Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 607/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 607/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 27312/212/2012/a9
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 607/2013
Ședința publică de la 13 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător D. M.
Judecător D. I. N.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. – a fost reprezentat prin procuror – A. V.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații I. M. – fiul lui R. și A., născut la data de 15.12.1991 deținut în Penitenciarul Poarta Albă, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 175 al. 1 lit. i Cod penal, lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice art. 321 al. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal și I. A. – fiul lui M. și D., născut la data de 16.10.1985, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 175 al. 1 lit. i Cod penal, lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice art. 321 al. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, împotriva încheierii din data de 11.09.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ 12, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.art.297 al.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat I. M., în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales B. Z. S., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar și recurentul inculpat I. A., în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales Calaigii S., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-art.181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală..
Având cuvântul pentru recurentul – inculpat I. Menderiș, avocat B. Z. S. solicită a se avea în vedere situația specifică a cauzei, determinată de faptul că, inițial, cercetarea judecătorească a început la Judecătoria C., după care s-a considerat că cele descoperite în cursul cercetării judecătorești au o gravitate sporită, dosarul fiind declinat spre competență soluționare Tribunalului C..
În cursul efectuării cercetării judecătorești la instanța de fond au fost audiați o . martori și, la un moment dat s-a propus extinderea urmăririi penale, lucru care s-a și întâmplat la data de 2 septembrie, când s-a dispus extinderea cercetărilor și față de acele persoane sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Judecătorul fondului a considerat că acele declarații date în cursul cercetării judecătorești nu au fost sincere procedând în maniera descrisă anterior.
În opinia sa, instanța de recurs trebuie să fie extrem de obiectivă cu privire la actele și lucrările dosarului și să deceleze care sunt aspectele care duc la o schimbare a situației de fapt și dacă declarațiile date sub prestare de jurământ, precum și alte acte tind să conducă la o cu totul altă concluzie.
În atare situație, consideră că instanța poate să constate ca fiind încetată de drept măsura arestării preventive și poate dispune luarea uneia dintre măsurile preventive mai puțin restrictive de libertate.
Având cuvântul pentru recurentul – inculpat I. A., avocat Calaigii S. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Susține că dacă la momentul inițial, temeiul arestării,cel prev de art. 148 alin .1lit f cod procedură penală, a fost justificat, la acest moment procesual, având în vedere și durata mare în timp a măsurii arestării preventive, pericolul concret pentru ordinea publică nu mai subzistă.
Consideră că prima instanță a reținut în mod nejustificat și temeiul prev. de art.148 lit. b cod procedură penală, doar pentru faptul că martorii și-au modificat declarațiile, însă nu s-a făcut dovada că aceștia ar fi fost influențați în acest sens sau că s-ar fi denaturat probatoriile.
Mai mult decât atât, se observă că, inițial, Judecătoria C. a fost sesizată pentru infracțiunea prev. de art.182 cod penal, iar ulterior s-a schimbat încadrarea juridică a faptei în tentativă la omor, fiind declinată cauza în favoarea Tribunalului C., care a reluat cercetarea judecătorească, însă, în ceea ce privește administrarea probatoriilor, până la acest moment nu s-au lămurit aspectele ce țin de leziunile provocate victimei, pentru a se stabili în mod corect încadrarea juridică, prima instanță prorogând pronunțarea asupra cererii inculpatului de avizare a actelor medicale existente la dosar.
Față de toate aceste considerente, ținând seama și de împrejurarea că în perioada de 10 luni de arest preventiv s-a diminuat rezonanța socială negativă a faptei, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de inculpații I. Menderiș și I. A. și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Urmează a se avea în vedere că faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată prezintă o gravitate deosebită, indiferente de încadrarea juridică dată acestora. Mai mult decât atât, inculpații nu se află la primul conflict cu legea penală, impunându-se judecarea acestora în continuare în stare de arest preventiv în vederea bunei desfășurări a procesului penal.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere că faptele au fost comise noaptea, în loc public, în circumstanțe agravante, s-a pus în primejdie viața unei persoane - fiind lezate importante valori sociale ocrotite de legiuitor.
În ultimul cuvânt, recurentul – inculpat I. Menderiș arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
În ultimul cuvânt, recurentul – inculpat I. A. arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 11.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12 s-a dispus în baza art. 3002 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților I. MENDERIȘ și I. A..
A fost respinsă cererea inculpatului I. A. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea în care locuiește, prev. de art. 145 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților I. Menderiș și I. A., și respectiv menținerea acestei măsuri, subzistă și la actualul moment procesual, atât în privința probelor și indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale unor infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată, pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, cât și în privința existenței cazurilor prevăzute de art. 148 lit. b) și f) C.p.p.
