Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 787/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 787/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 787/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.787/2014
Ședința Camerei de consiliu din 17 decembrie 2014
Judecător cameră preliminară: V. G.
Grefier: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror:
D. S.
S-au luat spre examinare contestațiile formulate de inculpatele C. I. C. L. și B. C. împotriva încheierii penale nr.114 din 10 decembrie 2014 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive a arestului la domiciliu.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatele, asistate de apărător ales, av.Jîrghiuță Nandor, din Baroul Bistrița-Năsăud, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea contestațiilor.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și judecând, să se dispună, în principal, revocarea măsurii preventive a arestului la domiciliu. În subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri cu cea a controlului judiciar.
Susține că de la început când s-a luat măsura preventivă, nici P., nici instanța nu a precizat care ar fi pericolul social pe care l-ar prezenta inculpatele în libertate. Cea mai gravă infracțiune care se reține în sarcina inculpatelor este cea de evaziune fiscală, dar aceasta nu este o infracțiune care prin ea însăși să prezinte pericol pentru ordinea publică. În speță, nu există motive pentru ca inculpatele să fie izolate de societate. De altfel, acest pericol pentru ordinea publică nu este actual, pentru că dosarul a fost înregistrat în anul 2011, iar până la luarea măsurii preventive, inculpatele au fost libere. După trei ani, brusc, se apreciază că prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din anul 2011 nu s-a întâmplat nimic care să pună în pericol societatea, să disturbe echilibrul societății. Prin urmare, nu există niciun temei pentru a li se restrânge libertatea. De fiecare dată când s-a solicitat prezența inculpatelor, acestea au dat curs cererilor și nu au prejudiciat bunul mers al anchetei.
În privința inculpatei C. I. C., arată că la luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu s-a avut în vedere antecedența penală a acesteia, măsura dispusă fiind exagerată. În sarcina acesteia se reține că ar fi emis facturi din anul 2010, dar de atunci nu a comis fapte care să ducă la ideea unui pericol public concret. Infracțiunea de aderare la un grup infracțional nu este dovedită, iar din declarațiile inculpatei rezultă că semnăturile de pe facturi nu-i aparțin.
Inculpata C. nu are legătură cu ce s-a reținut în dosar. Se arată în raport că unele semnături ar putea fi ale ei, dar inculpata nu-i cunoaște pe ceilalți inculpați din dosar. Mai mult, aceasta nu a fost chemată în cadrul cercetărilor și nici măcar nu a știut că se fac cercetări față de ea. Măsura dispusă față de inculpată de prima instanță este prea restrictivă, deoarece din probele de la dosar nu se poate trage o concluzie certă că aceasta a săvârșit infracțiunile care i se rețin în sarcină. În concluzie, solicită luarea măsurii preventive a controlului judiciar în raport și de situația personală. Inculpata are o nepoțică lăsată în grijă de mama acesteia, care este fiica inculpatei. Are o procură să facă toate operațiunile legate de școală, ori în situația în care se va menține arestul la domiciliu, nu-și poate exercita aceste obligații. Depune la dosar certificatul de naștere al nepoatei și sentința de divorț al fiicei contestatoarei. De asemenea, prezintă spre vedere procura prin care inculpata este împuternicită să reprezinte interesele fiicei numitei B. L., B. K., născută la 05.10.2007 în Spania.
Cu privire la numita B. C., concluziile sunt similare, în sensul că solicită în principal cercetarea în libertate, iar în subsidiar înlocuirea arestului la domiciliu cu controlul judiciar, având în vedere că aportul acestei inculpate la activitatea infracțională este cel mai mic dintre toți inculpații din dosar. Procurorul a solicitat luarea măsurii arestării preventive tot raportat la antecedența sa penală, dar pentru ceea ce s-a întâmplat în trecut, ambele inculpate au plătit și nu se poate dispune arestul la domiciliu pentru acest motiv. Solicită să se aibă în vedere că inculpata trebuie să aibă grijă de 2 nepoate pe care le are în grijă, ca orice bunică.
Reprezentantul Parchetului solicită în temeiul art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b C.pr.pen. respingerea ca nefondate a contestațiilor formulate de inculpați și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate.
