Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 150/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-03-2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.150/2015
Ședința publică din 17 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. M., judecător
GREFIER: L. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: S. D.
S-a luat spre examinare contestația formulată de condamnatul S. B. O. I., împotriva sentinței penale nr.36/27.01.2015, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnat, av.Oproae I., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind condamnatul S. B. O. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-a depus de către condamnat un memoriu prin care acesta solicită judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a contestației.
Apărătorul condamnatului solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună reducerea sporului aplicat pe care îl consideră prea mare. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației formulate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 36 din 27.01.2015 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 598 alin. 1 lit. d și art. 585 din Codul de procedură penală s-a admis cererile formulate de petentul condamnat S.-B. O. I., fiul lui A. și S., născut la data de 23.05.1960, deținut în Penitenciarul G., prin urmare:
1. S-a constatat că prin Sentința penală nr. 89/24.02.2011 a Tribunalului Cluj, modificată prin Decizia penală nr. 90/02.05.2011 a Curții de Apel Cluj și prin Decizia penală nr. 4090/24.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție petentul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea, în final la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave fiind redusă la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969 în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 prin Sentința penală nr. 1601/F/02.06.2014 a Tribunalului București Secția I Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 763/01.10.2014 a Curții de Apel București.
2. S-a constatat că prin Sentința penală nr. 491/05.06.2009 a Judecătoriei Cluj-N., modificată prin Decizia penală nr. 5/A/28.05.2012 a Tribunalului Cluj și definitivă prin nerecurare la data de 19.06.2012, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
3. S-a constatat că prin Sentința penală nr. 163/30.09.2011 a Judecătoriei S., definitivă prin Decizia penală nr. 1872/22.12.2011 a Curții de Apel Ploiești petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
4. S-a constatat că prin Sentința penală nr. 806/21.06.2012 a Judecătoriei Cluj-N., definitivă prin Decizia penală nr. 175/08.04.2014 a Curții de Apel Cluj petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
5. S-a constatat că infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepsele de mai sus sunt concurente între ele, fiind concurente și cu infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare, infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare și infracțiunea de instigare la evaziune fiscală pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, toate stabilite prin Sentința penală nr. 122/08.02.2008 a Judecătoriei Cluj-N., definitivă prin Decizia penală nr. 178/R/26.03.2009 a Curții de Apel Cluj prin care s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, suspendare anulată prin Sentința penală nr. 89/24.01.2011 a Tribunalului Cluj.
6. În baza art. 583 din Codul de procedură penală rap. la art. 865 din Codul penal din 1969 s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 491/05.06.2009 a Judecătoriei Cluj-N. - menționată la punctul 2 din prezenta sentință, pedeapsa de 3 ani închisoare devenind executabilă.
7. În baza art. 36 alin. 2 din Codul penal din 1969 s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani 2 luni și 20 zile închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1601/F/02.06.2014 a Tribunalului București Secția I Penală în pedepsele componente de 5 ani închisoare - aplicată prin Sentința penală nr. 89/24.02.2011 a Tribunalului Cluj (astfel cum a fost redusă), 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 89/24.02.2011 a Tribunalului Cluj (care în realitate era de 8 luni închisoare fiind redusă în apel prin Decizia penală nr. 90/02.05.2011 a Curții de Apel Cluj), 2 luni închisoare, 10 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare – toate trei aplicate prin Sentința penală nr. 122/08.02.2008 a Judecătoriei Cluj-N. și înlătură sporul de 1 an 2 luni și 20 de zile.
8. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 491/05.06.2009 a Judecătoriei Cluj-N. în pedepsele componente de 2 ani și 3 luni închisoare, 3 ani închisoare, 1 an închisoare și 2 ani închisoare.
9. În baza art. 36 alin. 2 rap. la art. 34 lit. b din Codul penal s-au contopit următoarele pedepse, mai sus evidențiate:
- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969
- 8 luni închisoare (în loc de 1 an și 2 luni închisoare) – ambele aplicate prin Sentința penală nr. 89/24.02.2011 a Tribunalului Cluj, astfel cum au fost modificate în căile de atac și ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile
- 2 ani și 3 luni închisoare
- 3 ani închisoare
- 1 an închisoare
- 2 ani închisoare – toate patru aplicate prin Sentința penală nr. 491/05.06.2009 a Judecătoriei Cluj-N.
