Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1542/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1542/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 11-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 1542/A/2015
Ședința publică din 11 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. B., judecător
JUDECĂTOR: G. V. C.
GREFIER: E. C. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj – a fost reprezentat prin procuror: V. G.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpatul R. M. V. și de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj N. împotriva sentinței penale nr. 438 din data de 3 aprilie 2015 a Judecătoriei Cluj N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altei substanțe, faptă prevăzută de art. 336 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul R. M. V. asistat de apărător ales, avocat C. Teodorian.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a procedat la identificarea inculpatului R. M. V., cu actul de identitate . nr._, care arată că nu dorește să formuleze declarații suplimentare și își menține declarațiile anterioare. De asemenea, își menține apelul formulat.
Reprezentantul Parchetului și apărătorul inculpatului arată că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind formulate alte cereri, acordă cuvântul în susținerea apelurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, susține apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj N., solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate, pentru netemeinicie și nelegalitate în soluționarea laturii penale și în consecință, să se dispună condamnarea inculpatului R. M. V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 al. 1 noul cod penal, cu aplicarea art. 5 Ncp, la pedeapsa închisorii, cu privare de libertate. În temeiul art.67 al. 1 și art. 66 al. 1 lit. „e“ Cp, solicită aplicarea față de inculpat a pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule.
Apreciază că o soluție corectă, este aceea de condamnare a inculpatului și nu de achitare a acestuia, cum greșit a procedat prima instanță, cu motivarea că fapta nu ar fi prevăzută de legea penală. Nu poate fi vorba de o dezincriminare, prin introducerea unei noi norme de incriminare. În rechizitoriul procurorului s-a reținut infracțiunea de conducere sub influența alcoolului în sarcina inculpatului, apreciind că disp. art. 336 noul cod penal, sunt mai favorabile, argumentându-se că inculpatul ar fi consumat băuturi alcoolice, după producerea evenimentului rutier și în consecință, într-o astfel de situație, în speță, este incidentă prezumția legală instituită de art. 78 din OUG 195/2002, text care este în vigoare și la ora actuală. În realitate fapta a fost corect reținută de către procuror și crede că prin probele administrate în cauză s-a demonstrat acest aspect. Afirmă că inculpatul a consumat băuturi alcoolice și înaintea evenimentului rutier. Se reține că în 28.03.2012, în jurul orelor 4, inculpatul a condus un autoturism marca Renault Symbol, pe direcția Apahida – Sânicoara, pentru a ajunge la domiciliu în Cluj N., iar la sensul giratoriu din dreptul . SRL a părăsit partea carosabilă și a intrat în curtea respectivei societăți, unde a distrus două autoturisme parcate în acel loc. Apoi, inculpatul a plecat din acel loc, nu înainte ca la solicitarea paznicului, să prezinte certificatul de înmatriculare al autovehiculului. Ulterior, în jurul orei 7, inculpatul s-a prezentat mai întâi la sediul poliției de pe ., la Poliția Apahida, probele biologice, fiind recoltate în jurul orei 8. Consideră că probele administrate în cauză, atestă consumul de băuturi alcoolice de către inculpat, anterior producerii evenimentului rutier. La f.75 dosar u.p., se află declarația inculpatului, dată după producerea evenimentului rutier, în care acesta recunoaște că în seara de 27.03.2012, ora 23, a consumat băuturi alcoolice, 50 ml vodcă, la un bar de pe . Cluj N., iar de acolo, s-a deplasat acasă, a luat autoturismul pentru a transporta o persoană cunoscută, până în G. și la revenire, a avut loc acel eveniment rutier.
