Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 8/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 8/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 8/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

Operator de date cu caracter personal 8428

DECIZIA PENALĂ NR.8/A/2014

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2014

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: I. C. M., judecător

JUDECĂTOR: M. R.

GREFIER: G. I.-B.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror A. S.

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 Cod procedură penală.

S-au luat spre examinare – în vederea pronunțării - apelurile declarate de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj și partea civilă S. R. – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj împotriva sentinței penale nr.317 din data de 18.07.2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, privind pe inculpatul D. A. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj în dosar nr.761/P/2011 pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art.9 al.1 lit.b și al.2 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 al.2 C.p.

La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că în data de 13 ianuarie 2013 la dosarul cauzei s-au depus de către apărătorul ales al inculpatului concluzii scrise.

Instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 ianuarie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin sentința penală nr.317 din 18 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.p.p., a fost achitat inculpatul D. A., de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art.9 al.1 lit.b, al.2 din Lg.241/2005, cu aplic.art.41 al.2 C.p., art.13 C.p.

În baza art.14 și 346 C.p.p., comb. cu art.1357 C.c., a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 31.635 lei, cu accesoriile aferente calculate de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă ANAF - reprezentată de DGFP Cluj, respingând restul pretențiilor civile solicitate în cauză.

În baza art.191 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 1.200 lei.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul D. A. a fost asociat și administrator al_ " SRL T., ce avea ca obiect principal de activitate - transporturi rutiere de mărfuri -. Analizând datele înscrise la Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că, societatea în cauză a fost înființată la data de 16.03.2007 în baza hotărârii judecătorului delegat, având sediul declarat în loc. T., . nr. 60, jud. Cluj, stabilit în baza contractului de comodat încheiat la data de 01.03.2007.

În cursul lunii iulie 2008, comisari din cadrul ANAF - Garda Financiară Secția Cluj - au intenționat să efectueze o verificare a provenienței materialelor de construcții comercializate de societate și a evidențierii în contabilitate a veniturilor și cheltuielilor rezultate din activitatea acesteia, sens în care, au înaintat un număr de patru invitații, prin care au solicitat administratorului societății prezentarea documentelor justificative începând cu data de 01.12.2007 până la zi, însă, controlul nu s-a realizat, întrucât, inculpatul nu a dat curs invitațiilor ce i-au fost adresate. Datorită motivului precizat, Garda Financiară - Secția Cluj - a formulat o sesizare penală prin care solicita cercetarea inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prev. și ped. de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

În cursul lunii octombrie 2009, comisari din cadrul ANAF - Garda Financiară Secția Cluj - au intenționat din nou să efectueze verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor fiscale ale societății, motiv pentru care au încercat să ia legătura cu inculpatul, adresându-i și un număr de trei invitații pentru a prezenta documentele privind activitatea desfășurată de_ " SRL T..

Întrucât, nici de această dată inculpatul D. A. nu a dat curs invitațiilor, organele de control au procedat la verificarea livrărilor efectuate de S._ " SRL T. în perioada 01.01-30.06.2009, operațiuni raportate semestrial de beneficiari prin declarația 394 privind livrările/prestările de servicii și achiziții efectuate pe teritoriul României, în urma cărora au estimat că, societatea în cauză, s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în sumă de 208.196 lei și a TVA în sumă de 247.233 lei, prejudiciul total cauzat bugetului consolidat al statului fiind în valoare de 455.429 lei. Urmare a celor constatate, Garda Financiară Secția Cluj a sesizat din nou parchetul, solicitând tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală, prev. și ped. de art.9 al.l lit.b din Legea nr. 241/2005 și prev. și ped. de art.9 al.l lit.f din Legea nr. 241/2005.

De precizat este că, potrivit dispozițiilor legale, inculpatul, în calitate de administrator al contribuabilului S._ " SRL, avea obligația să întocmească și să depună declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat - Declarația 100, deconturile privind TVA - Declarația 300 și Declarația 394 privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul țării.

Din punct de vedere contabil, societatea comercială reprezentată de inculpatul D. A. era obligată să organizeze și să conducă contabilitatea proprie în așa fel încât, să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acesteia, cât și în relația cu terții, având totodată obligația de a depune bilanțul contabil, la sfârșitul fiecărui an fiscal.

