Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 377/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 377/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 186/36/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.377/P
Ședința publică din data de 09 mai 2013
Completul de judecată compus din:
Președinte – C. D.
Judecător – D. I. N.
Judecător – V. L.
Grefier – D. V.
Ministerul Public a fost reprezentat prin Procuror – C. T.
S-a luat în examinare recursurile formulate de către făptuitorii A. C. – domiciliat în C., . nr.67, ., jud. C. și S. S. – domiciliată în C., ., jud. C., împotriva sentinței penale nr.1248 din data de 19.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, având ca obiect plângerea formulată de petentul U. Națională a Barourilor din România, Baroul C. împotriva rezoluției nr. 896/P/2009 din data de 19.03.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., menținută prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. nr.129/II/2/2010.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurenților făptuitori A. C. și S. S., a intimatei petente U. Națională a Barourilor din România – Baroul C. și a intimaților făptuitori B. Ș., S. P., C. C., D. V. G., E. M., I. S. I., M. E., M. G., N. C. și F. P..
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp. art.176 – 181 cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții făptuitorilor au depus la dosar cereri de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare vizând interpretarea art.50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
Curtea acordă cuvântul asupra cererilor de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare vizând interpretarea art.50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, formulate de recurenții făptuitori, precum și asupra admisibilității recursurilor declarate de aceștia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ambelor cereri de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare vizând interpretarea art.50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, urmând a se constata că există jurisprudență în materie, iar dreptul intern reglementează fără echivoc situația expusă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, solicită admiterea acesteia și, pe cale de consecință, respingerea ca inadmisibile a recursurilor declarate de făptuitorii A. C. și S. S., calea de atac fiind declarată împotriva unei hotărâri definitive în primă instanță.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr.1248 din data de 19.10.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
„Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de către intimatul A. C..
În baza art.2781 alin.8 lit.b C.p.p. admite plângerea formulată de petentul U. Națională a Barourilor din România, Baroul C. împotriva rezoluției nr. 896/P/2009 din data de 19.03.2012 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel C. menținută prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. nr.129/II/2/2010
Desființează rezoluția nr.896/P/2009 din data de 19.03.2010 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel C., menținută prin rezoluția Procurorului General a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. nr.129/II/2/2010 și dispune trimiterea cauzei procurorului în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.25 din Lg51/1995 rap la art.281 C.pen., față de A. C., B. Ș., C. C., D. V. G., E. M., F. P., I. S. I., M. E., M. G., N. C., S. S., S. P..”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1108/P/2008 din data de 27.04.2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P. B. și S. L., pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără dreapt a unei profesii prev. de art.25 din Lg 51/1995 rap. la art.281 C.pen. Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în favoarea Perchetului de pe lângă Judecătoria C. pentru efectuarea de crecetări pentru aceleași fapte față de persoanele care figurează înscrise în Strctura B. și își desfășoară activitatea pe raza municipiului C.
În urma cerectărilor s-a dispus de către procurer neînceperea urmăririi penale față de A. C., F. P., B. Ș., C. C., D. V. G., E. M., I. S. I., M. E., M. G., N. C., S. S., S. P. pentru infracțiunea de exercitare a unei profesii fără dreapt prev. de art.25 din Lg 51/1995 rap. la art.281 C.pen, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii mai sus menționate.
Instanța constată că în conformitate cu art.1 alin.2 din Lg.51/1995, ,,profesia de avocat se exercită numai de către avocații înscriși în tabloul Barourilor din România denumită UNBR. La alin.3 se prevăd următoarele: Constituirea și funcționarea de barouri în afara UNBR sunt interzise. Actele de constituire și înregistrare ale acestora sunt nule de drept.
De asemena, potrivit art.25 din Lg.51/1995 exercitarea oricărei activități de asistență juridică specifică profesiei de avocat și prev. de art.3 de către o persoană fizică sai juridică nu are calitatea de avocat înscris într-un barou și pe tabloul avocaților acelui barou constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.
În legătură cu ,,baroul” din care au facut parte intimații, instanța de fond a reținut:
Prin încheierea nr.31/A/05.08.2002 Judecătoria D. a recunoscut personalitatea Juridică a Asociației de Binefacere ,,Bonis P.” și a dispus înscrierea acesteia în registrul special al asociațiilor și fundațiilor.
