Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 70/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 70/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 12740/118/2012/a4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 70/P
Ședința publică de la 4 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte – M. U.
Judecător – M. D. M.
Judecător – M. C. E.
Grefier – C. S.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – C. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL C., împotriva încheierii de ședință din data de 30 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 12, privind pe inculpații S. M., S. D. și P. G., având ca obiect înlocuire măsură preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- intimații inculpați S. M. și S. D., personal și asistați de avocat ales E. A., în substituire pentru avocat ales D. C., în baza delegației de substituire nr. 4/2013, emisă de Baroul C.;
- intimatul inculpat P. G., personal și asistat de avocat ales D. L., în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul de fond, emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 cod pr. penală, președintele completului de judecată, verifică identitatea intimatului inculpat S. M. care prezintă cartea de identitate . nr. 617.461 eliberată de SPCLEP Eforie la data de 16.02.2007, a intimatului inculpat S. D. care prezintă cartea de identitate . nr. 697.018 eliberată de SPCLEP Eforie la data de 7.03.2008 și a intimatului inculpat P. G. care prezintă cartea de identitate . nr. 702.105 eliberat de SPCLEP Eforie la data de 28.03.2008.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, critică încheierea pronunțată de instanța de fond cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 139 alin. 1 cod procedură penală. Apreciază că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea față de cei trei inculpați, nu s-au modificat, acestea subzistă și în prezent. Această măsură a fost luată de către instanță în urmă cu o lună de zile astfel încât, apreciază că, temeiurile subzistă și în prezent. Se motivează că, inculpatul S. D. este student, fiind depusă adeverință în original la dosarul cauzei și în perioada ianuarie – februarie este sesiune, împrejurare ce ar impune deplasarea și prezența acestuia la facultate. Însă, această deplasare și prezența acestui inculpat la facultate, poate fi încuviințată de către instanță, ori de câte ori este necesar și nu se impune înlocuirea acestei măsuri. În ceea ce-l privește pe inculpatul S. M. se susține că, datorită funcției acestuia, de șef mecanizare la . are contract de muncă, și se ocupă de această societate trebuind să se deplaseze pentru campania de primăvară. În ceea ce-l privește pe inculpatul P. G., se susține că starea de sănătate a inculpatului trebuie controlată periodic, motiv pentru care trebuie să i se permită să părăsească localitatea de domiciliu. Însă, și în ceea ce-i privește pe acești inculpați apreciază că, se puteau formula cereri ori de câte ori aveau nevoie, pentru ca instanța să le încuviințeze deplasarea lor în afara localității. Apreciază că, la pronunțarea acestei soluții, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni grave și că, în raport de gravitatea acuzațiilor aduse și in raport de faptul că temeiurile nu s-au modificat, aceste cereri trebuiau fi respinse.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând, să se dispună respingerea cererilor formulate de cei trei inculpați prin care solicită înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
Având cuvântul pentru intimații inculpați S. M. și S. D., avocat E. A., solicită respingerea recursului declarat de procuror ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond care este temeinică și legală. In mod corect instanța de fond a dispus această măsură, inculpații au respectat obligațiile impuse de către instanță și le vor respecta și pe viitor. Dreptul la muncă este un drept fundamental al fiecărei persoane, ocrotit de Constituția României, iar acesta nu poate fi îngrădit decât în situații excepționale, întrucât asigură oricărei persoane atât posibilitatea acumulării de cunoștințe și calificări necesare pentru a obține sau păstra un loc de muncă, cât și obținerea mijloacelor licite necesare traiului.
Având cuvântul pentru intimatul inculpat P. G., solicită respingerea recursului declarat de procuror ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond care este temeinică și legală. Apreciază că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu s-au schimbat prin faptul că, au fost audiați ceilalți coinculpați, iar din probele administrate până în prezent, nu rezultă elemente din care să rezulte faptul că inculpatul ar fi participat la săvârșirea faptei, de altfel acesta se afla la Berlin în Germania. Starea de sănătate a inculpatului P. G., trebuie controlată periodic, motiv pentru care trebuie să i se permită să părăsească localitatea de domiciliu.