Inculpata C. I. C., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, pentru că trebuie să aibă grijă de nepoata ei. Nu-i cunoaște pe ceilalți inculpați, decât pe B. C.. În subsidiar, solicită înlocuirea arestului la domiciliu cu controlul judiciar.
Inculpata B. C., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate deoarece nu are nicio abatere, nicio datorie la bugetul statului și că toate acuzațiile îi sunt aduse din răzbunare.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Prin încheierea penală nr.114 din 10 decembrie 2014 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-Năsăud în baza disp. art. 348 alin.2 Cod procedură penală, rap. la art. 207 Cod procedură penală:
- a fost menținută măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpatele B. C., fiica lui N. și M., născută la data de 09.07.1961 în ., jud. Bistrița-Năsăud, domiciliată în Bistrița, .. 52, ., jud. Bistrița-Năsăud, cu domiciliul efectiv în Bistrița, . E, .-Năsăud, CNP -_ și C. I. C.-L., fiica lui G. și E., născută la data de 27.10.1963 în Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliată în mun. Bistrița, . B., .-Năsăud, CNP –_, prin Încheierea penală nr. 217/CC/11.11.2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 11.12.2014 și până la data de 9.01.2015;
- a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpații M. A. S., fiica lui V.-S. și N., născută la data de 05.06.1972 în Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliată în mun. Bistrița, .. 52, .-Năsăud, cu reședința în com. Șelimbăr . jud. Sibiu, CNP –_, C. V. C., fiul lui E. și V., născut la data de 20.07.1978 în Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în mun. Bistrița, .. 52, .-Năsăud, cu reședința în com. Șelimbăr . A, jud. Sibiu, CNP –_ și V. O., fiica lui I. și L., născută la data de 13.05.1978 în Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliată în . jud. Bistrița-Năsăud, CNP –_, prin Încheierea penală nr. 217/CC/11.11.2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, astfel cum a fost aceasta modificată, în privința inculpaților M. A.-S. și C. V.-C., prin Încheierea penală nr. 170/18.11.2014 a Curții de Apel Cluj.
În baza disp. art. 215 alin. 9 Cod procedură penală au fost admise cererile formulate de inculpații M. A. S. și C. V. C., referitoare la măsura preventivă a controlului judiciar, în sensul înlocuirii organului de poliție desemnat cu supravegherea, Inspectoratul de Poliție al Județului Bistrița - Năsăud, cu Inspectoratul de Poliței al județului Sibiu - Biroul de Supravegheri judiciare.
Conform disp. art. 215 alin. 9 Cod procedură penală a fost admisă cererea formulată de inculpata V. O., referitoare la măsura preventivă a controlului judiciar și în consecință dispune înlăturarea obligației de a nu exercita profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de control judiciar a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. „c” din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Așa cum s-a reținut și de instanța de fond, din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care este cercetată, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 223 Cod procedură penală.
Curtea a reținut că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpații au comis o infracțiune este o condiție pentru luarea măsurii preventive atunci când există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustragere a inculpatei de la procedurile judiciare.
Starea de pericol pentru ordinea publică trebuie să se bazeze pe probe certe de natură să convingă și un observator imparțial asupra existenței unei stări reale, existente și persistente pe viitor, că fără luarea unei măsuri preventive ar fi afectată urmărirea penală.
Mai mult, gravitatea faptei comise, modul și circumstanțele de săvârșire a acesteia, antecedentele penale ale inculpaților impun cu necesitate luarea unei măsuri preventive pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.
Din actele depuse la dosar, respectiv contractul de împrumut de folosință, contractele individuale de muncă, actele de stare civilă, rezultă că inculpații M. A. S. și C. V. C. sunt căsătoriți, au reședința în localitatea Șelimbăr, ./A, jud. Sibiu, locurile de muncă în Sibiu (Spitalul Clinic de Urgență Sibiu) și respectiv B. ( S.C. Klauss Alicom Construct SRL), iar fiul acestora frecventează școala din localitatea de reședință.
În aceste condiții, obligația acestora de a nu părăsi limita teritorială a localității Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar, impusă în cadrul controlului judiciar, apare ca fiind nepotrivită și excesivă, cu implicații grave asupra mediului familial, social și educațional al celor doi inculpați și fiului acestora, impunându-se schimbarea acestei obligații de a nu părăsi limita teritorială a României.
