Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 145/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 145/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 17064/212/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.145/P
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C. M.
Judecător M. U.
Judecător M. D. M.
Grefier C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror C. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de P. DE PE LÂN GĂ JUDECĂTORIA C., împotriva sentinței penale nr.1291 din data de 26 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, privind pe inculpatul A. A. - fiul lui A. și E., născut la data de 04.09.1969 în mun. C., jud.C., CNP_, ffl în com. Cobadin, ., jud. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 februarie 2013 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 22 februarie 2013.
CURTEA ,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1291/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 raportat la art. 3201 alin.7 Cod procedură penală și la art.74 alin.1 lit. a Cod penal cu referire la art.76 lit. e Cod penal, condamnă inculpatul A. A., fiul lui A. și E., născut la data de 04.09.1969 în mun. C., jud.C., CNP_, ffl în com. Cobadin, ., jud. C., cetățean român, studii 10 clase, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art. 71 alin. 1-3 Cod penal, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal.
În baza art.81 alin.1 și 2 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei stabilite inculpatului prin prezenta sentință pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 359 alin.1 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art. 359 alin. 2 Cod procedură penală, dispune emiterea unei comunicări scrise către condamnat, prin care i se atrage atenția asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, dna av. H. R.-M., în sumă de 200 lei, conform delegației . nr.5206 va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. în favoarea acesteia.
În baza art.191 alin. 1 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că din cuprinsul procesului-verbal aflat la fila 6 dosar urm pen. care se coroborează cu declarația martorilor asistenți P. D., fila 12,13, a martorului R. M. L., fila 16 și declarația inculpatului, fila 22, rezultă că inculpatul A. A., în data de 17.01.2009, a fost oprit de organele de poliție, constatându-se cu această ocazie că acesta conducea autoturismul marca marca Iveco, cu număr de înmatriculare_, pe . mun. C., jud. C., având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Inculpatul a fost testat cu aparatul Drager, acesta comunicând un rezultat de 0,82 mg/l alcool pur în aerul expirat, fila 21, astfel că inculpatul a fost condus la Spitalul Județean C. în vederea stabilirii alcoolemiei.
Conform buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr.164-165/20.01.2009 emis de SML C. s-a constatat că inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,55 g/l proba I și 1,40 g/l proba II alcool pur în sânge, fila 11.
Audiat fiind pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că consumase băuturi alcoolice și apoi s-a urcat la volan și a rulat pe drumurile publice, aspecte confirmate și prin declarațiile martorilor asistenți, alături de toate celelalte probe administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale.
În cuprinsul declarației date în fața instanței de judecată în conformitate cu prevederile art. 3201 alin.3 Cod procedură penală, inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Având în vedere situația de fapt anterior reținută, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune si a fost săvârșită de către inculpat, apreciind că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere atât criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, persoana inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de OUG nr.195/2002, cât și dispozițiile art. 3201 alin.7 Cod procedură penală, potrivit cu care inculpatul beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.
Astfel, legiuitorul însuși a considerat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social generic din moment ce a prevăzut numai pedeapsa închisorii pentru acestea.
Fapta săvârșită de inculpat prezintă și un grad de pericol social concret sporit, întrucât conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană aflată sub influența consumului de băuturi alcoolice a pus în pericol real siguranța traficului rutier și pietonal și numai hazardul a făcut ca activitatea inculpatului să nu aibă consecințe dintre cele mai grave pentru viața și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic.
Instanța a ținut seama însă și de persoana inculpatului, de faptul că nu a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea altor fapte penale, dar și de atitudinea procesuală sinceră a acestuia, de faptul că a recunoscut săvârșirea faptei atât în fața organelor de urmărire penală, cât și cu prilejul audierii de către instanța de judecată.
Pe cale de consecință, instanța va face aplicarea dispozițiilor art.74 lit.a și art. 76 lit. e Cod penal și a coborât pedeapsa sub minimul general prevăzut de art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 3201 alin.7 Cod procedură penală.
Apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei rezultante aplicate inculpatului poate fi atins și fără executarea acesteia, inculpatul prezentând în opinia instanței șanse sporite de reintegrare în societate și constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de art. 81 alin.1 și alin.2 Cod penal (pedeapsa aplicată în prezenta cauză este închisoarea mai mică de 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni), instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului.
Împotriva sentinței penale nr. 1291/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C., care a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., curtea constată că recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria C. este fondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului A. A., fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 345 alin. 2 C. pr. pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 3201 C. pr. pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru stabilirea stării de fapt.
Sub aspectul stării de fapt se constată că data de 17.01.2009, în jurul orei 22,00, inculpatul A. A. a condus autoturismul marca Iveco cu numărul de înmatriculare_ pe . mun. C., fiind oprit pentru control și scos din trafic de către agenții de poliție rutieră din cadrul Biroului de Poliție Rutieră C..