Probele și indiciile temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat constau în esență în constatările medico-legale privind leziunile de violență constatate pe corpul părții vătămate și consecințele acestora, constatările privind modul activ de producere al leziunilor de violență –în acest sens sunt concluziile raportului de expertiză medico –legală, ce urmează a fi verificate prin administrarea de probe –mijloacele de probă care îi plasează pe inculpați la locul incidentului soldat cu vătămarea lui B. C., mijloacele de probă care indică existența și folosirea unor corpuri contondente pentru lovirea părții vătămate.
În ce privește aspectul că unii martori care au indicat în cursul urmăriri penale aceste elemente de fapt au revenit asupra declarațiilor în cursul judecății, tribunalul reține că acesta nu este de natură a înlătura temeiul expus, câtă vreme nu s-au verificat condițiile care să permită instanței a stabili cu certitudine realitatea/nerealitatea relatărilor din declarațiile date în cursul procesului, spre a înlătura unele sau altele dintre aceste mijloace de probă . Conform art. 62 alin 2 Cod procedură penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face…în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Prin urmare, potrivit acestui text, aprecierea realității conținutului declarațiilor date de martori în cursul urmăririi penale și judecății se va face cu ocazia deliberării asupra fondului cauzei, până atunci mijloacele de probă administrate (cu precădere în cursul urmăririi penale) având aparența de mijloace de probă administrate legal și reflectând adevărul, iar din conținutul lor rezultând date și indicii de săvârșire a faptei de către cei doi inculpați.
Astfel, chiar în condițiile existenței la acest moment a unor mijloace de probă administrate în cursul judecății care tind către infirmarea acuzației față de inculpați, mijloacele de probă din cursul urmăririi penale sunt valide până la pronunțarea asupra fondului și, în raport de conținutul lor, au aptitudinea de a forma unui observator obiectiv presupunerea rezonabilă că inculpații I. A. și I. Menderiș au participat în calitate de autori sau eventual complici la provocarea leziunilor părții vătămate B. C., precum și că au participat la provocarea unui scandal public încadrabil în dispozițiile art. 321 alin 1 Cod penal .
Sub acest aspect, este nerelevant pentru analizarea măsurii preventive dacă fapta materială împotriva lui B. C. va primi în final una sau alta dintre încadrările juridice, câtă vreme oricare din aceste încadrări este de natură a justifica măsura arestării preventive.
Ambele infracțiuni pentru care sunt judecați inculpații sunt pedepsibile cu închisoare mai mare de 4 ani .
În ce privește existența cazului prevăzut de art. 148 lit b) Cod procedură penală, temei ce poate fi reținut în condițiile în care a survenit în cursul procesului, ulterior momentului inițial al arestării preventive, acesta este conturat de conținutul declarațiilor martorilor în cursul judecății, care cuprind amănunte de natură a contura presupunerea rezonabilă că au fost influențate în favoarea inculpaților.
De asemenea tribunalul a reținut că datele, în sensul că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, constau în consecințele legale pe care le-ar suporta inculpații în cazul în care s-ar constata vinovăția lor, conștientizate de aceștia, precum și în relația de cunoștință a inculpaților cu mai mulți martori, toate acestea conturând intenția și posibilitatea inculpaților de a încerca influențarea declarațiilor martorilor din cauză –esențiale pentru stabilirea situației reale de fapt –și impunând luarea unei măsuri preventive apte de a preîntâmpina o astfel de situație.
În ce privește cazul prevăzut de art. 148 lit f) cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat –potrivit actualei încadrări juridice - este închisoarea mai mare de 4 ani, și de asemenea pedeapsa pentru infracțiunea prev de art. 321 Cod penal este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele și împrejurările de fapt reținute –grup mare de persoane, atac cu obiecte contondente, noaptea, loc public - la caracterul vindicativ al faptelor, la urmările cauzate, constând în acte materiale prin care s-a pus în primejdie viata unei persoane precum și rămânerea cu o infirmitate accentuată definitivă, la valorile sociale lezate, având ca obiect viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei, violența sub imperiul căreia sunt indicii că au acționat inculpații, la starea de tulburare provocată în comunitatea în care s-au petrecut faptele.
Potrivit art. 136 alin 1 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive este, printre altele, acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal .
Dezideratul bunei desfășurări a procesului penal include și faptul ca judecata cauzei să se realizeze cu celeritate, ca mijloacele de probă să se administreze în condiții care să asigure aflarea adevărului, ca prin măsurile procesuale luate să se asigure prevenirea eventualei denaturări a unor mijloace de probă, care ar zădărnici sau ar îngreuna aflarea adevărului și pronunțarea unei hotărâri temeinice .