Împotriva acestei încheieri s-a declarat recurs în anulare, de către procurorul general cerând ca aceasta să fie reformată pentru încălcarea esențială a legii, în sensul că soluția Judecătoriei D. a fost pronunțată cu violarea dispozițiilor art.1, art.6 alin.3 litb și art.7 alin.2 din OG 26/2000, în sensul că înscrierea asociației nu putea fi dispusă de vreme ce o astfel de entitate prezenta scopuri patrimoniale.
Totodată s-a arătat că prin validarea statutului și actului constitutiv al asociației, se recunoaște acesteia dreptul de a înființa barouri și a organiza practicarea avocaturii cu încălcarea dispozițiilor lg.51/1995.
Prin decizia nr.321/12.03.2004 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.48 alin.1 teza 1 și art.57 alin 1 și 4 din LG.51/1995, excepție ridicată de filiala Băilești-Gorj a Asociației Figaro P. .
Prin sentința civilă nr.281/2003 a jud.D. s-a dispus dizolvarea Asociației de Binefacere ,,Bonis P., definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei civile nr.583/2003 a Tribunalului Hunedoara, iar prin sent.civ nr.51/2004 s-a dispus dizolvarea Filialei Băilești Gorj a Asociației ,,Figaro P.” A. I..
Prin urmare, instanțele de judecată au dispus definitiv și irevocabil dizolvarea asociațiilor și a filialelor înființate de numitul P. B. ce aveau ca obiect printre altele activități specifice profesiei de avocat.
Analizând dispozițiile legii nr.51/1995 constatăm că la data de 23.06.2004 a fost pubicată în M.Oficial legea nr.255/2004 care prin art.1 pct.68 a modificat dispozițiile art.82 din lg.51/1995, în sensul că:
Persoanele care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviințate prin hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultanță, reprezentare sau asistență juridică, în orice domenii, își încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activități constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii.
De asemenea – cu aceeași dată încetează de drept efectele oricărui act normatov, administrative sau jurisdicțional prin care au fost recunoscute și încuviințate activități de consultanță, reprezentare și asistență juridică contrare dispozițiilor legii.
Pe de altă parte UNBR și barourile reprezintă structurile naționale și teritoriale ale ordinului avocaților din România, compus din avocații care u dobândit această calitate în conformitate du dispozițiile legii 51/1995
Aceste considerente se sprijină pe analiza realizată de către Curtea Constituțională în decizia nr.88/2005 prin care a statuat avocatura ca serviciu public, care este organizată și funcționează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat și funcționând după reguli stabilite de lege.
Mai mult de atât, Curtea Constituțională a mai arătat că opțiunea legiuitorului, la momentul adoptării legii 255/2004 a fost de asigura o asistență juridică calificată iar cei ce doresc s practice această profesie sunt datori să respecte legea și să accepte regulile impuse de aceasta. Tocmai acesta fiind motivul pentru care condițiile de organizare și exercitare a profesiei de avocat sunt prevăzute de către o lege specială.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că activitatea de avocat nu poate fi exercitată decât în condițiile Legii nr.51/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.255/2004, nefiind posibilă înființarea de barouri paralele.
În aceste condiții, față de actele premergătoare efectuate în acuză, inclusiv din declarațiile intimaților care au precizat că au desfășurat activități specifice de avocat, s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de exercitare a unei profesii fără drept prev. de art.25 din Lg 51/1995 rap. la art.281 C.pen.
De asemenea, având în vedere cele anterior menționate instanța nu poate reține susținerea procurorului potrivit căruia intimații nu au acționat cu intenție directă, având convingerea că fac parte dintr-un barou legal constituit, câtă vreme toți aceștia au studii juridice, au avut cunoștință de recursul în anulare admis precum și de dizolvarea Asociației în baza căreia își desfășurau activitatea, continuând să desfășoare activități specifice profesiei de avocat.
În legătură cu săvârșirea infracțiunii de exercitare exercitare a unei profesii fără drept prev. de art.25 din Lg 51/1995 rap. la art.281 C.pen., s-a apreciat necesară reaudierea intimaților, identificarea și audierea persoanelor față de care au fost încheiate contracte de asistență juridică sau reprezentare de către intimați în conditiile în care legalitatea procesului penal presupune, se va proceda la administrarea oricaror mijloace de proba pentru justa solutionare a cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimații A. C. și S. S., aceștia solicitând casarea sentinței pronunțată de către instanța de fond și, rejudecând, să se dispună respingerea plângerii Baroului C. ca netemeinică și nelegală și menținerea rezoluției procurorului atacată, intimații solicitând sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare vizând interpretarea art.50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
În recurs, recurenții au depus la dosar în copie decizia penală nr.381/22.02.2012 a Curții de Apel București.
