Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1080/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1080/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 7817/118/2013/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1080/P
Ședința publică de la 13 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. U.
Judecător M. D. M.
Judecător E. C. M.
Grefier A. B.
Cu participare procuror – A. V.
S-au luat în examinare recursurile penale formulate de către inculpații M. V. - fiul lui G. și M., născut la data de 01.08.1971 și D. V. - fiul lui I. și A., născut la data de 14.06.1989, împotriva încheierii de ședință din data de 15 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13 - având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat M. V., în stare de arest și asistat de avocat ales C. I., conform împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei și recurentul inculpat D. V., în stare de arest și asistat de avocat ales G. M., conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
Având cuvântul, recurentul inculpat D. V. precizează că nu –și menține recursul declarat în cauză și dorește să-l retragă.
Având cuvântul, recurentul inculpat M. V. arată că își menține recursul declarat în cauză.
In conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511 cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513 cod pr.penală.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat D. V.,avocat G. M. solicită a se lua act de manifestarea de voință a inculpatului, în sensul retragerii căii de atac formulate împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul C..
Avocat C. I. având cuvântul pentru recurentul inculpat M. V., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând, în principal să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Consideră ca fiind edificatoare lipsa de participație a inculpatului M. V. la comiterea infracțiunii ce i se reține în sarcină, aspect confirmat de depoziția coinculpatului D. V. care, de altfel a și recunoscut comiterea faptei, dar și de probele administrate în cauză. Pornind de la o simplă supoziție, fără suport probator, instanța legal sesizată cu rechizitoriu, face referire la existența pericolului concret pentru ordinea publică, fără însă, a demonstrat în concret în ce constă acest pericol. Consideră că singura probă ce-l incriminează pe inculpat este depoziția coinculpatului D. și că din perspectiva probatoriului administrat există un dubiu puternic în ceea ce privește vinovăție inculpatului pe care-l asistă.
În sprijinul solicitării privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, se solicită a se avea în vedere atât circumstanțele reale ale comiterii faptei cât și circumstanțele personale ale inculpatului care se află la primul conflict cu legea penală, este căsătorit, are o familie și un domiciliu stabil.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită a se lua act că inculpatul D. V. și-a retras recursul formulat împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2013 a Tribunalului C.
Cu privire la recursul formulat de inculpatul M. V. formulează concluzii de respingere, ca nefondat și de menținere a soluției pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
În mod corect a apreciat prima instanță că temeiurile care au fost reținute subzistă în prezenta cauză cu ocazia luării măsurii arestării preventive a acestui inculpat subzistă nemodificate, în raport de natura, gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul și pericolul concret pentru ordinea publică, pericol potențial ce s-ar crea în situația în care acesta va fi cercetat în stare de libertate și care este exprimat de modalitatea de săvârșire a faptei și de impactul puternic asupra opiniei publice și rezonanța socială negativă a societății la săvârșirea acestui gen de infracțiuni.
În raport de perioada de timp scursă de la luarea măsurii arestării preventive apreciază că termenul rezonabil nu a fost depășit, măsura arestării preventive fiind singura aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Recurentul inculpat D. V.în ultimul cuvânt solicită a se lua act că își retrage recursul declarat în cauză.
Recurentul inculpat M. V. în ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13 s-a dispus în temeiul art. 300/2 rap. la art 160/b Cod procedura penala menținerea arestării preventiva a inculpaților D. V. - fiul lui I. și A., născut la data de 14.06.1989 și M. V. - fiul lui G. și M., născut la data de 01.08.1971.
Au fost respinge ca nefondate cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpatul M. V. și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate inculpatul D. V..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 143 C.p.p. existând indicii temeinice, de natură să convingă un observator obiectiv că inculpații au comis infracțiunea pentru care sunt cercetați penal, precum și condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. b, f C.p.p., respectiv, există date că inculpații au încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului, inculpatul D. V. prin distrugerea unor mijloace materiale de probă și inculpatul M. V., prin influențarea declarațiilor martorului D. I., și pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Relevantă în economia analizei subzistenței indiciilor care au determinat arestarea preventivă a celor doi inculpați este și poziția procesuală a inculpatului D. V., care în ședința publică din data de 09.10.2013 a recunoscut în integralitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, dar și declarația sa ulterioară în care îl incriminează pe coinculpatul M. V..