De asemenea, la f. 12 -13 dosar u.p., există procesul verbal încheiat de organele de poliție la data de 28.03.2012, ora 17, în care inculpatul recunoaște cele anterior menționate. La f. 50 verso, se află declarația martorului K. E. care este agentul de pază, declarație în care se arată că la data de 18 iulie 2012, atunci când a auzit bubuitura accidentului a ieșit și l-a legitimat pe inculpat. Martorul declară că atât inculpatul cât și cealaltă persoană care era plină de sânge, emana un miros puternic de băuturi alcoolice. La f. 47 dosar u.p., se află declarația martorului R. I., administratorul firmei unde a avut loc accidentul, care arată că a doua zi la ora 7 s-a prezentat inculpatul la sediul firmei și a avut loc o discuție cu agentul de pază care i-a spus că R. M. emana un miros de băuturi alcoolice. Proba cea mai importantă, se află la f. 17 dosar urmărire penală, respectiv procesul verbal de redare a conținutului unui suport magnetic solicitat de la serviciul de telecomunicații speciale. Este vorba de convorbirea telefonică ce a avut loc între agentul de pază K. E., cel care a apelat serviciul de urgență 112 și a solicitat intervenția organelor de poliție, întrucât conducătorul autovehiculului se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Apreciază că atitudinea și susținerile inculpatului în sensul că a consumat băuturi alcoolice doar după producerea evenimentului rutier nu poate fi susținută pe baza unor probe, întrucât toate probele administrate la care a făcut referire relevă consumul de băuturi alcoolice, anterior producerii evenimentului rutier. Plecând de la această premisă care nu poate fi contestată, poate fi reținută ca incidentă prezumția instituită prin disp. art.78 OUG 195/2002. Acest text, impune o interdicție sau o obligație pentru cei ce comit accidente de circulație, în sensul că dacă se comite un astfel de accident de circulație, în sensul art. 75 din OUG 195/2002, este interzis ca persoana implicată să consume băuturi alcoolice ulterior. În situația nerespectării acestei dispoziții legale, legiuitorul a instituit prezumția că oricând a avut loc o testare cu aparatul etilotest, o recoltare de probe biologice, la orice oră ulterior producerii evenimentului rutier, se consideră rezultatul analizei toxicologice de laborator că alcoolemia este cea pe care a avut-o inculpatul în momentul producerii evenimentului rutier. În legătură cu testarea inculpatului și recoltarea de probe biologice, inculpatul a fost testat la ora 8,15, potrivit dovezii de la f. 13 dosar u.p., având o alcoolemie de 0,60 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Solicită a se observa că s-a procedat la recoltarea a două probe de sânge și din examinarea acestui dosar se poate ajunge la o singură concluzie, aceea că inculpatul a consumat băuturi alcoolice înaintea producerii evenimentului rutier, că în momentul în care a ajuns la acel sens giratoriu a pierdut controlul direcției de mers și a intrat în impact cu autoturismele parcate în sediul firmei și că apoi, a plecat acasă pentru ca îmbibația alcoolică să fie cât mai mică în fața organelor de poliție. Crede că este așa cum a arătat apărătorul inculpatului în memoriu depus la dosar, în sensul că, pentru ca acea alcoolemie să existe ar fi trebuit ca inculpatul să aibă la data producerii evenimentului rutier o alcoolemie de peste 3 la mie. Prin urmare, apreciază că probele administrate atestă clar vinovăția inculpatului, motiv pentru care solicită admiterea apelului declarat de P..
Apărătorul inculpatului, solicită în principal admiterea apelului formulat de inculpat și judecând, să se dispună achitarea inculpatului, în baza disp. art. 396 al. 5 Cpp, raportat la art. 16 lit. „b” teza I Cpp, după ce se va proceda la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de conducere sub influența băuturilor alcoolice a unui autovehicul, în infracțiunea prev. de art. 90 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 5 Cp, având în vedere că infracțiunea nu mai este prevăzută de legea penală. În subsidiar, solicită menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. După cum se poate observa, în acest dosar, inițial, urmărirea penală s-a început pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002, respectiv vătămare corporală din culpă. Până la momentul trimiterii în judecată, nu s-a putut identifica persoana care se afla cu inculpatul în mașină, acesta luând-o la ocazie din G.. La fața locului s-au constatat urme de sânge, în partea dreaptă a mașinii, iar din susținerile inculpatului rezultă că acea persoană se grăbea să ajungă la locul de muncă.
