Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 374/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 374/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 30267/212/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.374/P
Ședința publică din data de 09 mai 2013
Completul de judecată compus din:
Președinte – C. D.
Judecător – D. I. N.
Judecător – V. L.
Grefier – D. V.
Ministerul Public a fost reprezentat prin Procuror – C. T.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul F. G. I. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, fiul lui M. și N., născut la data de 23.11.1976 în C., CNP_, domiciliat în com. C., .. 3, jud. C., împotriva sentinței penale nr.1180 din data de 09.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat F. G. I., în stare de deținere și asistat de apărător ales I. C., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176 – 181 cod procedură penală.
Avocat I. C., având cuvântul pentru recurentul inculpat F. G. I. depune la dosarul cauzei practică judiciară, respectiv o hotărâre a Curții de Apel C., prin care inculpatul F. G. I. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni ca și cea care face obiectul prezentei cauze.
Curtea încuviințează depunerea de înscrisuri la dosar, reprezentând practică judiciară în materie.
În conformitate cu disp. art.323 cod procedură penală, cu respectarea disp. art.70 alin.2 cod procedură penală, curtea procedează la audierea recurentului inculpat F. G. I., declarația acestuia fiind consemnată în procesul – verbal atașat la dosarul cauzei.
Avocat I. C., având cuvântul pentru recurentul inculpat F. G. I., solicită încuviințarea probei testimoniale și audierea în calitate de martor a agentului de poliție care l-a legitimat inițial pe inculpat, la momentul la care acesta încerca să remedieze defecțiunea ce survenise la autoturism. În ceea ce privește teza probatorie, arată că, prin audierea acestui martor, dorește să dovedească faptul că distanța parcursă de către inculpat la volanul autoturismului este mai mică decât cea reținută în rechizitoriu, agentul de poliție respectiv putând preciza locul în care se afla inculpatul la momentul când a fost legitimat.
Curtea acordă cuvântul asupra probei testimoniale solicitată de inculpatul recurent, prin apărător.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a probei testimoniale formulată de recurentul inculpat, față de înscrisurile atașate la dosarul cauzei, cu referire la procesele – verbale întocmite de către organele de poliție, din cuprinsul cărora rezultă că inculpatul a încercat să scape, fiind urmărit de către aceștia din urmă.
Curtea, deliberând, respinge proba testimonială solicitată de apărătorul ales al recurentului inculpat, constatând că, din actele oficiale atașate la filele 6,7,8 ale dosarului de urmărire penală, cu referire și la procesul – verbal aflat la fila 7 și semnat fără obiecții de către inculpat, rezultă că acesta, fiind întrebat imediat după ce a fost oprit de către echipajul de poliție, a precizat că a condus autoturismul pentru a merge în . a observat autoturismul de poliție, a fugit și s-a oprit pe o stradă din localitatea O..
În conformitate cu disp.art.301 cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511 cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513 cod procedură penală.
Avocat I. C., având cuvântul pentru recurentul inculpat F. G. I., solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței penale recurate și, rejudecând, reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, urmând a se reține în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit. c cod penal, care nu a fost valorificată, deși s-a reținut atitudinea sinceră a acestuia.
Urmează a se avea în vedere că, raportat la limitele de pedeapsă ale infracțiunii deduse judecății, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă într-un cuantum exagerat, raportându-se doar la gradul de pericol social generic al faptei.
Mai mult decât atât, la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri ce fac dovada faptului că inculpatului posedă cunoștințele necesare conducerii unui autoturism, întrucât a urmat cursurile unei școli de șoferi.
Având în vedere aceste considerente, ținând seama și de practica Curții de Apel C. care, într-o cauză similară, privindu-l pe același inculpat, a aplicat o pedeapsă de 6 luni închisoare, consideră că se impune reducerea cuantumului pedepsei la 6 luni, cu aplicarea art.74 lit. c cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul F. G. I., ținând seama de împrejurarea că prima instanță a aplicat acestuia o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care se afla în stare de recidivă, suferind anterior șase condamnări. Pentru aceste motive, solicită a se constata că pedeapsa stabilită a fost în mod just individualizată, potrivit criteriilor prev. de art.72 cod penal, raportat și la comportamentul anterior al inculpatului și la atitudinea oscilantă pe care a avut-o pe parcursul procesului penal.