Raportat la cele constatate de comisarii Gărzii Financiare, ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj - Activitatea de Inspecție Fiscală - a efectuat în cursul lunii noiembrie 2011, o inspecție fiscală a societății reprezentată de inculpat, întocmind raportul de inspecție fiscală din data de 19.11.2011.

Din analiza datelor comunicate de organele de control rezultă că, S._ " SRL T. a depus ultima declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat pentru trim.I 2009, în care la poziția impozit pe profit s-a declarat valoare 0 (zero). Totodată, s-a constatat că pentru anul 2009, nu a întocmit și nu a depus

Declarația 394, ultima declarație depusă fiind cea pentru obligații de plată la

bugetul de stat - Declarația 100, adică cea aferentă trim. I 2009.

Fiind confruntată baza de date a Ministerului Finanțelor Publice, respectiv Declarația 394 informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pentru anul 2009, cu informațiile oferite de principalii parteneri ai S._ " SRL T. și fișa furnizorului, respectiv S._ " SRL, a rezultat că, în perioada ianuarie-decembrie 2009, societatea reprezentată de inculpat a obținut venituri impozabile pe care nu le-a înregistrat și nici nu le-a declarat în sumă totală de 3.149.027,36 lei.

În baza celor de mai sus, precum și din analiza facturilor de livrări emise de_ " SRL T., a reieșit că, în perioada de referință, principalii beneficiari au fost societățile comerciale:

S.C. „I & C TRANSILVANIA CONSTRUCȚII" SRL T., pentru care

a prestat în semestrul I 2009, servicii de transport marfă în valoare de 1.068.188 lei,

iar în semestrul II 2009, în sumă de 937.865 lei, fiind emise în acest sens 7 facturi

fiscale - nr. 310/01.04.2009, nr. 311/30.04.2009, nr. 315/31.05.2009, nr.

318/31,05.2009, nr. 319/15.06.2009, nr. 320/30.06.2009 și nr. 323/30.06.2009

(f.100-101,102-108,109-110,111-112,113-117 dup);

S.C. „BMA CONSTRUCT" SRL T., pentru care a prestat în semestrul I și II 2009, servicii de transport marfă în valoare totală de 1.324.990 lei, fiind

emise 2 facturi fiscale - nr. 313/30.05.2009 și nr. 325/30.06.2009 (f.59-60,61,

118-119,120-121,122 dup);

S.C. „MARGUS COMERȚ GENERAL" SRL T., pentru care au fost

prestate în semestrul I 2009, servicii de transport marfă în valoare totală de

63.720,86 lei, iar în semestrul II 2009, în valoare totală de 55.850 lei, fiind emise în

acest sens un număr de 5 facturi fiscale - nr. 312/02.05.2009, nr. 314/30.05.2009,

nr. 322/30.06.2009, nr. 336/31.08.2009 și nr. 338/31.08.2009 (f.123-124, 125-126,

127-128, 129 dup);

S.C. „TRANSILVANIA IMPACT IMPORT EXPORT" SRL T.,

către care au fost vândute în semestrul II 2009, materiale de construcții în valoare

totală de 118.533,54 lei, fiind emisă o singură factură - nr. 367/30.09.2009 (f.130-

132,133 dup).

Potrivit raportului de Inspecție fiscală, consecința produsă prin neevidențierea în totalitate a livrărilor efectuate și a veniturilor obținute urmare acestor operațiuni, a constat în diminuarea obligațiilor fiscale ale S._ " SRL T. cu suma totală de 586.480 lei, din care 503.844 lei reprezintă impozit pe profit, iar 82.636 lei taxa pe valoare adăugată.

Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul D. A. a arătat că, toate documentele contabile aferente anului 2009 au fost predate contabilei societății - M. A. C. - pe care o consideră vinovată de faptul neînregistrării și nedepunerii acestora la organul fiscal; totodată, angajatul său M. T. V. avea ca atribuții coordonarea transportului, întocmirea și emiterea de facturi, precum și să țină legătura cu contabila M. în sensul de a-i duce toate facturile emise și recepționate, pentru înregistrarea lor în contabilitatea firmei.

