Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1550/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1550/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 14-12-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 1550/2015

Ședința publică din data de 14 decembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. C.

JUDECĂTOR: M. Ș.

GREFIER: C. C.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat de Procuror: O.-CAMALIA T.

S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul M. M. împotriva sentinței penale nr.1532/22.06.2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița, inculpatul fiind trimis în judecată, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea unui număr de 3 infracțiuni de lovire sau alte violențe, prev. de art.193 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplic. art. 38 alin.1 C.pen.

La apelul nominal se prezintă inculpatul M. M. personal, apărătorul desemnat din oficiu al părților vătămate P. O., P. D. și P. L. N., av. Manaszes A. din cadrul Baroului Cluj cu delegația la dosar, lipsă fiind părțile vătămate P. O. C., P. D. A. și P. L. N., partea civilă S. Județean de Urgență Bistrița-Năsăud și reprezentații legali P. E. L., C. E. și P. O..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, inculpatul învederează că a luat legătura telefonic (chiar azi) cu părțile vătămate, dorește să se împace cu acestea, însă nu a reușit să finalizeze această procedură.

Apărătorul părților vătămate, av. Manaszes A. susține că nu are cunoștință de nici un demers, nu s-a finalizat procedura de împăcare a părților și nu a fost contactată în acest sens.

Inculpatul solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru împăcare, iar la intrebarea instanței, arată că își menține în totalitate declarațiile date, nu dorește să dea declarații și în fața instanței de apel și nu mai are nimic de adăugat cu privire la aspectele relatate.

Având în vedere că s-au acordat două termene de judecată în acest sens, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe încă din data de 20 iulie 2015, apreciază că inculpatul a avut suficient timp pentru împăcare cu părțile vătămate sau pentru ca acestea să-și retragă plângerile, inclusiv în fața instanței de fond, aspect consemnat și în hotărârea atacată, sens în care, în urma deliberării, Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de inculpat.

Părțile prezente arată că nu solicită administrarea de noi probe.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, în baza art. 420 C.pr.pen., Curtea acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea apelului.

Inculpatul M. M. solicită admiterea apelului, cu amânarea pronunțării hotărârii cauzei pentru a depune la dosar tranzacția încheiată cu părțile vătămate.

Instanța apreciază că, pentru motivele arătate anterior, nu se impune amânarea pronunțării hotărârii în cauză.

Apărătorul desemnat din oficiu al părților vătămate P. O., P. D. și P. L. N., av. Manaszes A. solicită în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respingerea apelului declarat de inculpat, menținerea în totalitate a sentinței penale apelate, cu onorariu din FMJ.

Reprezentanta Parchetului pune aceleași concluzii derespingere a apelului și menținerea sentinței penale nr.1532/22.06.2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița.

Inculpatul-apelant M. M. arată că nu are nimic în plus de declarat.

CURTEA

Prin sentința penală nr.1532 din data de 22.06.2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ s-a dispus.

1. În baza art.17 alin.2 C.pr.penală rap. la art.16 alin.1 lit.g C.pr.penală încetarea procesului penal pornit la plângerea persoanei vătămate P. O. C., cu domiciliul în ., jud. Bistrița-Năsăud, împotriva inculpatului M. M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art.193 alin.1 și 2 C.pen., constatând că a intervenit împăcarea părților.

Potrivit art.25 alin.5 C.pr.penală s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Bistrița, .. 43, jud. Bistrița-Năsăud.

În baza art.275 alin2 lit.d C.pr.penală au fost obligate părțile să plătească fiecare, câte 30 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

2. În baza art. 396 alin. 4 C.pr.penală rap. la art.83 CP s-a stabilit pentru inculpatul M. M. ( fiul lui S. și M., născut la data de 15.03.1973 în Târgu M., cetățean român, studii medii, agent de poliție în cadrul IPJ Bistrița-Năsăud, căsătorit, 5 copii minori, cu domiciliul în Bistrița, ..2, ., jud. Bistrița-Năsăud, cu reședința în ., jud. Bistrița-Năsăud fără antecedente penale, CNP_):

- o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art.193 alin.1 și 2 C.pen. (în dauna persoanei vătămate P. D. A.).

