Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1544/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1544/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 11-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1544/A/2015
Ședința publică din 11 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: V. G.
S-a luat spre examinare – în urma admiterii contestației în anulare - apelul declarat de inculpatul D. K. A. împotriva sentinței penale nr.1438 din 08.12.2014 a Judecătoriei Cluj N., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 alin.1 și 2 C.pen. cu aplic.art.40 alin.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 04 decembrie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.1438 din 08.12.2014 a Judecătoriei Cluj-N., în temeiul art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală raportat la art. 182 alin. 1 și 2 din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal a fost condamnată inculpata D. D. I., fiica lui I. și D. D., născută la data de 21.12.1988 în Cluj-N., jud. Cluj, CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., .-68, . CI . nr._, cetățenie română, școala profesională, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă față de persoana vătămată R. E. E..
În temeiul art.71 alin. 2 din Codul penal 1969 s-a interzis inculpatei dreptul prevăzut la articolul 64 lit. a teza a II-a din Codul penal 1969.
În temeiul art. 81 și art. 82 din Codul penal 1969 s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani și în temeiul articolului 15 din Legea nr. 187/2012 atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal 1969 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64 litera a teza a II-a din Codul penal 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală raportat la art. 182 alin. 1 și 2 din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 40 alin. 1 din Codul penal 1969, totul cu reținerea art. 5 din Codul penal a fost condamnat inculpatul D. K. A., fiul lui K. și E., născut la data de 11.08.1985 în Cluj-N., jud. Cluj, CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., ., ., posesor al CI . nr._, cetățenie română, studii 11 clase, cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, la o pedeapsă de 2 ani 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă față de persoana vătămată R. E. E..
S-a constatat că fapta pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință penală este comisă în condițiile stării de pluralitate intermediară față de condamnarea suferită prin sentința penală nr. 1337/2005 a Judecătoriei Cluj-N..
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal 1969 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1337/2005 a Judecătoriei Cluj-N., pedeapsă pe care o adaugă la pedeapsa de 2 ani 2 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, stabilind pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.
În temeiul art.71 alin. 2 din Codul penal 1969 s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64 litera a teza a II-a din Codul penal 1969.
În temeiul art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală raportat la art. 182 alin. 1 și 2 din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 40 alin. 1 din Codul penal 1969, totul cu reținerea art. 5 din Codul penal a fostcondamnat inculpatul C. C. D., fiul lui G.-D. și G., născut la data de 26.12.1985 în Cluj-N., jud. Cluj, CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., ., ., f.f.l. în Cluj-N., ., ., jud. Cluj, posesor al CI . nr._, cetățenie română, studii 10 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă față de persoana vătămată R. E. E..
S-a constatat că fapta pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință penală este comise în condițiile stării de pluralitate intermediară față de condamnările suferite prin sentințele penale nr. 1095/2006 și nr. 1723/2006 ale Judecătoriei Cluj-N. (fapte concurente între ele) și în concurs cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentințele penale nr. 393/2007 și nr. 1072/2011 ale Judecătoriei Cluj-N..
S-a constatat că prin sentința penală nr. 693/2007 a Judecătoriei Cluj-N. a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1723/2006 a Judecătoriei Cluj-N., operațiune pe care o menține.
În temeiul art. 16 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 alin. 1 din Codul penal 1969 s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1072/2011 a Judecătoriei Cluj-N..
În temeiul art. 6 alin. 1 din Codul penal s-a redus pedeapsa de 3 ani 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1072/2011 a Judecătoriei Cluj-N. la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 36 alin.1 și 2, al art. 40 alin. 1 din Codul penal 1969, cu reținerea dispozițiilor Deciziei nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, toate raportate la art. 33 lit. a și la art. 34 alin. 1 lit. d din Codul penal 1969 s-au contopit: pedeapsa de 400 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 1095/2006 a Judecătoriei Cluj-N.; pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1723/2006 a Judecătoriei Cluj-N.; pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 693/2007 a Judecătoriei Cluj-N.; pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 693/2007 a Judecătoriei Cluj-N.; pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 693/2007 a Judecătoriei Cluj-N.; pedeapsa de 2 ani închisoare redusă prin prezenta sentință penală în baza art. 6 din Codul penal; pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 2 ani 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, stabilind pedeapsa rezultantă finală de 3 ani închisoare.
S-a constatat că inculpatul C. C. D. a fost arestat preventiv în perioada 01.12.2005 – 17.05.2006 în dosarul penal în care a fost pronunțată sentința penală nr. 693/2007 a JudecătorieiCluj-N. și reținut 24 de ore și arestat preventiv în perioada 25.08.2011 – 30.09.2011 în dosarul penal în care a fost pronunțată sentința penală nr. 1072/2011 a Judecătoriei Cluj-N., pedepse care au intrat în operațiunea de contopire efectuată în alineatul anterior.
Astfel, în temeiul art. 88 alin. 1 din Codul penal 1969 s-a scăzut din durata pedepsei rezultante finale de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință penală perioada reținerii și cele ale arestului preventiv menționate anterior.
În temeiul art. 71 alin. 2 din Codul penal 1969 s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64 litera a teza a II-a din Codul penal 1969.
În temeiul art. 861 din Codul penal 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei finale de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință penală pe durata termenului de încercare de 8 ani, calculat conform art. 865 alin. 2din Codul penal (începând cu data de 04.01.2007).
În temeiul art. 863 alin. 1 din Codul penal 1969, instanța a stabilit ca pe durata termenului de încercare, condamnatul C. C. D. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la S. de probațiune Cluj, la datele fixate de consilierul de probațiune responsabil de caz;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art. 863 alin. 3 lit. d din Codul penal 1969 s-a stabilit ca inculpatul C. C. D. să nu intre în legătură cu inculpații D. D. I. și D. K. A..
În temeiul articolului 16 din Legea nr. 187/2012 s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 864 din Codul penal 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71, alin.5 din Codul penal 1969 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la art. 64, litera a teza a II-a din Codul penal 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.
S-a constatat că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză față de persoanele responsabile de săvârșirea agresiunilor cu suma de 1.500 lei reprezentând daune materiale și cu suma de 8.500 lei reprezentând daune morale.