În faza de judecată a precizat în plus faptul că, facturile aferente perioadei ianuarie-iunie 2009, au fost duse la timp contabilei M. pentru înregistrarea lor în contabilitate, însă cele aferente perioadei iulie-august 2009 au fost duse cu întârziere; nu mai reține momentul la care au fost trimise facturile aferente perioadei septembrie-decembrie 2009; toate facturile mai sus menționate au fost duse contabilei de către angajatul M. T. V..

Audiată atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată, martora M. A. C. a declarat că, în perioada 2007-2009 a ținut evidența contabilă a firmei administrată de inculpat; în anul 2009, inculpatul nu i-a pus la dispoziție documentele necesare pentru a putea întocmi balanțele lunare, iar la finalul anului, bilanțul aferent anului 2009; abia în cursul lunii februarie 2010, s-a prezentat la biroul său, martorul M. T. V., coordonatorul activității de transport din cadrul societății comerciale administrată de inculpat, care i-a adus documentele firmei pentru anul 2009, iar după înregistrarea și prelucrarea lor prin intermediul programului de contabilitate, a întocmit declarațiile fiscale pentru fiecare lună a anului 2009, predându-le ulterior aceluiași martor pentru a le remite inculpatului în vederea înregistrării la Administrația Finanțelor Publice Cluj-N..

Ulterior, martora a fost apelată telefonic de martorul M. spunându-i că, lipsește o declarație privind impozitul pe profit, dar aceasta era în termen, nefiind scadentă a fi depusă la organul fiscal, așa încât, restul declarațiilor întocmite de sus-numită puteau fi depuse la organul financiar AFP Cluj-N..

Martorul M. T. V., angajat la firma inculpatului în perioada 2008-2010 în calitate de coordonator transport, a precizat că, actele contabile aferente lunilor ianuarie-iunie 2009, le-a dus la timp contabilei M. pentru înregistrarea lor în contabilitate, însă cele aferente perioadei iulie-decembrie 2009, le-a dus cu întârziere, respectiv în luna decembrie 2009 sau ianuarie 2010; după ce contabila a întocmit evidența contabilă, a preluat toată documentația și împreună cu inculpatul au mers la AFP Cluj-N. pentru a le depune, însă, angajata organului financiar menționat a refuzat preluarea lor, pe motiv că lipsește o declarație fiscală ce trebuia întocmită la finalul anului financiar 2009; la rugămintea martorului, angajata organului financiar a vorbit la telefon cu contabila M., căreia i-a comunicat ce anume declarație lipsea, urmând ca ulterior, inculpatul să revină la AFP Cluj-N. cu toată documentația contabilă, inclusiv declarația lipsă, pentru a le preda organului financiar.

Martorul a declarat că, nu cunoaște dacă ulterior, inculpatul a mers din nou la organul financiar pentru predarea documentației contabile privind S.C. „22 S." SRL T..

De precizat este faptul că, prin Sentința comercială nr.4302/2010 a Tribunalului Specializat Cluj, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva S.C. „22 S." SRL T., inculpatului ridicându-i-se dreptul de administrare, fiind numit administrator judiciar SOLVENDI IPURL Cluj-N., în nota explicativă dată organelor de inspecție fiscală, împuternicita acestuia - Rîglea A. C. - afirmând că, nu a intrat în posesia niciunui document contabil al societății.

Din înscrisurile depuse la dosar (f.18-25, 29-30) reiese faptul că, față de S.C. „22 S." SRL T., s-a închis procedura falimentului, fiind radiată din evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului ORC.

Având în vedere poziția procesuală a inculpatului, în sensul nerecunoașterii acuzațiilor aduse prin actul de inculpare, acesta - prin apărător ales - a solicitat la termenul din data de 29.11.2012, încuviințarea efectuării unei expertize judiciar contabile, având ca obiective cele menționate la fila 51 din dosar, atașând acte contabile în susținerea cererii (f.51-111).

La termenul din data de 07.02.2013, instanța a pus în discuția părților și a încuviințat cererea formulată în cauză.