- o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art.193 alin.1 și 2 C.pen. (în dauna persoanei vătămate P. L. N.).

În baza art.38 alin.2 C.pen. s-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs real, iar în temeiul art.39 alin.1 lit.b C.pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 luni închisoare, stabilindu-se în final o pedeapsă rezultantă de:8 luni închisoare.

Conform art.83 și 84 C.pr.penală, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, sens în care s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.88 C.pen.

În baza art.85 alin.1 C.pen. s-a dispus ca inculpatul să respecte, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei daune morale în favoarea persoanei vătămate P. D. A. și a sumei de 1.000 lei daune morale în favoarea persoanei vătămate P. L. N..

În baza art.274 alin.1 C.pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița nr.267/P/ 2014, înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr._, a fost trimis în judecată inculpatul M. M. pentru săvârșirea unui număr de 3 infracțiuni de lovire sau alte violențe, prev. de art.193 alin.1 și 2 C.pen. cu aplic. art.38 alin.1 C.pen. reținându-se că acesta, în data de 22.04.2014 le-a lovit pe persoanele vătămate P. L. N., P. O. C. și P. D. A., cauzându-le fiecăreia, leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare.

Persoana vătămată P. O. C., prin reprezentantul legal, a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 6.000 lei.

Persoanele vătămate P. L. N. și P. D. A., prin reprezentanții legali, au precizat că se constituie părți civile în cauză, fiecare cu suma de câte 4.000 lei daune morale.

S. Județean de Urgență Bistrița-Năsăud s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1352 lei, reprezentând cheltuieli analize de laborator pentru persoana vătămată P. O. C. (f.30).

Inculpatul M. M., audiat în faza de urmărire penală, nu a recunoscut că le-a lovit pe persoanele vătămate sau că le-a agresat fizic ori verbal în vreun fel.

Întrebat de instanță, inculpatul a declarat că își rezervă dreptul de a nu da nici o declarație.

Analizând actele și lucrările de la dosar, respectiv cele ale dosarului nr. 267/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, coroborate cu declarațiile persoanelor vătămate P. L. N., P. O. C. și P. D. A., precum și cu cele ale martorilor P. O. E. și P. C., instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului Bistrița s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe față de M. M., reținându-se că la data de 22.04.2014, în curtea și în sediul Postului de poliție Teaca i-a agresat fizic pe minorii P. L. N., în vârstă de 11 ani, P. O. C., în vârstă de 14 ani și pe P. D. A., în vârstă de 13 ani.

Ulterior, părinții persoanelor vătămate au solicitat, prin formularea de plângeri prealabile, cercetarea lui M. M. sub aspectul comiterii infracțiunilor de lovire sau alte violențe.

Din actele de urmărire penală administrate în cauză au rezultat următoarele:

M. M. lucrează în calitate de agent de poliție în cadrul IPJ- BN, la data de 22.04.2014 îndeplinind funcția de ajutor șef post poliție Teaca, iar acesta face parte din structurile organelor de poliție judiciară.

Potrivit adresei IPJ BN (f.31) și a graficului de serviciu (f.37), la data de 22.04.2014 agentul de poliție M. M. se afla în timpul său liber, nefiind deci în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Inculpatul este tatăl lui M. R. care, la rândul său este prieten cu martora N. A., ei fiind și colegi de școală.

În seara zilei de 22.04.2014, jurul orelor 19.20, afară fiind deja întuneric, N. A., în vârstă de 15 ani, se întorcea către domiciliul său situat lângă un parc din . cu bunicul său B. A.. Înainte de a ajunge acasă, martora a fost ajunsă din urmă de către un grup de persoane care se aflau cu bicicletele, printre care și părțile vătămate P. L. N., P. O. C. și P. D. A., dar și P. A., frate cu P. C..

