Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 565/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 565/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-07-2013 în dosarul nr. 15528/118/2012/a6
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 565
Ședința publică de la 15 Iulie 2013
Completul compus din:
Președinte - E. C. M.
Judecător - V. L.
Judecător - A. I.
Grefier - C. A.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – I. Ț.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate împotriva încheierii din 10.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul C. de către inculpații N. M., fiul lui Șucuran și E., născut la 26.11.1980 în C. și R. G., fiul lui G. și R., născut la 09.11.1983 în Medgidia, jud. C., în prezent ambii deținuți în cadrul penitenciarului Poarta Albă, jud. C., având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați N. M. și R. G., ambii în stare de arest preventiv, asistați de apărător ales Coconi Tasy, în baza delegațiilor pentru asistență judiciară depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală.
Având cuvântul pentru recurenții inculpați N. M. și R. G., av. Coconi Tasy solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința lăsării în libertate a celor doi inculpați.
Solicită a se avea în vedere, pe de o parte, că instanța a apreciat, în mod neîntemeiat că subzistă temeiurile inițiale, pentru că temeiurile inițiale nu trebuie privite doar din optica pericolului concret al faptelor, care face o analiză separată cu prilejul concluziilor pe fondul cauzei și pronunțării hotărârii, ci temeiurile inițiale trebuie avute în vedere din optica subzistenței sau nu a pericolului social concret pentru ordinea și liniștea publică, în ipoteza lăsării în libertate. Învederează instanței că textul de lege spune clar că măsura arestării preventive se menține dacă subzistă temeiurile inițiale, pe care nu le vede ca subzistând, sau dacă au apărut temeiuri noi. Nu se precizează într-o manieră explicită dacă trebuie să vină reprezentantul Ministerului Public să aducă noi elemente pentru existența pericolului pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi dată o interpretare textului în sensul că trebuie să aducă cel ce este inculpat în cauză probe sau dovezi că temeiurile inițiale ale lăsării în libertate nu mai subzistă. Ca atare trebuie dată o interpretare strictă față de imperativitatea textului. La momentul de față nu sunt chestiuni de noutate cu privire la existența pericolului pentru ordinea publică, astfel că textul de lege trebuie interpretat în favoarea inculpatului. Trebuie văzută și poziția procesuală a celui ce face obiectul unei verificării cu privire la legalitatea stării de arest, poziție procesuală nu vizată din punct de vedere al consecințelor pe fondul cauzei, ci cu privire la faptul că nu se mai discută despre presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit o faptă, iar inculpații și-au însușit fapta, prin manifestarea poziției procesuale pe art.3201 C.pr.penală. Ca atare nu se discută dacă a avut sau nu o faptă, pentru că dacă s-ar pune problema așa, de fiecare dată când o persoană ar alege procedura art.3201 C.pr.penală și ca atare și-ar însuși fapta, mergând analogic pe concluzia că dacă a recunoscut fapta subzistă pericolul faptei, atunci nu ar avea niciodată, teoretic, șansa să beneficieze de revocarea măsurii preventive. În aceste condiții solicită a se avea în vedere pericolul concret pentru ordinea publică. Pericolul inițial pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea timpului, timpul văzut în două optici. Pe de o parte ca element suficient să estompeze reacția particulară a opiniei publice, pentru că în speță s-a discutat strict despre reacția particulară a opiniei publice ca un efect negativ de percepere a faptelor inculpaților. Faptele inculpaților nu s-au răsfrânt efectiv, fizic vorbind, cu implicații negative pentru societate, ci au dat un ecou antisocial, sau un ecou de percepție socială negativ. Pe de altă parte, timpul poate fi văzut și sub incidența practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că rezonabilitatea trebuie avută în vedere și vor trebui analizate aici cele două elemente: interesul public, cu necesitatea privării inculpaților de libertate, sau interesul privat cu lăsarea în libertate, având în vedere că sunt 10 luni de când inculpații sunt arestați preventiv, situația care creează situația rezonabilității termenului; de multe ori timpul se vede prin raportare la etapele unui proces penal, respectiv faza de urmărire, chestiuni de necesitatea și conturare a probelor, nu se știe sigur dacă