Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 156/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 30-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.156/A/2015
Ședința publică din 30 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public reprezentat prin C. O. T. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-au luat spre examinare apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria T. și de partea civilă I. A. împotriva sentinței penale nr.372 din data de 28 noiembrie 2014 a Judecătoriei T., privind pe inculpatul C. R. M., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 44/P/2014 din data de 14.05.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. si ped. de art. 180 al. 2 din C.pen din 1968.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.M. H., în substituirea av.D. B., din Baroul Cluj și apărătorul ales al părții civile I. A., av. Moldovai B., în substituirea av.G. N., din Baroul Cluj, ambii avocați cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpatul C. R. și partea civilă I. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar contractul individual de muncă al acestuia.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelurilor.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de lovire, prev. de art.180 alin.2 VCP la o pedeapsă spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 V.C.pen.
Raportat la infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, apreciază că legea mai favorabilă este codul penal vechi, atât în ceea ce privește limitele de pedeapsă, cât și ca modalitate de executare a pedepsei.
Față de urmările faptei în concret, modul de operare, lovirea repetată a victimei în zona capului, amânarea aplicării pedepsei nu este în măsură să servească scopului de reeducare.
Apărătorul părții civile solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului și admiterea pretențiilor civile. În speță, s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei, având în vedere, printre altele, gradul de pericol social redus al faptei. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul este cel care a inițiat acel conflict, a lovit partea vătămată cu un obiect tăietor înțepător, iar pentru a aplana acest conflict a fost nevoie de intervenția altor persoane. Chiar dacă în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, în faza de judecată a invocat o stare de provocare, neconfirmată de probele dosarului și astfel, nu se poate reține că a avut o atitudine sinceră.
Cu privire la latura civilă a cauzei, arată că instanța de fond a obligat inculpatul doar la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune morale, ori raportat la suferințele cauzate părții vătămate, această sumă este derizorie. Solicită admiterea pretențiilor, astfel cum au fost solicitate prin constituirea de parte civilă, respectiv, obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000 euro cu titlu de daune morale.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Pe latura penală, sentința respectă realitatea și legalitatea, iar în ceea ce privește daunele morale, suma de 500 lei este suficientă raportat la natura și gravitatea faptei și numărul redus de zile de îngrijiri medicale necesar persoanei vătămate pentru vindecare. În mod corect, s-a făcut aplicarea legii penale mai favorabile, solicitând a fi avute în vedere notele scrise depuse la dosar.
Apărătorul părții civile este de acord cu admiterea apelului declarat de P..
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului declarat de partea civilă pe latura penală, iar în privința laturii civile, lasă la aprecierea instanței, raportat la jurisprudența Curții de apel în cauze similare și la urmările faptei.
CURTEA
Prin sentința penală nr.372 din 28 noiembrie 2014 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr._ , în temeiul art.386 cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C. R. M. din infracțiunea prev. de art.180 al.2 cod penal 1969 în: infracțiunea prev. de art.193 al.2 cod penal, cu aplicarea art.5 cod penal
În baza art.396 al.3 cod procedură penală, raportat la art.80 cod penal, art.5 cod penal s-a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpatul C. R. M. – fiul lui C. M. și C. I., născut la data de 17.05.1989 în T., jud. Cluj, cetățenie română, studii liceul, căsătorit, domiciliat în ., jud. Cluj, CI . nr._ eliberată de Poliția mun. T., CNP:_, fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.193 al.2 cod penal în dauna persoanei vătămate I. A..
În baza art.81 cod penal s-a aplicat inculpatului un avertisment, atrăgându-i atenția asupra conduitei sale viitoare, a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni, respectiv lipsa posibilității de a mai beneficia de instituția renunțării la aplicarea pedepsei conform art.80 al.2 lit.b cod penal.
În baza art.19,25 și art.397 cod procedură penală, art.1357 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată I. A. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de daune morale.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 44/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. R. M. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 al. 2 din C. pen. din 1968.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că inculpatului C. R. M. în data de 22 iunie 2013, pe raza localității Tureni, jud. Cluj, a lovit-o pe persoana vătămată I. A. provocându-i leziuni care necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Cauza a fost înregistrată în data de 21.05.2014 sub dosar nr._ .