P. A., aflându-se pe bicicletă, a prins-o de păr pe martora N. A. și a lovit-o, susținându-se faptul că s-ar fi dezechilibrat de pe bicicletă și în cădere, a prins-o de păr pe martoră. După aceea, persoana vătămată P. O. C. i-a cerut scuze martorei în numele fratelui său, însă despre ceea ce s-a întâmplat a văzut și bunicul lui N. A., respectiv martorul B. A.. Acesta a ieșit din curtea casei sale cu bicicleta și văzând că P. A. a fugit, a mers cu bicicleta după acesta pentru a-1 prinde, însă nu a reușit.

Între timp, cele trei părți vătămate, care erau împreună și cu alte trei fete, s-au deplasat în centrul comunei, unde la un moment dat s-au întâlnit cu martorul B. A.. Acesta i-a întrebat cine este persoana care a lovit-o pe nepoata sa, dar nu a primit răspuns. În această situație, martorul le-a cerut să îl însoțească la postul de poliție pentru a da explicații cu privire la ceea ce s-a întâmplat. Persoanele vătămate nu s-au opus și l-au urmat pe B. A. la postul de poliție, însă au constatat că la post nu se afla nimeni.

Între timp, martora N. A. a vorbit la telefon cu prietenul său M. R., căruia i-a spus că „a fost bătută de țigani", iar M. R., la rândul său, i-a telefonat tatălui său, inculpatul M. M., spunându-i ceea ce s-a întâmplat cu A..

Inculpatul s-a deplasat în centrul comunei, unde le-a găsit pe persoanele vătămate și susține acesta că le-a chemat la postul de poliție, iar pe fetele care erau cu persoanele vătămate, le-a trimis după părinții acestora.

Cele trei persoane vătămate de bună-voie l-au însoțit pe inculpat la postul de poliție, au intrat în curte. La poartă a rămas martorul B. A., iar ulterior au apărut și M. R. și N. A.. Dându-și seama că nu are cheile de la ușa de la . poliție, inculpatul 1-a trimis pe fiul său să aducă cheile.

În acest interval de timp, persoanele vătămate au fost ținute în curtea postului de poliție și susțin că au fost puse să stea în genunchi cu mâinile ridicate și că au fost lovite cu palmele și cu picioarele de către inculpat.

După ce a intrat în posesia cheii de la ușa de la intrare, inculpatul le-a dus în postul de poliție pe cele trei persoane vătămate, care susțin că au fost puse să stea în picioare lângă ușă și întrebate în mod insistent, care a fost persoana care a lovit-o pe N. A..

Înainte de a se intra în postul de poliție, la poarta de la . apărut și martora G. I. C., care a auzit țipete în curte și a văzut părțile vătămate care se aflau lângă perete, însă nu poate să precizeze dacă erau în genunchi ori în picioare și cu mâinile ridicate, aceasta și pentru că era întuneric, iar ea era destul de agitată, crezând inițial că s-a întâmplat ceva cu fiul său. Susține, de asemenea, că poarta de la . era încuiată, dar că are încuietoarea stricată și se deschide puțin mai greu.

La scurt timp de la . poliție, părinții părților vătămate au fost anunțate să se prezinte la post de către inculpat, ceea ce acestea au și făcut.

După ce s-a intrat în postul de poliție, la puțin timp a apărut și martorul G. V. și el agent de poliție în cadrul Postului de poliție Teaca și auzind gălăgie în post a intervenit, acesta declarând că în post se aflau copiii și părinții lor, precum și M. R., B. A. și N. A.. Martorul le-a solicitat părinților părților vătămate să iasă afară din post și să rezolve pe cale pașnică situația, ceea ce s-a și întâmplat.

Între timp, inculpatul M. M., fiul său R., B. A. și nepoata sa N. A. au plecat de la postul de poliție, aceasta și pentru a fi atenuat scandalul ce se petrecea.

Părinții persoanelor vătămate, fiind nemulțumite de măsurile luate de către organele de poliție locale, au sunat la numărul de urgență 112 și au solicitat intervenția organelor de poliție din cadrul IPJ BN, care s-au deplasat la fața locului și s-au demarat cercetările.