Consideră că soluția de achitare trebuia să se întemeieze pe disp. art.16 lit. „b” Cpp, Teza I, deoarece fapta nu mai este prevăzută de legea penală. Art. 90 din OUG 195/2002 a fost abrogat la data intrării în vigoare a noului Cod penal. Cu privire la cea de a doua susținere, de achitare potrivit art. 16 lit. „b” Teza II Cpp, solicită a se constata că la dosar există un proces verbal de redare a convorbirilor telefonice, cu toate acestea nu s-a verificat de către organul de urmărire penală dacă inculpatul a sesizat serviciul de urgență112. Astfel, inculpatul, după producerea accidentului, i-a înmânat portarului de la firma respectivă actul de identitate și talonul mașinii. Fiind târziu, a ales să meargă acasă și să declare accidentul în 24 de ore. În drum spre casă, din cauza supărării a decis să-și cumpere două sticle de rachiu pe care le-a consumat, aspecte confirmate și de către concubina inculpatului, iar a doua zi la ora 7, s-a prezentat la organele de poliție unde a anunțat că s-a produs un accident de circulație, că el este autorul producerii acestui accident de circulație, însă nimeni nu l-a băgat în seamă. Prima probă biologică a fost recoltată la ora 10,20, după trei ore și douăzeci de minute de când s-a prezentat la poliție și după șapte ore de când s-a produs evenimentul rutier. În ce privește disp. art. 78 din OUG 195/2002, aceasta este o simplă prezumție, nu definește o infracțiune în sensul disp. art. 90 din OUG 195/2002. Raportat la aceste aspecte, solicită achitarea, în principal a inculpatului după schimbarea încadrării juridice, iar în subsidiar, să fie menținută sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
Cu privire la apelul Parchetului, solicită respingerea acestuia, pentru motivele arătate. Raportat la durata lungă de timp de la momentul producerii evenimentului rutier și până la momentul recoltării probelor biologice, care sunt contrare cu normele metodologice de recoltare a probelor biologice, în sensul că acestea trebuie recoltate în cel mai scurt timp, solicită respingerea apelului Parchetului.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea ca neîntemeiat a apelului declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare în procedura soluționării apelului. Nu se poate dispune schimbarea unei încadrări juridice într-o normă care a fost deja abrogată. Procurorul a omis să evidențieze în cuprinsul rechizitoriu faptul că inculpatul a consumat băuturi alcoolice, aspect care nu poate fi contestat pe baza probelor administrate în cauză. Inclusiv declarația de recunoaștere a inculpatului, la care a făcut referire, indiferent de cantitatea de alcool declarată de inculpat, dovedește acest aspect. Datorită stării în care se afla, stare manifestată urmare a consumului de alcool, inculpatul a intrat în acele autoturisme, inculpatul nu a observat drumul. Dacă era în deplinătatea facultăților mintale, inculpatul nu ar fi pierdut direcția de mers. Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului declarat de inculpat și, implicit, admiterea apelului formulat de P..
Apărătorul inculpatului, raportat la alcoolemia avută de inculpat la ora 10,20, consideră că atunci când s-a produs accidentul în jurul orelor 3,30 – 4, inculpatul ori avea alcoolemie zero, ori avea o alcoolemie peste 3 la mie, ceea ce ar atrage o stare în care inculpatul nu ar fi fost capabil să stea pe picioare. Ori, inculpatul a mers de la fața locului pe picioare sale. Legat de susținerile martorului K. E., în sensul că cele două persoane, prezentau halenă alcoolică, același lucru i-a transmis și inculpatul, în sensul că respectivul martor, prezenta halenă alcoolică. Aceste aspecte nu pot fi luate în considerare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, se declară nevinovat. Solicită să se aibă în vedere susținerile apărătorului său. Accidentul s-a produs urmare a poleiului aspect constatat și de către domnii polițiști. Solicită respingerea apelului formulat de P. și admiterea apelului său.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 438 din 3 aprilie 2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. s-a constatat ca, potrivit criteriului aprecierii globale conform Deciziei nr. 265/6 mai 2014, pronunțata de Curtea Constituționala a României, legea penala mai favorabila aplicabila in prezenta cauza, este Noul Cod penal, sens in care s-a menținut încadrarea juridica stabilita prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecătoria Quj N., prin care a fost trimis in judecata inculpatul R. M. V..
