Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 227/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 11-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ NR. 227/A/2015
Ședința publică din 11 februarie 2015
PREȘEDINTE: G.-V. C., judecător
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: N. C.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost reprezentat de procuror – D. S..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către inculpatul S. F. împotriva sentinței penale nr. 1 din data de 07.01.2015 a Judecătoriei T., pronunțată în dosar nr._, în care prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria T., dat în dosarul de urmărire penală nr. 2689/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. F. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art.233, 234 al.1 lit. d cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul S. F., aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul G., personal și asistat de avocat ales D. D., din cadrul Baroului Cluj, în baza împuternicirii avocațiale nr. 2 din 14.01.2015 pe care o depune la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care în temeiul art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea inculpatului pe baza datelor de stare civilă aflate la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, inculpatul S. F. arată că își menține apelul declarat în cauză.
Curtea pune în discuția părților împrejurarea că inculpatul a solicitat și i s-a încuviințat cererea, să fie judecat potrivit procedurii simplificate pentru a beneficia de reducerea de pedeapsă.
Avocatul inculpatului solicită instanței soluționarea apelului la acest termen de judecată având în vedere că apelul inculpatului este structurat pe concluziile de la fond.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are de formulat cereri sau de ridicat excepții cu privire la această împrejurare.
Curtea încuviințează cererea formulată de către inculpatul S. F. prin apărător ales și preschimbă termenul de judecată a apelului de la termenul din 20.03.2015 fixat inițial, la termenul de azi, 11.02.2015.
Avocatul inculpatului S. F. depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri în circumstanțiere, respectiv acte medicale referitoare la membri familiei (filele 7-13 dosar).
Curtea încuviințează depunerea actelor în circumstanțiere la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Avocatul inculpatului S. F. solicită în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a din Codul de procedură penală admiterea apelului și pronunțarea unei sentințe prin care să se constate fie o soluție de încetare a procesului penal ca urmare a împăcării părților, fie o dozare a pedepsei în sensul dispunerii față de inculpat a unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere.
Arată în primul rând, că în literatura de specialitate și în practica judiciară se face o diferențiere între infracțiunea de furt și infracțiunea de tâlhărie existând discuții în legătură cu latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie și apreciază că aceasta nu are o violență structurată care să ducă la concluzia că este vorba în speță de infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 234 Cod penal. În susținerea afirmaților sale face referire la lucrarea lui V. D. ș.a. - „D. penal. Partea specială”, volumul 2 paginile 262-263 unde se arată că se poate discuta despre infracțiunea de furt și nu de tâlhărie deoarece nu orice acțiune considerată brutală prin care se urmărește luarea ilegală a bunului constituie violență în sensul art. 233 Cod penal, ci numai aceea care exercitându-se asupra părții vătămate este îndreptată către înfrângerea unei împotriviri din partea sa în scopul abandonării bunului. Deși este o soluție radicală și depășește subiectivismul unei apărări, solicită încetarea procesului penal în temeiul art. 16 lit. b Cod procedură penală, apreciind că au fost exercitate acte de violență asupra părții vătămate cu acel telefon, dar acea latură obiectivă nu face obiectul sesizării instanței. De asemenea, apreciază că nu ce poate vorbi de acte de violență pentru păstrarea bunului având în vedere că inculpatul nu avea suma de bani asupra lui și a trecut o perioadă de timp semnificativă pentru inexistența infracțiunii de tâlhărie.
În al doilea rând, arată că nu este necesară privarea de libertate a inculpatului invocând în acest sens circumstanțele de ordin personal ale acestuia, care are grijă de bunicii săi bolnavi și starea de fapt când pe fondul consumului de alcool, persoana vătămată a arătat banii pe care inculpatul i-a luat și i-a jucat pe jocuri de noroc. Inculpatul i-a spus părții vătămate că îi va înapoia banii și și-a cerut scuze de la patronul localului și de la partea vătămată, cu aceasta din urmă intervenind împăcarea.
Concluzionând, solicită instanței chiar în cazul aplicării articolului 234 Cod penal să dispună o pedeapsă de până la 3 ani închisoare cu posibilitatea suspendării sub supraveghere.
Reprezentantul Ministerului Public arată că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria T. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, constând în aceea că în data de 28 octombrie 2014, în jurul orelor 24.00, într-un local public inculpatul a agresat pe persoana vătămată C. R., cauzându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale și că instanța sesizată cu judecarea pe fond a cauzei a reținut vinovăția inculpatului și i-a aplicat acestuia pedeapsa de 2 ani închisoare.