Așa cum rezultă din Certificatul medico-legal nr.837/I/a/231 din 23.04.2014 (f.26) P. L. N. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și care au necesitat 1-2 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. La examenul obiectiv medico-legal s-au constatat:1. laterocervical stg. echimoză violacee de 5/2 cm discontinuă; 2. lombar median, echimoză palid-violacee de 3/2 cm.

De asemenea, minorul a fost prezentat de părinții săi pentru consultare la S. Județean de Urgență BN, iar din biletul de consultare (f.27) rezultă că a prezentat „policontuzii prin agresiune" indicându-se medicamentația corespunzătoare.

Din Certificatul medico-legal nr. 837/I/a/232 din 23.04.2014 (f.28) rezultă că persoana vătămată P. O. C. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și care au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale.

La examenul obiectiv medico-legal s-a consemnat:1. pe bosa frontală stg., excoriații de 1/1 cm; 2. lombar stâng, echimoză violacee de 12/5 cm; 3. lombar bilateral, excoriație de 3/0,5 - 0,5/0,3 cm, acoperită de cruste hematice; 4. laterotoracic stg., echimoză violacee de 3/0,8 cm; 5. presternal median, echimoză violacee de 6/1 cm.

Așa cum rezultă din biletul de externare (f.29), P. C. O. a fost internat la S. Județean de Urgență BN, Secția Urologie, la data de 24.04.2014, cu suspiciunea unei contuzii renale ce se infirmă, fiind externat la data de 25.04.2014.

Din Certificatul medico-legal nr. 839/I/a/233 din 23.04.2014 (fila 23), P. D. A. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și care au necesitat 1-2 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

La examenul obiectiv medico-legal s-a constatat: 1.lombar dr., echimoză violacee discontinuă de 3/2 cm;

Și această parte vătămată a fost prezentată pentru consultație medicală la S. Județean de Urgență Bistrița, însă nu a necesitat internare, fiind prescrisă medicația necesară (f.24).

Încă de la începutul procesului (chiar și în faza de urmărire penală), reprezentanții legali ai persoanelor vătămate și-au arătat disponibilitatea de a se împăca cu inculpatul, astfel că instanța a acordat mai multe termene de judecată în acest sens.

Până la finalizarea cauzei, inculpatul a reușit să se împace doar cu persoana vătămată P. O. C..

Inculpatul M. M. nu recunoaște că le-a lovit pe persoanele vătămate sau că le-a agresat fizic ori verbal în vreun fel, apărare infirmată însă de probele de la dosar.

Astfel, minorii P. L. N., P. O. C. și P. D. A. au relatat faptul că inculpatul i-a înjurat și amenințat atât pe ei, cât și familiile lor, au fost puși să stea în genunchi și cu mâinile ridicate în curtea postului de poliție, apoi au fost loviți cu mâinile și picioarele, acesta având „papuci de fier”. De frică și de durere, minorul P. D. A. declară că „am făcut nevoile pe mine, respectiv am urinat”. De asemenea și minorul P. L. a declarat că „nu am mai știut de mine și am urinat pe mine”. După ce au intrat în sediul postului de poliție, inculpatul i-a lovit din nou pe toți cu palmele și picioarele, iar pe P. C. l-a lovit și cu bulanul. Minorii au fort reținuți la poliție timp de 2 ore, până când au fost chemați părinții lor.

Cele declarate de aceștia sunt susținute, atât de certificatele medico-legale eliberate de Serviciul Județean de medicină-legală Bistrița-Năsăud, cât și de depozițiile martorilor audiați.

Chiar dacă nu au fost martori direcți, martorii G. V., C. I. C., P. O. E. și P. C. au observat că cele trei persoane vătămate prezentau urme de lovituri și erau foarte speriate.

S-a constatat că martorii audiați în cauză se împart în două categorii: români și rromi. Martorii români au dat declarații favorabile inculpatului (nu am văzut să-i lovească sau să-i înjure), în timp ce martorii de etnie rromă au declarat în favoarea persoanelor vătămate, precizând faptul că acestea au fost agresate și fizic și verbal, respectiv au fost înjurate, amenințate și lovite de către inculpat.