Tribunalul a constatat că actele dosarului, pe care se întemeiază rechizitoriul nr. 952/P/2013 din 22.08.2013 emis de P. de pe lângă Tribunalul C., prin care s-a dispus trimiterea în judecată a D. V. și M. V., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i Cod penal, conțin probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit fapta pentru care au fost trimiși în judecată.
În acest sens sunt mijloacele de probă indicate în rechizitoriu, mijloace de probă care nu au fost infirmate până la acest stadiu procesual, respectiv procesele verbale de sesizare și de cercetare inițială la fața locului întocmite de organele de poliție din . 2 de poliție rurală M. K., procesele verbale de cercetare la fața locului și la atelajul inculpatului D. V., întocmit de procuror, însoțit de planșe fotografice; raportul de constatare medico-legală de necropsie; însoțit de planșe fotografice și de fotocopia foii de observație clinică din spital; procesul verbal de examinare corporală a vestimentației și încălțămintei și raportul de constatare medico-legală de examinare a inculpatului D. V., însoțite de planșa fotografică; declarațiile martorilor D. I. M., B. G., B. F. D. și Seresoan L., declarațiile învinuitului I. vasile I., procesul verbal de confruntare între Inculpatul D. V. și învinuitul I. V. I.; declarațiile inculpaților D. V. și M. V..
Se mențin astfel temeiurile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Rămâne incident și cazul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 al.1 lit.b c.pr.pen., existând date că ambii inculpați au încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului, inculpatul D. V., prin distrugerea unor mijloace materiale de probă, constând în acoperirea urmelor de sânge uman de pe hainele sale, provenind de la victimă, prin sângele unui ied sacrificat în noaptea de 27/28 06 2013, după săvârșirea faptei, în timp ce inculpatul M. V., prin influențarea declarațiilor martorului D. I., potrivit declarațiilor acestuia (parțial înregistrată audio video) inculpatul M. V. i-a pus în vedere să nu relateze incriminator despre el, amenințându-l că în caz contrar va face astfel încât minorul să ajungă la ,,casa de corecție.
Totodată rămâne incident și cazul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 al.1 lit. f c.pr.pen., fără a se încălca prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații, cele două condiții prevăzute de acest text de lege fiind îndeplinite cumulativ.
Inculpații sunt cercetați, în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, îndreptate împotriva valorilor sociale ce ocrotesc dreptul la viață și la integritate corporală, și de asemenea se mai observă că pedeapsa pentru infracțiune este mai mare de 4 ani închisoare.
Tribunalul a apreciat, în acest stadiu procesual, că prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar crea un real pericol pentru ordinea publică, pericol potențial care este exprimat de modalitatea de săvârșire a faptei de a cărei comitere sunt bănuiți inculpații și de impactul puternic asupra opiniei publice și rezonanța socială negativă a societății la săvârșirea acestui gen de infracțiuni.
Perioada de timp scursă de la luarea măsurii arestării preventive nu este exagerată, rezonanța socială a faptei nu putea să scadă semnificativ în intervalul de timp scurs de la luarea măsurii preventive, întrucât aceste fapte rămân impregnate în conștiința publică o perioada importantă, tocmai de aceea, și din punct de vedere al duratei, măsura arestării preventive este necesară și proporțională circumstanțelor specifice cauzei.
Tribunalul a apreciat că în actualul stadiu procesual, când cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, în condițiile în care inculpatul D. V., în ședința publică din data de 09.10.2013 a recunoscut în integralitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, dar a dat ulterior și o altă declarație prin care îl incriminează pe coinculpatul M. Viorgil, în timp ce inculpatul M. V. s-a prevalat de dreptul la tăcere, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, pentru a se asigura desfășurarea cu celeritate a judecății, pentru a se preîntâmpina denaturarea unor mijloace de probă constând în relatările persoanelor ce vor fi audiate.