își vor însuși sau nu acuzația ca atare, posibil să influențeze probele și necesitatea de a rămâne în starea de arest; faza primirii dosarului cu verificarea dosarului și a menținerii, în care nu s-au administrat probe și se poate discuta de multe ori de necesitatea menținerii stării de arest preventiv; faza, depășită deja într-o mare măsură, de administrare a probelor în fața instanței de fond, după care se va discuta la acest termen necesitatea revocării. Dacă această stare nu se va discuta la acest termen, este posibil să nu se mai poată discuta, pentru că la următorul termen este posibil să se dea hotărârea. În aceste condiții, se pune problema când este oportun a se discuta rezonabilitatea, nesubzistența temeiurilor inițiale și necesitatea de a se analiza concretețea pericolului pentru ordinea publică, cu șanse legitime pentru cei care fac obiectul măsuri arestului preventiv. Administrarea unor depoziții de martori, întrucât urmare a alegerii făcute de inculpați, de a uza de procedura prev. de art.3201 C.pr.penală și urmare a faptului că Ministerul Public a înțeles să facă un rezumat al martorilor ce au mai rămas de audiat, nu vor fi audiați toți martorii, ci o parte, pentru care instanța a înțeles pentru termenul următor să dispună citarea tuturor. Arată că personal are rezerve că în cazul în care toți martorii se vor prezenta, vor fi audiați, dar are în vedere ce a dispus instanța, fiind legați de aceste dispoziții.
Solicită a se avea în vedere și ultimele două elemente, pe de o parte subzistența art.136 C.pr.penală, care prevede scopul măsurii preventive, care nu poate fi omis din analiză când se discută despre subzistență sau nu, despre verificarea sau nu a legalității, pentru că art.136 C.pr.penală spune că scopul măsurii preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal. Este adevărat că sunt incidente la luarea măsurii disp. art.148 lit.f C.pr.penală, dar s-a discutat acest aspect. Solicită a se avea în vedere strict din optica scopului măsurii preventive și a se observa că nu există și nu au existat date, probe sau indicii din care să rezulte că lăsați în libertate inculpații ar proceda la o influențare a probelor, a martorilor, a cursului procesului, sau să existe chestiuni de sustragere și ca atare nu au făcut obiectul luării măsurii. Nici nu a fost vorba, ca dovadă că temeiul luării măsurii a fost art.148 lit.f C.pr.penală și nu alt alineat.
Potrivit art.136 alin.8 C.pr.penală, apreciază că trebuie să se țină cont și de vârsta, antecedentele penale, starea de sănătate, sau alte elemente care particularizează persoana celui ce face obiectul discuției cu privire la momentul analizării legalității. Precizează că există o distincție între cei doi inculpați, pe de o parte inculpatul N., care nu are antecedente penale, pe de altă parte inculpatul R., față de care instanțele au reținut de mai multe ori ca element de reper faptul că are antecedente, dar s-a omis un element de maximă esențialitate, anume o lipsă de ideologie criminală, pentru că faptele pentru care are cazier sunt cu privire la regimul rutier și nu denotă o persistență, o consecvență și o încăpățânare de a nu respecta valorile sociale. Pe de altă parte, când se discută despre alte elemente, referitoare la persoana celui ce face obiectul discuției, solicită a se avea în vedere starea socială și familială până la momentul faptelor, pentru că ce se va întâmpla pe parcursul faptelor, instanța rămâne suverană în a da hotărârea pe fondul cauzei. Arată că inculpații sunt două persoane integrate social, necunoscute în societate ca elemente antisociale, sau care generează stări de oroare sau oprobriu public. În elementul lor familial, cei doi inculpați sunt integrați, căsătoriți, cu 2, respectiv 3 copii minori, cu necesități aferente, față de care părintele, răspunzător și de drept a da socoteală în fața legii, are în virtutea naturală a calității de tată obligația să asigure suportul financiar ca esență în societatea actuală, suport moral și obligația de a sprijini copiii și familia. Cele 10 luni au fost suficiente ca să genereze suferințe financiare și afectațiuni financiare puternice, care au fost resimțite inclusiv personal, ca și avocat, în mod direct, astfel că se ajunge la situația în care prin dreptul societății de a fi ocrotită din punct de vedere al eliminării pericolului public prin izolarea celor doi, se ajunge la escaladarea nivelului de mijloc, în care nu se conștientizează nu interesele lor directe ale lăsării în libertate, ci indirect, suferințele pe care le concretizează familia, cu precădere minorii, pentru privarea de libertate a celor doi inculpați.