S-a constatat că Spitalul C. de Pneumoftiziologie „L. Daniello” Cluj-N. s-a constituit parte civilă cu suma de 266,42 lei, că S. de Ambulanță al județului Cluj s-a constituit parte civilă cu suma de 463,09 lei, că Spitalul C. Județean de Urgență Cluj s-a constituit parte civilă cu sumele de 225,20 lei și de 278,71 lei, fiecare dintre sumele menționate cu dobânda legală.
În temeiul art. 19 și al art. 397 din Codul de procedură penală raportate la art. 998 din Codul civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată R. E. E. și au fost obligați inculpații în solidar la plata către aceasta a sumei de 8.500 lei reprezentând daune morale și s-a respins ca nedovedită suma solicitată pentru daune materiale.
În temeiul art. 19 și al art. 397 din Codul de procedură penală raportate la art. 998 din Codul civil s-au admis acțiunile civile formulate de Spitalul C. de Pneumoftiziologie „L. Daniello” Cluj-N., de S. de Ambulanță al județului Cluj și de Spitalul C. Județean de Urgență Cluj și obligă inculpații în solidar la plata către acestea a sumelor solicitate, la care se adaugă dobânda legală începând cu a doua zi de la externarea persoanei vătămate R. E. E..
În temeiul art. 398 raportat la art. 274 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală onorariul apărătorilor desemnați din oficiu av. M. R., av. C. A., fiecare în sumă de 300 lei, iar pentru av. N. A. B. în sumă de 150 lei s-a dispus a se avansa din FMJ.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. nr._/P/2009 din data de 01.09.2011, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. dosar_/211/2011 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei D. D. I., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin.1 si 2 Cod penal, a inculpatului C. C. D., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin.1 si 2 Cod penal cu aplicarea art. 40 alin.1 Cod penal, și a inculpatului D. K. A., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin.1 si 2 Cod penal, cu aplicarea art. 40 alin.1 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt în esență, că în noaptea 03/04.11.2007 persoana vătămată R. E. E., pe fondul refuzului acesteia de a plăti nota de plată la localul Sierra din Cluj-N., a fost agresată de inculpații D. D.-I., C. C. D. și D. K. A., în urma loviturilor primite suferind leziuni care i-au pus viața în pericol și pentru a căror vindecare au fost necesare 22-25 de zile de îngrijiri medicale.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de consemnare a efectuării unor acte premergătoare (f. 11), declarațiile persoanei vătămate (f. 12-22), raportul de constatare medico-legală nr. 7182/II/a/260 din 15.11.2007 și completarea la acesta (f. 23-28), actele medicale eliberate pe numele persoanei vătămate (f. 29-33), declarațiile învinuiților D. D. I. (f. 48-58), C. C. D. (f. 38-42) și D. K. A. (f. 44-46), raportul de constatare tehnico-științifică nr. 421.410/19.05.2011 privind detecția comportamentului simulat (f. 70-74), raportul de constatare tehnico-științifică nr. 380.275/11.10.2010 privind detecția comportamentului simulat (f. 78-82), raportul de constatare tehnico-științifică nr. 255.940/25.02.2009 privind detecția comportamentului simulat (f. 84-88), declarațiile martorilor S. T. (f. 89-94), M. C. C. (f. 95), Ș. Ș. B. (f. 96), Svestiuc C. B. (f. 97), Nemeti I. E. (f. 98) și M. B. A. (f. 99), procesele-verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup cu planșele foto aferente (f. 102-113).
În faza de judecată, s-a procedat la readministrarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală, fiind audiat inculpatul D. K. A. (f. 43), inculpata D. D.-I. (f. 44), persoana vătămată (f. 45), martorul S. T. (f. 131), martorul M. C. C. (f. 188), inculpatul C. C.-D. (f. 197), martorul M. V. M. (f. 198), martorul V.-L. C. (f. 199), martorul M. B.-D. (f. 200), martorul L. A. (f. 209), expertul P. D. D. (f. 324).
La dosar au fost depuse fișa de cazier judiciar a inculpatului D. K. A. (f. 13 verso, f. 279), fișa de cazier judiciar a inculpatului C. C. D. (f. 15 verso, f. 276), acte medicale emise de Spitalul C. de Pneumofiziologie „L. Daniello” (f. 34-36, 78-99), acte medicale emise de Directia de Sănătate Publică a jud. Cluj – S. de Ambulanță al jud. Cluj (f. 59-64), acte medicale emise de Spitalul C. Județean de urgența Cluj (f. 66-75, 102-108), sentința penală nr. 1072/2011 a Judecătoriei Cluj-N. (f. 176-180), încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 04.10.2011 a Judecătoriei Cluj-N. (f. 181), raportul de expertiză medico-legală nr. 1256/II/a/41 din 28.06.2013 a IML Cluj-N. (f. 230-234, f. 304-308), suplimentul la raportul de expertiză medico-legală nr. 1256/II/a/41 din 28.06.2013 (f. 241-242, f. 309-310), referatul de evaluare al inculpatului C. C. D. (f. 264), fișa de cazier a inculpatei D. D.-I. (f. 280), raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 867/VI/a/7 din 06.06.2014 a IML Cluj-N. (f. 286-291, f. 312-317), completarea la raportul de constatare medico-legală nr. 7182/II/a/2007 (f. 298-299), acte medicale (f. 300-303), concluzii scrise ale inculpatului D. K. A., prin avocat din oficiu (f. 326-)
În fapt, în seara zilei de 03.11.2007 persoana vătămată R. E. E. s-a deplasat la localul “Sierra”, situat pe ., Cluj-N., unde a consumat băuturi alcoolice în compania unor cunoștințe. Persoana vătămată a comandat apă plată cu lămâie, însă ospătara localului, inculpata D. D.-I. a refuzat să o servească, spunându-i să comande la bar. După ce a fost servită la bar de martorul M. C. C. (f. 95 din dosarul de urmărire penală), persoana vătămată a luat paharul și l-a trântit, astfel că acesta s-a spart. După acest episod, persoan vătămată s-a pus la masă unde a continuat să consume băuturi alcoolice.
În jurul orelor 02:00, inculpata D. D. I. a solicitat persoanei vătămate să achite nota de plată pentru băuturile consumate și contravaloarea paharului spart. Aceasta din urmă a refuzat plata, motivând prin faptul că nu are asupra ei sumele necesare. Luând la cunoștință acest aspect, inculpata a solicitat intervenția inculpatului C. C. D., care la momentul respectiv asigura, în calitate de agent de pază, ordinea în local.