Prin încheierea din 23.06.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 24.09.2014.
Din actele și lucrările de la dosar, precum și din probatoriul administrat instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În fapt, pe fondul unor neînțelegeri anterioare între inculpatul C. R. M. și partea civilă I. A., în data de 22 iunie 2013, în fața magazinului societății S.C. „Andreyos” S.R.L. Tureni, a avut loc un conflict.
În timp ce inculpatul a trecut cu mașina pe lângă barul al cărui proprietar este persoana vătămată, situat în Tureni, i-a solicitat acestuia să îi spună care este motivul pentru care îi solicită să nu mai parcheze acolo, întrucât este drum public, între cei doi urmând un schimb de înjurături și expresii urâte, culminat cu coborârea din mașină a inculpatului, care avea un obiect ascuțit pe care l-a aruncat pe jos.
Inculpatul s-a apropiat de persoana vătămată, l-a împins, aceasta din urmă căzând pe capota propriei mașina parcată în fața magazinului din satul Tureni. Între cei doi a avut loc o îmbrânceală, un clinci. În timp ce se îmbrânceau unul pe celălalt, inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate mai multe lovituri, din care una în zona capului, iar persoana vătămată a rupt tricoul inculpatului și l-a lovit la rândul său pe inculpat.
Din certificatul medico-legal emis de Institutul de Medicină Legală Cluj-N. rezultă că persoana vătămată I. A. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și corp tăietor. Leziunile au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
La evenimente au fost prezenți, respectiv au asistat, în afară de inculpat și persoana vătămată, martorii D. A., B. Ș., F. N., persoane audiate în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești.
Martorii D. A. și B. Ș. arată că între inculpat și persoana vătămat a avut loc o îmbrânceală în urma căreia inculpatul s-a ales cu o pată roșie la nivelul capului, ca urmare a loviturilor exercitate de către inculpat, persoana vătămată rupând tricoul inculpatului în urma îmbrâncelii care a avut loc.
Martorul F. N. confirmă existența unei altercații între părți, iar martorii propuși de către inculpat, numiții N. I. D. și Colosvari S. Jozsef arată că între cei doi exista o relație conflictuală determinată de faptul că inculpatul își parca mașina în fața magazinului gestionat de persoana vătămată, aceasta din urmă amenințându-l direct sau indirect cu spargerea farurilor și tăierea cauciucurilor.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: plângerea persoanei vătămate I. A. (v.f.6), certificat medico-legal (v.f.9), fotografiile depuse de către inculpat (v.f. 31), declarațiile părții civile I. A. (v.f.7-8, 10-11), declarațiile martorilor D. A. (v.f.16-18), B. Ș. (v.f.9-20), F. N. (v.f.21-22), declarațiile inculpatului C. R. M. prin care recunoaște săvârșirea faptei (v.f.13-15).
Din probatoriul administrat a rezultat că, este cert că inculpatul a lovit-o în mod repetat pe persoana vătămată provocându-i leziunile menționate, lucru care rezultă din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, declarația persoanei vătămate și declarațiile martorilor D. A., B. Ș..
Inculpatul susține că a fost provocat și prin urmare, a solicitat ca instanța să dea curs acestei circumstanțe atenuante.
Starea de provocare există atunci când infractorul a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.
Prin urmare pentru a fi incidentă în cauză circumstanța atenuantă a provocării este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: să se fi săvârșit o infracțiune intenționată sau cu intenție depășită, infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, emoția sau tulburarea să fie determinate de către o provocare din partea persoanei vătămate, actul provocator să fie produs de victimă prin violență, atingere gravă a demnității sau o altă acțiune ilicită gravă, actul provocator să nu fie justificat de împrejurările în care a avut loc sau să nu fie imputabil infractorului, infracțiunea să fie comisă împotriva provocatorului și nu împotriva altei persoane.
Atât persoana vătămată cât și inculpatul confirmă faptul că . a pornit de la faptul că primul își parchează tirul în fața magazinului gestionat de persoana vătămată.