Însă, așa cum s-a precizat anterior, cei trei minori, după ce au fost loviți, s-au prezentat la medicul legist, care a constatat existența leziunilor, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și care pot data din data de 22.04.2015.

Inculpatul a refuzat să dea declarație în fața instanței, iar în faza de urmărire penală a negat comiterea faptelor. D. tocmai dorința acestuia de a se împăca cu persoanele vătămate (sens în care instanța i-a acordat mai multe termene de judecată) demonstrează vinovăția sa. În situația în care era complet nevinovat, inculpatul nu ar fi avut această doleanță, ci lupta din răsputeri pentru a-și dovedi nevinovăția. Dar acesta nici nu a dat declarație și nici nu a solicitat administrarea vreunei probe în apărarea sa, având în fața instanței o atitudine indolentă, aparent nepăsătoare.

La ultimul termen de judecată, acesta s-a împăcat cu persoana vătămată P. O. C., căreia i-a remis suma de bani solicitată, respectiv 500 lei, dorind să se împace și cu ceilalți, însă a declarat că nu dispune deocamdată de banii necesari.

Raportat la împăcarea intervenită, în baza art.17 alin.2 C.pr.penală rap. la art.16 alin.1 lit. g C.pr.penală instanța a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea persoanei vătămate P. O. C. împotriva inculpatului M. M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art.193 alin.1 și 2 CP, constatând că a intervenit împăcarea părților.

Potrivit art.25 alin.5 C.pr.penală instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Bistrița, aceasta având posibilitatea de a se îndrepta pe cale civilă împotriva inculpatului pentru a-și recupera cheltuielile datorate.

În baza art.275 alin.2 lit.d C.pr.penală au fost obligate părțile să plătească fiecare, câte 30 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Starea de fapt reținută de instanță a fost probată cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu f.2; plângerile și declarațiile părților vătămate P. O. C. f.13- 16, P. D. A. f.17-19, P. L. N. f.20-22; acte medico-legale și medicale f.23-30; declarații martori B. A. f.47, N. A. N. f.45, G. V. f.50, G. I. C. f.55, C. I. C. f.53, P. O. f.41, P. Ș. f.43.

În drept:

Faptele inculpatului M. M., care la data de 22.04.2014 le-a lovit pe persoanele vătămate P. L. N. și P. D. A. cauzându-le fiecăreia leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare, realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de lovire sau alte violențe, fapte prevăzute și pedepsite de art.193 al.1 și 2 C.pen. (2 fapte), cu aplic. art.38 al.l C.pen.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.74 Cod penal, respectiv: limitele speciale prev. de lege pentru fapta comisă, lipsa antecedenței penale, pericolul social concret al faptelor, circumstanțele în care au fost săvârșite, atitudinea inculpatului, împrejurarea că este bine integrat în societate, având anterior o conduită corespunzătoare, fiind perceput pozitiv, a beneficiat de o bună educație în familie și, nu în ultimul rând, faptul că se află pentru prima dată sub incidența legii penale.

În pofida tuturor aspectelor pozitive legate de persoana inculpatului, instanța de fond a reținut gradul de pericol social ridicat al faptelor acestuia, care a aplicat lovituri unor minori, cu atât mai mult, cu cât este agent de poliție și ar trebui să știe gestiona corespunzător astfel de incidente.

Mai mult decât atât, acesta nu se afla în timpul serviciului și, în acest caz, nu trebuia să se implice într-un eveniment atât de neînsemnat, așa cum a fost cel dintre copiii implicați inițial.

Având în vedere cele expuse, instanța s-a orientat spre minimul prevăzut de lege, considerând justă aplicarea câte unei pedepse de 6 luni închisoare.

S-a constatat că faptele se află în stare de concurs real, prev. de art.38 alin.1 C.pen. motiv pentru care, în temeiul disp. art.39 alin.1 lit.b C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 luni închisoare, stabilind în final o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare.

