă o condiție esențială pentru echitatea procedurilor judiciare, apreciindu-se că aceasta trebuie făcută inclusiv prin intermediul actului de acuzare, care nu trebuie să fie caracterizat prin imprecizie cu privire la aspecte esențiale, sens în care s-a exemplificat locul și data comiterii infracțiunii imputate, concluzionând că neregulile din actul de sesizare cu privire la faptele pentru care este acuzată o persoană și încadrările juridice ar conduce la imposibilitatea pregătirii apărării cu privire la acuzațiile aduse.
Instanța de la Strasbourg a decis că există o legătură evidentă între dispozițiile cuprinse în art.6 paragr.1 lit.a și cele din art.6 paragr.3 lit.b, că este necesar ca autoritățile naționale să depună o maximă diligență cu privire la modul în care se face notificarea acuzației către cel interesat, deoarece actul de acuzare are un rol determinant în procedura penală; începând cu data notificării, persoana în cauză este oficial avizată despre baza factuală și juridică a învinuirii ce i se aduce.
CEDO consideră că, în materie penală, o informare precisă și completă cu privire la faptele ce se reproșează acuzatului și a calificării lor juridice reprezintă o condiție esențială a unui proces echitabil garantat de art.6 paragr.1 din Convenție și a decis că statele contractante au obligația de a adopta măsuri pozitive care să garanteze respectarea efectivă a drepturilor înscrise în art.6.
S-a statuat în raport de toate aceste considerații, că sesizarea instanței va fi legal efectuată doar în situația în care în dispozitivul actului de trimitere în judecată este menționată fapta cu încadrarea ei juridică, în legătură cu care s-au efectuat acte de urmărire penală, în funcție de care inculpatul și-ar putea efectua o apărare adecvată în lumina art.6 paragr.3 lit.b din Convenția Europeană.
Atât legislația europeană cât și practica constantă a instanței supreme învederează că „pentru a se considera că instanța este legal sesizată din perspectiva limitelor rechizitoriului, este necesar ca în cuprinsul acestuia, să fie arătate în mod concret faptele care fac obiectul trimiterii în judecată, să fie precis determinate, cu încadrarea juridică legală, pentru ca astfel să poată fi stabilit cadrul procesual și să rezulte voința neechivocă a procurorului de trimitere în judecată, întrucât existența unor necorelări evidente între partea expozitivă și dispozitivă a acestuia, nu pot fi de natură să investească legal instanța”.
Față de cele expuse mai sus rezultă fără echivoc că rechizitoriul D.-SERVICIUL TERITORIAL C. din 11 noiembrie 2014 este legal întocmit, de natură a investi judicios instanța competentă cu soluționarea cauzei.
Pe cale de consecință, judecătorul de la curte constată că rechizitoriul D.-SERVICIUL TERITORIAL C. respectă întrutotul prevederile art 328 Cod procedură penală.
În final, judecătorul de la curte concluzionează că temeinicia acuzațiilor aduse inculpaților trebuie verificată pe baza probelor concrete aflate la dosarul cauzei, probe care sunt valide și legal administrate.
Judecătorul de la curte constată că faptele inculpaților sunt descrise în rechizitoriu într-o manieră clară și inteligibilă, făcându-se referire la modul de comitere, loc, timp și urmările produse ca urmare a acestora, victimelor. Pe cale de consecință, descrierea faptelor în actul de sesizare este și o condiție prin care s-a asigurat contestatorilor posibilitatea exercitării unei apărări efective.
În practica judiciară, s-a reținut că potrivit art. 328 alin 1 Cpp rechizitoriul procurorului, ca act de sesizare al instanței, trebuie să aibă un anumit conținut pentru a contura obiectul judecății, între elementele pe care trebuie să le cuprindă fiind necesar să se înscrie atât fapta reținută în sarcina inculpatului, cât și încadrarea juridică a acesteia.
În prezenta speță, nu se poate dispune restituirea cauzei la parchet, întrucât procurorul a descris fapta cu încadrarea juridică aferentă, modul de comitere, consecințele acesteia, iar condiția impusă de lege, pentru a se permite începerea judecății, este aceea ca neregularitățile să nu împiedice judecătorul fondului de a putea stabili obiectul și limitele judecății, așa cum sunt determinate de normele procedurale.
Potrivit art. 371 Cod procedură penală judecata se mărginește la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare al instanței.