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzuta de art. 336 alin. 1 Gpenal cu art. 5 Gpenal in infracțiunea prevăzuta de art. 90 alin. 1 din OUG 195/2002 republicata, cu art. 5 Gpenal.
In baza art. 396 alin. 5 pct. 5, rap. la art. 16 lit. b Cpr.penala, a achitat pe inculpatul R. M. V. - fiul lui A. și M.," născut la data de 09.03.1969 în loc. Cornești, jud. Quj, dom. în mun. Quj-N., .. 137, ., cetățean român, studii-școala profesională, muncitor, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, CNP 169b3!D9124057, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 Gpen., cu aplic. art. 5 Gpen.
In baza art. 275 pct. 4 alin. 3 din Cpr.penala cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas in sarcina acestuia, cheltuieli in care se include si onorariu avocațiala parțial in suma de 100 lei in favoarea av. Papita R., onorariu ce s-a avansat din FMJ.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a arătat că prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpatului R. M. V. care, la data de 28.03.2012, în jurul orei 04:00, a condus autoturismul marca Renault Symbol, cu nr. de înmatriculare_ în ., pe DN IC E576, fiind implicat într-un accident de circulație soldat cu pagube materiale și a consumat băuturi alcoolice ulterior producerii evenimentului rutier, în momentul recoltării probelor biologice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 Cpen.
Deși probele biologice au fost recoltate la un interval de aprx. 6 ore de la data producerii evenimentului rutier devin incidente dispozițiile art. 78 alin. 1 și 2 din OUG nr. 195/2002 - dispoziții care și-au păstrat același conținut și în urma intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal- potrivit cărora, în ipoteza în care conducătorul unui autovehiculul consumă băuturi alcoolice după producerea unui accident de circulație și până la recoltarea probelor biologice se consideră că rezultatele analizei probelor biologice recoltate reflectă starea acestuia din momentul producerii accidentului.
Ținând seama de împrejurarea certă care rezultă din probatoriul administrat, și anume că inculpatul a consumat băuturi alcoolice după producerea accidentului de circulație în care a fost implicat, procurorul a apreciat că în cauză este incidență prezumția legală amintită mai sus astfel încât rezultatul probelor biologice recoltate la ora 10:20, respectiv 11:20 conduce la concluzia existenței infracțiunii, de vreme ce acest rezultat a indicat o imbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Instanța a constatat că, potrivit criteriului aprecierii globale conform Deciziei nr. 265/6 mai 2014, pronunțata de Curtea Constituționala a României, legea penala mai favorabila aplicabilă in cauză este Noul Cod penal, sens in care s-a menținut încadrarea juridica stabilita prin rechizitoriul Parchetului de pe langăJudecătoria Cluj N., prin care a fost trimis in judecata inculpatul R. M. V..
In baza art. 396 alin. 5 pct. 5, rap. la art. 16 lit. b C pr.penală, a achitat pe inculpatul R. M. V. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 Gpen., cu aplic. art. 5 Cod penal.
Potrivit Deciziei nr.732/2014, Curtea Constituțională a stabilit că, sintagma „La momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul art. 336 alin.l Gpenal este neconstituțională. Din acest punct de vedere instanța a apreciat că există o succesiune de legi penale, fapta inculpatului nemaifiind prevăzută de legea penală atâta timp cât recoltarea probelor biologice s-a făcut la 7 ore de la producerea evenimentului rutier, fără vreo vină din partea inculpatului. Este de menționat că, inculpatul a sunat la Serviciul 112 imediat după producerea evenimentului rutier, însă Poliția Rutieră, ca urmare a faptului că nu au fost victime, nu a considerat necesar să se prezinte la fața locului, inculpatul fiind cel care s-a prezentat la sediul Poliției Rutiere, ulterior în jurul orelor 06.00.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul R. M. V. și P. de pe lângă Judecătoria Cluj N..