Dacă instanța va considera că inculpații nu merită, ideea în sine este de a da dreptul la sprijin și suport copiilor, pentru a nu se ajunge la situația în care protejând societatea să se distrugă o familie.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că sunt argumente pro și contra, de o parte și de alta a baricadei, dar instanța este suverană, în discuție fiind o chestiune de apreciere. Așa cum și apărarea a subliniat, s-a scurs 10 luni de când cei trei inculpați se află în custodia organelor abilitate ale statului. Fără a relua argumentele prezentate în fața instanței de fond, solicită a se avea în vedere probatoriul readministrat în cursul etapei cercetării judecătorești, care a atins o fază destul de înaintată și dincolo de recunoașterea celor trei inculpați, acest probatoriu a venit să confirme acuzațiile pentru care au fost trimiși în judecată. Acesta este un argument pentru care cei trei să fie cercetați în stare de arest preventiv. Pentru că s-a adus în discuție chestiunea reacției opiniei publice, în situația în care cei trei ar fi puși în libertate, solicită a se avea în vedere ce impact ar avea judecarea inculpaților în stare de libertate în rândul persoanelor cu care aceștia ar relaționa după aceea. Inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea faptelor de grup organizat, trafic de carne vie, proxenetism, pornografie infantilă, fapte pedepsite cu pedepse de până la 15-20 de ani de închisoare, faptele fiind recunoscute de către inculpați, dar în situația în care instanța va aprecia că inculpații pot fi judecați în stare de libertate, înseamnă că a apreciat că punerea acestora în libertate nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, până la momentul când instanța va stabili care va fi regimul sancționator pe fond. Deși nu se amestecă lucrurile în ceea ce privește instituțiile juridice, pedeapsa și respectiv arestarea preventivă ca și măsură procesuală, pe fond conduc la aceeași concluzie, a necesității privării preventive de libertate a inculpaților, până la finalizarea dosarului, următorul termen fixat putând fi și ultimul termen de judecată.
Solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Recurentul inculpat N. M., având ultimul cuvânt, arată că acuzațiile care i se aduc de către reprezentantul Ministerului Public sunt nefondate și neargumentate în concret. Solicită analizarea situației sale de fapt și de drept, cu consecința revocării măsurii preventive, care este una dintre cele mai dure măsuri și care nu se justifică în acest moment. Nici o probă din dosar nu impune luarea acestei decizii, în afara faptului că a solicitat judecarea cauzei cu aplicarea disp. art.3201 C.pr.penală. Solicită să fie judecat în stare de libertate, sau ca instanța să ia orice măsură crede de cuviință, pentru a putea fi alături de familia sa și de copii, familia fiind celula de bază a societății, iar simplele bănuieli și presupuneri nu au voie să conducă la menținerea arestului preventiv. Solicită a se avea în vedere că a obținut un loc de muncă chiar fiind în stare de arest preventiv, ceea ce apreciază că este un fapt important în hotărârea pe care instanța o va lua.
Recurentul inculpat R. G., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea din 10.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul C., s-au dispus următoarele:
În baza art. 160ind.b alin.1 și alin.3 raportat la art.300 ind.2 Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpaților N. M., R. G. și A. C..