Din raportul de expertiză judiciar contabilă întocmit în cauză de expertul contabil și consultant fiscal C. S. (f.147-173) reiese că, pentru perioada aprilie - decembrie 2009, înregistrările în evidența contabilă a S._ " SRL T. s-au efectuat cu întârziere; în perioada de referință, societatea nu a depus declarații fiscale conform reglementărilor în vigoare; expertul a avut la dispoziție declarațiile completate și pregătite pentru a fi depuse la autoritatea fiscală, precum și documentele justificative și evidența contabilă pusă la dispoziție de către inculpat și responsabila cu evidența contabilă din perioada ianuarie-decembrie 2009;

Având la bază înscrisurile de mai sus, expertul a constatat că, documentele justificative sunt înregistrate în evidența contabilă a societății, contabilitatea fiind condusă conform reglementărilor în vigoare, dar cu nerespectarea termenului pentru întocmirea și depunerea la autorități a raportărilor contabile și declarațiilor fiscale.

Nu au fost reținute elemente care să pună la îndoială realitatea facturilor emise de societate și înregistrate în evidența contabilă, chiar dacă au fost constatate deficiențele anterior prezentate.

Expertul nu poate confirma că toate facturile emise de societate în perioada ianuarie-decembrie 2009 au fost înregistrate în contabilitate; astfel, s-a constatat că, numerele mai multor facturi lipsesc din jurnalele de vânzări ale firmei, aspect ce conduce la concluzia că facturile respective au fost anulate; aceste facturi nu au fost primite de expert pentru a putea constata și confirma anularea lor, fiind marcate în Anexa 1, având următoarea numerotare: 278, 282, 356-362, 374-376, 382-387, 421-449 (f.164-166).

În perioada de referință, societatea a realizat venituri în sumă de 4.377.012,76 lei și a înregistrat cheltuieli în sumă de 4.879.011,49 lei.

Obligațiile financiare ale societății la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale privind impozitul pe profit și impozitele și contribuțiile aferente salariilor în anul 2009, conform informațiilor înregistrate în evidența contabilă, sunt în sumă de 63.776 lei, din care, în cursul anului 2009, societatea a plătit suma de 8.047 lei, rămânând o obligație neonorată la plată de 55.729 lei.

În anul 2009, societatea a efectuat operațiuni de compensare a creanțelor și datoriilor cu partenerii de afaceri în sumă de 2.275.835,52 lei.

Expertul a precizat că, în perioada de referință, societatea administrată de inculpat, pe baza calculelor prezentate în Anexele 4 și 5, a datorat un impozit pe profit în sumă de 31.635 lei, din care 26.657 lei impozit propriu-zis, iar 4.978 lei, dobânzi pentru neplata la scadență, calculate până la data de 31.12.2009; nu datorează TVA aferent anului 2009, deoarece a avut un sold negativ, respectiv sume de încasat de la autoritatea fiscală.

Având în vedere cele reținute în raportul de expertiză contabilă, instanța constată că, facturile de livrări emise de S.C. 22 S. SRL T., respectiv cele având ca principali beneficiari S.C. „I & C TRANSILVANIA CONSTRUCȚII" SRL T., S.C. „BMA CONSTRUCT" SRL T., S.C. „MARGUS COMERȚ GENERAL" SRL T., S.C. „TRANSILVANIA IMPACT IMPORT EXPORT" SRL T., reținute în actul de inculpare, ca dealtfel și în RIF- raportul de inspecție fiscală întocmit de organele de control fiscale-, ca neînregistrate în contabilitatea firmei și în baza cărora s-a calculat un prejudiciu cauzat bugetului statului în sumă totală de 586.480 lei, din care 503.844 lei impozit pe profit, iar 82.636 lei TVA, au fost de fapt înregistrate în contabilitate, așa cum reiese din Anexa 1 la raportul de expertiză.

Dealtfel, la fila 151 din raport, expertul a precizat că, organele de control, neavând la dispoziție evidența contabilă a societății, au considerat ca bază de stabilire a impozitului pe profit, doar veniturile consemnate în facturi, fără să ia în considerare și cheltuielile aferente veniturilor înscrise în facturi.

Referitor la facturile neacceptate de expert pentru a putea constata și confirma anularea lor, marcate în Anexa 1 a raportului, având următoarea numerotare: 278, 282, 356-362, 374-376, 382-387, 421-449 (f.164-166), pe de o parte, acestea nu fac obiectul prezentei cauze, nefiind reținute în rechizitoriu sau în RIF- raportul de inspecție fiscală întocmit de organele de control fiscale- ca fiind neînregistrate în evidența contabilă a firmei, cu consecința producerii vreunui prejudiciu în dauna bugetului consolidat al statului.

