Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 702/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 702/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-05-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIE PENALĂ NR. 702/A/2015
Ședința publică din data de 19 mai 2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE :V. V. A.,judecător
JUDECĂTOR: L. H.
GREFIER: C. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj
reprezentat prin PROCUROR – S. D.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către inculpații T. I. și T. V., împotriva sentinței penale nr.6/04.02.2015, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Târgu Lăpuș, inculpații fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Lăpuș, astfel:
T. I. - pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 alin.1 Cod penal
T. V. - pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.194 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații T. I. și T. V. personal, ambii asistați de apărător ales, av.R. V., din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă O. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în data de 15 mai 2015 s-a înregistrat la dosarul cauzei prin serviciul registratură, concluzii scrise formulate de partea civilă O. A..
Apărătorul inculpaților depune acte în probațiune, reprezentând adeverința de la locul de muncă a inculpatului T. I., tradusă din limba spaniolă.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, în baza art. 420 C.pr.pen., Curtea acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea apelurilor.
Apărătorul inculpaților T. I. și T. V., av. R. V., solicită în baza art. 421 pct.2 lit.a NCPP admiterea apelului, iar în urma rejudecării cauzei să se dispună în principal desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 386 alin. 1 NCPP să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de șantaj, în infracțiunea de amenințare, cu aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special și implicit respingerea acțiunii civile.
În subsidiar, desființarea hotărârii în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de șantaj, în infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 C.penal, cu reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
Iar ce-a de a treia cerere, desființarea în parte a hotărârii, urmând a dispune reducerea pedepsei aplicate și reducerea sumelor acordate părții civile cu titlu de daune materiale și morale.
În fapt, solicită a se reține următoarele considerente: așa cum a arătat și în fața instanței de fond, inculpatul T. I. a amenințat persoana vătămată ca urmare a faptului că aceasta nu restituise un împrumut, suma fiind într-un cuantum semnificativ. Cele două părți au purtat îndelungi conversații telefonice, între timp s-au apropiat, ajungându-se la o relație foarte apropiată, aceasta având loc înainte de a se căsători cu inculpata T. V..
Inculpata a aflat de existența părții vătămate abia în anul 2012, când cei doi inculpați erau căsătoriți și încercând să îl ajute, a scris mesajele de amenințare părții vătămate.
Așa cum rezultă din probele administrate, rezultă că partea vătămată avea probleme în căsnicie, acesta fiind și motivul declanșator pentru care a acceptat relația cu inculpatul.
În condițiile în care mesajele prin care partea vătămată a fost amenințată nu au avut ca scop obținerea în mod injust a unui folos. Instanța de fond în mod greșit a dispus schimbarea încadrării juridice având în vedere că partea vătămată nu a fost amenințată cu darea în vileag a vreunor fapte reale sau imaginare.
Reprezentantul Parchetului, apreciază ca fiind admisibile apelurile promovate de inculpați în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice în art. 194 alin. 1 C.penal, însă cu privire la pedepsele aplicate, nu se impune reducerea lor, ele oricum fiind minime.
Versiunea inculpatului cum că ar fi împrumutat suma de bani părții vătămate, nu este dovedită cu nicio probă de la dosar, fapta este dovedită prin declarația părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor Cînța M., O. M.-I. și mai mult, inculpata a ținut evidența sumelor primite într-un caiet care a fost ridicat cu ocazia efectuării percheziției.
În replică, apărătorul inculpaților arată că banii au fost trimiși anterior mesajelor de amenințare, iar un alt considerent este acela că partea vătămată nu a recunoscut foarte multe aspecte.
Inculpatul T. I. având ultimul său cuvânt, declară că nu este vinovat, iar la interpelarea instanței „care a fost motivul pentru care a trimis poza sa prin telefon părții vătămate”, nu declară nimic.
Inculpata T. V. având ultimul său cuvânt, arată că nu a știut nimic de relația dintre cei doi, singura ei culpă constă în aceea că a scris acele mesaje.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 6 pronunțată la data de 4.02.2015 de Judecătoria Tg. Lăpuș, În baza art. 386 din Codul de procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de către inculpatul T. I., fiul lui I. și I., născut la data de 14.07.1981 în M., județul Maramureș, CNP_, cetățean român, studii 4 clase, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat în M., nr.1488A, jud. Maramureș, din infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 din Codul penal, în infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. 2 din Codul penal.