Inculpatul a criticat sentința pe motiv că se impunea achitarea lui pe un alt temei de drept, respectiv în baza art. 16 lit. b teza I CPP, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe prev. de art. 336 alin. 1 CP în infracțiunea prev. de art. 90 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 care nu mai este prevăzută de legea penală.
În concret, s-a arătat că art. 90 incrimina fapta conducătorului de vehicul sau a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, de a consuma alcool după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, până la recoltarea probelor biologice ori până la testarea cu un mijloc tehnic omologat sau până la stabilirea cu un mijloc tehnic certificat a prezenței alcoolului în aerul expirat.
A motivat că, într-adevăr, a avut o îmbibație alcoolică în sânge de 1,25 gr./l la ora 10.20 și de 1,5 gr./l la ora 11.20 însă alcoolemia rezultată provine exclusiv din cantitatea de alcool consumată de inculpat după producerea evenimentului rutier care a avut loc în jurul orelor 03.30-04.00, astfel cum procurorul de caz a avut această convingere.
Inculpatul s-a referit la dispozițiile neabrogate ale art. 78 alin. 1 și 2 din OUG nr. 195/2002 potrivit cărora în ipoteza în care conducătorul autovehiculului consumă băuturi alcoolice după producerea unui accident de circulație și până la recoltarea probelor biologice rezultatul alcoolemiei reflectă starea conducătorului din momentul producerii accidentului; a considerat că acestea nu pot fi reținute datorită Deciziei CCR nr. 732/2014 care a declarat neconstituțională sintagma la momentul prelevării mostrelor biologice.
Inculpatul a mai criticat faptul că prima probă biologică a fost recoltată la ora 10.20, după șapte ore de la producerea evenimentului rutier, deși s-a prezentat la ora 07.00-07.30 la Serviciul Poliției Rutiere din Cluj-N., care a chemat un echipaj de poliție din .-a dus la prelevarea probelor biologice, poliția lăsând astfel să treacă o perioadă semnificativă de timp, care alterează rezultatul final al alcoolemiei.
În memoriul cuprinzând motivele de apel depus la dosar P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a apreciat că hotărârea de achitare este netemeinică, fiindcă instanța nu a analizat incidența prezumției instituită de art. 78 din OUG nr. 195/2002 și nu a înțeles în mod corelat efectele Deciziei CCR care a declarat neconstituțională doar o sintagmă dintr-o normă penală.
În esență, s-a motivat că neconstituționalitatea sintagmei la momentul prelevării probelor biologice din textul art. 336 CP nu are ca efect dezincriminarea faptei săvârșite, ci are ca efect doar asupra analizei elementelor constitutive ale infracțiunii. Sub acest aspect, datorită art. 78 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, fiindcă inculpatul a încălcat interdicția de a consuma băuturi alcoolice după producerea accidentului, valoarea alcoolemiei de la momentul prelevării mostrelor biologice, de 1,25 gr/mie reflectă starea din momentul producerii accidentului.
În susținerea apelului, reprezentantul parchetului a precizat că din probele dosarului, la care a făcut referire, rezultă că inculpatul a consumat băuturi alcoolice înaintea evenimentului rutier, fapt recunoscut de către inculpat.
În plus, art. 78 din OUG nr. 195/2002 impune obligația ca persoana care comite un accident de circulație să nu consume ulterior băuturi alcoolice, până în momentul testării sale, în caz contrar prezumându-se că alcoolemia din momentul prelevării reflectă alcoolemia din momentul conducerii autovehiculului.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a făcut referire la starea de fapt reținută în actul de sesizare, constând în aceea că în 28 martie 2012, în jurul orei 4.00, inculpatul apelant a condus un autoturism Renault Symbol pe DN 1 CE- 576, fiind implicat într-un accident de circulație, în urma căruia au rezultat pagube materiale, respectiv avarierea a două autovehicule Ford Transit aflate în parcarea unei societăți comerciale.