Pe de altă parte (respectiv și în ipoteza în care, facturile de mai sus ar fi făcut obiectul RIF și implicit al actului de sesizare al instanței), la fila 154 din raport, expertul a explicat și faptul că, facturile societății s-au emis manual prin completarea formularelor pretipărite de facturi, aspect ce determină ca facturile emise, să nu fie înregistrate automat în contabilitate la data emiterii ca și în cazul utilizării unui program informatic de emitere a facturilor; ci ulterior și separat față de procesul de emitere a facturilor, ceea ce poate genera omisiuni, iar lipsa facturilor mai sus menționate, din jurnalele de vânzări ale societății, pot conduce la concluzia că au fost anulate; ori, din probele administrate în cauză, nu reiese cu certitudine că aceste facturi, cu intenție au fost omise a fi înregistrate în evidența contabilă a firmei, cu scopul clar determinat de sustragere de la plata obligațiilor fiscale, existând dubii în sensul arătat și care profită inculpatului, conform principiului in dubio pro reo.

Referitor la TVA datorat bugetului de stat este de precizat faptul că, deși Anaf - prin reprezentant legal DGFP Cluj - încă din faza de urmărire penală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 82.636 lei, abia în punctele de vedere trimise la dosar (f.179-181) a recunoscut ceea ce expertul contabil a menționat în raportul de expertiză întocmit și anume că, statul avea TVA de rambursat către S._ " SRL T. în sumă de 92.977 lei; în urma inspecției fiscale, i-a fost stabilit TVA în sumă de 82.636 lei, rezultând TVA de rambursat în sumă de 10.341 lei.

În concluzie, în mod nelegal i s-a stabilit TVA datorat, în condițiile în care S._ " SRL T. mai avea de primit TVA rambursabil în sumă de 10.341 lei.

De precizat mai este și faptul că, inițial, inculpatul D. A. a fost cercetat și sub aspectul comiterii infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. și ped. de art.4 din Legea 241/2005 (două infracțiuni), prev. și ped. de art.9 al.1 lit.a din Legea 241/2005 și respectiv prev. și ped. de art.9 al.1 lit.f din Legea 241/2005, însă, prin rechizitoriul 761/P/2011 al Parch. de pe lângă Trib. Cluj, emis la data de 13.06.2012, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a sus-numitului pentru faptele de mai sus, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Starea de fapt se probează cu: sesizările penale formulate de ANAF - Garda Financiară - Secția Cluj (f. 12-14,15-19);

- notele de constatare nr._/27.08.2008 și nr._/18.11.2009,

întocmite de către comisarii Gărzii Financiare - Secția Cluj (f.29-30, 37-40);

- raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 19.11.2010 (f.85-96);

- adresele ANAF- Direcția Generală Juridică și Garda Financiară Cluj

privind constituirea de parte civilă în cauză (f. 172-173);

punctul de vedere și declarația lichidatorului judiciar cu privire la R.I.F. f.98.99);

- invitațiile Gărzii Financiare - Comisariatul Regional prin care i-au fost solicitate inculpatului documentele contabile ale societății comerciale pe care o administra (f.31, 32,-34, 36,42, 44 );

- dovezile procedurale privind remiterea invitațiilor Gărzii Financiare inculpatului (f. 33, 35, 43);

- adresa ANAF prin care se comunică faptul că nu există confirmare de

primire din partea societății reprezentată de inculpat pentru toate invitațiile

adresate acestuia în cursul anului 2009 (f.45);

- declarația 294 privind neconcordantele constatate pentru anul 2009 (f.49);

-fișa contului aparținând . Construct" SRL și . Import Export" SRL T. în relația cu_ "

SRL (f. 50, 111-112,132);

- Declarațiile 394 depuse la organul fiscal de .