În baza art. 194 alin. 2 din Codul penal, s-a dispus condamnarea inculpatului T. I. (cu datele de stare civilă de mai sus), la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, iar în temeiul art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza II și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 861 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 862 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul are obligația de a se supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de probațiune; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 863 alin. 3 lit. d Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a stabilit în sarcina inculpatului obligația să nu intre în legătură cu partea civilă O. A. și cu martora Cînța (Luchiți) M..
În temeiul art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a din Codul de procedură penală raportat la art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii inculpatului din data de 4.12.2012 orele 1500, pe o durată de 24 de ore.
În baza art. 386 din Codul de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de către inculpata T. V., fiica lui V. și E., născută la data de 14.12.1965 în Fălticeni, jud. Suceava, CNP_, cetățenia română, studii 9 clase, fără ocupație, căsătorită, fără antecedente penale, domiciliată în M., nr.1448 B, județul Maramureș, din infracțiunea de complicitate la șantaj prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. 1 din Codul penal, în infracțiunea de complicitate la șantaj prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. 2 din Codul penal.
În baza art. 26 raportat la art. 194 alin. 2 din Codul penal, s-a dispus condamnarea inculpatei T. V. (cu datele de stare civilă de mai sus), la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj, iar în temeiul art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 397 din Codul de procedură penală raportat la art. 1357, art. 1381 și art. 382 din Codul civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă O. A. și aiu fost obligați în solidar inculpații T. I. și T. V. la plata sumei de_ lei despăgubiri materiale și a sumei de 5000 lei daune morale în favoarea părții civile.
În temeiul art. 274 alin. 2 din Codul de procedură penală, au fost obligați inculpații T. I. și T. V. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, câte 800 lei fiecare, iar în temeiul art. 276 alin. 1 din Codul de procedură penală, au fost obligați inculpații T. I. și T. V. la plata în solidar a sumei de 2000 lei către partea civilă O. A., cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 273 alin. 1 din Codul de procedură penală, suma de 130 lei reprezentând cheltuieli de transport, s-a alocat martorului C. D. E., cu domiciliul în Tășnad, ., județul Satu M., din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.
În temeiul art. 272 din Codul de procedură penală, suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu – av. V. R., în faza de urmărire penală, precum și suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu –av. P. P. și suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu - av. R. E. O., în faza de judecată, au fost achitate din fondul special alocat de Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La începutul lunii septembrie 2012, partea vătămată O. A. și inculpatul T. I. au purtat lungi conversații telefonice în vederea întreținerii unor raporturi sexuale extraconjugale. După o anumită perioadă de timp în care aceștia și-au împărtășit intimități, au fost de comun acord să se întâlnească în Baia M., să închirieze o garsonieră și să întrețină relații sexuale, partea vătămată fiind din localitatea Copalnic Mănăștur, iar inculpatul din localitatea M., jud. Maramureș.
În data de 04.09.2012, inculpatul i-a spus părții vătămate că va veni în Baia M. cu autoturismul său, pentru a se întâlni, însă nu are suficienți bani pentru benzină, rugând-o să-i trimită o sumă de bani prin sistemul Western Union. Partea vătămată s-a deplasat la o agenție Raiffeisen Bank din Baia M. și i-a trimis inculpatului, prin mandat online, suma de 400 lei, pe care acesta i-a ridicat pe baza cărții de identitate, a unui cod al tranzacției și a semnăturii, de la agenția Băncii Transilvania din M., însă după primirea banilor i-a relatat părții vătămate că i s-a defectat autoturismul și nu mai poate să ajungă la Baia M..
În data de 05.09.2012, inculpatul i-a solicitat alte sume de bani părții vătămate, sub pretextul că ar fi avut un accident de mașină și că este internat în spital în localitatea B., aceasta trimițându-i sume de bani prin mandat online.
În zilele următoare, inculpatul i-a cerut din nou bani, sub diferite pretexte (spre exemplu că nu are asigurare medicală, că nu are bani să plătească spitalizarea, că trebuie să meargă la spital în Cluj, etc), partea vătămată trimițându-i acestuia sumele solicitate, în același mod, prin mandat online.
În data de 18.09.2012, partea vătămată i-a spus inculpatului că nu mai poate să-i trimită bani, deoarece nu mai are, astfel că acesta a început să o amenințe că îi împușcă fiica și îi distruge familia, spunându-i că este într-un taxi cu un prieten, este înarmat și se îndreaptă spre locuința acesteia.