Cei doi s-au apropiat de masa masa persoanei vătămate și i-au solicitat acesteia plata notei. Persoana vătămată a refuzat și de această dată, ridicându-se de la masă. În acel moment inculpata D. D.-I. i-a aplicat persoanei vătămate o palmă, iar inculpatul C. C. D. a împins-o. Persoana vătămată s-a dezechilibrat și a căzut între mese. Fiind căzută jos, inculpatul C. C., împreună cu inculpatul D. K. A. – alt agent de pază al localului, i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele în zona feței și a corpului.
După ce s-a ridicat, persoana vătămată a solicitat un răgaz de câteva minute pentru plata consumației și a ieșit la toaletă, spunând că se simte rău. Văzând că aceasta nu se mai întoarce în bar, inculpata D. D.-I. și inculpatul C. C. D. au ieșit după persoana vătămată. În toaleta localului inculpatul C. C. a spart cu piciorul ușa cabinei în care se afla persoana vătămată, solicitându-i să iasă afară. Aceasta s-a întors la masă, timp în care inculpata a ieșit din local și a anunțat poliția.
Revenind în local, inculpata s-a angajat într-o conversație cu martorul M. B. A., relatând acestuia motivele incidentului care s-a petrecut înainte între ea, inculpatul C., inculpatul D. și persoana vătămată, astfel cum rezultă acest fapt din declarația martorului de la f. 99 din dosarul de urmărire penală și f. 200 din dosarul instanței.
În acest timp persoana vătămată s-a apropiat de inculpată, a tras-o de păr și a împins-o. Inculpata a ripostat prin aplicarea unor palme persoanei vătămate, pe care a tras-o și de păr, amândouă căzând pe jos în urma acestei altercații. Inculpații C. C. și D. K. au aplicat, la rândul lor, mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele în zona feței și a corpului persoanei vătămate, care în urma agresiunii și-a pierdut cunoștința. Aceasta, după ce și-a revenit, a fost condusă afară, unde s-a așezat pe scările de la .>
Organele de poliție ajunse la fața locului au găsit persoana vătămată în poziția descrisă mai sus. Conform declarației martorului M. V. M. (f. 198) și declarației martorului V.-L. C. (f. 199) – agenții de poliție care s-au deplasat la locul faptei, aceasta era în stare de ebrietate și acuza dureri la nivelul toracelui și a coastelor.
În vederea clarificării incidentului petrecut în incinta localului, persoana vătămată a fost condusă la secția 4 de poliție în vederea luării declarației sale, însă, datorită faptului că starea ei s-a agravat a fost transportată cu ambulanța la Clinica de Chirurgie I Cluj-N.. În urma unor investigații, a fost transportată la Clinica de Chirurgie Toracică Cluj-N. cu diagnosticul pneumotorax stâng, masiv, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale de urgență, potrivit actelor medicale eliberate pe numele părții vătămate (f. 29-33 din dosarul de urmărire penală).
Persoana vătămată a fost externată la data de 06.11.2007, fiind internată din nou la data de 09.11.2007 la Clinica de Psihiatrie II Cluj-N., cu diagnosticul “. fără precizare”.
În urma agresiunii victima a suferit leziuni care au necesitat 22-25 de zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice toracice punând în primejdie viața acesteia, astfel cum a rezultat din raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 867/VI/a/7 din 06.06.2014 a IML Cluj-N. (f. 312-317), precum și din declarația expertului P. D. D. (f. 324).
Succesiunea evenimentelor și contribuția inculpaților la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor a fost reținute în baza declarațiilor persoanei vătămate (f. 12-22 din dosarul de urmărire penală, f. 45 din dosarul instanței), și a inculpatei D. D.-I. (f. 48-58 din dosarul de urmărire penală, f. 44 din dosarul instanței).
Instanța a avut în vedere cu precădere aceste declarații, deoarece relatările din cuprinsul lor conturau o stare de fapt închegată. Deși victima se afla în stare de ebrietate în noaptea din 03/04.11.2007, aceasta a putut detalia cu amănunte circumstanțele săvârșirii faptei de către inculpați, versiunea evenimentelor prezentate de aceasta fiind confirmată în mare parte de inculpata D. D. I..
Spre deosebire de aceasta din urmă, inculpații C. C. (declarațiile de la f. 38-42 din dosarul de urmărire penală, f. 197 din dosarul instanței) și D. K. (declarațiile de la f. 44-46 din dosarul de urmărire penală și f. 43 din dosarul instanței) au negat săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor, afirmând că au intervenit în conflictul ivit între inculpată și persoana vătămată doar pentru a le despărți.
Declarațiile celor doi inculpați au fost înlăturate deoarece, în aprecierea instanței, nu reflectă adevărul, în cuprinsul acestora regăsindu-se elemente neconforme cu realitatea.
Astfel, cu toate că atât C. C., cât și D. K. au susținut, alături de martorii S. T. (f. 93 din dosarul de urmărire penală, f. 131 din dosarul instanței) și Nemeti I. Eudard (f. 98 din dosarul de urmărire penală) că la data la care au avut loc evenimentele nu erau angajați ai localului în funcția de agenți de pază, intervenind din proprie inițiativă și spirit civic pentru aplanarea conflictului, din probatoriul administrat în cauză rezultă contrariul. Conform susținerilor inculpatei D. D. I. cei doi erau prezenți în local în seara incidentului în calitate de agenți de pază, fapt care a fost confirmat de declarația persoanei vătămate (f. 45) și a martorului Svestiuc C. B. (f. 97 din dosarul de urmărire penală). Însuși inculpatul C. C. a confirmat prin declarațiile date în fața organelor de urmărire penală în data de 06.05.2008 (f. 41 din dosarul de urmărire penală) că în seara incidentului își desfășura activitatea în localul „Sierra” în calitate de agent de pază.
Nici acele relatări ale inculpaților C. C. și D. K., conform cărora inculpata a fost singura care i-a aplicat lovituri cu pumnii și cu picioarele în zona feței și a corpului persoanei vătămate, nu sunt, în aprecierea instanței, adevărate. Declarațiile martorului L. A. (f. 209) și ale martorului M. B. A. (f. 99 din dosarul de urmărire penală), care ar susține versiunea prezentată de inculpați, nu pot fi avute în vedere, deoarece în cuprinsul lor faptele sunt relatate lacunar, martorii nepercepând în mod direct decât unele segmente ale întâmplărilor din data de 03/04.11.2007.