- 3 ani închisoare – aplicată prin Sentința penală nr. 163/30.09.2011 a Judecătoriei S.
- 3 ani închisoare – aplicată prin Sentința penală nr. 806/21.06.2012 a Judecătoriei Cluj-N.
- 2 luni închisoare
- 10 luni închisoare
- 1 an și 6 luni închisoare – toate trei aplicate prin Sentința penală nr. 122/08.02.2008 a Judecătoriei Cluj-N., aplică pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care aplică un spor de 2 ani și 6 luni închisoare, în total 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal.
10. În baza art. 71 din Codul penal a fost privat inculpatul, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.
11. S-a constatat că prin Sentința penală nr. 334/24.06.2011 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1935/05.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul a fost achitat de sub acuza săvârșirii a două infracțiuni de evaziune fiscală, o infracțiune de spălare de bani și o infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, cauză în care petentul a fost arestat în intervalul 15.09.2006 – 09.02.2007.
12. S-a constatat că prin Sentința penală nr. 32/D/26.01.2012 a Tribunalului Cluj, definitivă, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentința penală nr. 89/24.02.2011 a Tribunalului Cluj perioada 30.05._11.
13. În baza art. 36 alin. 3 din Codul penal din 1969 s-a dedus din pedeapsa rezultantă de mai sus perioadele: 15.09.2006–09.02.2007, 30.05._11, precum și începând cu data de 02.12.2011, la zi.
14. S-a constatat că amenda penală de 5000 lei aplicată petentului prin Sentința penală nr. 236/26.04.2007 a Tribunalului Cluj a fost achitată de acesta conform chitanțelor . 6 nr._/09.11.2009 și nr._/10.11.2009.
15. S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepselor nr. 110/24.11.2011 emis de Tribunalul Cluj, 1058/08.04.2014 emis de Judecătoria Cluj-N., 3184/06.10.2014 emis de Tribunalul București Secția I Penală și 225/23.12.2011 emis de Judecătoria S. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei în conformitate cu cele de mai sus.
În baza art. 272 din Codul de procedură penală s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei cu titlu de onorariu pentru apărător din oficiu - av. D. I..
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei G. sub dosar nr._ petentul condamnat S. B. O. I., fiul lui A. și S., născut la data de 23.05.1960, deținut în Penitenciarul G., a solicitat deducerea din pedeapsa în a cărei executare se află a perioadei de arest preventiv 15.09._07, în dosarul în care era arestat preventiv fiind pronunțată în final o hotărâre de achitare de către Tribunalul Iași.
Prin sentința penală nr. 1811/17.10.2014 a Judecătoriei G., în temeiul art. 598 din Codul de procedură penală a fost admisă excepția de necompetență materială și s-a declinat competența în favoarea Tribunalului Cluj deoarece tribunalul este instanță corespunzătoare în grad instanței de executare.
Prin cererea înregistrată sub dosar nr._ al Tribunalului Cluj același petent a solicitat contopirea pedepselor menționate în mandatele de executare a pedepselor nr. 1055/2012 din 08.04.2014 emis de Judecătoria Cluj-N. și 3184 din 06.10.2014 emis de Tribunalul București, precum și deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadei mai sus menționate de arest preventiv.
Cele două dosare au fost reunite în temeiul art. 43 alin. 3 din Codul de procedură penală deoarece fiecare dintre ele are ca și obiect deducerea perioadei menționate de arest preventiv, dosarul declinat de la Judecătoria G. fiind primul înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj.
În probațiune s-a solicitat copia cazierului judiciar al petentului, extrase din hotărârile de condamnare și s-au făcut demersuri pentru stabilirea perioadei executate în arest preventiv de către petent în cauza care a fost pe rolul Tribunalului Iași.
Analizând actele de la dosarul cauzei, instanța a constatat că cererile petentului sunt admisibile pentru următoarele:
Penitenciarul G. a comunicat, urmare a relațiilor solicitate, că petentul condamnat figurează în evidențele locului de deținere cu 4 mandate de executare a pedepsei, unul în executare și 3 în așteptare, după cum urmează:
- mandatul nr. 110/24.11.2011 pentru pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 89/24.02.2011 a Tribunalului Cluj – în execuție
- mandatul nr. 1058/08.04.2014 pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 806/21.06.2012 a Judecătoriei Cluj-N. – în așteptare
- mandatul nr. 3184/06.10.2014 pentru pedeapsa de 6 ani 2 luni și 20 zile închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1601/02.06.2014 a Tribunalului București Secția 1 Penală – în așteptare
- mandatul nr. 225/23.12.2011 pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 163/30.09.2011 a Judecătoriei S..