Construcții" SRL, . T., . General" SRL T. și . Export"

SRL T. (f. 100, 109, 118-119, 120-121, 123-124, 127-128, 130);

- Declarația 300 privind decontul privind TVA pentru luna martie 2009

depusă de_ " SRL T. (f. 138-139);

- Declarația 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat pentru luna

martie 2009 aparținând_ " SRL T. (f.140);

- copiile facturilor fiscale emise de_ " SRL T. cu ocazia

furnizării mărfurilor (59-60, 102-108, 113-117, 125-126, 129, 133);

- fișa furnizorului_ " SRL T. în relația cu ." SRL T. (f.61, 122);

- adresa ANAF- Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj prin

care se comunică Gărzii Financiare - Secția Cluj totalul obligațiilor de plată

aferente anului 2009 privind_ " SRL, stabilite în urma

inspecției fiscale (f.80-81);

- decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată în

sarcina_ " SRL T., stabilite de inspecția fiscală (f.82-84);

- sentința comercială nr. 4302/C/2010 a Tribunalului Comercial Cluj (f.136 -

137);

- declarațiile martorilor (f. 143-144, 145-146, 147-149, 150-151);

- procesul-verbal întocmit de organele de cercetare penală cu ocazia

verificărilor privind pe fostul angajat al_ " SRL T., Puca

N.(f.l53);

- Adresele Primăriilor . mun. T. cu privire la bunurile deținute de inculpat (f. 154, 155, 157-158, 160);

- procesul-verbal întocmit de organele de cercetare penală privind verificările

efectuate cu privire la autovehiculele ce figurau în evidențe ca aparținând

_ " SRL T. (f. 159);

- adresa ITM Cluj privind angajații_ " SRL T. (f. 161-164);

- istoricul_ " SRL T. (f. 167-170);

- copia tabelului preliminar al creanțelor întocmit în procedura de lichidare a

_ " SRL T. (171);

- declarațiile inculpatului D. A. (f. 20-22, 23-27 dup);

- dos. instanță: declarația inculpatului (f.114); declarații martori (f.119, 125).

Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.p.p., a achitat inculpatul D. A. de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art.9 al.1 lit.b, al.2 din Lg.241/2005, cu aplic.art.41 al.2 C.p., art.13 C.p., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât și subiective.

Latura civilă

S. R. prin reprezentant A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj - s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 768.835 lei, din care, 503.844 lei impozit pe profit, 182.355 lei majorări și penalități de întârziere impozit pe profit, iar 82.636 lei TVA stabilită suplimentar (f.31).

În faza de urmărire penală nu au fost instituite măsuri asiguratorii, deoarece, din adresele Primăriei mun. T. rezultă că, nici inculpatul și nici societatea al cărei reprezentant este, nu dețin bunuri mobile sau imobile (f.154,159,160 dup).

Instanța, raportat la starea de fapt mai sus expusă, în baza art.14 și 346 C.p.p., comb. cu art.1357 C.c., a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 31.635 lei, reprezentând impozit pe profit (conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză), cu accesoriile aferente calculate de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă ANAF - reprezentată de DGFP Cluj -, urmând a respinge ca nedovedite restul pretențiilor civile solicitate.

În baza art.191 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 1.200 lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, atât P. de pe lângă Tribunalul Cluj, cât și partea civilă ANAF Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea apelului său, ANAF Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj a învederat faptul că soluția de achitare pronunțată de instanța de fond este nelegală. Deoarece se bazează în exclusivitate pe expertiza întocmită în cauză fără a se avea în vedere faptul că societatea reprezentată de inculpat nu a mai depus încă din aprilie 2009, declarațiile prevăzute de lege, inculpatul sustrăgându-se astfel obligațiilor fiscale. Astfel, se impune obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu cauzat, calculat la momentul comiterii faptei și nu cel prevăzut în expertiza contabilă întocmită în baza documentelor depuse ulterior de către inculpat cu atât mai mult cu cât prin sentința comercială nr.3933/16.06.2011 a Tribunalului Specializat Cluj inculpatul a fost obligat să suporte pasivul debitoarei, adică a firmei administrate de către acesta, firmă care în prezent este radiată.