Declarațiile celor doi inculpați au fost înlăturate de instanță și în considerarea faptului că rezultatul testării poligraf a indicat reacții specifice comportamentului simulat la întrebările care vizau implicarea lor în faptele de agresiune a victimei (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 421.410/19.05.2011 privind detecția comportamentului simulat, f. 72 din dosarul de urmărire penală, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 380.275/11.10.2010 privind detecția comportamentului simulat, f. 80 din dosarul de urmărire penală).
În drept, având în vedere că între momentul săvârșirii faptei (03/04.11.2077) și pronunțarea prezentei sentințe (08.12.2014) a intervenit o lege penală nouă, anume, Legea 286/2009 privind Codul penal, este necesară analiza incidenței prevederilor art. 5 din acest din urmă act normativ care vizează aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Luând în considerare decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din NCP sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, analiza caracterului favorabil al uneia sau alteia dintre legile succesive intervenite până la judecarea definitivă a cauzei se realizează în mod global, iar nu pe instituții autonome.
Pluralitatea intermediară - în condițiile căreia inculpații C. C. și D. K. au săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lor, se sancționează, atât în NCP, cât și în VCP conform dispozițiilor concursului de infracțiuni. Stabilirea pedepsei pentru un concurs de infracțiuni se realizează conform VCP prin cumul juridic cu spor facultativ – față de cumul juridic, dar cu spor obligatoriu conform NCP, din această perspectivă dispozițiile vechii reglementări fiind mai favorabile.
Fără a desconsidera gravitatea faptei așa cum rezultă din împrejurările săvârșirii acesteia și din urmările suferite de persoana vătămată, instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse privative de libertate pentru inculpați nu și-ar îndeplini scopul educativ având în vedere perioada foarte mare de timp trecută între data săvârșirii infracțiunii și data pronunțării unei hotărâri judecătorești, cunoscut fiind principiul conform căruia o sancțiune este cu atât mai eficientă cu cât este mai redus intervalul de timp în care este aplicată.
Pe temeiul acestui considerent, și comparând modalitățile de individualizare a executării pedepselor în cele două reglementări, se constată că dispozițiile Codului penal din 1969 privind suspendarea condiționată/sub supraveghere a executării pedepsei sunt mai favorabile față de cele referitoare la suspendarea sub supraveghere din NCP, acest din urmă act normativ impunând măsuri de supraveghere și obligații pentru condamnat - aspecte care nu se regăsesc în VCP.
Având în vedere că dispozițiile referitoare la tratamentul sancționator al pluralității intermediare și modalitatea de individualizare a executării pedepsei sub forma suspendării condiționate/sub supraveghere sunt mai puțin severe în vechea reglementare decât în cea nouă, instanța a apreciat că prevederile Codului penal din 1969 - în ansamblu, sunt mai favorabile.
Astfel, fapta inculpaților D. D. I., C. C. D. și D. K. A. care, în noaptea de 03/04.11.2007, în timp ce se aflau în localul “Sierra” din cartierul Mănăștur, Cluj-N., împreună, i-au aplicat mai multe lovituri cu palma, pumnii și cu picioarele persoanei vătămate R. E. E., atât în zona capului, cât și în zona corpului, cauzându-i astfel leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 zile de îngrijiri medicale, și care i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 și alin. 2 C.p. din 1969.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii a constat în aplicarea, de către inculpați, de lovituri repetate cu palma, pumnii și cu picioarele în zona feței și corpului persoanei vătămate.
Urmarea imediată a acțiunii inculpaților este reprezentată de leziunile traumatice cauzate victimei, care au pus în primejdie viața acesteia și pentru a căror vindecare au fost necesare 25 de zile de îngrijiri medicale. Raportul de constatare medico-legală și cele de expertiză efectuate în cauză au fost completate cu informațiile furnizate de către dl. expert P. D. D. (filele 324-325 dosarul instanței) care a explicat modalitatea în care leziunile suferite de R. E. E. au pus în primejdie viața acesteia prin apariția pneumotoraxului masiv care a necesitat drenaj, în caz contrar putându-se ajunge la decesul persoanei. Astfel, simpla fracturare a coastelor (posibil a fi cauzată de loviturile aplicate în zona corpului de către inculpații C. C. D. și D. K. A.) nu ar fi pus în primejdie viața persoanei vătămate, dacă aceasta nu ar fi fost urmată de spargerea pleurei plămânului (posibil a se fi produs inclusiv cu ocazia căderii lui R. E. E. în fața barului, în urma altercației cu inculpata D. D. I.).
Având în vedere modalitatea de producere a pneumotoraxului (pătrunderea unei bucăți de coaste în spațiul dintre cele două pleure care înconjoară plămânul) raportat la numărul de lovituri aplicate, la zonele vizate, la căderea la pământ de două ori a persoanei vătămate, s-a apreciat că nu se poate stabili cu exactitate momentul penetrării pleurei de către bucata de coastă. Astfel, actele de agresiune nu pot fi disociate în funcție de zona în care au fost aplicate (ex. palme în zona feței, pumni și picioare în zona corpului), în condițiile în care inculpata D. D. I. a căzut împreună cu persoana vătămată în fața barului.
Raportul de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată există și a fost dovedită prin actele medicale și rapoartele medico-legale aflate la dosarul cauzei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpații au săvârșit fapta cu praeterintenție, urmărind producerea de leziuni victimei (intenție directă), fără însă a prevedea ori accepta rezultatul mai grav (produs din culpă), și anume, punerea în primejdie a vieții acesteia.
Potrivit art. 396 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă instanța constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În prezenta cauză instanța a constatat întrunite aceste condiții, astfel că va condamna pe inculpații D. D. I., D. K. și C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepselor la care urmează să fie condamnați inculpații și a modalității de executare a acestora, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 Codul penal 1969, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal 1969, limitele de pedeapsă fixate în cadrul art. 182 alin. 1 și 2 din Codul penal 1969, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana fiecărui inculpat.