În baza art.139 Cod de procedură penală, respinge cererile inculpaților privind revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondate.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎCCJ – DIICOT - Serviciul Teritorial C., s-a dispus trimiterea în judecată, între alții, a inculpaților N. M. sub aspectul infracțiunilor prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, de art.13 alin.1,2 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, de art.329 alin.1,2,3 Cod penal, cu aplic. art.41 alin 2 Cod penal, de art.198 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, de art.51 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și de art.325 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, R. G. sub aspectul infracțiunilor prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, de art.13 alin.1,2 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, de art.329 alin.1,2,3 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, de art.198 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, de art.18 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, de art.51 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și de art.325 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, și A. C. sub aspectul infracțiunilor prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și de art.329 alin.1,3 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.
Actul de sesizare a instanței a reținut în sarcina celor trei inculpați că, începând cu aprilie 2012, împreună cu alte persoane, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, pentru obținerea de beneficii materiale și financiare, sens în care le-au primit și găzduit în diverse apartamente închiriate pe raza Municipiului C., pe minora L. A. de 16 ani și, prin înșelăciune, pe minora C. F. D. de 13 ani, sub pretextul găsirii unui post de baby sitter, în scopul exploatării lor sexuale.
De asemenea, în sarcina inculpaților N. M. și R. G. s-a reținut că, în perioada aprilie - octombrie 2012, au cumpărat-o pentru prostituție de la inculpații F. I. V. și A. A. N. pe majora C. G., îndemnând și înlesnind practicarea prostituției de către minorele C. F. D. și L. A. și majorele C. G., E. A. și I. I. (aceasta din urmă fiind recrutată de inculpatul R. G.), însușindu-și, astfel, foloasele materiale obținute, precum și faptul că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în intervalul 18.06._12, au întreținut în două rânduri acte sexuale orale cu minora C. F. D., în vârstă de 13 ani, că în perioada aprilie - octombrie 2012, în baza unei rezoluții infracționale unice, au deținut în diverse sisteme și medii de stocare informatice, în vederea răspândirii pe internet, mai multe fotografii în care apar minorele C. F. D. și L. A. în poziții sexuale cu caracter pornografic și că, totodată, în perioada aprilie - octombrie 2012, în baza unei rezoluții infracționale unice, au produs și deținut, în vederea răspândirii pe internet, mai multe fotografii ce le prezintă pe majorele C. G. și E. A., precum și pe încă o tânără neidentificată, în ipostaze obscene.
În sarcina inculpatului R. G. s-a mai reținut și faptul că în intervalul aprilie - octombrie 2012, în virtutea unei rezoluții infracționale unice, cu ajutorul telefonului mobil, a produs în mai multe rânduri fotografii ce le surprind pe minorele C. F. D., în vârstă de 13 ani și L. A., în vârstă de 16 ani, în poziții sexuale cu caracter pornografic, că în perioada aprilie - octombrie 2012, în baza unei rezoluții infracționale unice, a deținut în diverse sisteme și medii de stocare informatice, în vederea răspândirii pe internet și, totodată, a răspândit pe internet mai multe fotografii în care apar minorele C. F. D. și L. A. în poziții sexuale cu caracter pornografic și că, în același interval de timp, a răspândit pe calea internetului mai multe fotografii ce le prezintă pe majorele C. G. și E. A., precum și pe o tânără neidentificată, în ipostaze obscene, concepând și răspândind pe internet mai multe anunțuri cu caracter obscen, privitoare la oferirea de relații sexuale contra cost.
În sarcina inculpatului A. C. s-a reținut și faptul că, în virtutea unei rezoluții infracționale unice, în perioada aprilie - octombrie 2012, alături de ceilalți doi inculpați, a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției de către minorele C. F. D. și L. A. și majorele C. G., E. A. și I. I., trăgând foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către cele cinci tinere.