Apreciază că sentința penală nr. 1 pronunțată de Judecătoria T. este legală și temeinică, pedeapsa aplicată inculpatului fiind proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite.
Pe cale de consecință, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat.
Inculpatul S. F., având ultimul cuvânt arată că regretă săvârșirea faptei și solicită să i se mai acorde o șansă prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
CURTEA,
Asupra apelului de față,
Prin sentința penală nr. 1 din data de 7 ianuarie 2015 a Judecătoriei T. pronunțată în dosar nr._ s-a dispus condamnarea inculpatului S. F., fiul lui F. – F. și I. S., născut la data de 23.11.1992 în Mun. T., Jud. Cluj, de cetățenie română, necăsătorit, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, cu domiciliul în Mun. T., ., ., CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art.233, art.234 al.1 lit.d Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.67 alin. 2 C. pen. a aplicat inculpatului S. F. ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 alin.1 și 3 cod penal a interzis inculpatului S. F. drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În temeiul art.399 al.1 cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art.72 cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 28.10.2014 la zi.
În baza art.19,25 și 397 Cod procedură penală a luat act că persoana vătămată C. R. a renunțat la constituirea de parte civilă formulată anterior în cauză.
În baza art.404 al.4 lit.f și art.162 al.4 cod procedură penală a dispus restituirea către inculpatul S. F. a sumei de 131 lei ridicate de la acesta cu ocazia percheziție corporale din data de 28.10.2014 și consemnate la CEC Bank prin recipisa nr._/1 din data de 18.11.2014. (fila 125 d.u.p.).
In baza art.7 raportat la art.5 din Legea nr.76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, și l-a informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului genetic.
În temeiul art.272 cod procedură penală a dispus ca onorariul avocat oficiu P. A. în cuantum de 50 lei (procent de 25%) să se suporte din fondul special al Ministerului Justiției.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 27.10.2014, persoana vătămată, împreună cu prietenul său, martorul P. C. V., în jurul orelor 22.00 s-a deplasat în sala de jocuri electronice a barului Seven din T., .. Cluj. Persoana vătămată a consumat bere și a jucat la aparatele electronice de jocuri de noroc. După miezul nopții, în jurul orei 02:30, în incinta sălii de jocuri, unde se afla persoana vătămată și martorul P. C. V., a intrat și inculpatul S. F., persoană masivă, afișând un comportament gălăgios și agresiv.
Acesta s-a dus la persoana vătămată a purtat discuție cu aceasta, adresându-i mai multe întrebări, cum ar fi - cât a câștigat la aparate, apoi – ce caută la bar la ora aceea. Ulterior inculpatul a solicitat poruncitor să vadă efectiv banii câștigați de victimă, s-a îndreptat către aceasta și a smuls cu un gest nervos banii exhibați de victimă la cererea expresă anterioară a inculpatului. Împrejurările au fost surprinse și de imaginile de pe camerele de supraveghere din local: ora pe cameră: 02:39:25 – momentul smulgerii banilor.
Inculpatul s-a întors și s-a așezat pe scaunul său, la aparatul de joc, cu banii sustrași în mână în mod ostentativ, din care a plasat o singură bancnotă din teancul smuls în aparatul de jocuri electronice, una a dat-o barmanei care tocmai a intrat în încăpere apoi a continuat să joace la aparat în aceeași manieră ostentativă, cu banii victimei la vedere.
În continuare persoana vătămată și-a solicitat banii de la inculpat, care a părăsit încăperea și a revenit apoi, discutând și cu alte persoane: cu martora B. R.-M. și cu martorul M. G. N.. Inculpatul s-a așezat la aparate la joc, iar victima s-a așezat pe un scaun în imediata apropiere a inculpatului, între aceștia având loc discuții.
Persoana vătămată a scos niște bani din buzunar, spre care inculpatul a întins mâna și i-a apucat și, în condițiile în care persoana vătămată nu a dat drumul banilor, inculpatul s-a enervat și i-a smuls banii din mână, după care din ei a înapoiat părții vătămate o bancnotă, vârând apoi restul în buzunar. Și aceste împrejurări au fost surprinse de imaginile de pe camera de supraveghere din sala de jocuri a localului: 02:45:08 – camera din sala de jocuri.
Victima, vorbind cu inculpatul (rugându-l să îi înapoieze banii) întinde mâna și o plasează pe/în zona buzunarului acestuia, unde inculpatul vârâse banii, continuând să vorbească cu el, însă inculpatul, nervos îi înlătură cu un gest scurt și mânios mâna și se mută pe un alt scaun. Apoi persoana vătămată își scoate telefonul mobil la care butonează câteva minute, iar la un moment dat inculpatul se ridică de pe scaunul respectiv și îi smulge telefonul victimei, iese cu telefonul afară din încăpere, mergând în camera vecină, cea cu canapelele unde a rupt piciorușele de metal care susțineau cartele S., astfel că telefonul nu a mai putut fi utilizat, după care i l-a returnat.