Astfel, pentru a se dispune începerea judecății este necesar a se putea stabili cu certitudine și claritate, care sunt faptele cu care este sesizat Tribunalul Bistrița-Năsăud și persoanele acuzate de comiterea faptelor indicate și a căror judecare o solicită procurorul, mențiuni existente în rechizitoriul atașat dosarului la fila 12-15 din dosarul u.p., act de sesizare întocmit la 11 noiembrie
Susținerea apărătorului ales al contestatorilor, în sensul că, inculpaților nu le-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile procesuale, în raport de care au fost privați de efectuarea unei apărări corespunzătoare, nu sunt fondate deoarece la fila 199 u.p. este atașat procesul-verbal de aducere la cunoștință a calității, drepturilor și obligațiilor procesuale din 24 iunie 2014 a inculpatului M. M., act care pune în evidență că acesta are calitatea de suspect, fiind urmărit penal pentru trafic de persoane prev de art 210 alin 1 lit a, b CP, cu aplicarea art. 41 alin 2 VCP, art. 77 lit a CP și art. 5, constând în aceea că în perioada august-decembrie 2010 prin inducere în eroare cu privire la condițiile de muncă, salarizare, masă și cazare, M. I. a recrutat persoanele vătămate C. A. I., M. D., B. M. C., B. C. C. și C. I. iar M. A. pentru persoanele vătămate B. T. și B. M. le-a asigurat transportul în Spania, unde aceste persoane au fost preluate de către M. A. și M. M., care alături de M. I. le-au adăpostit în niște imobile situate lângă Sevilia, după care cu toții le-au transportat zilnic pe plantații de măslin, unde profitând de starea lor de vulnerabilitate, din cauza pregătirii școlare reduse, le-a obligat să lucreze 12 ore pe zi, fără ca victimele să fie plătite pentru aceasta.
Mai mult, la 24 iunie 2014 M. M. a fost și ascultat în calitate de suspect, conform scriptului atașat la fila 201 u.p.
La fila 204 u.p. este atașată declarația lui M. I., depusă la dosar de către M. M., cu ocazia audierii sale la D.-la 24 iunie 2014.
La fila 205 u.p. procurorul de caz a emis o dovadă de citare a numitului M. I. în calitate de suspect pentru data de 29 aprilie 2014, citație căreia însă M. I. nu i-a dat curs.
Mai mult, la fila 206 u.p. există procesul-verbal de citare telefonică din 24 iunie 2014, a suspectului M. I., rezultând din acesta că legătura cu suspectul, nu a putut fi stabilită numărul fiind indisponibil.
Procurorul de caz a atașat la fila 211 u.p. procesul-verbal de citare telefonică din 7 august 2014 a inculpatului M. M., pe care a reușit să-l contacteze, l-a chemat la sediul D. C. pentru data de 10 septembrie 2014 ora 9.00, în vederea audierii ca inculpat.
M. M. a comunicat procurorului că încearcă să se prezinte, în măsura în care programul de lucru i-o va permite.
A învederat că tatăl său, inculpatul M. I. locuiește împreună cu el astfel că, s-a obligat să-i aducă la cunoștința părintelui său aceste aspecte, susținând însă că nu este sigur că acesta se va prezenta.
Fiind întrebat despre inculpatul M. A., inculpatul M. M. a afirmat că nu cunoaște unde se află, astfel că procurorul în baza art 257 alin 1 CPP a încheiat acest proces-verbal.
Mai mult, la dosarul de urmărire penală la filele 212-214 sunt depuse și mandatele de aducere ale celor trei inculpați emise de D. pentru data de 14 mai 2014 în vederea audierii acestora de către procuror.
Din procesul-verbal depus la fila 215 u.p. întocmit la 29 aprilie 2014 de către BCCO C.-N. rezultă că în urma discuției telefonice cu M. M. acesta a confirmat că se află în Spania în orașul Sevilla iar fratele său M. A. locuiește în orașul Rocheta del Mar.
La 14 mai 2014 conform procesului-verbal depus la fila 16, organele de poliție au atestat imposibilitatea punerii în executare a mandatelor de aducere în privința celor trei inculpați.
Nu în ultimul rând se constată că la filele 217-221 up există procesele-verbale de îndeplinirea a procedurii de citare cu cei trei contestatori întocmite de către D. C., pentru data de 14 iulie 2014, cărora însă inculpații nu le-au dat curs.
Așa fiind, nu poate fi acceptată susținerea contestatorilor, că nu li s-au adus la cunoștință calitatea și drepturile procesuale pe care le au, aceștia, refuzând să se prezinte la solicitarea organelor de anchetă.
Susținerea apărătorului ales al contestatorilor, în sensul că încadrarea juridică nu este corectă în trafic de persoane, nu poate fi primită de către curte, deoarece în această etapă procesuală, nu poate fi pusă în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în rechizitoriu, dispozițiile procesuale penale necuprinzând reglementări în acest sens.
Din rațiuni evidente, legate de respectarea contradictorialității, nemijlocirii, oralității, schimbarea încadrării juridice a faptei poate fi pusă în discuție, doar în faza de judecată.
Așa fiind, contestația se va respinge ca nefondată în baza art. 425 1 alin.7 pct 1 lit b CPP.
Vor fi obligați inculpații să achite statului câte 200 lei cheltuieli judiciare, conform art. 275 alin.2 CPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către inculpații M. I., M. A. și M. M. împotriva încheierii penale din data de 16 februarie 2015, pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistrița – Năsăud.
Obligă inculpații să achite statului câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 22 aprilie 2015.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂGREFIER
D. PURICENICOLETA N.
Red. D.P./M.N.
4 ex./27.04.2015
Jud.fond.-P. L. E.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 631/2015.... | Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 574/2015.... → |
|---|