Raportat la modul și împrejurările de comitere a faptei s-a constatat că infracțiunea a fost săvârșită în participație penală, sub forma coautoratului, fiecare dintre inculpați contribuind la producerea urmării vătămătoare cu acte de executare nemijlocite. Astfel, într-o primă etapă inculpata i-a aplicat persoanei vătămate o palmă, în încercarea ei de a o determina să plătească contravaloarea băuturilor consumate în noaptea de 03/04.11.2007, însă când a observat că nu poate obține plata în acest mod a solicitat intervenția agentului de pază, C. C.. Acesta a încercat, la rândul său, prin aplicarea mai multor lovituri cu pumnii și cu picioarele în zona feței și a corpului persoanei vătămate, să o determine să achite nota de plată. Persoana vătămată, aflată în stare de ebrietate, a căzut încă de la aplicarea primelor lovituri. În altercația ivită a intervenit și celălalt agent de pază al localului, inculpatul D. K., la rândul său aplicând persoanei vătămate lovituri cu pumnii și picioarele în zona feței și corpului persoanei vătămate, care și-a pierdut cunoștința. După ce victima și-a revenit și a ieșit la toaletă, inculpatul C. C. a urmărit-o și a spart ușa de la cabina în care se afla, cerându-i insistent să plătească. Persoana vătămată fiind condusă de inculpat înapoi în local, a atacat-o pe inculpata D. D. I., pe care a tras-o de păr. A urmat o nouă încăierare, în urma căreia ambele au căzut pe jos. Inculpații C. C. și D. K. au intervenit din nou violent, aplicând persoanei vătămate mai multe lovituri.
Din cele prezentate a rezultat că legătura subiectivă s-a format între coautori concomitent cu săvârșirea infracțiunii, acțiunile lor, privite împreună, cauzând traumatisme multiple victimei. Rezultatul agresiunii a apărut la scurt de la aplicarea loviturilor de către inculpați, persoana vătămată fiind transportată la spital, deoarece acuza dureri toracice serioase. Aceasta a fost diagnosticată cu traumatism toracic cu fractură coastei VI, cu deplasare, pe linia axilară medie stâng și fisură arc costal V pe linia axilară anterioară stâng, cu pneumotorace stâng masiv (drenat) și emfizem subcutanat laterotoracic stâng. Intervenția chirurgicală de urgență din data de 04.11.2007 a stabilizat starea victimei și a eliminat riscul producerii morții acesteia - apărut în urma traumatismului toracic suferit.
Raportat la conduita inculpatei D. D. I. în cursul procesului penal, instanța constată că, deși prin unele declarații a încercat să minimalizeze contribuția sa la săvârșirea faptei, pe parcursul procesului penal a adoptat o atitudine sinceră și cooperantă cu organele judiciare, recunoscând încă din fazele incipiente ale urmăririi penale (declarația din data de 23.11.2007, f. 53 din dosarul instanței) implicarea sa în incidentul a cărei victimă a fost persoana vătămată.
Inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, are vârsta de 26 ani, este cetățean român, a terminat școala profesională și este necăsătorită.
Cu toate că nemulțumirea inculpatei, datorată neachitării notei de plată de către persoana vătămată, a fost inițial justificată, comportamentul ulterior al acesteia a făcut ca acțiunile sale (exercitarea de violențe) să se înscrie în sfera ilicitului penal. Reacția inculpatei a fost alimentată și de replicile persoanei vătămate, care prin declarațiile sale a recunoscut faptul că a adresat injurii inculpatei.
Deși loviturile aplicate de inculpată, privite ut singuli, nu puteau pune în primejdie viața victimei, aceasta trebuia și putea să prevadă că acțiunile sale, împreună cu cele ale inculpaților C. și D., vor fi de natură să cauzeze leziuni care să pună în primejdie viața persoanei vătămate. În acest sens, s-a arătat în literatura de specialitate că nu este necesar ca actele de executare ale fiecărui coautor să producă urmarea imediată a infracțiunii, fiind suficient ca fapta tipică să fie realizată în urma însumării contribuției fiecărui participant.
Față de cele reținute, în baza art. 182 alin. 1 și 2 din Codul penal 1969 instanța a condamnat inculpata D. D. I. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpată.
Conform dispozițiilor art. 71 alin. 2 din Codul penal 1969 condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a)-c) din Codul penal 1969 din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. Potrivit RIL nr. 74/2007, dispozițiile menționate se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza I)-c) din Codul penal nu se va face în mod automat, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Instanța a apreciat, că se impune interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului de a fi ales, deoarece condamnata D. D. I. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.
În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal 1969 instanța a interzis inculpatei dreptul prevăzut la articolul 64 litera a teza a II-a din Codul penal 1969.
În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal 1969 instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru dispunerea acestei modalități de executare a pedepsei.
Astfel, pedeapsa aplicată nu depășește 2 ani și inculpata nu a mai fost condamnată anterior la nicio pedeapsă. Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că de la momentul săvârșirii faptelor și până la pronunțarea prezentei sentințe s-au estompat rezonanțele sociale ale faptei inculpatei, că aceasta nu are antecedente penale, iar contribuția sa la producerea urmării imediate a fost mai redusă raportat la actele de executare ale celorlalți doi coautori, se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare. Atitudinea adoptată de aceasta în cursul procesului penal atestă faptul că a conștientizat gravitatea faptei sale.
În lumina acestor considerente s-a apreciat că o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este suficientă să determine inculpata să își formeze o conduită corectă față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
În temeiul articolului 15 din Legea nr. 187/2012 instanța a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Deși, în conformitate cu art. 71 alin. 2 Cp. din 1969, pedepsele accesorii se aplică din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, având în vedere modalitatea de executare a pedepsei stabilită anterior, în baza art. 71 alin. 5 din același act normativ, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 71 alin. 2 din Codul penal 1969.
În ceea ce-l privește pe inculpatul D. K. A., instanța a constatat că are cetățenia română, a parcurs 11 clase, este necăsătorit și este cunoscut cu antecedente penale pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, prev. de art. 208 alin 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. e, g C.p. 1969, și s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa pentru mai multe fapte de violență (în dosarele cu nr._/P/2009, nr. 2841/P/2011, nr. 4074/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.).
Din modalitatea în care a acționat - intervenind într-un conflict spontan între alte persoane, și aplicând lovituri victimei de sex feminin, aflată în imposibilitate de a riposta, fiind căzută pe jos, a rezultat o agresivitate sporită a inculpatului D. K..
Atitudinea sa ulterioară săvârșirii infracțiunii și pe parcursul procesului penal a fost de nerecunoaștere a faptelor, prin declarațiile sale neconforme cu realitatea urmărind tergiversarea procesului penal.