Intimatul inculpat S. M. în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Intimatul inculpat S. D. în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Intimatul inculpat P. G. în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 30.01.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 12 s-a dispus în baza art. 139 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.1451 Cod procedură penală dispune înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea a inculpaților:
- S. M. - fiul lui I. și M., născut la data de 08.02.1957 în .;
- S. D. - fiul lui M. și E., născut la data de 19.04.1987 în Mun. C., jud. C.;
- P. G. - fiul lui D. și E., născu la data de 13.09.1976 în Mun. C., jud. C.
cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată.
Menține organ de supraveghere Poliția în a cărei rază teritorială locuiesc inculpații.
Menține obligațiile dispuse prin Încheierea din 05.12.2013 respectiv pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpații sunt obligați:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de cate ori sunt chemați;
- să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de coinculpați, de martori și de membrii familiilor acestora și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia;
- să nu conducă nici un vehicul.
În baza art.1451 raportat la art.145 alin.22 Cod procedură penală,
Atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor impuse, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Copia prezentei Încheieri se comunică administrației locului de deținere, inculpaților, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc inculpații, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că inculpații S. M., S. D. și P. G. în raport de circumstanțele cauzei, dar și de cele personale, au avut o conduită procesuală corectă, îndeplinindu-și până în prezent toate îndatoririle instituite în sarcina acestora.
Din adeverința nr.22 din 14.01.2013 rezultă că inculpatul S. D. este student în anul I la Facultatea de Științe ale Naturii și Agricultură din cadrul Universității Ovidius din C., împrejurare ce impune deplasarea și prezența acestuia la facultate.
Totodată, prin adeverința nr.1/17.01.2013 emisă de S.C. AGRICOLA PROD S.R.L. se evidențiază faptul că S. D. are calitatea de director comercial al acestei societăți producătoare de cereale (conform contractului individual de muncă nr.27/20.09.2011), fiind necesară deplasarea inculpatului la societăți colaboratoare în vederea încheierii de contracte având în vederea pregătirea campaniei agricole de primăvară.
La rândul său, inculpatul S. M. a depus contract de muncă nr.31/03.07.2012 și adeverința nr.2/17.01.2013 de la societatea angajatoare S.C. AGRICOLA PROD S.R.L., potrivit cărora acesta are calitatea de șef secție mecanizare, ceea ce necesită deplasarea acestuia împreună cu utilajele în zone agricole care, evident sunt situate în afara perimetrului .> Dreptul la învățătură este prevăzut în art.32 din Constituție ca făcând parte din categoria drepturilor fundamentale. Dreptul la educație este reglementat și în norme internaționale, respectiv în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (în cadrul Protocolului I, alineatul 2), în cadrul Tratatului de la Lisabona (Titlul XII –
Educația, formarea profesională, tineretul și sportul), în cadrul Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (articolul 14 – Dreptul la educație), fiind evident că nevoia de ocrotire a acestui drept a fost determinată de faptul că procesul de învățare și dobândire de aptitudini a devenit una din condițiile esențiale pentru a obține/păstra un loc de muncă.
Dreptul la muncă este un drept fundamental al fiecărei persoane, ocrotit atât prin art.41 din Constituția României potrivit căruia „dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă”, cât și prin art.6 din Pactul internațional relativ la drepturile economice, sociale și culturale.
Aceste drepturi prezentate anterior nu pot fi îngrădite decât în situații excepționale, întrucât asigură oricărei persoane atât posibilitatea acumulării de cunoștințe și calificări necesare pentru a obține sau păstra un loc de muncă, cât și obținerea mijloacelor licite necesare traiului.
În același raționament deplasarea inculpatului S. D. pentru a participa la cursuri/examene în cadrul facultății pe care o urmează, cât și deplasarea inculpaților S. D. și S. M. în interes de serviciu pe teritoriul României nu ar putea impieta cu nimic desfășurarea cercetării judecătorești, atât timp cât aceștia au avut o conduită procesuală corectă până în prezent, astfel cum rezultă din adresele emise de organul desemnat cu supravegherea inculpaților potrivit cărora cei doi își îndeplinesc obligațiile instituite de judecător.