Se observă în primul rând că petentul are de executat mai mult de două mandate, iar atunci când se solicită contopirea pedepselor instanța este obligată să stabilească toate sentințele ce conțin pedepse supuse contopirii, nefiind admise contopirile parțiale.
Apoi, se observă că ultimul mandat de executare a pedepsei este emis de un tribunal, prin urmare Tribunalul Cluj, ca instanță corespunzătoare în grad instanței de executare a ultimei hotărâri - Tribunalul București, în a cărei circumscripție se află Penitenciarul G., este instanță competentă potrivit art. 585 din Codul de procedură penală să judece prezenta cerere de contopire.
În afară de mandatele menționate, din analiza cazierului judiciar rezultă că petentul mai fusese condamnat prin Sentința penală nr. 491/05.06.2009 a Judecătoriei Cluj-N., definitivă la data de 19.06.2012 prin Decizia penală nr. 5/A/28.05.2012 a Tribunalului Cluj, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. La momentul la care s-a pronunțat sentința de fond – 2009, nu existau celelalte condamnări, prin urmare instanța de fond nu avea cum să facă vreo contopire, iar la nivelul anului 2012, când s-a pronunțat tribunalul în apel, acesta nu putea să realizeze contopirea direct în calea de atac conform Deciziei RIL nr. 70/2007. Prin urmare, petentul a rămas cu pedeapsa suspendată sub supraveghere deși dacă ar fi declarat apel și parchetul, era condamnat la o pedeapsă cu executare dat fiind că până la rămânerea definitivă a sentinței s-au pronunțat cele două condamnări din anul 2011. P. nu a declarat însă apel, motiv pentru care în propria cale de atac, tribunalul nu avea cum să agraveze situația petentului și să pronunțe o pedeapsă cu executarea în detenție.
1. Prin Sentința penală nr. 89/24.02.2011 a Tribunalului Cluj, modificată prin Decizia penală nr. 90/02.05.2011 a Curții de Apel Cluj și prin Decizia penală nr. 4090/24.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție petentul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea, în final la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969 (fapte comise în anul 2003). Pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave a fost redusă la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969 în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 prin Sentința penală nr. 1601/F/02.06.2014 a Tribunalului București Secția I Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 763/01.10.2014 a Curții de Apel București. Prin aceeași sentință a fost redusă pedeapsa rezultantă (care încorpora și alte pedepse contopite) la 6 ani 2 luni și 20 zile închisoare. Din nefericire, cu ocazia aplicării legii penale mai favorabile, instanța a omis să anuleze vechiul mandat, pronunțat de Tribunalul Cluj însă nu a uitat să emită un nou mandat de executare pentru pedeapsa de 6 ani 2 luni și 20 zile închisoare. Așa se face că pentru aceleași fapte există două mandate de executare a pedepsei, cel emis inițial de Tribunalul Cluj – nr. 110/24.11.2011 pentru pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și cel emis de Tribunalul București în procedura de aplicare a legii penale mai favorabile nr. 3184/06.10.2014 pentru pedeapsa rezultantă de 6 ani 2 luni și 20 zile închisoare.
2. De asemenea, instanța a constatat că prin Sentința penală nr. 491/05.06.2009 a Judecătoriei Cluj-N., modificată prin Decizia penală nr. 5/A/28.05.2012 a Tribunalului Cluj și definitivă prin nerecurare la data de 19.06.2012, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (fapte comise în perioada 2002 - ianuarie 2005), pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, așa cum am arătat mai sus.
3. Prin Sentința penală nr. 163/30.09.2011 a Judecătoriei S., definitivă prin Decizia penală nr. 1872/22.12.2011 a Curții de Apel Ploiești petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă comisă în septembrie 2004.
4. Prin Sentința penală nr. 806/21.06.2012 a Judecătoriei Cluj-N., definitivă prin Decizia penală nr. 175/08.04.2014 a Curții de Apel Cluj petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (fapte comise în perioada 2001-2003).