În baza argumentelor arătate mai sus și având în vedere antecedentele penale ale inculpatelor B. C. și C. I. C. L. care sunt recidiviste, cererea de înlocuire a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar apare ca nefondată.
Ulterior, în cauză s-a întocmit rechizitoriul, fiind sesizată instanța de judecată, dosarul înregistrându-se sub nr._ 14, aflându-se în prezent în procedura camerei preliminare, în temeiul disp. art. 348 alin.2 Cod procedură penală, impunându-se a se verifica legalitatea și temeinicia măsurilor preventive dispuse în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului s-a constatat că sunt întrunite cerințele disp. art. 202 alin.1 Cod procedură penală în sensul existenței indiciilor temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor, dar și cele ale art. 223 alin.2 Cod procedură penală în cazul infracțiunilor avute în vedere la luarea măsurilor preventive.
Ca atare, se va constata că temeiurile avute în vedere de către judecătorul de drepturi și libertăți la momentul luării măsurilor preventive subzistă, în condițiile în care nu au fost decelate noi temeiuri care să impună revocarea măsurilor luate cu doar o lună în urmă.
Pe de altă parte, se apreciază că măsurile preventive luate față de inculpați sunt proporționale cu gravitatea faptelor pretins a fi comise de cei în cauză, ele fiind necesare pentru buna desfășurare a procesului penal, prevenirea sustragerii de la judecată de către inculpați și prevenirea comiterii de noi infracțiuni de către aceștia.
În consecință, pentru considerentele ce preced solicitările inculpaților de revocare a măsurilor preventive, sau de înlocuire a acestora cu măsuri preventive mai blânde (în cazul inculpatelor B. C. și C. I. C. L.) nu pot fi primite, acestea fiind neîntemeiate.
Sub aspectul celor mai sus menționate este relevant a se menționa conduita adoptată de inculpați în cursul urmăririi penale, împrejurarea că aceștia sunt cercetați și în alte dosare penale pentru fapte similare dar și cea referitoare la starea de recidivă în cazul inculpatelor B. C. și C. I. C. L. care, deși au fost condamnate anterior la pedepse „consistente”, aparent au perseverat în conduita ilicită.
Așa fiind, în temeiul disp. art. 348 alin. 2 Cod procedură penală, rap. la art. 207 Cod procedură penală, măsurile preventive luate față de cei cinci inculpați prin Încheierea penală nr. 217/CC/11.11.2014, astfel cum a fost aceasta modificată prin Încheierea penală nr. 170/18.11.2014 a Curții de Apel Cluj în privința inculpaților C. V. C. și M. A. S., au fost menținute potrivit dispozitivului prezentei hotărâri, constatându-se legalitatea și temeinicia acestora.
Cu toate acestea, în temeiul disp. art. 215 alin. 9 Cod procedură penală, au fost încuviințate cererile formulate de inculpații C. V. C., M. A. S. și V. O., cereri ce vizează modificarea controlului judiciar, potrivit celor ce urmează:
Prin Încheierea penală nr. 217/CC/2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, prin care s-au luat măsurile preventive supuse verificării, s-a stabilit în sarcina inculpaților C. V. C. și M. A. S. obligația de a nu părăsi limita teritorială a mun. Bistrița decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar.
Prin Încheierea penală nr. 170/18.11.2014 a Curții de Apel Cluj această obligație a fost înlocuită cu cea a interdicției de a părăsi limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar care a stabilit interdicția.
Pentru a adopta această hotărâre, s-a reținut că, din actele depuse la dosar (contract de împrumut de folosință, contracte individuale de muncă, acte de stare civilă) rezultă că cei doi inculpați sunt căsătoriți, au reședința în localitatea Șelimbăr, ./A jud Sibiu, locurile de muncă în Sibiu și respectiv B. iar fiul acestora frecventează școala din localitatea de reședință, condiții în care, obligația acestora de a nu părăsi limita teritorială a mun. Bistrița, impusă în cadrul controlului judiciar, apare ca fiind nepotrivită și excesivă, cu implicații grave asupra mediului familial, social și educațional al celor doi inculpați și fiului acestora.
Cu toate acestea, a rămas nemodificat organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Inspectoratul de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud – Biroul de Supravegheri Judiciare.