Incidentul a debutat cu înjurături și cuvinte urâte, atât de o parte, cât și de alta, fapt confirmat de către martorii audiați și care se aflau în incinta magazinului societății S.C. „Andreyos” S.R.L. Tureni, aceștia arătând că inculpatul a coborât din mașină, având asupra sa un obiect ascuțit, care însă l-a aruncat pe jos.
Este adevărat că între persoana vătămată și inculpat exista o relație conflictuală, dar declarațiile martorilor propuși de către inculpat nu converg către ideea că acesta a săvârșit fapta pe fondul emoției datorate de acest lucru.
Declarațiile martorilor, ale inculpatului precum și a persoanei vătămate nu atestă ca această din urmă l-a agresat pe inculpat (actele de lovire având loc în timpul îmbrâncelii și nu anterior), că i-a adus o atingere gravă demnității (injuriile proferate de părți fiind simultane, de o parte și alta, și legate de parcarea tirului în fața magazinului, de față nefiind decât persoane din incinta barului) sau că i-a cauzat a altă acțiune ilicită gravă cauzatoare de prejudiciu.
Instanța de fond a reținut că inculpatul este cel care a inițiat conflictul, a coborât din mașina cu un obiect ascuțit (cuțit sau șurubelniță după unii martori) cu intenția agresivă de a determina persoana vătămată să nu îi mai solicite să își parcheze tirul în fața magazinului societății S.C. „Andreyos” S.R.L. Tureni.
Întrucât din probatoriul administrat nu rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute pentru a se reține provocarea, instanța de fond a respins solicitarea apărătorului inculpatului de a aplica această circumstanță atenuantă.
Concluzionând, s-a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, aceasta fiind săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege și nu există nici o cauză justificativă sau de neimputabilitate, care să înlăture caracterul penal al faptei.
Legea penala mai favorabilă:
Raportat la infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată instanța de fond a constatat că limitele pedepsei prevăzute de art.193 al.2 cod penal sunt de la 6 luni la 5 ani, alternativ cu amenda, în timp ce limitele prev. de art.180 al.2 cod penal 1969 sunt de la 3 luni la 2 ani, alternativ cu amenda. Însă, s-a avut în vedere aplicarea globală a legii mai favorabile, respectiv s-a avut în vedere și modalitatea de executare a pedepsei.
Întrucât renunțarea la aplicarea pedepsei prev. de art.80 cod penal implică doar aplicarea unui avertisment, spre deosebire de prevederile art.18/1 cod penal 1969 care implică aplicarea de regulă a unei amenzi administrative, iar instanța a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei, pentru motivele ce vor fi expuse mai jos, s-a apreciat că prevederile Noul cod penal sunt mai favorabile.
Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 stabilește că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Prin urmare, având în vedere că noul cod penal este mai favorabil, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de lovire și alte violențe prev. de art. art.180 al.2 cod penal 1969 în infracțiunea prev. de art.193 al.2 cod penal, cu aplicarea art.5 cod penal.
În drept, s-a stabilit căfapta inculpatului C. R. M. care în data de 22 iunie 2013, pe raza localității Tureni, jud. Cluj, a lovit-o pe persoana vătămată I. A. provocându-i leziuni care necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.193 al.2 cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
S-a avut în vedere faptul că inculpatul este născut la data de 17.05.1989, a recunoscut săvârșirea faptei, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, persoana vătămată a suferit un nr. mic de îngrijiri medicale (4-5 zile), inculpatul a fost de asemenea lovit de persoana vătămată, așa cum rezultă din fotografiile depuse la dosarul de urmărire penală, iar zona în care apar leziunile sunt confirmate de către martori care arată că inculpatul a fost ținut de persoana vătămată de brațe, gradul scăzut de pericol social al infracțiunii săvârșite.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că infracțiunea dedusă judecății prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit, s-a apreciat că în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
De asemenea, din fișa de cazier judiciar a inculpatului, aflată la dosarul instanței la fila 16 rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, cu privire la acesta nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat, acesta nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, iar maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este de 5 ani închisoare.