Fiindu-i frică, partea vătămată O. A., a împrumutat diverse sume de bani de la martorele N. V. și D. A., a amanetat mai multe bijuterii, a lichidat un cont de economii deschis la BCR, trimițându-i inculpatului aceste sume, în mod similar, prin mandat online.
Partea vătămată i-a trimis inculpatului, în perioada 02.09._12 suma de 18.000 lei, fiind amenințată constant de acesta că va divulga relația extraconjugală pe care aceasta ar fi avut-o, că va prezenta soțului convorbirile telefonice pe care le-a înregistrat, că o va omorî, că îi va omorî în chinuri fiica și soțul cât și alte amenințări de acest gen.
La fiecare dintre tranzacții, retragerea sumelor este efectuată de către inculpatul T. I., de la agenția Băncii Transilvania din localitatea M., pe baza cărții sale de identitate, pe baza semnăturii și a identificării personale de către operatorul de la ghișeu.
În data de 05.11.2012, partea vătămată a depus plângere la Postul de poliție al comunei Copalnic Mănăștur, astfel că postul telefonic al inculpatului a fost monitorizat, fiind autorizat, de către instanța de judecată, traficul apelurilor inițiate/recepționate și localizarea acestora, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate și a mesajelor SMS efectuate și recepționate, cât și localizarea utilizatorului postului telefonic. Astfel că, în perioada 12.09._12, între partea vătămată și inculpat au avut loc un număr de 406 comunicări, sub forma convorbirilor și SMS-urilor, durata convorbirilor fiind cuprinsă între 1 și 2732 secunde. De asemenea, au fost recepționate și o . SMS-uri cu un mesaj de amenințare foarte explicit, așa cum este consemnat în procesele verbale din prezentul dosar.
În data de 04.12.2012, ca urmare a efectuării unei percheziții domiciliare la locuința inculpatului T. I., au fost descoperite un număr de patru telefoane mobile, cât și un caiet în care erau consemnate diferite sume de bani, numele părții vătămate O. A. și al martorei Luchiți M.. Fiind identificată aceasta din urmă de către organele de cercetare penală, a arătat că inculpatul T. I. i-a solicitat și acesteia diverse sume de bani sub diverse pretexte pe care le-a trimis în aceeași modalitate ca și partea vătămată O. A., prin mandat on line, dar și diverse sume prin încărcarea cartelei prepay a telefonului mobil. Cu toate acestea, martora Luchiți M. nu a dorit să depună plângere împotriva inculpatului.
Inculpatul T. I., este neșcolarizat, cunoscând și reproducând cu mare dificultate cifrele și unele litere din care este constituit numele său, însă nu putea trimite singur mesaje SMS, astfel că în săvârșirea infracțiunii de șantaj asupra părții vătămate O. A., a fost ajutat de soția sa, inculpata T. V., aceasta redactând mesajele de amenințare pe telefonul mobil al inculpatului. De asemenea, inculpata a ținut evidența sumelor primite de către inculpat de la partea vătămată O. A. și de la martora Luchiți M., într-un caiet ridicat de organele de cercetare penală în urma percheziției domiciliare de la locuința inculpatului.
Inculpatul T. I. a recunoscut faptul că a trimis mesajele de amenințare și că a primit de la partea vătămată O. A. banii pe care acesta i-a trimis prin mandat online, însă afirmă că aceste sume reprezintă o datorie pe care aceasta o avea față de el, încă din anul 2009. Inculpatul susține că în anul 2009 a întreținut cu partea vătămată relații intime, iar cu această ocazie i-ar fi împrumutat și suma de 5.000 euro, pe care i-ar fi obținut din muncile prestate în Spania. Apărarea inculpatului nu poate fi primită, deoarece nicio persoană nu a cunoscut relația acestuia cu partea vătămată și nici despre existența împrumutului, faptul că acesta și-a amintit brusc, după trei ani să-și recupereze această datorie, fiind cel puțin ciudat, mai ales că nu ar fi solicitat părții vătămate nici un fel de explicație a utilizării sumei de bani.
De asemenea și inculpata T. V. a recunoscut faptul că a scris și trimis mesajele de amenințare și că a ținut evidența sumelor primite de inculpatul T. I., însă a arătat că a fost forțată de către soțul său să facă acest lucru.
În cursul urmăririi penale față de inculpatul T. I. s-a dispus măsura preventivă a reținerii acestuia pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 04.12.2012, ora 15.00, iar în data de 05.12.2012, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia, solicitându-se arestarea preventivă a sa, însă instanța a dispus luarea față de inculpat a măsurii de a nu părăsi localitatea pe o durată de 30 de zile.