S-a constatat că inculpatul îndeplinește condițiile legale pentru a putea beneficia de amânarea aplicării pedepsei, respectiv: nu a mai fost condamnat anterior, pedeapsa ce i-a fost aplicată este de sub 2 ani închisoare, și-a manifestat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, anterior faptei a avut o comportare bună în societate.

În condițiile în care inculpatul se află la prima incidență cu legea penală, prezintă un risc mic de a comite noi fapte de natură penală, este bine integrat în societate, anterior a avut o conduită foarte bună, fiind perceput ca fiind o persoană responsabilă, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate și, constatând îndeplinite condițiile art.83 și urm. C.pen. a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare.

Instanța de fond a apreciat că amânarea aplicării pedepsei oferă suficiente garanții că inculpatul nu va mai comite alte fapte de natură penală, se va reintegra în societate, astfel că nu s-a impus condamnarea și/sau suspendarea executării sub supraveghere conform art.91 și urm. C.pen. cu toate consecințele unei astfel de măsuri.

Pentru aceste considerente, instanța de fond, în conformitate cu prevederile art.83 și 84 C.pen. a dispus amânarea aplicării pedepsei, sens în care a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani.

Totodată s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.88 C.pen.

Instanța de fond a apreciat că nu se impune obligarea inculpatului la executarea și a altor obligații conform prev. de art.85 alin.2 C.pen. întrucât măsurile de supravegher,e menționate mai sus, sunt suficiente pentru a-l conștientiza de gravitatea faptei sale și pentru a-l ajuta să se integreze în societate fără a mai comite fapte de natură penală.

Întrucât inculpatul nu a reușit să se împace cu persoanele vătămate P. D. A. și P. L. N., instanța a admis în parte pretențiile civile formulate de acestea și l-a obligat, astfel, la plata sumei de câte 1.000 lei daune morale în favoarea acestora.

Prin faptele de lovire s-a adus atingere drepturilor personale nepatrimoniale, ale inculpaților, întrucât acestora le-au fost produse suferințe fizice și psihice, deduse din natura leziunilor traumatice, care afectează negativ participarea acestora la viața socială.

Atât în practică, cât și în literatura de specialitate s-a apreciat că prejudiciul moral este greu de cuantificat, neexistând criterii și norme clare, în acest sens trebuie avute în vedere toate urmările evidențiate în Certificatele medico-legale eliberat de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud, depuse la dosar (f.23 și 26).

Totodată cuantumul daunelor morale, pe cât posibil, trebuie să asigure o compensare bănească a tuturor suferințelor fizice și psihice suportate de părțile civile, dar nu poate constituie o modalitate de îmbogățire a acestora, astfel încât față de suma de 4.000 solicitată, instanța de fond a apreciat că obligarea inculpatului la daune morale în valoare de câte 1.000 lei pentru fiecare, este suficientă.

În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul M. M., care nu și-a motivat în scris calea de atac, nici nu a invocat vreun motiv de desființare a acesteia, nu a dorit să dea declarație în fața instanței, solicitând doar repetat, amânarea cauzei în vederea ajungerii la o înțelegere cu persoanele vătămate, ceea ce nu s-a realizat, până la terminarea dezbaterilor în apel.

În acest context, instanța de apel va proceda la verificarea hotărârii apelate, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma reglementărilor în materie și în virtutea dispoz. art.420 alin.8 și art.417 alin.2 C.pr.pen., având în vedere și poziția procesuală a inculpatului în primă instanță - de negare a faptelor.

Astfel, fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, cu care Curtea este întrutotul de acord, se constată că în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, judecătorul fondului a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că la data de 22.04.2014 inculpatul M. M. le-a lovit pe persoanele vătămate P. O. C., P. L. N. și P. D. A. cauzându-le fiecăreia, leziuni ce au necesitat zile 2-3 zile și, respectiv, 1-2 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

S-au încadrat apoi, juridic corect, faptele în infracțiunile de lovire sau alte violențe, prev. de art.193 al.1 și 2 C.pen. în concurs real prev. de art.38 al.1 C.pen.