Prima instanță a reținut în considerente că declarațiile inculpatului conform cărora ulterior plecării de la locul accidentului, a consumat două sticle de rachiu de aproximativ 200 ml și 200 ml țuică fără aport alimentar, sunt nesincere, acesta indicând cantități diferite, în declarațiile sale succesive.
Din declarația martorului K. E., agentul de pază al societății comerciale, instanța a reținut că împreună cu inculpatul în autoturism se mai afla un bărbat, rămas neidentificat, că inculpatul emana halenă alcoolică, precum și că ambii au spus că doresc să plece de la fața locului, la cererea paznicului, inculpatul lăsându-i documentele de identitate și documentele mașinii.
Judecătorul fondului a reținut în motivare că inculpatul a fost judecat în procedura simplificată privind recunoașterea vinovăției, recunoaștere care se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale.
Această reținere este greșită, deoarece instanța a dispus citarea martorilor K. E. și B. D. I., care nu s-au prezentat, motiv pentru care instanța dat citire declarațiilor acestora din faza de urmărire penală. Instanța a dispus audierea martorilor la termenul din 5 august 2014 (f.39) termen la care inculpatul s-a prezentat și a arătat că își menține declarația dată că nu a consumat băuturi alcoolice înainte de accident, ci doar ulterior.
Prima instanță, deși a indicat, făcând trimitere la declarația inculpatului de la fila 75 din dosarul de urmărire penală, nu a reținut starea de fapt ce rezulta din această declarație.
Astfel, din declarația dată de inculpat rezultă că în data de 27 martie 2014, la ora 23.00, inculpatul a consumat într-un local din Cluj-N., de pe . Cluj-N., 50 gr. votcă, context în care o persoană necunoscută s-a așezat la masa lui, a intrat în discuții și i-a cerut să-l transporte până în G..
Împrejurarea că inculpatul a consumat alcool înainte de accident rezultă nu numai din declarația sa, ci și din declarația martorului K. E. (f.50 d.u.p.), agentul de pază de serviciu la . din localitatea Sânnicoara care a arătat că din autoturismul inculpatului a coborât acesta și un bărbat de aproximativ 30 de ani, care prezenta sânge în zona nasului, martorul a precizat că aceștia au refuzat să rămână la fața locului și că au plecat, după zece minute a ajuns poliția iar după ce poliția a plecat; inculpatul și cu pasagerul său au revenit l-a locul accidentului și l-au întrebat pe martor ce a spus poliția, moment în care martorul a simțit că aceștia emanau un miros puternic de băuturi alcoolice; martorul a auzit când pasagerul i-a spus inculpatului că mai bine rămâneau la fața locului, fiindcă și-a sucit piciorul.
Curtea constată că probele menționate nu au fost contestate. Potrivit art. 374 alin. 7 CPP probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești, acestea fiind puse în dezbaterea contradictorie a părților, textul legal arată că aceste probe sunt avute în vedere de instanță la deliberare.
Contrar acestei dispoziții legale, judecătorul fondului nu a ținut seama de aceste probe la deliberare, deși a dispus citirea declarației martorului în cursul judecății, punând-o în discuția contradictorie a procurorului și a inculpatului.
Curtea constată că declarația martorului menționat și rezultatul probelor biologice ce atestă că după accident inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,25 gr./l duc la concluzia că acesta avea o îmbibație alcoolică peste limita legală în momentul conducerii autovehiculului.
În plus, această concluzie este prezumată legal de dispozițiile art. 78 din OUG nr. 195/2002.
Prezumția legală instituită de acest text este în sensul că, alcoolemia din momentul recoltării probelor biologice reflectă alcoolemia din momentul conducerii autovehiculului de către inculpat, rațiunea prezumției legale fiind tocmai instituirea interdicției de a consuma alcool impusă persoanelor care au comis un accident.