În cursul urmăririi penale, prin încheierea Tribunalului C. nr.168/24.10.2012 s-a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați pe o perioadă de 29 de zile, avându-se în vedere dispozițiile art.143 Cod proc.pen și art.148 alin.1 lit.f Cod proc.pen.,ulterior această măsură fiind prelungită iar după sesizarea instanței ,menținută ,prin încheieri succesive.
Conform art.3002 Cod de procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Potrivit art.160 ind.b alin.2 Cod proc.pen.,dacă instanța constată că arestarea este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea ,au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate ,dispune,prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Alineatul 3 al art.160b Cod de procedură penală ,prevede că dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive,și la acest moment procesual, s-a apreciat că temeiurile care au determinat-o subzistă, neexistând elemente noi în favoarea inculpaților care să justifice punerea lor în libertate.
Astfel, în continuare se constată a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 și art.681 Cod de procedură penală, întrucât în raport de probele administrate, rezultă indiciile temeinice cu privire la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele enumerate în conținutul rechizitoriului.
Inculpații aflați în stare de arest preventiv și-au recunoscut faptele reținute în actul de inculpare și la primul termen de judecată aceștia s-au prevalat de dispozițiile art.3201 Cod de procedură penală.
Temeiul prevăzut în art.148 lit.f Cod procedură penală, rămâne incident la acest moment procesual, infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, fiind pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol real pentru ordinea publică.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea faptelor, ce derivă din circumstanțele reale în care s-ar fi comis și modalitatea săvârșirii acestora, pe o perioadă îndelungată de timp, numărul mare al participanților, scopul urmărit de inculpați, obținerea de beneficii materiale, amploarea acestui fenomen infracțional cu implicații directe asupra libertății sexuale și psihice a persoanei, dezvoltării viitoare a victimelor minore, impactul negativ asupra membrilor societății și sentimentul de nesiguranță creat, s-a apreciatcă se menține la cote ridicate, ceea ce impune protejarea cu prioritate a ordinii publice în detrimentul libertății personale a inculpaților, coroborat cu circumstanțele personale ale inculpaților R. G. și A. C., care nu se află la primul conflict cu legea penală, așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar.
Împrejurarea că anterior inculpatul N. M. nu a mai săvârșit alte fapte prevăzute de legea penală, nu prezintă prin ea însăși o garanție că lăsat în libertate, nu va reitera un comportament infracțional iar situația personală, contribuția efectivă și elementele ce caracterizează persoana celor trei inculpați, invocate de apărare, sunt contrabalansate de gravitatea faptelor, mai mult, nu s-a făcut dovada că anterior arestării preventive aceștia au avut o sursă licită de venituri, care să le asigure mijloace de subzistență, existând un grad ridicat de probabilitate, că vor reitera un comportament similar.
Celelalte elemente care ar ajuta la configurarea unui profil al inculpaților, cum ar fi comportamentul procesual, recunoașterea faptelor și că nu există riscul exercitării vreunei influențe asupra administrării probatoriului, nu pot primi o valoare distinctă în raport de necesitatea bunei desfășurări a procesului penal, întrucât deși aceste criterii trebuie urmărite cu ocazia luării sau menținerii oricărei măsuri preventive,principiul libertății individuale suferă unele excepții în cazuri deosebite, în care prioritate capătă necesitatea ocrotirii interesului general iar în cauza de față, la momentul prezent,cea mai adecvată măsură preventivă, care ajută scopului prevăzut de art.136 alin.1 Cod proc. pen., este măsura preventivă privativă de libertate.
De asemenea, măsura arestării preventive nu încalcă prezumția de nevinovăție de care inculpații se bucură pe întreg parcursul procesului penal, întrucât măsura arestării a fost luată pe baza unor indicii temeinice de comitere a unor infracțiuni, fără a se face vreo referire la vinovăție și nu reprezintă o executare anticipată a unor eventuale pedepse, termenul rezonabil nefiind depășit în raport de momentul arestării, de complexitatea cauzei, de activitatea infracțională amplă presupus a fi săvârșită de către inculpați, de impactul negativ deosebit asupra ordinii de drept și asupra opiniei publice.