În motivarea apelului său, P. de pe lângă Tribunalul Cluj a învederat faptul că din probele administrate în cauză a rezultat vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, constând în aceea că în perioada ianuarie-decembrie 2009, inculpatul în calitate de administrator la_ SRL T., nu a evidențiat în documentele contabile toate operațiunile comerciale. Mai mult, deși inculpatul a fost invitat în șapte rânduri de către Garda Financiară să depună documentele contabile lipsă, acesta a refuzat și ca urmare a fost întocmit la data de 19.11.2011, raportul de inspecție fiscală. Soluția instanței de fond se bazează în exclusivitate pe concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, cu înlăturarea probelor testimoniale din care rezultă cu certitudine că inculpatul nu a comunicat toate actele contabile, de altfel din conținutul expertizei rezultă că nu se poate confirma că toate facturile au fost înregistrate în contabilitate.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj întocmit la data de 13 iunie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art.9 alin. 1 lit.b și alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., constând în aceea că, că în perioada ianuarie-decembrie 2009, inculpatul în calitate de administrator la_ SRL T., nu a evidențiat în documentele contabile toate operațiunile comerciale efectuate și toate veniturile obținute, cauzând astfel bugetului consolidat al statului un prejudiciu în valoare totală de 586.480 lei, din care 503.844 lei reprezintă impozitul pe profit, iar 82.636 lei TVA .

Potrivit textului incriminator mai sus amintit, constituie infracțiune de evaziune fiscală, omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Coroborând probele testimoniale cu proba științifică efectuată în cauză ( cu precizarea că expertiza contabilă întocmită a fost consultată de părți și nu s-au depus obiecțiuni la aceasta conform art.124 și urm.), în sensul dispozițiilor art.63 C.p.p., curtea constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, nefiind întrunite în speța de față elementele constitutive ale infracțiunii descrise mai sus.

Pentru a conchide astfel, curtea a avut în vedere în primul rand concluziile raportului de expertiză judiciară contabilă și fiscală întocmit în cauză din care rezultă că documentele financiar contabile arătate în rechizitoriu au fost înregistrate în contabilitatea firmei inculpatului, contabilitate care a fost condusă conform reglementărilor în vigoare, dar cu nerespectarea termenului pentru întocmirea și depunerea la autorități a raportărilor contabile și a declarațiilor fiscale.

De altfel, acest aspect al depășirii termenelor invocate mai sus, rezultă și din probele testimoniale încuviințate în cauză, care nuanțează și circumstanțiază starea de fapt reținută, martorii declarând următoarele: M. A. C. a declarat că, în perioada 2007-2009 a ținut evidența contabilă a firmei administrată de inculpat; în anul 2009, inculpatul nu i-a pus la dispoziție documentele necesare pentru a putea întocmi balanțele lunare, iar la finalul anului, bilanțul aferent anului 2009; abia în cursul lunii februarie 2010, s-a prezentat la biroul său, martorul M. T. V., coordonatorul activității de transport din cadrul societății comerciale administrată de inculpat, care i-a adus documentele firmei pentru anul 2009, iar după înregistrarea și prelucrarea lor prin intermediul programului de contabilitate, a întocmit declarațiile fiscale pentru fiecare lună a anului 2009, predându-le ulterior aceluiași martor pentru a le remite inculpatului în vederea înregistrării la Administrația Finanțelor Publice Cluj-N..

Martorul a declarat că, nu cunoaște dacă ulterior, inculpatul a mers din nou la organul financiar pentru predarea documentației contabile privind S.C. „22 S." SRL T..

Un alt obiectiv al expertizei întocmite în cauză a fost acela privind realitatea facturilor emise de societatea inculpatului și înregistrate în evidența contabilă, expertul judiciar ajungând la concluzia că, în urma analizei acestor facturi nu au rezultat elemente care să pună la îndoială realitatea acestora, chiar dacă au fost constatate deficiențe în procesul e emitere a facturilor. Cu toate acestea concluzia care se desprinde dincolo de orice dubiu este aceea că, facturile emise de_ SRL în perioada ianuarie 2009-decembrie 2009 și înregistrate în evidența contabilă a societății sunt reale.