Referitor la inculpatul P. G., acesta a fost diagnosticat în Penitenciarul Poarta Albă cu „tuberculoză pulmonară”, în perioada arestului preventiv fiind izolat și internat în Penitenciarul Spital Târgu Ocna. Este necesară deplasarea acestuia în afara localității de domiciliu, la instituții medicale specializate în afecțiuni pulmonare contagioase pentru monitorizarea stării de sănătate, fiind de notorietate că la nivelul județului există numai Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie în municipiul C..
Ori, statul trebuie să ocrotească sănătatea cetățenilor și să asigure sănătatea publică, potrivit art.34 din Constituție.
Nefiind indicii că inculpatul P. G. s-ar sustrage de la îndeplinirea obligațiilor impuse de instanță și nici că ar pune piedici desfășurării cercetării judecătorești, tribunalul a constatat că este necesară deplasarea sa în afara ariei localității în care locuiește.
Împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 12 a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul C., care a criticat greșita aplicare a dispozițiilor art. 139 alin. 1 C. pr. pen., apreciind că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat aplicarea acestei măsuri preventive, ceea ce justifică respingerea cererilor inculpaților de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 3 C. Pr. P.., curtea constată că recursul formulat de P. de pe lângă Tribunalul C. este nefondat.
Prin rechizitoriul nr.1458/P/2012 din 05.11.2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților S. M., S. D., SLOVINSCHI B. și P. G. pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 C. pen. raportat la art.174 alin.1 C. pen. si art.175 alin.1 lit. i C. pen. cu aplic art. 41 alin. 2 cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 și 2 cod penal.
S-a reținut că faptele inculpatului S. M. care la data de 30.09.2012, ar fi acționat cu intenție indirectă de a ucide, agresând prin folosire ca agent vulnerant un autoturism de teren împotriva unui motociclist – pe I. FRANCESCO L., apoi de a lovi repetat în zone letale, cu arme albe, victimele ALDEȘ I. C. ȘI ALDEȘ C. MERY, punându-i pe aceștia și în pericol iminent de a fi călcați de mașini pe DN 39 A, pe raza corn. T., când încercau să fugă de agresiune dar au fost loviți/dezechilibrați și doborâți de pe motocicletele cu care încercau să părăsească locul agresiunii, ocazie cu care a avut și manifestări triviale, neconforme cu noțiunea de bune moravuri, provocând scandal public grav, acte și activități subsumate aceleiași rezoluții infracționale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor cu intenție indirectă în formă continuată - art. 174-175 lit.i c.pen cu aplic art. 41 alin 2 c.penal- (3 victime vizate) și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice în formă agravată - art. 321 alin 1 și 2 Cod penal, cu reținerea art. 33 lit.a și b c.penal.
Faptele inculpaților S. D., SLOVINSCHI B. și P. G. de a agresa în mod repetat, prin lovire în zone vitale, cu arme albe și lovituri de pumn și picior, pe victima BEGHIM OZDER, precum și de a-1 pune pe victima A. M. în pericol iminent de a fi călcat de mașini pe DN 39 A, pe raza corn. T., când acesta încerca să fugă de agresiune, dar a fost lovit/dezechilibrat și doborât de pe motocicleta cu care încerca să părăsească locul agresiunii, ocazie cu care au avut și manifestări triviale, neconforme cu noțiunea de bune moravuri, provocând scandal public grav, acte și activități subsumate aceleiași rezoluții infracționale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor cu intenție indirectă în formă continuată - art. 174-175 lit.i c.pen cu aplic art. 41 alin 2 c.penal- (celelalte 2 victime vizate) și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice în formă agravată - art. 321 alin 1 și 2 cenal, cu reținerea art. 33 lit a și b cod penal.
Inculpații au fost arestați preventiv în faza de urmărire penală prin încheierea nr.163 din 09.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._/118/2012.
Prin încheierea de ședință din data de 05.12.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților S. M.; S. D.; SLOVINSCHI B.; P. G. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiesc – loc.T., jud. C. - fără încuviințarea instanței de judecată.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de cate ori sunt chemați;
- să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de coinculpați, de martori și de membrii familiilor acestora și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia;
- să nu conducă nici un vehicul.
Curtea constată că începând cu data de 05.12.2012 inculpații S. D., S. M. și P. G. au fost supuși unei măsuri preventive restrictive de drepturi, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pe care au respectat-o în mod consecvent, astfel cum rezultă din relațiile date de Postul de Poliția T..