Recurentul inculpat F. G. I., în ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său, solicitând reducerea cuantumului pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 1180 din data de 09.10.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
„În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, condamnată pe inculpatul F. G. I., fiul lui M. și N., născut la data de 23.11.1976 în C., CNP_, domiciliat în com. C., .. 3, jud. C., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, în stare de recidivă mare post-executorie.
Pedeapsa se execută în regim de deținere, potrivit art. 57 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 28.02.2011, în jurul orei 12:30, inculpatul F. G. I. împreună cu concubina sa, martora M. G., s-au deplasat în localitatea Năvodari, unde domiciliază părinții martorei M.. Deplasarea au făcut-o cu autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare 5B982502, proprietatea martorului C. M. din . condus de către martora M. G., care poseda permis de conducere.
În aceeași zi, în jurul orei 17:30, pe drumul de întoarcere de la Năvodari spre C., pe varianta O. a mun. C., autoturismul s-a defectat ca urmare a faptului că a trecut peste o groapă din carosabil.
Inculpatul a început să remedieze defecțiunea pe care o constatase, însă între acesta și concubina sa s-a iscat o ceartă, în urma căreia martora M. G. a hotărât să se deplaseze spre domiciliu cu un maxi-taxi, lucru pe care l-a și făcut, inculpatul rămânând să repare autoturismul.
Deși nici inculpatul și nici martora M. G. nu precizează dacă ar fi procedat la mutarea autoturismului de pe drumul public într-o parcare de lângă o vulcanizare, instanța reține că autoturismul a fost mutat într-o parcare a unei vulcanizări pentru ca inculpatul să poată remedia defecțiunea.
În jurul orei 23.00-00:00, inculpatul l-a sunat pe martorul T. M. pentru a-i cere ajutorul, în sensul de a veni să-l ia de pe Varianta O. din mun. C., însă martorul nu s-a putut deplasa întrucât consumase alcool.
Reușind într-un final să remedieze defecțiunea autoturismului, inculpatul s-a urcat la volanul acestuia și l-a condus pe varianta O. din mun. C., însă la un moment dat a observat un echipaj de poliție care se deplasa într-un autoturism de serviciu care avea în funcțiune semnalele acustice și luminoase. În acest context, inculpatul și-a continuat deplasarea și chiar a mărit viteza în încercarea de a scăpa de echipajul de poliție, s-a îndreptat spre localitatea O., unde a oprit pe .. La fața locului a ajuns și echipajul de poliție, care a procedat la verificarea zonei, depistându-l pe inculpat pe ., în imediata apropiere a locului unde a fost abandonat autoturismul. Inculpatul a declarat organelor de poliție de la fața locului faptul că nu posedă permis de conducere, că a condus autoturismul respectiv cu intenția de a ajunge la domiciliul său în . când a văzut că este urmărit de echipajul de poliție, s-a speriat și a fugit, oprind pe o stradă din localitatea O..
Susținerile inculpatului în sensul că nu posedă permis de conducere au fost confirmate prin adresa nr._/04.03.2011 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C., din care reiese că inculpatul nu figurează în evidențe cu permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a încercat să acrediteze ipoteza că nu ar fi condus autoturismul pe drumuri publice din mun. C., respectiv pe varianta O., ci doar în interiorul localității O., precizând că a condus autoturismul respectiv, după ce i-a remediat defecțiunea, în afara carosabilului, în paralel cu acesta. Instanța observă că afirmațiile inculpatului nu sunt susținute de mijloacele de probă administrate în cauză, în condițiile în care aceste susțineri au fost făcute de către inculpat abia în fața instanței de judecată, iar nu și cu ocazia audierilor din cursul urmăririi penale. Totodată, martorii C. M. și M. C. C. au precizat, în mod constant, faptul că l-au observat pe inculpat ieșind dintr-o parcare a unei vulcanizări și conducând autoturismul pe varianta O., pe carosabil, iar nu în afara acestuia (fapt care nici nu ar fi fost posibil, întrucât în exteriorul carosabilului se află conducte care transportă produs petrolier, pe o parte, sau vegetație înaltă și șanț, pe altă parte) sau pe drumuri nepublice paralele cu varianta O..