Ca atare, motivarea primei instanțe că prezumția legală nu poate fi primită din cauză că sintagma la momentul prelevării probelor biologice a fost declarată neconstituțională este eronată, deoarece tocmai înlăturarea acestei sintagme conferă relevanță penală momentului conducerii autovehiculului, or, prezumția instituită de lege este în același sens.
Așa fiind, în baza art. 421 pct. 1 lit. b CPP va respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpat și, în baza art. 421 pct. 2 lit. a CPP va admite apelul parchetului și va condamna pe inculpat la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 CP, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 CP.
Codul penal anterior constituirii, în speță, legea penală mai favorabilă datorită posibilității aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, fără ca inculpatul să fie obligat să presteze o muncă nerenumerată în folosul comunității, spre deosebire de dispozițiile art. 91 alin. 1 lit. c din Noul cod penal.
La individualizarea pedepsei, Curtea va ține seama de toate criteriile generale și speciale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 CP anterior, în special de gradul de pericol social al faptei săvârșite. Periculozitatea faptei constă în conducerea unui autovehicul de către inculpat cu o asemenea îmbibație alcoolică, încât acesta nu a observat direcția drumului pe care circula, intrând în parcarea neîngrădită a unei societăți comerciale în care se aflau alte autovehicule. Curtea va înlătura susținerea inculpatului că ar fi ieșit de pe traiectoria drumului datorită poleiului, fiindcă inculpatul a invocat drept dovadă urmele de frânare care se puteau vedea pe polei.
Periculozitatea inculpatului este ridicată, având în vedere că încă din momentul comiterii faptei a evitat întâlnirea cu organele de poliție revenind imediat la fața locului, după ce acestea au plecat, pentru a se interesa de cercetările efectuate dar și datorită modului în care a înțeles să se sustragă răspunderii penale.
Așa fiind, pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni este aptă să contribuie la îndreptarea inculpatului.
Curtea va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 CP anterior fiindcă inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii și fiindcă datorită lipsei antecedentelor penale până la această vârstă, se poate aprecia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient că nu va mai săvârși infracțiuni.
Pentru a determina inculpatul să nu mai comită infracțiuni similare pe lângă măsurile de supraveghere aferente potrivit art. 863 CP anterior, va impune acestuia obligația prev. de art. 863 alin. 3 lit. e CP anterior respectiv să nu conducă niciun vehicul pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Va aplica pedepsele accesorii potrivit CP anterior și va obliga inculpatul, în temeiul art. 274 alin. 1 CPP, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanță, iar în temeiul art. 275 alin. 2 CPP, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel ocazionate de soluționarea apelului respins al inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I. Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. M. V. împotriva sentinței penale nr. 438 din data de 3 aprilie 2015 a Judecătoriei Cluj N..
II. Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj N. împotriva sentinței penale nr. 438 din data de 3 aprilie 2015 a Judecătoriei Cluj N., pe care o desființează în întregime și pronunțând o nouă hotărâre:
Condamnă pe inculpatul R. M. V., fiul lui A. și M., născut la 9.03.1969 în Cornești jud. Cluj, domiciliat în Cluj N. .. 137 ap. 3, CNP_ pentru infracțiunea de conducere pe drumurile pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 5 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de:
- 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 861 Cod penal din 1968 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani potrivit art. 862 Cod penal din 1968.
În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal din 1968 inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
a)să se prezinte la datele fixate la serviciul de probațiune;
b)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art. 863 alin. 3 Cod penal din 1968 impune inculpatului respectarea obligației de a nu conduce niciun vehicul pe durata termenului de încercare.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 864 Cod penal din 1968 rap. la art. 83 Cod penal din 1968 asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Aplică pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales și a de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, în temeiul art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 teza a II a și lit. b Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968.
Obligă inculpatul la plata sumei de 1050 lei cheltuieli judiciare către stat ocazionate de judecata în primă instanță și la suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Restul cheltuielilor judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
E. BOTEZANVALENTIN C.
GREFIER
E. C. B.
Red. C.V./M.N.
4 ex./16.12.2015
Jud.fond.-O. C.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1550/2015.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