Din perspectiva art. 136 c.p.p., tribunalul a apreciat că la acest moment procesual singura măsură aptă să garanteze desfășurarea în bune condiții a judecății, este menținerea arestării preventive a celor doi inculpați, conform considerentelor de mai sus.
Față de aceste considerente, cererea inculpatului I. A. de a se înlocui această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește este nefondată, deoarece această din urmă măsură nu este aptă, în actualul stadiu procesual, pentru a asigura scopul măsurilor preventive, preîntâmpinarea punerii de acord a persoanelor ce vor fi audiate în privința declarațiilor pe care le vor da, având în vedere apărările formulate de aceștia în cursul urmăririi penale și declarațiile date anterior în cursul judecății, precum și modificarea declarațiilor unor martori în cursul judecății, această din urmă situație urmând a fi analizată în contextul extinderii procesului penal cu privire la alte persoane .
Împotriva încheierii de ședință din data de 11.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12 au declarat recurs inculpații I. Menderiș și I. A., care au solicitat revocarea măsurii arestării preventive sau, în subsidiar, înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pentru motivele indicate în practicaua deciziei.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate de recurenți și din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., curtea constată că recursurile formulate de inculpații I. Menderiș și I. A. sunt nefondate.
Inculpații I. Menderiș și I. A. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.20 Cod.pen. rap. la art.175 alin.1 lit.i Cod.pen., art.180 alin.2 Cod.pen. și 321 alin.1 Cod.pen. toate cu aplicarea art.75 lit.a Cod.pen. și art.33 lit.a Cod.pen.
În sarcina acestora s-a reținut că la data de 29.10.2012, împreună și cu inculpatul A. Cudret și alte persoane rămase neidentificate, au agresat părțile vătămate B. C. și S. C., cauzându-le leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale pentru partea vătămată B. C., căreia i-a fost pusă viața în primejdie, rămânând cu infirmitate fizică prin pierdere de substanță osoasă postcraniectomie de necesitate și respectiv 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru partea vătămată S. C..
Pe parcursul judecății, instanța trebuie să verifice, în temeiul art. 3002 C. pr. pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, având posibilitatea de a menține arestarea preventivă a inculpatului, potrivit art. 160b alin. 3 C. pr. pen., atunci când temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Curtea constată că în mod corect s-a apreciat în sensul subzistenței temeiurilor inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive, atât din perspectiv art. 143 C. pr.pen., cât și al incidenței cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen.
Inculpații au susținut că au intervenit modificări ale temeiurilor inițiale, invocând declarațiile unor martori care îi disculpă pe inculpați.
Curtea constată că anterioara menținere a arestării preventive a inculpaților I. Menderiș și I. A. s-a dispus prin încheierea din data de 31.07.2013. După acest termen în dosarul cauzei a mai fost audiat martorul R. A., care a avut calitatea de martor asistent la recunoașterea efectuată de martorul S. C. A..
Curtea observă că mijloacele de probă administrate după ultima dispoziție de menținere a măsurii arestării preventive nu aduc elemente noi care să determine o reconsiderare importantă a stării de fapt, din perspectiva indiciilor temeinice de comitere a faptei. De altfel, din încheierea recurată rezultă că se face trimitere la mijloace de probă existente și la termenul din 31.07.2013, când s-a dispus anterioara menținere a măsurii arestării preventive, așa încât nu suntem în prezența unor date noi intervenite după ultima menținere a măsurii arestării preventive, ci prima instanța face o evaluare a datelor preexistente. Chiar și inculpații I. Menderiș și I. A. invocă mijloace de probă care sunt anterioare datei de 31.07.2013.
În aceste condiții, curtea constată că în mod întemeiat prima instanță a reținut menținerea temeiurilor care au determinat anterior menținerea măsurii arestării preventive, în condițiile în care în mod obiectiv nu au intervenit date noi care să justifice o reapreciere a indiciilor temeinice privind implicarea inculpaților în agresarea părților vătămate. Nu este admisibil ca instanța să reaprecieze mijloace de probă existente la momentul anterioarei mențineri a aretării preventive, măsură menținută și de instanța de recurs, pentru a ajunge la concluzia schimbării temeiurilor aretării preventive. Schimbarea temeiurilor, din perspectiva art. 143 alin. 1 C. pr. pen., impune apariția unor date noi după momentul anterioarei mențineri a măsurii arestării preventive pentru a se considera incidente dispozițiile art. 139 alin. 1 C. pr.pen., însă această condiție nu este realizată în cauză, astfel că în mod corect prima instanță a reținut că se mențin temeiurile arestării preventive a inculpaților I. Menderiș și I. A..