Ca atare, în condițiile în care cei în cauză au făcut dovada faptului că locuiesc în jud. Sibiu, că au locurile de muncă în Sibiu și respectiv B. iar fiul acestora urmează cursurile școlare în localitatea de reședință, solicitarea inculpaților de a se proceda la înlocuirea organului de poliție desemnat cu supravegherea este legitimă și în consecință cererea lor va fi admisă, stabilindu-se ca supravegherea celor doi, în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar să se realizeze de Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu – Biroul de Supravegheri Judiciare.
În egală măsură însă s-a apreciat a fi întemeiată și cererea inculpatei V. O. în ceea ce privește înlăturarea obligației de a nu exercita profesia, meseria sau să nu desfășoare activități în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpata V. O. a fost angajată în calitate de contabilă la Liceul Teoretic „C.R.Vivu” din localitatea Teaca,faptele imputate acesteia prin actul de sesizare a instanței fiind comise în calitatea sa de contabilă a S.C. „Dalmera Construct” SRL Ocnița.
Interdicția impusă prin hotărârea de luare a măsurii preventive, coroborată cu obligația instituită în sarcina acesteia de a nu părăsi limita teritorială a localității Teaca, are implicații grave asupra inculpatei care este pusă astfel în imposibilitatea de a dobândi în mod licit, potrivit pregătirii sale, veniturile necesare întreținerii sale și a minorului D. A.-F., născut la data de 26 aprilie 2002, aflat în întreținerea sa (f.10,11, dos. instanță).
Ca atare, această măsură apare ca fiind excesivă, cu atât mai mult cu cât, prin celelalte obligații stabilite în sarcina inculpatei s-au instituit suficiente garanții procedurale de descurajare a acesteia în a reintra în perimetrul infracțional .
Așa fiind, cererea formulată de inculpata V. O. a fost admisă și pe cale de consecință s-a dispus înlăturarea obligației mai sus menționate instituită în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpatele C. I. C. și B. C. prin care au solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal revocarea măsurii arestului la domiciliu, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar .
În motivarea contestațiilor inculpatele prin apărătorul ales al acestora au arătat că nici parchetul și nici instanța care a luat măsura preventivă nu a precizat care ar fi pericolul social pe care l-ar prezenta inculpatele lăsate în libertate.
Cea mai gravă infracțiune care se reține în sarcina inculpatelor este cea de evaziune fiscală, însă această infracțiune nu prezintă prin ea însăși pericol social pentru ordinea publică.
În cauză nu există motive ca inculpatele să fie izolate de societate . De altfel, pericolul pentru ordinea publică nu este actual, întrucât dosarul a fost înregistrat în anul 2011, iar până la luarea măsurii preventive cele două inculpate au fost în libertate.
Din anul 2011 nu s-a întâmplat nimic care să pună în pericol societatea, să distrugă echilibrul acesteia și prin urmare nu există nici un temei pentru restrângerea libertății acestora .
Referitor la inculpata C. s-a arătat că luarea măsurii arestului la domiciliu a avut în vedere antecedența penală a acesteia, însă măsura este exagerată. În sarcina acesteia se reține că ar fi emis facturi din anul 2010, dar de la aceea dată nu a comis fapte care să conducă la ideea de pericol social.
Cu privire la inculpata B. C., concluziile sunt similare, în sensul că în principal s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar.
Analizând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de contestație invocate de cele două inculpate, precum și celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond în mod întemeiat menținut măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatele B. C. și C. I. C. în condițiile prevăzute de art.348 alin.2 C.p.p.
În cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.223 alin.2 C.p.p. întrucât există suspiciunea rezonabilă că cele două inculpate au comise infracțiunile pentru care au fost trimise în judecată, pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusele fapte reținute în sarcina acestora este închisoarea mai mare de 5 ani, iar raportat la gravitatea faptelor, la modul și circumstanțele comiterii acestora, anturajului și a mediului din care provin a antecedentelor penale, a conduitei inculpatelor, care nu au recunoscut comiterea infracțiunilor, privarea acestora de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Solicitarea inculpatelor privind revocarea măsurii arestării la domiciliu, este neîntemeiată.