În continuare victima și-a solicitat banii înapoi, fără alt rezultat decât că inculpatul, după ce l-a amenințat în mod repetat să plece din bar, l-a apucat și a încercat să îl scoată cu forța din bar, intervenind însă martorul O. N. I. - împrejurări surprinse de camerele de supraveghere din sala cu canapele a localului, ora 02:55:15-20. După circa un minut, inculpatul, fără nici un avertisment sau vreo vorbă și fără ca victima să i se adreseze, i-a aplicat acesteia o palmă puternică în față.
După câteva minute, inculpatul interpelează din nou agresiv victima, cerându-i să părăsească barul, însă aceasta a avut o atitudine pasivă și nu a dat curs solicitării răstite a inculpatului. Reacția inculpatului la această ignorare a sa a fost agresivă, acesta a înșfăcat efectiv victima, a prins-o de haine, a ridicat-o de pe canapea și a împins-o pe ușa de ieșire a localului. Urmare acestor gesturi agresive, partea vătămată C. R. a ieșit din local urmată îndeaproape de inculpat care, pe terasa barului Seven, i-a aplicat victimei o lovitură cu piciorul în spate, lovitură care a fost de natură să dezechilibreze victima și, cu toate că aceasta nu a reacționat în nici un fel la lovitura primită, inculpatul a continuat agresarea prin aplicarea și a unei lovituri cu pumnul în zona capului.
Conform raportul de constatare medico-legală cu nr. 6452/II/a/159 din 28.10.2014 leziunile suferite de către persoana vătămată au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale.
Din mijloacele de probă administrate în cauză amintite mai sus, s-a constatat că există probe din care rezultă că inculpatul S. F. a săvârșit infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală.
Declarațiile martorilor se coroborează cu declarația persoanei vătămate și cu imaginile video surprinse de către camerele de vedere instalate în interiorul localului unde a fost săvârșită infracțiunea și atestă faptul că inculpatul a smuls bani în două rânduri din mâna victimei fără consimțământul acesteia, iar ulterior prin violențe și amenințări a determinat pe victimă să părăsească localul și astfel să își însușească fără nici un drept sumele sustrase.
În drept: fapta inculpatului S. F. care la data de 28.10.2014 pe timp de noapte, în jurul orelor 24.00 în interiorul barului Seven situat în Piața Agroalimentară de pe . mun. T. de față fiind mai multe persoane, a smuls suma de 520 lei din mâna persoanei vătămate C. R., iar ulterior prin acte repetate de amenințări și loviri asupra acesteia a determinat-o să renunțe a mai cere restituirea banilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art.233, art.234 al.1 lit. d cod penal.
Având în vedere dispozițiile art.374 alin.4 Cod procedură penală și constatând că inculpatul S. F. la termenul din 07.01.2015 a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală, astfel că l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art.233, art.234 al.1 lit. d Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul S. F..
În susținerea apelului s-a arătat că într-adevăr au fost exercitate acte de violență asupra părții vătămate însă ele au fost legate de distrugerea telefonului victimei, dar acea latură obiectivă nu face obiectul sesizării instanței, deoarece s-au împăcat sub aspectul acestei fapte.
În ce privește infracțiunea de tâlhărie s-a arătat că nu se poate vorbi de acte de violență pentru păstrarea bunului având în vedere că inculpatul nu avea suma de bani asupra lui și a trecut o perioadă de timp semnificativă de la momentul deposedării până la momentul exercitării actelor de violență, suficientă pentru a se aprecia inexistența infracțiunii de tâlhărie.
În al treilea rând, a arătat că nu este necesară privarea de libertate fiind invocate în acest sens circumstanțele de ordin personal, respectiv că are grijă de bunicii săi bolnavi precum și faptul că și-a cerut scuze de la patronul localului și de la partea vătămată, cu aceasta din urmă intervenind împăcarea.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpat care s-a prevalat de disp. art. 396 al.10 Cod procedură penală și l-a condamnat pe acesta pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art.233, art.234 al.1 lit. d Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În esență s-a reținut că inculpatul S. F. în noaptea de 27/28.10.2014, imediat după miezul nopții, în interiorul barului Seven situat în Piața Agroalimentară de pe . T. de față fiind mai multe persoane, a smuls suma de 520 lei din mâna persoanei vătămate C. R., iar ulterior prin acte repetate de amenințări și loviri asupra acesteia a determinat-o să renunțe a mai cere restituirea banilor.