Instanța a constatat că infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepsele de mai sus sunt concurente între ele, fiind concurente și cu infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare, infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare și infracțiunea de instigare la evaziune fiscală pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, toate stabilite prin Sentința penală nr. 122/08.02.2008 a Judecătoriei Cluj-N., definitivă prin Decizia penală nr. 178/R/26.03.2009 a Curții de Apel Cluj prin care s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, suspendare anulată prin Sentința penală nr. 89/24.01.2011 a Tribunalului Cluj.
Potrivit art. 583 din Codul de procedură penală asupra anulării suspendării executării pedepsei se pronunță din oficiu instanța care judecă ori care a judecat în primă instanță infracțiunea ce ar putea atrage anularea. Tribunalul Cluj (Sentința penală nr. 89/2011) este instanța care a judecat în primă instanță infracțiunea ce ar fi atras anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 491/2009 a Judecătoriei Cluj-N. și care ar fi anulat suspendarea dacă sentința ar fi fost definitivă la acel moment și care judecă în acest moment contopirea de pedepse ce va duce la anularea suspendării.
Prin urmare, în baza art. 583 din Codul de procedură penală rap. la art. 865 din Codul penal din 1969 instanța a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 491/05.06.2009 a Judecătoriei Cluj-N., pedeapsa de 3 ani închisoare devenind executabilă.
De altfel, dacă instanța nu ar anula suspendarea în această fază, s-ar ajunge la formularea unei cereri de către serviciul de probațiune – care nu poate supraveghea pe condamnat cât timp acesta în detenție, iar obligațiile impuse nu pot fi executate, cerere care ar avea aceeași finalitate și ar duce la o nouă contopire de pedepse, cheltuieli judiciare ce pot fi evitate prin prezentul demers al instanței.
În ceea ce privește contopirea efectivă a pedepselor, aceasta trebuie realizată conform legii vechi, mult mai favorabilă în ce privește dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni, unde aplicarea sporului nu este obligatorie.
În baza art. 36 alin. 2 din Codul penal din 1969 urmează a se descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani 2 luni și 20 zile închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1601/F/02.06.2014 a Tribunalului București Secția I Penală în pedepsele componente de 5 ani închisoare - aplicată prin Sentința penală nr. 89/24.02.2011 a Tribunalului Cluj (astfel cum a fost redusă), 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 89/24.02.2011 a Tribunalului Cluj (care în realitate era de 8 luni închisoare fiind redusă în apel prin Decizia penală nr. 90/02.05.2011 a Curții de Apel Cluj), 2 luni închisoare, 10 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare – toate trei aplicate prin Sentința penală nr. 122/08.02.2008 a Judecătoriei Cluj-N. și se va înlătura sporul de 1 an 2 luni și 20 de zile.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 491/05.06.2009 a Judecătoriei Cluj-N. în pedepsele componente de 2 ani și 3 luni închisoare, 3 ani închisoare, 1 an închisoare și 2 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. 2 rap. la art. 34 lit. b din Codul penal s-au contopit următoarele pedepse executabile:
- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969
- 8 luni închisoare (în loc de 1 an și 2 luni închisoare) – ambele aplicate prin Sentința penală nr. 89/24.02.2011 a Tribunalului Cluj, astfel cum au fost modificate în căile de atac și ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile
- 2 ani și 3 luni închisoare
- 3 ani închisoare
- 1 an închisoare
- 2 ani închisoare – toate patru aplicate prin Sentința penală nr. 491/05.06.2009 a Judecătoriei Cluj-N.
- 3 ani închisoare – aplicată prin Sentința penală nr. 163/30.09.2011 a Judecătoriei S.
- 3 ani închisoare – aplicată prin Sentința penală nr. 806/21.06.2012 a Judecătoriei Cluj-N.
- 2 luni închisoare
- 10 luni închisoare
- 1 an și 6 luni închisoare – toate trei aplicate prin Sentința penală nr. 122/08.02.2008 a Judecătoriei Cluj-N., și se va aplica pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. Având în vedere numărul mare de pedepse suspuse contopirii și cuantumul lor, perseverența infracțională a petentului și sporul care s-ar aplica potrivit legii noi, de aproape 6 ani închisoare, instanța a sporit pedeapsa principală cu 2 ani și 6 luni închisoare, în total 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal. Facem precizarea că instanța trebuie să aplice un spor minim de 1 an 2 luni și 20 zile deoarece acesta a intrat în puterea lucrului judecat prin sentința Tribunalului București.
Având în vedere că pedepsele accesorii sunt aplicate potrivit legii vechi, în baza art. 71 din Codul penal l-a privat pe inculpat, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.