Făcând trimitere la mijloacele de probă administrate anterior în cauză, se constată că, într-adevăr, erau elemente care susțină și apărarea inculpaților privind lipsa lor de vinovăție, însă aceste date au fost evaluate anterior de instanță, ajungându-se la concluzia că nu sunt în măsură să înlăture suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis faptele deduse judecății, iar după acest moment procesual nu au intervenit elemente noi care să determine o altă concluzie, din perspectiva art. 143 alin. 1 C. pr. pen.
În concluzie, probațiunea administrată în cauză, analizată în mod global, evidențiază în continuare existența în continuare unor indicii temeinice de comitere a faptelor imputate inculpaților I. Menderiș și I. A., în sensul art. 143 C. pr. pen. în referire la art. 681 C. pr.pen., care justifică menținerea măsurii arestării preventive.
În egală măsură, nu au apărut elemente noi nici din perspectiva cazurilor prev. de art. 148 alin. 1 lit. b,f C. pr. pen. Cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. b C. pr. pen., reținut ca urmare a revenirii martorilor asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, care contura presupunerea că aceștia au fost influențați să dea declarații favorabile inculpaților, își păstrează actualitatea, în condițiile în care cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, urmând a fi audiați mai mulți martori, iar interesul general al prezervării probatoriului, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, prevalează în fața interesului particular al inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate.
Curtea reține incident și cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru parte din infracțiunile de a căror comitere sunt bănuiți inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică este reținut de instanță pe baza circumstanțelor reale de comitere a faptelor și a datelor personale ale inculpaților, toate aceste date reflectând periculozitatea generată pentru societate prin eventuala punere în libertate a inculpaților. Inculpații sunt acuzați că au agresat mai multe persoane, în loc public, prin folosirea de diverse corpuri contondente, împreună și cu alte persoane, conflictul creat relevând violența crescută a celor implicați. Acest mod de acțiune este în măsură să creeze un serios sentiment de insecuritate pentru societate, dat fiind că se produce o temere membrilor societății, cărora le-ar putea fi pusă în pericol, integritatea corporală, sănătatea ori chiar viața în spațiul public, care ar trebuie să reprezinte un mediu unde orice persoană să se poată manifesta în mod liber, în limitele legii și moralei, fără teamă că ar putea fi victima unor agresiuni fizice.
Astfel, natura infracțiunilor de tentativa de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri, pentru care sunt cercetați inculpații, circumstanțele reale de comitere a faptelor comiterii acestora, persoana inculpaților relevă necesitatea cercetării inculpaților în stare de arest preventiv. Referitor la persoana inculpaților, se constată că aceștia nu se află la primul conflict cu legea penală (ambilor inculpați le-a fost aplicată în anul 2010 sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.6 din Legea nr.298/2005 rap. la art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a și i Cod.pen. și art.4 din Legea nr.289/2005, art.243 alin.1 Cod.pen., iar inculpatul I. Menderiș a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării prin sentința penală nr.492/13.04.2012 a Judecătoriei C. ), nu au locuri de muncă, inculpatul I. A. este neșcolarizat, iar inculpatul I. Menderiș are 3 clase, astfel că persoana inculpaților și nivelul redus de instrucție nu oferă garanții că prin punerea în libertate a acestora s-au putea atinge scopul măsurilor preventive.
În condițiile în care temeiurile inițiale avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive se mențin nemodificate, în considerarea evitării unor posibile încercări de influențare a probatoriului, a pericolului concret produs prin punerea în libertate a inculpaților, ținând seama de stadiul procesual actual, când cercetarea judecătorească nu este finalizată, este întemeiată soluția primei instanțe de menținere a măsurii arestării preventive, nefiind îndeplinite cerințele art. 139 alin. 1,2 C. pr. pen. pentru a se dispune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsură preventivă restrictivă de libertate.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații I. Menderiș și I. A. împotriva încheierii de ședință din data de 11.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală inculpații I. Menderiș și I. A. vor fi obligați la plata a câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții-inculpați I. MENDERIȘ n.15.12.1991 și I. A. n.16.10.1985, împotriva încheierii de ședință din data de 11.09.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurenții-inculpați la plata a câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.09.2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
A. I. M. D. .M. D. I. N.
Grefier,
A. B.
Jud. fond: I. R.
Red.dec: jud. M D M.
2 ex./ 23.09.2013
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 511/2013.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