Față de cele reținute, în baza art. 182 alin. 1 și 2 din Codul penal 1969 instanța a condamnat inculpatul D. K. A. la o pedeapsă de 2 ani 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat.
S-a constatat că fapta pentru care a urmează a fi condamnat inculpatul D. prin prezenta sentință penală este comisă în condițiile stării de pluralitate intermediară față de condamnarea suferită prin sentința penală nr. 1337/2005 a Judecătoriei Cluj-N..
Potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei (...) inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.
Prevederile art. 83 alin. 1 din Codul penal 1969 stipulează că în cazul în care în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Întrucât fapta pentru care inculpatul D. este în prezent judecat a fost săvârșită la data de 03/04.11.2007, în termenul de încercare de 2 ani 4 luni (care a început să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 1337/2005 a Judecătoriei Cluj-N.), în temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal 1969 instanța a revocat suspendare condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1337/2005 a Judecătoriei Cluj-N..
Având în vedere prevederile art. 83 alin. 1 teza finală, instanța a dispus executarea în întregime a pedepsei de 4 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința menționată, la care a adăugat pedeapsa de 2 ani 2 luni închisoare stabilită prin prezenta, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni închisoare în regim de detenție.
În temeiul articolului 71 aliniatul 2 din Codul penal 1969 s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64 litera a teza a II-a din Codul penal 1969. Având în vedere circumstanțele săvârșirii faptei și conduita adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, instanța a apreciat că se impune interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în funcții elective publice, deoarece acesta, prin acțiunile sale a devenit nedemn de a ocupa o asemenea poziție.
În ceea ce-l privește pe inculpatul C. C., s-a constatat că are cetățenia română, a parcurs 10 clase, nu are ocupație și este necăsătorit. Pe parcursul procesului penal a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptelor, urmărind inducerea în eroare a organelor judiciare. Prin declarații neconforme adevărului, inculpatul a încercat să arunce întreaga vină asupra inculpatei D. D. I., cu scopul de a evita tragerea sa la răspundere penală.
Din fișa de cazier a inculpatului C. C. (f. 276) a rezultat înclinația acestuia spre fapte de violență, fiind condamnat anterior pentru mai multe infracțiuni similare celei care face obiectul prezentei judecăți, iar din referatul de evaluare aflat la dosarul cauzei (f. 264-268), a reieșit că inculpatul este cunoscut la nivel de comunitate ca o persoană agresivă.
Față de cele reținute, în baza art. 182 alin. 1 și 2 din Codul penal 1969 instanța a condamnat inculpatul C. C. D. la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat.
În ceea ce privește pretențiile civile ale persoanei vătămate, constând în daune materiale în cuantum de 1500 lei, instanța a constatat că acestea nu au fost dovedite prin niciun mijloc de probă, or, potrivit art. 1169 C.civ. din 1965, cel care face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
Cu privire la daunele morale solicitate de persoana vătămată și daunele materiale pretinse de părțile civile Spitalul C. de Pneumoftiziologie „L. Daniello” Cluj-N., S. de Ambulanță al județului Cluj, Spitalul C. Județean de Urgență Cluj, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile instituite de art. 998 C.civ. 1964 pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpaților.
Astfel, fapta ilicită a inculpaților a constat în aplicarea de lovituri, cu palma, pumnii și cu picioarele, în zona feței și corpului victimei R. E. E., cauzându-i acestea leziuni care au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale, și care i-au pus viața în primejdie.
Prin fapta ilicită descrisă inculpații au pricinuit un prejudiciu moral victimei infracțiunii și un prejudiciu material pentru celelalte părți civile.
Raportul de cauzalitate între fapta ilicită a inculpaților și daunele morale suferite de persoana vătămată, pe de o parte, și daunele materiale pretinse de celelalte părți civile, pe de altă parte, a rezultat în mod neîndoielnic din probatoriul administrat.
Daunele morale pretinse de persoana vătămată constau în suferințele fizice provocate de inculpați prin loviturile lor puternice aplicate, în special, în zona capului și a părții superioare a corpului, cauzând fracturarea coastelor V-VI și apariția unui traumatism toracic (pneumotorax masiv) care i-a pus în primejdie viața. Salvarea vieții victimei s-a datorat îngrijirii medicale calificate, aplicate în timp util. Persoana vătămată a fost supusă la suferințe fizice nu numai în timpul aplicării loviturilor de către inculpați, ci și ulterior acestui moment, procesul de vindecare a rănilor suferite necesitând 25 de zile de îngrijiri medicale.
Raportat la circumstanțele producerii leziunilor - într-un local plin de clienți, care au asistat la incident mai mult intrigați, decât preocupați de starea victimei, prin acțiunea concordantă a celor trei inculpați, se poate constata că persoana vătămată a încercat și suferințe psihice. Inculpații C. C. și D. K. au profitat de starea vulnerabilă a victimei - persoană de sex feminin, aflată în stare de ebrietate, punând-o pe aceasta într-o postură umilitoare, de a fi agresată în văzul clienților din local fără a avea posibilitatea reală de a se apăra.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că pretențiile persoanei vătămate constând în daune morale în cuantum de 8500 lei sunt întemeiate, urmând a fi admise, apreciindu-se că suma menționată reprezintă un mijloc de a compensa suferințele fizice și psihice pe care victima le-a resimțit în urma săvârșirii faptei de către inculpați.
Astfel cum a rezultat din raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 867/VI/a/7 din 06.06.2014 a IML Cluj-N. (f. 314-315), persoana vătămată suferă de boală psihică pentru tratarea căreia a fost internată la Clinica Psihiatrie II Cluj-N. prima oară la data de 09.11.2007. Deși internarea sa a avut loc la câteva zile după producerea leziunilor de către inculpați, din același raport de nouă expertiză rezultă că boala psihică de care suferă persoana vătămată nu a fost cauzată de . din data de 03/04.11.2007, prin urmare, această afecțiune nu a fost avută în vedere de instanță la aprecierea cuantumului daunelor morale care se cuvin persoanei vătămate.
În ceea ce privește daunele materiale pretinse de celelalte părți civile, instanța a constatat că sunt întemeiate.