Tribunalul nu poate reține garanții în favoarea inculpaților în condițiile în care este incident și cazul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 al.1 lit.b c.pr.pen., existând date că ambii inculpați au încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului, inculpatul D. V., prin distrugerea unor mijloace materiale de probă, constând în acoperirea urmelor de sânge uman de pe hainele sale, provenind de la victimă, prin sângele unui ied sacrificat în noaptea de 27/28 06 2013, după săvârșirea faptei, în timp ce inculpatul M. V., prin influențarea declarațiilor martorului D. I., potrivit declarațiilor acestuia (parțial înregistrată audio video) inculpatul M. V. i-a pus în vedere să nu relateze incriminator despre el, amenințându-l că în caz contrar va face astfel încât minorul să ajungă la ,,casa de corecție”.
Fără a antama sub nicio formă fondul cauzei, inculpații beneficiind de prezumția de nevinovăție în continuare, tribunalul apreciază în raport de oportunitatea necesității reaudierii unor martori dar și de necesitatea audierii altor martori, așa cum rezultă în acest moment procesual din desfășurarea cercetării judecătorești, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, sunt neschimbate în raport de momentul dispunerii arestării pentru cei doi inculpați, astfel că măsura arestării se justifică în continuare și este proporțională cu gravitatea faptelor deduse judecății, pentru cei doi inculpați.
Esențial în cauză este și pericolul potențial care este exprimat de natura și gravitatea deosebit de mare a faptei, concretizată în decesul unei persoane, împrejurările concrete în care inculpații ar fi acționat, pe fondul unor conflicte mai vechi, urmările produse, ireparabile, vizând suprimarea vieții unei persoane, rezonanța socială negativă mai ales în rândul colectivității restrânse din localitatea în care s-au produs faptele, sentimentul de neliniște și de insecuritate în rândul societății, de indignare că persoane bănuite de săvârșirea unei asemenea infracțiuni, de o gravitate maximă, ar putea fi cercetate în stare de libertate.
Împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13 au declarat recurs inculpații D. V. și M. V..
În recursul inculpatului D. V., curtea reține că la termenul din data de 13.12.2013, prezent personal în instanță, inculpatul D. V. a declarat că își retrage recursul formulat împotriva încheierii de ședință din data de11.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13.
Potrivit art. 3854 alin. 2 C. Pr. P.. raportat la art. 369 C. Pr. pen., oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, până la închiderea dezbaterilor, personal sau prin mandatar.
Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 3854 alin. 2 C. Pr. P.. raportat la art. 369 C. Pr. pen., astfel că, ținând seama de manifestarea de voință a recurentului - inculpat, urmează ca în baza textului de lege enunțat să se ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul D. V. împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13.
În recursul inculpatului M. V., se constată că s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu; s-a invocat existența unui dubiu serios privind vinovăția inculpatului M. V., întrucât singura probă în acuzarea sa este declarația coinculpatului D. V., precum și datele personale favorabile ale inculpatului, care pot constitui o garanție pentru înlocuirea măsurii preventive.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, prin prisma criticilor formulate de inculpat, precum și din oficiu, conform art. 3856 alin.3 C. pr. pen, curtea apreciază că recursul formulat de inculpatul M. V. este nefondat.
Prin rechizitoriul nr. 952/P/22.08.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus trimiterea în judecată a Inculpaților D. V. și M. V. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 raportat la art.175 lit. i Cod penal, în sarcina celor doi reținându-se că că în seara zilei de 27.07.2013, în jurul orelor 23,00, în timp ce se aflau pe . Mireasa, ., prin acțiuni conjugate și concurente, comise în scop de răzbunare, la inițiativa celui de-al doilea, au ucis-o pe victima C. A., în vârstă de 25 de ani, pe care au lovit-o cu intenție în mod repetat cu pumnii, cu picioarele și cu un băț în diferite zone ale corpului, primul preponderent în zona capului, iar al doilea preponderent la membre, provocându-i leziuni cranio-cerebrale grave, incompatibile cu viața, ce au condus în final la deces.