Mai mult, în ceea ce privește facturile neacceptate de expert pentru a putea constata și confirma anularea lor, marcate în Anexa 1 a raportului, curtea își însușește argumentele instanței de fond referitoare la faptul că, pe de o parte acestea nu fac obiectul actului de sesizare al instanței iar pe de altă parte că la fila 154 din raport, expertul a explicat și faptul că, facturile societății s-au emis manual prin completarea formularelor pretipărite de facturi, aspect ce determină ca facturile emise, să nu fie înregistrate automat în contabilitate la data emiterii ca și în cazul utilizării unui program informatic de emitere a facturilor; ci ulterior și separat față de procesul de emitere a facturilor, ceea ce poate genera omisiuni, iar lipsa facturilor mai sus menționate, din jurnalele de vânzări ale societății, pot conduce la concluzia că au fost anulate; ori, din probele administrate în cauză, nu reiese cu certitudine că aceste facturi, cu intenție au fost omise a fi înregistrate în evidența contabilă a firmei, cu scopul clar determinat de sustragere de la plata obligațiilor fiscale, existând dubii în sensul arătat și care profită inculpatului, conform principiului in dubio pro reo.

Față de aceste aspecte invocate apreciem că nu este îndeplinită cerința textului de lege incriminator cu privire la latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii menționate, întrucât nu s-a făcut dovada omisiunii cu intenție, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, astfel că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție prev. de art.66 C.p.p., prezumție de care beneficiază inculpatul. Conchizând, raportat la întreg materialul probator administrat în cauză, se poate reține că inculpatul chiar dacă nu a omis înregistrarea în contabilitate a operațiunilor comerciale efectuate, a întârziat în mod evident evidențierile în contabilitatea firmei sale, îngreunând astfel activitatea organelor de control financiar. Cu toate acestea, acțiunea inculpatului nu constituie infracțiunea de evaziune fiscală în forma cerută de norma incriminator, care trebuie să fie clară, lipsită de echivoc.

După cum se cunoaște, într-o bogată jurisprudență, CEDO a subliniat importanța asigurării accesibilității și previzibilității legii, instituind și o . repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigențe. Astfel în mai multe cauze (R. împotriva României, Damman împotriva Elveției etc.), CEDO a subliniat că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane-care la nevoie poate apela la consultanță de specialitate-să își corecteze conduita și în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice. Sub acest aspect, principiul securității juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul comunitar și anume principiul încrederii legitime, care impune ca legislația să fie clară, predictibilă, unitară și coerentă (cauzele Facini Dori v. Recre, Foto-Frost v. Hauptzollamt Lubeck Ost).

Un alt aspect ce rezultă din expertiză este cel referitor la veniturile și cheltuielile realizate de către societatea comercială administrată de inculpate, la operațiunile de compensare a creanțelor și datoriilor efectuate și în concluzie la prejudicial real cauzat, care se ridică la suma de 55.726 lei, din care 31.635 lei impozit pe profit, 4.550 lei, impozit pe salarii, 20.526 lei asigurări sociale și șomaj și 546 lei, comision ITM. Pe de altă parte, din explicațiile date de expertul judiciar rezultă și motivul pentru care există o diferență atât de mare între calculele acesteia și conținutul RIF-ului și anume faptul că, organele de control neavând la dispoziție evidența contabilă a societății, au considerat ca bază de stabilire a impozitului pe profit, doar veniturile consemnate în facturi fără să ia în considerare și cheltuielile aferente veniturilor înscrise în facturi.

Cu privire la TVA-ul datorat, se observă că în mod nelegal s-a stabilit în sarcina inculpatului de către organele de control financiar, faptul că acesta ar datora suma de 82.636 lei cu titlu de TVA, în condițiile în care statul avea de rambursat către firma inculpatului suma de 92.977 lei, astfel că firma administrată de inculpate mai avea de primit suma de 10.341 lei, TVA rambursabil.

Față de cele de mai sus, apreciem că instanța de fond a soluționat corect și latura civilă a cauzei, obligând inculpatul la plata către partea civilă doar a prejudiciului material dovedit și anume a sumei de 31.635 lei reprezentând impozit pe profit cu accesoriile aferente calculate de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului.

Față de cele de mai sus, în baza art.379 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate apelurile declarate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă ANAF cu sediul în București, ., sector 5 și P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr. 317 din 18 iulie 2013 a Tribunalului Cluj.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul si de la comunicare cu partea civilă..

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2014 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORGREFIER

I. C. M. M. R. G. I.-B.

red.M.R./S.M.D.

2 ex./21.01.2014

jud.fond. I. B.

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr....		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 243/2014.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 8/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 8/2014. Curtea de Apel CLUJ