Pentru aceste motive, constatând că sunt îndeplinite și condițiile prev. de 80 cod penal, instanța de fond, în temeiul art.396 alin.3 Cod procedură penală, a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpatul C. R. M. – fiul lui C. M. și C. I., născut la data de 17.05.1989 în T., jud. Cluj, cetățenie română, studii liceul, căsătorit, domiciliat în ., jud. Cluj, CI . nr._ eliberată de Poliția mun. T., CNP:_, fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.193 al. 2 cod penal în dauna persoanei vătămate I. A..
În baza art.81 cod penal s-a aplicat inculpatului un avertisment, arătând că motivele de fapt care au determinat renunțarea la aplicarea pedepsei au fost infracțiunea săvârșită care prezintă o gravitate redusă, natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit și atenționând inculpatul asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni.
Neexistând criterii legale pe baza cărora să se poată realiza cuantificarea obiectivă a daunelor morale și în asentimentul practicii judiciare constante a ICCJ, instanța de fond le-a stabilit, prin raportare la consecințele negative suferite de persoana vătămată pe plan fizic și psihic, de importanța valorilor lezate, de măsura în care aceste valori au fost redate, de intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite și de măsura în care situația familială socială și profesională a victimei a fost afectată.
Din datele de la dosar, a rezultat că pretențiile părții civile sunt justificate doar în parte, respectiv până la suma de 500 lei. S-a justificat acordarea doar în parte a daunelor morale solicitate pe considerentul că, leziunile produse s-au menținut o perioadă de timp scurtă 4-5 zile, iar urmările pe plan social și psihic au fost minime.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel P. DE PE L. JUDECĂTORIA T. și de partea civilă I. A..
P. de pe L. Judecătoria T. a solicitat desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de lovire la pedeapsa închisorii, a cărei executare să fie suspendată condiționat.
În motivarea apelului, s-a arătat că în cauză, raportat la toate circumstanțele comiterii faptei și, cele personale ale inculpatului, se impunea stabilirea unei pedepse și nu renunțarea la aplicarea pedepsei.
Apoi, chiar în ipoteza în care instanța a considerat că nu se impune pronunțarea unei soluții de condamnare, legea penală mai favorabilă este legea veche, considerațiile instanței privind comparația dintre dispoz. art.18/1 C.pen.1969 și dispoz. art.80 C.pen. nefiind corecte, pentru că și codul vechi permitea aplicarea sancțiunii administrative a avertismentului, în ipoteza în care se aprecia că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Partea civilă I. A..a solicitat desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de lovire și, admiterea integrală a acțiunii civile formulate.
În motivarea apelului, s-a arătat că nu s-a apreciat corect de către instanță asupra gravității faptei, iar circumstanțele comiterii acesteia nu au fost corect reținute: inculpatul nu a recunoscut fapta, el a fost cel care a inițiat conflictul, partea vătămată nu l-a gresat pe inculpat, a fost necesară intervenția altor persoane pentru stoparea incidentului.
Daunele morale au fost acordate, nejustificat și nemotivat, într-un cuantum foarte redus.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.417 alin.2, art.420 alin.8 C.pr.pen., Curtea constată fondate apelurile formulate în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate și menționate în considerentele hotărârii, s-a stabilit o stare de fapt conformă realității constând în aceea că la 22 iunie 2013, pe raza localității Tureni, jud. Cluj, inculpatul C. R. M. a lovit-o pe persoana vătămată I. A. provocându-i leziuni, care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Apoi, s-a stabilit în mod corect că fapta dedusă judecății a fost comisă cu forma de vinovăție prevăzută de lege și constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe.
Însă, apreciem că s-a făcut o greșită apreciere a legii penale mai favorabile, doar din perspectiva sancțiunii ce s-a dorit a fi aplicată inculpatului, iar aceasta din urmă, fiind stabilită prin interpretarea eronată a împrejurărilor concrete ale cauzei.