Potrivit art. 136 alin. 8 C. Pr. P.., la alegerea oricărei măsuri preventive se ține seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Prin instituirea unei măsuri preventive trebuie să se urmărească atingerea unuia dintre scopurile prevăzute în art. 136 alin. 1 C. Pr. P.., respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei, luarea unei măsuri preventive reprezentând o situație de excepție, dat fiind că se aduce atingere unor drepturi fundamnetale ale omului.
Potrivit art. 2 paragraful 3 din Protocolul nr. 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale dreptul la libera circulație nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Așadar, orice măsură privativă sau restrictivă de libertate trebuie particularizată în raport cu împrejurările cauzei, complexitatea activității de urmărire penală și persoana celui bănuit de comiterea unei infracțiuni, pentru ca acesta să nu reprezinte un abuz din partea organului judiciar și nici o abatere de la scopul prevăzut de lege.
Curtea constată că prin soluția pronunțată de prima instanță situația juridică a inculpaților, din perspectiva restrângerii drepturilor indivuduale, a suferit modificări doar din punct de vedere al extinderii ariei teritoriale în care aceștia se pot deplasa. Se observă că prima instanță a instituit în sarcina inculpaților aceleași obligații pe care le aveau și în perioada măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, controlul cărora le sunt supuși inculpații fiind menținut în totalitate și pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Având în vedere modificarea concretă produsă prin înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, curtea apreciază că actuala măsură preventivă instituită în sarcina inculpaților este de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Stadiul procesual actual, datele personale ale inculpaților, precum și necesitățile actuale ale inculpaților justifică reaprecierea măsurii preventive, chiar dacă de la data instituirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea nu a trecut o durata de timp semnificativă.
Inculpații S. D. și S. M. au dovedit că sunt angajați în cadrul .. T., societate cu specific agricol, care urmează a fi implicată în lucrările agricole de primăvară, ceea ce presupune deplasarea angajaților săi și în afara razei teritoriale a comunei T.. Pentru inculpatul S. D. se observă că este student al Universității Ovidius din C. - Facultatea de Științe ale Naturii și Agricultură, ceea ce va justifica deplasări cel puțin pentru susținerea examenelor.
Inculpatul P. G. a fost diagnosticat cu tuberculoză pulmonară, având nevoie să se deplaseze în afara localității de domiciliu pentru verificarea stării de sănătate, întrucât în . unități medicale specializate în tratarea acestei afecțiuni.
De asemenea, curtea are în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, faptul că aceștia au o locuință stabilă, o viață de familie organizată, sunt căsătoriți, nu sunt recidiviști, fiind la primul conflict cu legea penală.
Este adevărat că inculpații s-ar fi putut deplasa în afara localității T. și pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, în măsura în care primeau încuviințarea instanței, însă circumstanțele concrete ale cauzei, datele personale ale inculpaților, faptul că au fost deja audiați de prima instanță determină curtea să concluzioneze că soluția primei instanțe a realizat o adaptare corespunzătoare a măsurii preventive față de scopul ce trebuie urmărit prin instituirea unei măsuri preventive restrictive de drepturi. D. argumentul singular privind gravitatea faptelor nu poate justifica menținerea în continuare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, în condițiile în care conduita inculpaților din perioada cât s-au aflat în libertate permite aprecierea că buna desfășurare a procesului penal nu va fi afectată prin posibilitatea dată inculpaților de a se deplasa la nivelul întregii țării, ținând seama și limita teritorială redusă a comunei T., ce determina o restrângere importantă a dreptului la circulație al inculpaților, care nu mai era proporțională circumstanțelor cauzei.
În consecință, curtea apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță a procedat la înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara pentru inculpații S. D., S. M. și P. G., criticile procurorului fiind neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. Pr. P.. curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 12.
În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. P.. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. Pr. P.. respinge ca nefondat recursul formulat de P. DE PE L. TRIBUNALUL C. împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 12.
În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. P.. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. U. M. D. M. M. C. E.
Grefier,
C. S.
Jud. fond. I.C. S.
Red. Dec. Jud. M.D. M.
2 ex./07.02.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 428/2013.... → |
|---|