În ceea ce privește deducerea perioadelor executate:
Tribunalul a constatat că prin Sentința penală nr. 334/24.06.2011 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1935/05.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul a fost achitat de sub acuza săvârșirii a două infracțiuni de evaziune fiscală, o infracțiune de spălare de bani și o infracțiune de constituire a unui grup infracțional organizat, cauză în care a fost arestat în intervalul 15.09.2006 – 09.02.2007, astfel cum reiese din actele depuse la dosar.
Potrivit art. 72 din Codul penal actual perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp sau în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive. Faptele pentru care petentul a fost achitat au fost comise în perioada 2004/2005, deci sunt concurente cu cele arătate mai sus, rezultă deci că este posibilă deducerea perioadei de arest preventiv.
Tribunalul a constatat apoi că din copia cazierului judiciar rezultă că prin Sentința penală nr. 32/D/26.01.2012 a Tribunalului Cluj, definitivă, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentința penală nr. 89/24.02.2011 a Tribunalului Cluj perioada executată 30.05._11.
Prin urmare, în baza art. 36 alin. 3 din Codul penal din 1969 tribunalul a dedus din pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare perioadele: 15.09.2006–09.02.2007, 30.05._11, precum și începând cu data de 02.12.2011 – data încarcerării, la zi.
În copia cazierului judiciar apare și o condamnare a petentului la amendă penală de 5000 lei aplicată prin Sentința penală nr. 236/26.04.2007 a Tribunalului Cluj, însă din evidențele Biroului de executări penale rezultă că aceasta a fost achitată de petent conform chitanțelor . 6 nr._/09.11.2009 și nr._/10.11.2009.
În final, s-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepselor nr. 110/24.11.2011 emis de Tribunalul Cluj, 1058/08.04.2014 emis de Judecătoria Cluj-N., 3184/06.10.2014 emis de Tribunalul București Secția I Penală și 225/23.12.2011 emis de Judecătoria S. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei în conformitate cu cele de mai sus.
În concluzie, în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d și art. 585 din Codul de procedură penală au fost admise cererile petentului în conformitate cu cele menționate în precedent, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul S.-B. O. I., solicitând, prin apărător, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună reducerea sporului aplicat pe care îl consideră prea mare .
Analizând sentința atacată, Curtea reține următoarele:
Raportat la cererea inițială a condamnatului, se constată că acesta a solicitat deducerea perioadei arestului preventiv din 15.09.2006 până la 9.02.2007 din pedeapsa ce i-a fost aplicată în dosarul nr._ a Tribunalului Iași, fiind achitat prin Sentința penală nr.334/24.06.2011 a Tribunalului Iași (f.5 dos._ a Trib. Cluj). Ulterior, acesta a solicitat contopirea unor pedepse, precum și deducerea arestului preventiv menționat, cele două dosare fiind reunite.
Prima instanță a solicitat copia cazierului judiciar a condamnatului și a analizat toate cele 4 mandate de executare a pedepselor pe care le are acesta, a admis cererile formulate de acesta și a efectuat toate operațiunile juridice ce se impuneau, respectiv contopirea pedepselor acestuia, inclusiv deducerea perioadelor executate.
Solicitarea acestuia din contestație, respectiv înlăturarea sporului de 2 ani și 6 luni închisoare urmează a fi respinsă, având în vedere argumentele reținute de prima instanță pentru aplicarea acestuia, respectiv numărul mare de pedepse suspuse contopirii și cuantumul lor, perseverența infracțională a petentului și sporul care s-ar putea aplica potrivit legii noi, de aproape 6 ani închisoare, cu precizarea că instanța trebuie să aplice un spor minim de 1 an 2 luni și 20 zile deoarece acesta a intrat în puterea lucrului judecat prin sentința Tribunalului București.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul S.-B. O. I. împotriva sentinței penale 36 din 27.01.2015 a Tribunalului Cluj.
Va stabili în favoarea Baroului Cluj onorariul avocațial în sumă de 100 lei.
Va obliga condamnatul la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația formulată de condamnatul S.-B. O. I. împotriva sentinței penale 36 din 27.01.2015 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj onorariul avocațial în sumă de 100 lei.
Obligă condamnatul la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. M. L. C.
Dact.I.M./Dact.S.M
4 ex./1.04.2015
Jud.fond. S. T.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 311/2015.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 156/2015.... → |
|---|