Pentru considerentele expuse, constatând că din probele aflate la dosar, rezultă că în cauză subzistă starea de pericol pentru ordinea publica prin lăsarea in libertate a inculpaților, că măsura preventivă privativă de libertate nu apare ca fiind excesivă raportat la persoana acestora, dar și la complexitatea cauzei, la specificul probatoriului, precum și la gravitatea concretă a faptelor presupus comise, la impactul de necontestat al acestora asupra opiniei publice, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților N. M., R. G. și A. C. și s-au respins cererile de revocare și înlocuire a acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea, o măsură preventivă mai blândă neputând satisface scopul procesului penal și nici nevoia de ocrotire a societății.
Referitor la solicitarea privind revocarea măsurii arestării preventive, se observă că această instituție este aplicabilă, conform art.139 alin.2 Cod procedură penală, doar în cazul în care arestarea a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea arestării.
Ori, astfel cum s-a dezbătut în cele ce preced, măsura arestării a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, iar temeiurile ce au determinat adoptarea măsurii preventive privative de libertate nu au suferit nici o modificare.
Împotriva susmenționatei încheieri au formulat recurs inculpații N. M. și R. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit s-a apreciat de instanța de fond că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați, instanța de fond având în vedere numai pericolul concret al faptelor, care face o analiză separată cu prilejul concluziilor pe fondul cauzei și pronunțării hotărârii.
Se face trimitere la poziția procesuală a celui ce face obiectul unei verificării cu privire la legalitatea stării de arest, poziție procesuală ce nu trebuie avută în vedere din perspectiva consecințelor pe fondul cauzei, ci cu privire la faptul că nu se mai discută despre presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit o faptă, iar inculpații și-au însușit fapta, prin manifestarea poziției procesuale conform art.3201 C.pr.penală
Se solicită a se avea în vedere pericolul concret pentru ordinea publică.
Pericolul inițial pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea timpului, timpul văzut atât ca element suficient să estompeze reacția particulară a opiniei publice, pentru că în speță s-a discutat strict despre reacția particulară a opiniei publice ca un efect negativ de percepere a faptelor inculpaților.
Faptele inculpaților nu s-au răsfrânt efectiv, fizic vorbind, cu implicații negative pentru societate, ci au dat un ecou antisocial, sau un ecou de percepție socială negativ.
Se face trimitere la practica Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că rezonabilitatea trebuie avută în vedere și vor trebui analizate aici cele două elemente: interesul public, cu necesitatea privării inculpaților de libertate, sau interesul privat cu lăsarea în libertate, având în vedere că sunt 10 luni de când inculpații sunt arestați preventiv, perioadă care imprimă un caracter nerezonabil măsurii, având în vedere și stadiul procesual și actele ce s-au realizat sau care mai urmează să se realizeze în cauză
Se solicită a se avea în vedere din optica scopului măsurii preventive și a se observa că nu există și nu au existat date, probe sau indicii din care să rezulte că lăsați în libertate inculpații ar proceda la o influențare a probelor, a martorilor, a cursului procesului, sau să existe chestiuni de sustragere și ca atare nu au făcut obiectul luării măsurii.
Se face trimitere și la dispozițiile art.136 alin.8 C.pr.penală și să se aibă în vedere vârsta, antecedentele penale, starea de sănătate, sau alte elemente care particularizează persoana celui ce face obiectul discuției cu privire la momentul analizării legalității.
Se reliefează că inculpatul N., nu are antecedente penale iar pentru inculpatul R. se arată că faptele pentru care are cazier sunt cu privire la regimul rutier și nu denotă o perseverență infracțională.