Astfel, Spitalul C. de Pneumofiziologie „L. Daniello” Cluj-N., prin actele medicale de la f. 34-36, 78-99, S. de Ambulanță al județului Cluj, prin actele medicale de la f. 59-64, Spitalul C. Județean de Urgență Cluj, prin actele medicale de la f. 66-75, 102-108 au făcut dovada prestării serviciilor medicale a căror contravaloare o solicită, motiv pentru care instanța va admite acțiunea civilă formulată de acestea.
Dispozițiile art. 1003 din C.civ. 1864, prevăd că atunci când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire. Prin urmare, în conformitate și cu prevederile art. 1039 C.civ. 1864, fiecare dintre inculpați a fost obligat pentru totalitate, plata făcută de unul dintre ei liberând și pe ceilalți către creditor.
În temeiul art. 19 și al art. 397 din Codul de procedură penală raportate la art. 998 din Codul civil și a considerentelor expuse mai sus, instanța a admis pretențiile morale solicitate și i-a obligat pe inculpați la plata în solidar a sumei de 8500 lei către persoana vătămată, și a respins, ca nedovedită suma de 1500 lei reprezentând daune materiale.
De asemenea, instanța a admis acțiunile civile formulate de celelalte părți civile, urmând să-i oblige pe inculpați la plata în solidar a sumei de 266,42 lei către Spitalul C. de Pneumoftiziologie „L. Daniello” Cluj-N., a sumei de 463,09 lei către S. de Ambulanță al județului Cluj și a sumei de 225,20 lei și de 278,71 lei către Spitalul C. Județean de Urgență Cluj, fiecare dintre sumele menționate cu dobânda legală începând cu a doua zi de la externarea persoanei vătămate R. E. E..
Împotriva acestei sentințe au formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și inculpatul D. K. A..
P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a solicitat desființarea sentinței atacate și condamnarea inculpaților D. K. A. și C. C. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.182 alin.1 și 2 din vechiul C.pen.la pedeapsa închisorii într-un cuantum sporit cu executarea în regim de detenție pentru ambii inculpați.
Inculpatul D. K. A. a solicitat desființarea hotărârii și achitarea sa de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată conform art.16 lit.c C.pr.pen. arătând în motivarea apelului că din probele administrate în cauză nu rezultă implicarea sa în comiterea infracțiunii. S-a solicitat în același timp schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă în infracțiunea de vătămare corporală simplă prev.de art.181 din vechiul C.pen. având în vedere declarația expertului P. D. din care a rezultat că pneumotoraxul a apărut progresiv și a fost determinat de cauze ulterioare și nu de acțiunea exercitată asupra părții vătămate.
Prin decizia penală nr. 676 din 14 mai 2015 pronunțată în dosarul nr._/211/2011 al Curții de Apel Cluj, în baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen s-a admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. împotriva sentinței penale nr.1438 din 08.12.2014 a Judecătoriei Cluj-N., ce a fost desființată în parte, sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului C. C. D. .
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite:
S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.86/1C.pen.1969 față de inculpatul C. C. D..
S-a dispus executarea în detenție a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată acestui inculpat prin hotărârea apelată.
În baza art.71 alin.2 C.pen. 1969 au fost interzise inculpatului C. C. D. (cu domiciliul în Cluj-N., ., ., f.f.l. în Cluj-N., ., ., jud. Cluj) drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II-a, lit.b Codul penal 1969 de la rămânerea definitivă a hotărârii până la terminarea executării pedepsei închisorii, grațierea sau prescripția executării acesteia și, în consecință,
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. K. A., domiciliat în Cluj-N., ., . și domiciliat procesual ales în Cluj-N., ., . - împotriva aceleași sentințe penale.
În baza art.275 alin.2,3 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul apelant D. K. A. să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, rămânând în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii, condamnatul D. K. A. a formulat contestație în anulare, iar prin decizia penală nr.1356/6.11.2015 Curtea de Apel Cluj a dispus în baza art.432 alin.1 rap.la art.426 lit.h C.pr.pen. admiterea acesteia, desființarea deciziei penale nr.676 din 14 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr._/211/2011, și în consecință rejudecarea apelului declarat de inculpatul D. K. A. împotriva sentinței penale nr.1438 din 08.12.2014 a Judecătoriei Cluj-N..
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr.1823 din 14 mai 2015 emis de Judecătoria Cluj-N. în baza sentinței mai sus menționate și punerea de îndată în libertate a condamnatului D. K. A., dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat incidența dispozițiilor art.426 lit.h Cod procedură penală, potrivit cărora, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă.
De asemenea, s-a reținut că în conformitate cu art.420 alin.4 Cod procedură penală, instanța de apel procedează la ascultarea inculpatului, când aceasta este posibilă potrivit regulilor de la judecata în fond. Potrivit art.374 alin.2 Cod procedură penală, în cadrul judecății în primă instanță, președintele explică inculpatului în ce constă învinuirea, îl înștiințează pe acesta cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și alte drepturi pe care le are pe parcursul procesului, după aducerea la cunoștință a învinuirii.
Cu toate că inculpatul D. K. A. a fost prezent în fața instanței de apel, acestuia nu i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea de a da declarații și nu s-a procedat la audierea sa, cu atât mai mult cu cât acesta a contestat săvârșirea infracțiunii pentru care fusese condamnat și a solicitat o hotărâre de achitare, sens în care Curtea a apreciat că este incident cazul de contestație în anulare prev. de art.426 lit.h Cod procedură penală.
În consecință, pentru a asigura inculpatului dreptul la un proces echitabil în conformitate cu art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și în vederea respectării dispozițiilor legale care guvernează judecarea apelului conform art.420 Cod procedură penală, fiind incident cazul de contestație în anulare prev. de art. 426 lit. h Cod procedură penală, în baza art.432 Cod procedură penală, s-a admis contestația în anulare formulată de inculpatul D. K. A. și în consecință a fost desființată decizia penală nr. 676 din 14 mai 2015 a Curții de Apel Cluj cu privire la acest inculpat, stabilindu-se termen pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul D. K. A. împotriva sentinței penale nr. 1438 din 08.12.2014 a Judecătoriei Cluj-N..
Primind cauza pentru rejudecarea apelului, Curtea a procedat la audierea inculpatului dioszegi K. A. cu aducerea la cunoștință a drepturilor procesuale conform art.83 C.pr.pen., dar și a persoanei vătămate R. E. E..
Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, în faza de cercetare judecătorească și în apel, în limitele procesuale ale apelului declarat de inculpatul D. K. A., Curtea reține că instanța de fond a stabilit în mod corespunzător starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă încadrată corect în dispoz.art.182 alin.1 și 2 C.pen.din 1969 cu aplic.art.40 alin.1 C.pen. din 1969 cu aplic.art.5 C.pen.
Din declarațiile pdărții vătămate R. E. E., declarațiile inculpatei D. D. I., ale martorilor S. T., M. B. A., M. V. M., V. L., precum și actele medico-legale întocmite în cauză a rezultat că la data de 03.11.2007, aflându-se în localul Sierra situat pe . din Cluj-N., unde a consumat băuturi alcoolice în compania unor cunoștințe, persoana vătămată R. E. E. a avut un conflict cu barmana D. D. I. în jurul orelor 02,00 determinat de unele discuții legate de plata consumației.
Inculpata D. D. a apelat la inculpatul C. C. care asigura ordinea în local și a lovit-o pe partea vătămată cu palma peste față, aceasta din urmă s-a îmbrâncit cu inculpata, C. C. a intervenit la rândul său și apoi a căzut la pământ, moment în care, atât inculpatul C. C. D., cât și inculpatul D. K. A. au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele în zona feței și a corpului până când partea vătămată și-a pierdut cunoștința. Ulterior s-a stabilit în urma investigațiilor medicale că aceasta a suferit leziuni care au necesitat 22-25 zile de îngrijiri medicale care i-au pus în pericol viața conform raportului de expertiză medico-legală nr.867/VI/a/7 din 6 iunie 2014 a IML Cluj-N. coroborate cu declarația expertului P. D. D., victima fiind totodată supusă unei intervenții chirurgicale cu diagnosticul pneumotorax stâng masiv imediat după săvârșirea faptei.
Apărările inculpatului D. K. A. în sensul că acesta, deși s-a aflat în local la data faptei și a asistat la incidentul dintre persoana vătămată și inculpata D. D., nu a aplicat lovituri și nu s-a implicat în niciun fel în conflict, a fost în mod judicios înlăturată de către instanța de fond, deoarece din declarația persoanei vătămate, a inculpatei D. D. I. și a martorului S. T.( căruia inculpata D. D. i s-a destăinuit și a arătat că persoana vătămată a fost agresată și de ceilalți doi inculpați), a rezultat faptul că și inculpatul D. K. A. a aplicat lovituri, concomitent cu inculpatul C. C. D..
Este de luat în considerare și faptul că inculpatul C. C. D. a recunoscut că a intervenit pentru a le despărți pe cele două femei, deși inculpatul D. a arătat că nici C. nu s-a deplasat din locul în care se afla și în același timp, împrejurarea că față de acesta s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare.
Cu privire la declarațiile contradictorii ale persoanei vătămate invocate de inculpat în apelul declarat, Curtea apreciază că raportat la vârsta și starea de sănătate a persoanei vătămate, șocul produs ca urmare a loviturilor aplicate, unele ezitări sunt de acceptat și întrucât declarația dată în fața instanței de apel este în același sens cu cea dată în fața instanței de fond, dar și că acestea se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și în special cu declarația inculpatei D. D., aceasta va fi apreciată ca sinceră și reflectând realitatea.
Inculpata D. D. a indicat de la început pe ceilalți doi inculpați ca fiind agresorii persoanei vătămate, recunoscând în același timp implicarea proprie, neexistând vreun motiv a înlătura această declarație. Cele invocate de inculpat în declarația dată în fața instanței de apel în sensul că prin acuzațiile la adresa sa inculpata a dorit să-și minimizeze contribuția sau că prietenul acesteia -polițist- ar fi avut un interes în inculparea sa nu sunt justificate, inculpata fiind condamnată pentru aceeași infracțiune și nici susținute de probele dosarului.
Convingerea instanței este întărită și de concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică (poligraf) care în ceea ce privește pe inculpat, constată reacții specifice comportamentului simulat, iar cu privire la inculpata D. D. I. nu a evidențiat astfel de reacții.
Pentru aceste considerente și cele reținute de instanța de fond, pe care Curtea și le însușește, se apreciază că vinovăția inculpatului D. K. A. a fost corect stabilită și raportat la actele medico-legale întocmite în cauză din care a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni care i-au pus în pericol viața și că prin raportul de expertiză din 28 iunie 2013 întocmit de IML Cluj-N. s-a arătat că trecerea unei perioade de timp între incident și prezentarea părții vătămate la instituția medicală nu a dus la agravarea leziunilor produse acesteia, încadrarea juridică a faptei este cea prev.de art.182 alin.1 și 2 C.pen.din 1969 și nu cea prev.de art.181 din același cod, așa cum s-a solicitat de inculpat a fi reținut.
Având în vedere starea de fapt reținută, legea penală mai favorabilă fiind vechiul Cod penal, precum și criteriile generale de individualizare a pedepselor prev.de art.72 C.pen., respectiv pericolul social al faptei și al făptuitorului, urmările produse, împrejurarea că acesta a mai fost condamnat anterior, a avut o atitudine nesinceră în cursul procesului, pedeapsa corespunde acestor criterii, iar instanța de fond a stabilit-o într-un cuantum proporțional dispunând totodată în temeiul art.15 alin.2 din Legea 187/2012 dispunând revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1337/2005 a Judecătoriei Cluj-N. și adăugarea acesteia la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Cu privire la latura civilă a cauzei, față de urmările produse persoanei vătămate prin fapta inculpatului și în conformitate cu dispoz.art.998 C.civ., acesta a fost obligat în solidar cu ceilalți doi inculpați la plata despăgubirilor materiale și morale într-un cuantum corespunzător, avându-se în vedere suferințele fizice și psihice la care a fost expusă victima pe perioada zilelor de îngrijiri medicale și ulterior, suma acordată fiind în măsură să ofere o compensație a acestor suferințe.
Pentru toate motivele mai sus expuse, Curtea în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. K. A..
Văzând și disp.art.275 alin.2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. K. A. împotriva sentinței penale nr. 1438 din 08.12.2014 a Judecătoriei Cluj N..
Obliga inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 decembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
C. I. E. B. D. S.
red.C.I./A.C.
10 ex. – 16.12.2015
jud.fond. M. D. A.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1552/2015.... → |
|---|