În cursul urmăririi penale, Tribunalul C., prin încheierea de ședință din data de 26.06.2013, a dispus arestarea preventivă a inculpaților D. V. și M. V. pentru o perioada de 29 de zile, cu începere de la data de 29.06.2013 până la data de 27.07.2013 inclusiv, reținând că față de aceștia sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod de procedură penală, datorită existenței indiciilor temeinice, de natură a convinge un observator obiectiv, că inculpații au comis infracțiunea pentru care sunt urmăriți penal și incidenței temeiurilor prevăzute de art.148 alin.1 lit.b și f Cod de procedură penală, relevate prin aceea că inculpații au încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului, inculpatul D. V. prin distrugerea unor mijloace materiale de probă și inculpatul M. V. prin influențarea declarațiilor martorului D. I., iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor este închisoarea mai mare de 4 ani, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
După sesizarea instanței prin rechizitoriu, prin încheierea de ședință din data de 23.08.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13, s-a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie, existând indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au comis fapta de natură penală care li se reține în sarcină, concomitent cu subzistența față de aceștia a celor două cazuri ce au determinat arestarea. Ulterior, prin încheierea din data de 15.10.2013 a fost menținută din nou arestarea preventivă a inculpaților D. V. și M. V..
Curtea reține că pe parcursul judecății, instanța trebuie să verifice, în temeiul art. 3002 C. Pr. P.., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, având posibilitatea de a menține arestarea preventivă a inculpatului, potrivit art. 160b alin. 3 C. pr. P.., atunci când temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Curtea constată că în cauză, de la anterioara menținere a măsurii arestării preventive a inculpaților, nu s-au constatat modificări sub aspectul îndeplinirii condiției prev. de art. 143 alin. 1 C. pr. pen., existând în continuare probe care dovedesc existența unei presupuneri rezonabile că inculpatul M. V. a comis fapta dedusă judecății, așa cum se reține în încheierea recurată.
Indiciile temeinice de comitere a faptei sunt susținute de declarațiile inculpatului D. V., care și în faza de judecată a recunoscut în integralitate fapta reținută în sarcina, în modalitatea descrisă prin actul de sesizare, din cuprinsul rechizitoriului reieșind participația penală comună a ambilor inculpați în comiterea omorului săvârșit asupra victimei C. A.. Aceeași poziție procesuală a fost exprimată de către inculpat și pe parcursul urmăririi penale, în pofida negării inițiale a faptei, ocazie cu care acesta a precizat că a procedat astfel la îndemnul lui M. V., care i-ar fi făcut semn să acționeze împreună, în același sens fiind și declarația martorului S. (D. ) I. M., care a relatat că inculpatul M. V. a participat activ la agresiune, prin instigarea celui dintâi la urmărirea victimei și lovirea ei cu bățul. Este real că în faza de judecată martorul S. (D. ) I. M. a declarat că nu l-a văzut pe inculpatul M. V. lovind victima, întrucât era la distanță, însă l-a plasat pe inculpat la locul faptei, lângă victimă; în faza de urmărire același martor a susținut că inculpatul M. V. a lovit victima; chiar și în aceste condiții în care există diferențe între declarații, nu se poate face abstracție de probele administrate în faza de urmărire penală, care îl indicau pe inculpatul M. V. ca posibil autor al faptei, dar și de precizarea martorului S. (D. ) I. M. care și în faza de judecată l-a menționat pe inculpatul M. V. ca fiind la locul agresiunii, deși inculpatul M. V. susținuse că nu a fost prezent. Mai trebuie avut în vedere că martorul B. A. A. a precizat că în seara de 27.06.2013, pe când se afla la ferma inculpatului M. V., fiind chemat acolo împreună cu mai multe persoane, cu scopul de a o agresa împreună pe victimă, a aflat că inculpatul se afla la magazin, unde era și victima, căreia dorea să îi aplice o corecție. Deplasându-se în satul Mireasa, alături de fratele său și alți doi martori, B. A. A. a găsit-o pe victimă întinsă pe șosea, plină de sânge, motiv pentru care i-a dat fratelui victimei o sticlă cu apă ca să o spele pe aceasta pe față. Din procesul-verbal de cercetare la fata locului a rezultat că, în apropierea locului în care victima a fost doborâtă și agresată, pe asfalt, au fost descoperite mai multe grupaje de urme cu aspect de sânge, sub formă de stropi, picături sau pete mari și mânjituri; în dereaua din apropierea șoselei a fost găsit un băț de corn, lung de circa 1 metru, rupt la un capăt, o altă bucată de băț similară mai scurtă, de circa 13 cm fiind găsită pe acostamentul șoselei, la distanța de circa 22 de metri de locul agresiunii; martorul S. (D. ) I. M., dar și inculpatul D. V. au afirmat că inculpatul M. V. ar fi lovit victima cu un băț, până când bățul s-a și rupt, ceea ce se coroborează cu constatările de la fața locului.