Totodată, se solicită a se avea în vedere starea socială și familială până la momentul faptelor, inculpații fiind două persoane integrate social, necunoscute în societate ca elemente antisociale, sau care generează stări de oroare sau oprobriu public, sunt integrați familial, căsătoriți, cu 2, respectiv 3 copii minori, cu necesități aferente.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei încheieri din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
În mod corect s-a apreciat de instanța de fond, pentru ambii recurenți inculpați că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Referitor la incidența dispozițiilor art.143 cod procedură penală, nu există contestații, ambii inculpați recunoscând faptele comise, solicitând ca judecata să se realizeze în condițiile art.320 ind.1 cod procedură penală.
În mod corect s-a apreciat de instanța de fond că, și la acest moment procesual sunt incidente dispozițiile art.148 lit.f cod procedură penală, respectiv că la dosarul cauzei există date că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, numărul persoanelor implicate sau atrase în activitatea infracțională, perioada de timp în care se reține că s-ar fi desfășurat activitatea infracțională, consecințele produse asupra unora dintre părțile vătămate, parte dintre acestea minore, percepția puternic negativă indusă în societate prin comiterea unor fapte de acest gen relevă suficiente elemente pentru a aprecia existența pericolului concret pentru ordinea publică produs prin lăsarea în libertate a celor doi inculpați.
Astfel de fapte rămân impregnate în conștiința publică o perioada importantă, tocmai de aceea nu se poate aprecia că la acest moment s-a modificat pericolul concret generat pentru ordinea publică.
Inculpații sunt acuzați de comiterea unor fapte în care erau implicate numeroase persoane, astfel încât activitățile de care sunt acuzați dau amploare unui fenomen social negativ - prostituția, cu o evidența rezonanță negativă în societate în ansamblul său.
Trebuie ținut seama că inculpații N. M. și R. G. au conceput un plan infracțional, în care activitatea de prostituție și proxenetism devenea o adevărată activitate comercială, cu caracter ilegal, în care erau atrase multe persoane, care s-a extins în numeroase locații, devenind o importantă sursă ilicită de venit.
Caracterul organizat al activității infracțională denotă periculozitatea deosebită a acestui gen de activitate, fiind necesară o ripostă puternică a autorităților judiciare pentru stoparea acestui gen de activitate și restabilirea legalității.
Nu s-au indicat elemente deosebite privind persoana inculpaților, pentru a nu se dispune privarea acestora de libertate.
Inculpatul N. M. pare să fie liderul grupului infracțional și să se fi întreținut din activitatea infracțională, întrucât nu obținea venituri licite, iar conduita sa poate fi apreciată ca imorală, în raport de multiplele relații cu persoanele implicate în activitatea de prostituție.
Nu trebuie uitat că cei doi inculpați sunt căsătoriți și au copii de aceiași vârstă cu persoanele traficate sau cu care au întreținut raporturi sexuale, aspect care prefigurează un profil moral negativ și de natură a induce un puternic sentiment negativ în rândul populației.
Din această perspectivă nu se poate aprecia că măsura arestării preventive are un caracter nerezonabil, cu atât mai mult cu cât, cercetarea judecătorească nu este finalizată, în cauză, datorită complexității acesteia, mai fiind de audiat un număr mare de martori.
În consecință, Curtea, în baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții inculpați N. M., și R. G. împotriva încheierii de ședință din data de 10.07.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar. nr._ 12.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții inculpați N. M., fiul lui Șucuran și E., născut la 26.11.1980 în C. și R. G., fiul lui G. și R., născut la 09.11.1983 în Medgidia, jud. C., în prezent ambii deținuți în cadrul penitenciarului Poarta Albă, jud. C. împotriva încheierii de ședință din data de 10.07.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar. nr._ 12.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.07.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. C. M. V. L. A. I.
Grefier,
C. A.
Jud. fond: N.A.
Red. Dec. Jud. E.C.M.
2 ex./22.07.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 145/2013.... | Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 617/2013. Curtea... → |
|---|