Partea vătămată O. A. s-a constituit și parte civilă în cauză cu suma de 18.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 30.000 lei cu titlu de daune morale (f.32-33).
Având în vedere atitudinea inculpaților în fața instanței, instanța a procedat la reaudierea tuturor martorilor din cursul urmăririi penale, la audierea inculpaților și a părții vătămate, probe pe care le-a coroborat și cu cele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv plângerea penală și declarația părții vătămate O. A. (f.17-18 și f.19-26 d.u.p.), mandate online Western Union (f.27-99 d.u.p.), declarațiile inculpaților (f.101-109, 113-119), declarațiile martorilor (f.120, 121, 122-123, 124, 125-126, 127-128 d.u.p.), proces verbal de redare înregistrări video (f.129 d.u.p.), procese verbale de consemnare mesaje amenințare (f.131-136 d.u.p.), mandate on line Western Union trimise de către martorele Luchiți M. și F. Catea (f.136-162 d.u.p.), corespondență BRD, Raiffeisen Bank, Western Union Financial Services (f.163-167, 170-172 d.u.p.), corespondență Biostar Group SRL (f.173-186 d.u.p.), proces verbal localizare telefon (f.187 d.u.p.), autorizare percheziție (f.190-205 d.u.p.), proces verbal de percheziție domiciliată (f.204-206 d.u.p.), planșe fotografice (f.207-213 d.u.p.), copii caiet găsit la percheziția domiciliază (f.214-2168 d.u.p.).
Inculpatul T. I. nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, invocând în apărare o cu totul altă ipoteză privind derularea evenimentelor și anume că între el și partea vătămată nu a existat nici un conflict, partea vătămată i-a remis sumele de bani fără să o amenințe în vreun fel pe aceasta. Partea vătămată trebuia să îi remită inculpatului suma de 5.000 euro pe care acesta i-a împrumutat-o și pentru că aceasta i-a închis telefonul a început să o amenințe. Afirmă că a cunoscut-o pe partea vătămată în urmă cu trei ani de zile, dintr-un anunț într-un ziar, unde aceasta menționa că dorește să aibă o relație extraconjugală și astfel a ajuns să o împrumute pe aceasta cu suma de 5.000 euro, care provenea din sumele câștigate de inculpat în Spania, unde acesta a lucrat la o firmă de construcții a fratelui său (f.31 dosar). Mai arată inculpatul că soția sa nu știa despre acel împrumut.
Inculpata T. V. și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale (f.30).
Contrar susținerilor inculpaților, fapta acestora este dovedită prin declarația părții vătămate care se coroborează cu probele administrate. Din declarația martorei Cînța (Luchiți) M. dată în fața instanței reprezintă o probă indirectă din care rezultă că inculpatul a procedat și în cazul ei de aceeași manieră ca și în cazul de față (f.106).
Argumentul inculpatului T. I. în sensul că amenințările la adresa părții civile se datorau faptului că aceasta din urmă îi era datoare cu o sumă de bani, nu a fost susținut de nici o probă. Nu se confirmă nici susținerea inculpatului în sensul că partea civilă ar fi dat anunț la ziar la rubrica „matrimoniale”, aspect nerecunoscut de aceasta. De altfel și pe martora Cînța (Luchiți) M. inculpatul a contactat-o fără ca aceasta să fi dat un anunț în ziar.
Fapta inculpatei T. V. rezultă din faptul că aceasta a scris mesajele trimise de inculpat, și a ținut evidența sumelor primite într-un caiet ce a fost ridicat cu ocazia efectuării percheziției.
Partea civilă a solicitat schimbarea încadrării, juridice iar această solicitare a fost apreciată ca fiind întemeiată în parte.
Din probele administrate rezultă că infracțiunea de șantaj a fost săvârșită în varianta agravată prevăzută de art. 194 alin. 2 din Codul penal de la 1969, respectiv prin constrângerea prin darea în vileag a unei fapte compromițătoare la adresa persoanei amenințate. În acest sens, procesele verbale aflate la filele 133, 135 din dosarul de urmărire penală încheiate de către organul de cercetare penală, confirmă faptul că inculpatul a amenințat-o telefonic pe partea civilă cu darea în vileag a unei fapte compromițătoare, către soțul acesteia.
În cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1 din Codul penal de la 1969, nefiind efectuate cercetări sub aspectul veridicității motivelor pentru care inculpatul a pretins diferite sume de bani de la partea civilă, anterior trimiterii mesajelor de amenințare, iar din probele administrate nu rezultă că acestea nu erau reale, astfel că în această situație îndoiala profită inculpatului.
De asemenea nu s-a dovedit în cauză săvârșirea infracțiunii în formă continuată, conform art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969, respectiv nu s-a dovedit că inculpatul, după ce a amenințat-o pe partea civilă, nu i-ar fi cerut întreaga sumă de bani. Pe de altă parte actele au fost săvârșite la intervale scurte de timp care nu evidențiază existența formei continuate a infracțiunii. În cauză au existat mai multe acte de executare din partea inculpaților. Chiar dacă se reține faptul că a existat o constrângere prin mai multe acțiuni, acest lucru nu exclude existența unei singure infracțiuni de șantaj.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații T. I. și T. V. solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună, în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de șantaj, în infracțiunea de amenințare, aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special și respingerea acțiunii civile, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. 2 V. Cod penal în infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 V. Cod penal și reducerea pedepselor aplicate sub minimul prevăzut de lege.
S-a mai solicitat în terțiar, reducerea pedepselor aplicate și reducerea cuantumului daunelor materiale și morale acordate părții civile.
În motivarea apelului s-a arătat că inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată întrucât aceasta nu i-a restituit împrumutul, că părțile au avut o relație de prietenie, că partea vătămată avea probleme casnice și că mesajele prin care partea vătămată a fost amenințată nu au avut ca scop obținerea unui folos injust și aceasta nu a fost amenințată cu darea în vileag a unor fapte reale sau imaginare.
Apelurile declarate în cauză sunt nefondate.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpaților fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Elementul material al infracțiunii de șantaj, care are un caracter complex, constă în acțiunea de constrângere a unei persoane să dea, să facă sau să sufere ceva, ea fiind realizată ori de câte ori amenințarea constituie infracțiunea mijloc – săvârșită în scopul de a dobândi în mod injust un folos.
Or, în cauză s-a dovedit că amenințările inculpatului, a prilejuit părții vătămate o stare de temere, care a determinat-o să acționeze într-un alt mod decât cel pe care și-l dorește, iar pe de altă parte, constrângerea a avut drept scop obținerea de către inculpat a unui folos injust, reprezentat de sumele de bani obținute.
Apărarea inculpatului, în sensul că amenințările adresate părții vătămate se datorează faptului că i-a împrumut acesteia o sumă în euro, nu este susținută de nici o probă, fiind o apărare de circumstanță, Curtea reținând că există o legătură de cauzalitate între acțiunea de constrângere (amenințare) a părții vătămate și starea de temere (alertare) în care s-a aflat aceasta.
Mai mult, în cauză este dovedită existența formei agravante a infracțiunii de șantaj, în sensul amenințării cu darea în vileag a unei fapte reale și imaginare, partea vătămată fiind amenințată de mai multe ori de către inculpat cu divulgarea relației extraconjugale, că va prezenta soțului convorbirile telefonice pe care le-a înregistrat și va spune acestuia că partea vătămată este însărcinată cu inculpatul.
Or, toate aceste amenințări cu fapte imaginare aveau consecințe compromițătoare asupra părții vătămate, caracterul mincinos al acestora neavând nici o relevanță.
Pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de lege, atât în ce privește cuantumul acestora cât și în privința modalității de executare, acestea fiind în măsură să asigure realizarea scopului urmărit prin aplicarea lor.
Așa fiind, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge apelurile inculpaților T. I. și T. V. ca nefondate, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T. I. reținerea din 04.12.2012, obligând inculpații, potrivit art. 275 alin. 2 C.pr.penală, la 450 lei (inculpatul T. I.) și la 300 lei ( inculpata T. V.) cheltuielile judiciare în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul T. I. și T. V. împotriva sentinței penale nr.6 din 4.02.2015 a Judecătoriei Tg. Lăpuș.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T. I. timpul reținerii de 24 h începând cu data de 4.12.2012, ora 15.00.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 150 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu.
Obligă pe apelantul T. I. să plătească în favoarea statului 450 lei reprezentând cheltuieli judiciare, iar pe inculpata T. V. suma de 300 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 19 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. V. A. L. H. C. C.
Dact.V.V.A./05.06.2015
Dact.H.C./11.06.2015/4 ex.
Jud.fond: T. D.-M..
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 704/2015.... → |
|---|