Potrivit art.242 alin.1 C.p.p. măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și a arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Măsura arestării preventive în prezenta cauză a fost dispusă față de inculpatele B. C. și C. I. C. în condiții legale prin încheierea penală nr.217 din 11 noiembrie 2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, care a fost modificată parțial prin încheierea penală nr.170 din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel Cluj în privința inculpaților C. V. și M. A., măsură care a fost menținută prin încheierea atacată cu contestație în prezenta cauză, sens în care nu poate fi pusă în discuție revocarea acestei măsuri pe motiv că ar fi fost dispusă cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există vreun temei care să justifice menținerea stării de arest la domiciliu a inculpatelor.
Tot neîntemeiată este solicitarea inculpatelor referitoare la înlocuirea măsurii arestării la domiciliu cu o măsură neprivativă de libertate, cum ar fi cea a controlului judiciar, pe motiv că inculpatele nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, deoarece faptele ar fi fost comise în anul 2010, iar de la data comiterii faptelor și până în prezent pericolul social s-a diminuat deoarece circumstanțele favorabile invocate de inculpate, nu pot constitui prin ele însele temei al reconsiderării privării lor de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptelor de care sunt acuzate și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Mai mult, manifestările nejustificate de clemență ale instanței, nu ar face decât să încurajeze la modul general astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului chemate să vegheze la aplicarea și respectarea legilor.
Pentru a se putea dispune înlocuirea arestării la domiciliu cu măsura controlului judiciar, este necesar ca față de momentul luării acestei măsuri privative de libertate să fi intervenit împrejurări de natură a modifica în sens favorabil inculpatelor temeiurile care inițial au impus arestarea lor.
Corespunde adevărului că presupusele fapte au fost comise în anul 2010, însă datorită complexității cauzei și modalității de comitere a presupuselor infracțiuni, urmărirea penală a necesitat o perioadă îndelungată de timp, dar aceste date nu pot fi analizate în această fază a procesului de contestație la încheierea prin care s-a menținut măsura arestării preventive, în condițiile art.348 alin.2 C.p.p.
Toate aceste date ce caracterizează personalitatea inculpatelor urmează să fie avute în vedere de către instanța de fond la o eventuală circumstanțiere a pedepselor, dacă acestea vor fi găsite vinovate de presupusele fapte reținute în sarcina lor.
Instanța constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării la domiciliu nu s-au schimbat, ci se mențin în continuare, fiind întrunite condițiile prev. de art.223 alin.2 C.p.p. și art.207 C.p.p. existând indicii temeinice că inculpatele au comis presupusele fapte reținute în sarcina acestora, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetate și în considerarea cărora a fost emis mandatul de arestare este mai mare de 5 ani închisoare, cât și existența celei de-a doua condiții, lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum s-a arătat în detaliu mai sus.
Judecătorul de cameră preliminară reține că de la momentul luării măsurii arestului la domiciliu față de inculpate și până la momentul soluționării prezentei contestații, în cauză nu au fost efectuate acte din care să rezulte că situația acestora, astfel cum a fost analizată de către instanța care a dispus arestarea lor și ulterior menținerea măsurii arestării preventive prin încheierea atacată cu contestație în prezenta cauză, care să conducă la schimbarea temeiurilor care au dus la luarea acestei măsuri.
Susținerile inculpatelor referitoare la reținerea stării de recidivă împotriva acestora, nu pot fi analizate în această fază a procesului de contestație la menținerea măsurii arestării preventive în procedura de cameră preliminară.
Toate aceste deficiențe, dacă au existat, pot fi sesizate de inculpate prin apărătorii aleși ai acestora în procedura de cameră preliminară potrivit dispozițiilor art.345 C.p.p.
Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.223 alin.2 și art.207 C.p.p. că nu se impune revocarea măsurii arestului la domiciliu sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi controlul judiciar, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.347 C.p.p. urmează să fie respinse, ca nefondate contestațiile formulate de inculpatele B. C. și C. I. C. împotriva încheierii penale nr.114 din 10 decembrie 2014 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondate contestațiile formulate de B. C. ȘI C. I. C. împotriva încheierii penale nr.114 din 10 decembrie 2014 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița Năsăud.
Obligă inculpatele să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu din 17 .12.2014.
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂGREFIER
V. G. D. S.
red.VG/SMD
5 ex./22.12.2014
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