Prin prisma materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut în mod corect vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art.233, art.234 al.1 lit. d Cod penal.
Raportat la criticile aduse în apel curtea relevă următoarele:
Nu sunt întemeiate susținerile apărării privind inexistența infracțiunii de tâlhărie cu motivarea că actele de violență au vizat exclusiv distrugerea telefonului părții vătămate (cu privire la care a intervenit împăcarea), deoarece probele administrate în cauză, atât testimoniale cât și cele rezultate din imaginile surprinse de camerele de supraveghere din local au dovedit fără dubiu faptul că inculpatul S. F. a acționat folosind violența asupra părții vătămate, atât la momentul deposedării acesteia de sumele de bani, smulgând efectiv bancnotele din mâinile victimei, cât și ulterior, după luarea banilor, când a amenințat și lovit partea vătămată tocmai pentru a-și asigura păstrarea bunului obținut prin violență.
La fel alegațiile inculpatului, potrivit cărora actele de violență asupra părții vătămate - când a scos-o pe aceasta din local - nu se pot circumscrie faptei de tâlhărie, ele având loc după un interval prea mare de timp, interval în care el a și cheltuit banii victimei, nu pot fi primite, deoarece aceleași probe avute în vedere anterior, indică o conduită violentă a inculpatului asupra părții vătămate, la câteva minute de la deposedarea acesteia de bani, survenită tocmai în contextul în care partea vătămată și-a cerut insistent banii înapoi. Așadar, în mod evident și fără dubiu, inculpatul S. F. a acționat violent asupra părții vătămate, după ce a luat banii acesteia prin smulgerea lor din mâna victimei, tocmai pentru a-și păstra bunul furat în aceste condiții, fiind realizată astfel latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie în ambele teze reglementate în norma de incriminare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, deși inculpatul a solicitat modificarea sentinței atacate sub acest aspect și aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, instanța apreciază că o astfel de soluție nu se justifică raportat la împrejurările comiterii faptei, la conduita și persoana inculpatului, pedeapsa cu executare fiind singura în măsură să asigure realizarea scopului preventiv educativ al pedepsei. Astfel, se poate constata faptul că instanța fondului a dat eficiență dispozițiilor art. 396 al.10 Cod procedură penală, pedeapsa pronunțată fiind individualizată la limita ei inferioară, însă cu executare în regim de detenție, reținând în mod corect gradul de pericol social concret al faptei.
Similar curtea va reține că numai o pedeapsă cu executare va avea efectul necesar sub aspectul reeducării inculpatului raportat la împrejurările cauzei, anume că acesta a comis infracțiunea plin de îndrăzneală, în timpul nopții, într-un local public, recurgând la acte de violență asupra părții vătămate pentru luarea banilor precum și pentru păstrarea acestora, lovind și amenințând în mod repetat pe partea vătămată, fără ca împrejurarea că și alte persoane erau de față să aibă vreun efect inhibitor asupra comportamentului infracțional. De asemenea curtea reține și faptul că, însăși conduita de recunoaștere a faptei de către inculpat a survenit numai în contextul probațiunii copleșitoare realizată în cauză și că, doar pus în fața acestor probe, în special a celor relevate de imaginile camerelor de supraveghere, au determinat pe inculpat la recunoașterea infracțiunii. Așadar, rezultă cu puterea evidenței că numai o pedeapsă cu executare va avea capacitatea de a realiza o reformare a inculpatului sub aspectul conștientizării acestuia asupra valorilor sociale.
Prin prisma acestor criterii, pedeapsa aplicată de instanța de fond aceea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. e art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen, este corect individualizată și în măsură să asigure reeducarea inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere prevederile art.421 pct.1lit.b C.pr.pen., apelul declarat în cauză de inculpat va fi respins ca nefondat, soluția pronunțată fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
În temeiul art.424 alin.3 C.pr.pen., se va deduce din pedeapsă durata arestului preventiv din 28.10.2014 la zi.
În temeiul art.275 pct.4 alin.2 C.pr.pen., va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. F., arestat în Penitenciarul G. împotriva sentinței penale nr. 1 din 07.01.2015 a Judecătoriei T..
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S. F. timpul arestului preventiv, începând cu data de 28.10.2014 și până în prezent.
Obligă pe apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
V. C. E. B. N. C.
Red/tehnored. E.B.
2 ex./23.02.2015
Jud.fond: A. C.
| ← Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 339/2015.... → |
|---|