Totodată, inculpatul a precizat că a condus autoturismul respectiv pe distanță foarte scurtă, iar intenția sa era aceea de a pune la adăpost autoturismul, adică de a-l parca într-o zonă luminată. Tot declarațiile martorilor C. M. și M. C. C. sunt cele care contrazic susținerile inculpatului, în condițiile în care martorii au precizat că l-au urmărit pe inculpat pe o distanță de 4-5 km, de la locul unde l-au depistat ieșind din parcare până la locul unde au observat abandonat autoturismul pe . O.. Se mai observă că și inculpatul, prin precizările făcute organelor de poliție care l-au depistat precum și prin declarația olografă dată la 01.03.2011, a precizat că intenția sa a fost de conduce autoturismul până la domiciliul său din . abia la data de 11.09.2011 să precizeze că intenția sa era de a parca autoturismul într-o zonă sigură.
Instanța constată că afirmațiile inculpatului, reliefate mai sus, au fost făcute cu intenția fie de a înlătura angajarea răspunderii penale, fie de a diminua răspunderea penală a sa relativ la fapta pentru care a fost cercetat, motiv pentru care instanța va reține ca fiind conforme cu realitatea doar acele afirmații ale inculpatului făcute în cursul procesului penal care sunt susținute de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul F. G. I..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul F. G. I..
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului F. G. I., s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței penale recurate și, rejudecând, reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului la 6 luni (ținând seama și de practica Curții de Apel C. care, într-o cauză similară, privindu-l pe același inculpat, a aplicat o pedeapsă de 6 luni închisoare), urmând a se reține în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit. c cod penal, care nu a fost valorificată, deși s-a reținut atitudinea sinceră a acestuia, arătându-se că, raportat la limitele de pedeapsă ale infracțiunii deduse judecății, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă într-un cuantum exagerat, raportându-se doar la gradul de pericol social generic al faptei; s-a mai arătat că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri ce fac dovada faptului că inculpatului posedă cunoștințele necesare conducerii unui autoturism, întrucât a urmat cursurile unei școli de șoferi.
În recurs, inculpatul a depus la dosarul cauzei practică judiciară, respectiv o hotărâre a Curții de Apel C., prin care inculpatul F. G. I. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni ca și cea care face obiectul prezentei cauze; de asemenea, s-a mai depus în copie fișa deținătorului permisului de conducere a inculpatului, împreună cu fișa de școlarizare pentru conducerea autovehiculelor, cererea acestuia de prezentare la examen în vederea obținerii permisului de conducere, avizul psihologic, și certificatul medical.
La termenul din data 14.03.2013, inculpatul a fost audiat de către instanța de recurs, după ce i-au fost aduse la cunoștință prev. de art.70 alin.2 cod procedură penală.
Examinând sentința apelată în raport de motivele de recurs invocate și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către inculpatul F. G. I. nu este fondat, pentru următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului F. G. I. sub forma intenției directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal.
În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:
- procesul-verbal de constatare,
- procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare,
- adresa nr._/04.03.2011 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C.,
- declarațiile martorilor C. M., C. G.-C., C. M., M. C.-C. și M. G.,
- declarațiile inculpatului F. G. I..
Curtea constată că nu este întemeiată apărarea inculpatului F. G. I. (în sensul că a remediat o defecțiune a autoturismului, că a condus doar 50-60 metri de la locul unde a reparat autoturismul și că nu a încercat să se sustragă controlului rutier exercitat de poliție), raportat la procesul – verbal aflat la fila 7 d.u.p. și semnat fără obiecții de către inculpat, din care rezultă că acesta, fiind întrebat imediat după ce a fost oprit de către echipajul de poliție, a precizat că a condus autoturismul pentru a merge în . a observat autoturismul de poliție, a fugit și s-a oprit pe o stradă din localitatea O.; această situație de fapt se coroborează și cu declarațiile martorilor manea C. C. și C. M. (f. 28, 47 dosar instanță fond).
Încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpatul F. G. I. este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Astfel, fapta inculpatului F. G. I., care la data de 01.03.2011, a condus autovehiculul marca BMW cu nr. de înmatriculare 5B98250, pe varianta O. din mun.C. (. . O., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002.
Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului F. G. I. pentru fapta pentru care a fosttrimis în judecată.
În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urma a fi aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și a stabilit pentru inculpatul F. G. I. o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunii și persoanei inculpatului.
În acest sens, Curtea are în vedere limitele de pedeasă prevăzute în legea specială, gradul de pericol social al faptei pe care instanța îl apreciază ca fiind relativ ridicat, raportat la faptul că inculpatul, deși nu și-a însușit cunoștințele necesare pentru a conduce autoturisme pe drumurile publice, a înțeles să se urce la volanul unui autoturism și să-l conducă pe străzi din jud. C., pe timpul nopții, pe o distanță de peste 4 km, cu ignorarea semnalelor acustice și luminoase ale organelor de poliție plecate în urmărirea acestuia, punând astfel în pericol traficul rutier și cel pietonal, prin lipsa experienței și a cunoștințelor teoretice și reflexelor necesare conducerii autovehiculului în condiții de siguranță, mai ales cunoscând faptul că autoturismul respectiv se defectase cu puțin timp în urmă, persoana și conduita inculpatului (cunoscut cu antecedente penale care atrag starea de recidivă, faptul că inculpatul a suferit șase condamnări la pedepse cu închisoarea, are 36 de ani, are un loc de muncă, este o persoană integrată în societate, a urmat cursurile unei școli de șoferi, iar în prezenta cauză a manifestat o atitudine procesuală oscilantă, neasumându-și responsabilitatea pentru fapta săvârșită).
Faptul că inculpatul F. G. I. a fost condamnat anterior prin decizia penală nr.240/22.03.2013 a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._/212/2011, pentru o faptă similară la o pedeapsă de 6 luni închisoare, reflectă perseverența infracțională deosebit ăa inculpatului F. G. I. în comiterea unor infracțiuni de același gen și nu impune reducerea pedepsei aplicate în prezenta cauză.
Faptul că ulterior inculpatul a absolvit cursurile unei școli de șoferi auto a fost avut în vedere de către instanța de fond prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special al pedesei (1 an închisoare) și nu spre maximul special al pedepsei (5 ani închisoare).
În mod corect instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor referitoare la săvârșirea prezentei infracțiuni în stare de recidivă mare post-executorie, prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, observându-se din fișa de cazier judiciar a inculpatului că acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 738/26.04.2007 a Judecătoriei C. pentru săvârșirea unor infracțiuni intenționate – lipsire de libertate și lovire sau alte violențe - pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 10.03.2008, având un rest neexecutat de 52 de zile.
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei, singura modalitate de individualizare a executării pedepsei aplicată compatibilă cu starea de recidivă post-executorie a inculpatului fiind regimul de deținere, prevăzut de art. 57 Cod penal.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul F. G. I. împotriva sentinței penale nr.1180 din data de 09.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Conform art.192 alin. 2 cod procedură penală, inculpatul F. G. I. va fi obligat la 500 lei cheltuielile judiciare către stat.
În baza art. 189 cod procedură penală, onorariul parțial în cuantum de 50 lei pentru apărătorul din oficiu R. A. se va suporta din fondurile M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul F. G. I. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, fiul lui M. și N., născut la data de 23.11.1976 în C., CNP_ împotriva sentinței penale nr.1180 din data de 09.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Conform art.192 alin. 2 cod procedură penală, obligă pe inculpatul F. G. I. la 500 lei cheltuielile judiciare către stat.
În baza art. 189 cod procedură penală, onorariul parțial în cuantum de 50 lei pentru apărătorul din oficiu R. A. se suportă din fondurile M.J.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. D. D. I. N. V. L.
Grefier,
D. V.
Red. fond jud. D. M.
Red. dec. Jud. D.I. N.
3 ex./ 20.05.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 349/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