Astfel, în raport de tratamentul sancționator stabilit de cele două legi succesive ( limitele pedepsei prevăzute de art.193 al.2 Cod penal sunt de la 6 luni la 5 ani, alternativ cu amenda, în timp ce limitele prev. de art.180 al.2 Cod penal 1969 sunt de la 3 luni la 2 ani, alternativ cu amenda) și, de sancțiunea ce se apreciază că trebuie aplicată în cauză - amenda, și aceasta, la rândul ei, reglementată mai sever în legea nouă, Curtea constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal de la 1969.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, necesar a fi aplicată în cauză, așa cum corect au remarcat și apelanții, judecătorul fondului a evaluat eronat sau, poate numai cu prea mare blândețe, circumstanțele concrete ale comiterii faptei, concluzionând greșit că nu se impune aplicarea unei pedepse, care ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia - fără a preciza care ar fi aceste consecințe, prejudiciabile pentru inculpat și care, să fie disproporționate cu gravitatea faptei sau necesitatea asigurării coerciției.
În raport de criteriile legale - art.80 C.pen. - nu se poate susține că renunțarea la aplicarea pedepsei este cea mai aptă măsură, reclamată de situația concretă din dosar.
Fapta dedusă judecății nu prezintă o gravitate redusă, dat fiind că: inculpatul a inițiat conflictul; a avut asupra sa și un cuțit, chiar dacă nu l-a folosit, fiind suficient pentru inducerea unei stări de temere pentru persoana vătămată; motivul și scopul urmărit ( o veche stare conflictuală între părți ) nu au fost unele care să justifice această reacție disproporționată.
Apoi, deși inculpatul nu are antecedente penale și, la urmărire penală a recunoscut fapta, ulterior, în fața instanței, a încercat să releve o altă stare de fapt, care să-i diminueze răspunderea penală, invocând starea de provocare, care nu se confirmă în cauză.
Cât privește cuantumul daunelor morale, și Curtea apreciază că acesta s-a stabilit într-un cuantum mult prea mic față de urmările efective produse persoanei vătămate - într-adevăr, din punct de vedere medical, nu foarte grave - dar care prin zonele afectate și nr. de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare au cauzat suferințe fizice acesteia, suferințe ce pot fi compensate prin acordarea unei sume rezonabile, de 1000 lei.
Pentru toate aceste considerente, privind deci apelurile ca fondate, în baza
art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. se vor admite, sentința atacată va fi desființată cu privire la soluția pronunțată în latura penală și civilă și judecând, se va constata
că legea penală mai favorabilă este codul penal din 1969.
În baza art.180 alin.2 C.pen. din 1969, cu aplic.art.5 NCP, rap. la art.63 C.pen. din 1969 se va dispune condamnarea inculpatului C. R. M., la pedeapsa amenzii penale de 1000 lei pentru comiterea infracțiunii de lovire.
Se va atenționa inculpatul asupra disp.art.63/1 C.pen. din 1969.
Se va majora cuantumul despăgubirilor civile pentru daune morale la care a fost obligat inculpatul C. R. M. în favoarea părții civile I. A., de la 500 lei la 1000 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Văzând și dispoz. art.275 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA T. și de partea civilă I. A. împotriva sentinței penale nr.372 din 28 noiembrie 2014 a Judecătoriei T., pe care o desființează cu privire la soluția pronunțată în latura penală și civilă și judecând:
Constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
În baza art.180 alin.2 C.pen. din 1969, cu aplic.art.5 NCP, rap. la art.63 C.pen. din 1969 condamnă pe inculpatul C. R. M., fiul lui M. și I., născut la 17 mai 1989 în T., dom. în . jud. Cluj la 1000 lei amendă penală, pentru comiterea infracțiunii de lovire.
Atenționează pe inculpat asupra dispozițiilor art.63/1 C.pen. din 1969.
Majorează cuantumul despăgubirilor civile pentru daune morale la care a fost obligat inculpatul C. R. M. în favoarea părții civile I. A., de la 500 lei la 1000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
C. I. A. C. D. S.
Red.A.C./Dact.H.C.
5 ex./06.02.2015
Jud.fond: C. A.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 150/2015.... | Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... → |
|---|