La termenul de judecată din data de09.05.2013, Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursurilor formulate de către recurenții A. C. și S. S..
Examinând recursurile formulate de către A. C. și S. S. în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
1.Cu privire la solicitarea recurenților A. C. și S. S. sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare vizând interpretarea art.50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
Art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede „dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune”.
Curtea reține din pct.12 al Notei de Informare cu privire la efectuarea trimiterilor preliminare de către instanțele naționale (2009/C 297/01) că „o instanță ale cărei hotărâri nu pot face obiectulu unei căi de atac interne este obligată, în principiu, să sesizeze Curtea (n.r. Curtea de Justiție a Uniunii Europene) cu o astfel de întrebare, cu excepția cazului în care există deja o jurisprudență în materia respectivă (iar în contextul eventual nou nu există nici o îndoială reală cu privire la posibilitatea de a aplica această jurisprudență) sau a cazului în care interpretarea corectă ce trebuie dată normei de drept în cauză este evidentă.”
Curtea constată că interpretarea art.50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene care prevede că „dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune” este evidentă, că există deja o jurisprudență în această materie.
Se constată că autoritatea de lucru judecat este prevăzută în art.10 alin.(1) lit.j) cod procedură penală ca un caz în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată, această apărarea a intimaților urmând a fi examinată în cursul urmăririi penale, respectiv în cursul judecății în situația în care procurorul de caz va dispune trimiterea în judecată a prezenților recurenți.
2. Cu privire la inadmisibilitatea recursurilor formulate în prezenta cauză:
Curtea constată că potrivit art.278¹ alin.10 cod procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 (intrată în vigoare la 25.11.2010) „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 este definitivă”.
Prin urmare, hotărârea instanței prin care s-a soluționat plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței sau rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror este definitivă.
Împotriva unei hotărâri definitive nu mai este posibilă exercitarea nici unei căi de atac ordinare, și în consecință, conform art. 38515 pct.1 lit.”a” cod procedură penală, Curtea va respinge ca inadmisibile recursul declarat în cauză de către recurenții A. C. și S. S..
Curtea mai are în vedere că solicitarea recurenților A. C. și S. S. sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare vizând interpretarea art.50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene apare ca nefiind necesară pentru soluționarea prezentului dosar (cerință prev. de pct.11 al Notei de Informare cu privire la efectuarea trimiterilor preliminare de către instanțele naționale 2009/C 297/01) având în vedere că prev. art.50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene nu au legătură cu admisibilitatea unui recurs împotriva unei hotărâri a judecătorului pronunțată potrivit alin.8 al art.2781 cod procedură penală.
Față de ansamblul considerentelor expuse, Curtea va respinge cererile recurenților A. C. și S. S. de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare vizând interpretarea art.50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
În baza art. 38515 pct.1 lit.”a” cod procedură penală, Curtea va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de către recurenții A. C. și S. S. împotriva sentinței penale nr.1248 din data de 19.10.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .
Conform art.192 alin. 2,4 cod procedură penală, recurenții A. C. și S. S. vor fi obligați la câte 200 lei fiecare cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererile recurenților A. C. și S. S. de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare vizând interpretarea art.50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
În baza art. 38515 pct.1 lit.”a” cod procedură penală, respinge ca inadmisibile recursurile declarate de către recurenții A. C. – domiciliat în C., . nr.67, ., jud. C. și S. S. – domiciliată în C., ., jud. C., împotriva sentinței penale nr.1248 din data de 19.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Conform art.192 alin. 2,4 cod procedură penală, obligă pe recurenții A. C. și S. S. la câte 200 lei fiecare cheltuielile judiciare către stat.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. D. D. I. N. V. L.
Grefier,
D. V.
Red. fond jud. Ș. P.
Red. dec. Jud. D.I. N.
3 ex./ 20.05.2013
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 21/2013. Curtea de Apel... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 289/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