În pofida negării constante de către inculpat, a faptelor de care este acuzat, acestea au fost probate cu: proces-verbal de sesizare din oficiu ( f.2 u.p.); plângerile și declarațiile persoanelor lor vătămate P. O. C. (f.13-16 u.p., f. 84-85 inst.), P. D. A. (f.17-19 u.p., f. 88-89 inst.), P. L. N. ( f.20-22 u.p., f.86-87 inst.); certificate medico-legale (f.23-30 u.p.); declarații martori B. A. ( f.47 u.p.), N. A. N. ( f.45 u.p.), G. V. (f.50 u.p.), G. I. C. (f.55 u.p.), C. I. C. (f.53 u.p.), P. O. E. ( f. 115-116 inst.), P. C. ( f. 117-118 inst.); declarații reprezentanți legali P. O. (f.41 u.p.), P. Ș. (f.43 u.p.) și, parțial, chiar de poziția inculpatului care, s-a împăcat cu persoana vătămată P. O. C., ceea ce nu ar fi fost credibil, posibil, în lipsa asumării oricărei culpe de către inculpat.

Așa fiind, în mod corect a stabilit judecătorul fondului că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. M. există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpat, cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Trecând apoi la individualizarea sancțiunilor, apreciate corespunzătoare gravității faptelor și periculozității inculpatului, instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.74 Cod penal, respectiv: limitele speciale prevăzute de lege pentru faptele comise ( pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani sau amenda); pericolul social concret al faptelor - mare, derivând din circumstanțele în care au fost săvârșite ( inculpatul a aplicat lovituri unor minori, în condițiile în care, el însuși era un „om al legii”, agent de poliție și se presupune că trebuia să știe cum să gestioneze astfel de situații, care nu se afla în timpul programului de lucru și care, tocmai în virtutea calității sale avea obligația de a veghea la respectarea legii, la aplanarea conflictelor în mod legal, pașnic, și nu pătimaș, implicându-se, practic, în incidente minore, nesemnificative, ce au loc inerent între copii); persoana inculpatului - fără antecedente penale, bine integrat în societate, având anterior o conduită corespunzătoare, fiind perceput pozitiv în colectivitate, a beneficiat de o bună educație în familie).

S-au stabilit astfel, pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, sancțiuni corespunzătoare ( ca și natură - pedeapsa cu închisoarea, dar și cuantum - la nivelul minimului special prevăzut de lege), apte, apreciem și noi, a realiza scopul coercitiv, preventiv și de reeducare, pentru care sunt instituite de legiuitor.

Totodată, apreciem oportună și soluția de amânare a aplicării pedepsei rezultante, instanța apreciind întemeiat că sunt îndeplinite în cauză condițiile prev. de art.83 C.pen. și, mai ales, că față de persoana inculpatului, comportamentul său anterior, posibilitățile de îndreptare, aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Sub aspectul laturii civile, se constată că au fost corect soluționate și acțiunile civile formulate în cauză de persoanele vătămate P. D. A. și P. L. N., suma acordată acestora cu titlu de daune morale - câte 1000 lei - fiind chiar una modică, față de suferințele ( fizice și morale), în mod cert cauzate acestora, dacă se au în vedere, nu neapărat numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor, cât mai ales vârsta copiilor și starea de temere pe care au încercat-o, în intervalul de timp cât au fost ținuți în postul de poliție și agresați.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constată legală și temeinică hotărârea atacată, iar apelul formulat în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.

În baza art.272 C.pr.pen. se vor stabili în favoarea Baroului Cluj sumele de câte 195 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru persoanele vătămate minore, sume ce se vor avansa din FMJ pentru av. Manaszesz A..

În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 500 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul M. M., domiciliat în Bistrița, ..2, ., cu reședința în ., jud. Bistrița Năsăud - împotriva sentinței penale nr.1532 din data de 22.06.2015 a Judecătoriei Bistrița.

Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 3x195 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din FMJ pentru av. Manaszesz A..

Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 500 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A. C. M. Ș.

GREFIER

C. C.

Red.A.C./tehnred. A.C

4 ex./07. 01.2016.

Jud. fond: A. C. S.

← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340...		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1550/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1550/2015. Curtea de Apel CLUJ