Având în vedere aceste date, în mod întemeiat prima instanță a reținut că în continuare există presupunerea rezonabilă că inculpatul M. V. ar fi participat activ la agresarea victimei C. A., care a decedat în urma loviturilor primite.
În mod întemeiat a fost reținută de prima instanță și incidența cazurilor prev. de art. 148 alin. 1 lit. b,f C. pr. pen.
Cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. b C. pr. pen. este aplicabil în cauză, în condițiile în care există date privind posibila influențare de către inculpatul M. V. a declarațiilor martorului S. (D. ) I. M., ipoteză ce este plauzibilă și în raport de poziția procesuală a martorului din faza de judecată, diferită de cea din faza de urmărire penală.
Totodată, din perspectiva cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen., curtea reține că incidența acestuia este motivată prin limitele de pedeapsa prevăzute pentru infracțiunea de face obiectul judecății și pericolul concret pentru ordinea publică exprimat de natura și gravitatea faptei și modalitatea de comitere.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezidă în reacția puternic negativă generată în colectivitate de săvârșirea unor astfel de fapte și rezultă din gravitatea deosebită a infracțiunii reținută în sarcina inculpaților, modalitatea concretă în care se reține că au fost comise, urmarea produsă, împrejurări de fapt care impun inclusiv luarea unor măsuri prin care se aduce atingere unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, atât timp cât aceste măsuri sunt apreciate ca proporționale scopului urmărit ( asigurarea imperativului ordinii publice ). Lăsarea în liberate a unei persoane acuzate că a ucis o persoană tânără, posibil pe fondul dorinței de răzbunare, se constituie într-un motiv suficient pentru privarea în continuare de libertate a inculpatului, în interesul protejării interesului public, neexistând garanții că ordinea publică și securitatea comunității ar putea fi asigurate prin luarea unei alte măsuri preventive mai puțin grave, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea, la care a făcut referire inculpatul, în condițiile în care suntem în prezența unei acuzații grave care ar putea exprima un comportament periculos pentru societate al inculpatului.
În concluzie, curtea reține că măsura arestării preventive este justificată de datele concrete ale cauzei și este de natură să asigure buna desfășurare a procesului, așa încât o altă măsura preventivă nu poate asigura finalitatea urmărită prin art. 136 alin. 1 C. pr. pen.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul M. V. împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 192 alin. 2,4 C. pr. pen. inculpații D. V. și M. V. vor fi obligați la plata a câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.3854 alin.2 Cod de procedură penală raportat la art.369 cod procedură penală, ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul D. V. n.14.06.1989, împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul M. V. n.01.08.1971 împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2,4 Cod de procedură penală, obligă inculpații D. V. și M. V. la plata a câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.12.2013
PreședinteJudecător Judecător
M. U. M. Damiam M. E. C. M.
Grefier,
A. B.
Jud.fond L.L.
Red. dec. Jud. M.D.M.
2ex/18.12.2013
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 135/2013.... → |
|---|