Inculpatul a fost testat cu alcooltestul, rezultând o valoare de 0,82 mg/l alcool pur în aerul expirat, astfel că inculpatul a fost condus la Spitalul Județean C. pentru recoltarea probelor biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Prin buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 164-165/20.01.2009 emis de SML C. s-a constatat că inculpatul a avut o îmbibație alcoolică de 1,55 g/l alcool pur în sânge ( prima probă ), respectiv 1,0g/l alcool pur în sânge ( a doua probă ).
Acesta stare de fapt este confirmată de procesul verbal de depistare a inculpatului, buletinul de examinare clinică a inculpatului, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 164-165/20.01.2009 emis de SML C., declarațiile martorilor P. D. și R. M. L., declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. și art. 3201 alin. 7 C. pr. pen., potrivit cu care limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, în cazul pedepsei închisorii, în ipoteza aplicării procedurii simplificate a judecății în cazul recunoașterii vinovăției, totodată fiind reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen., pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special.
Prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C. pr. pen rezultă că limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 sunt cuprinse între 8 luni închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare.
Curtea apreciază că individualizarea pedepselor stabilite de prima instanță pentru inculpatul A. A. nu corespunde criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen.
Ca mijloc specific de coerciție penală, de represiune, pedeapsa implică în mod necesar o suferință (aflecțiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv-aflectiv și retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât și cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcția coercitiv – aflectivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv supunându-l pe inculpat la o suferință morală prin privațiune de libertate .
Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia ; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale .
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Fapta comisă și urmarea produsă în condițiile mai sus descrise conturează un pericol social ridicat al faptei, concretizat în punerea în primejdie reală a siguranței circulației pe drumurile publice. De altfel, chiar și prima instanță a reținut un pericol social concret sporit al faptei comise, dar cu toate acestea a coborât pedeapsa sub minimul special, soluție ce vine în contradicție cu aprecierea gradul sporit de pericol social al faptei.
Curtea reține că inculpatul A. A. s-a deplasat pe un drum din centrul mun. Coinstanța, pe timp de noapte, având o îmbibație alcoolică ridicată, care este de natură a crea dificultăți în conducere, dar cu atât mai mult pe timp de noapte. Ca atare, prezența în trafic a inculpatului a constituit un real pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, astfel că pedeapsa aplicată trebuie să reflecte pe deplin gradul de pericol social.
D. urmare, se impune aplicarea unei pedepse mai severe pentru inculpat, prin înlăturarea circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen.
De altfel, singurul motiv pentru care a fost reținută această circumstanță atenuantă judiciară este lipsa antecedentelor penale ale inculpatului; această împrejurare nu poate releva în mod singular o periculozitate mai redusă a faptei și persoanei inculpatului, mai ales că fapta inculpatului contrastează cu o pretinsă periculozitate mai redusă a acestuia. Trebuie ținut seama că lipsa antecedentelor penale constituie starea de normalitate a persoanei, întrucât conformarea la valorile sociale ocrotite de legea penală reprezintă o obligație a fiecărui cetățean și nu denotă o conduită deosebită a persoanei, căreia să i se dea relevanța unei circumstanțe atenuante judiciare.
Atitudinea sinceră a inculpatului, la care a mai făcut referire prima instanța, ca argument al aplicării unei pedepse mai reduse, se valorifică suficient în cadrul procedurii prev. de 3201 C. pr. pen., prin stabilirea unei pedepse în limite speciale reduse cu o treime și aplicarea în concret a unei pedepse raportate la limitele reduse. Ca atare, conduitei sincere nu i se poate acordarea un dublu caracter atenuant, pentru a constitui un argument în stabilirea unei pedepse sub minimul special.
Concluzionând, din examinarea coroborată a împrejurărilor de fapt ce caracterizează fapta inculpatului și urmările produse, din perspectiva punerii în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice, curtea apreciază că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea în limitele speciale prevăzute de lege, respectiv 1 an închisoare, dat fiind că o sancționare prea ușoară a inculpatului ar putea avea ca efect faptul ca pedeapsa aplicată să nu își mai atingă scopul și funcțiile prevăzute de art. 52 C. pen., atât din perspectiva prevenției generale, cât și a prevenției speciale.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515 alin.1 pct.2 lit. d cod procedură penală curtea va admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 1291/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, se va casa, în parte, sentința penală nr.1291/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și, rejudecând, se va majora pedeapsa aplicată inculpatului A. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare, prin înlăturarea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit. a cod penal și a dispozițiilor art.76 lit.e cod penal.
Se va majora termenul de încercare stabilit conform art.82 cod penal de la 2 ani și 6 luni la 3 ani.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. vor rămâne în sarcina statului.
Văzând și dispozițiile art. 189 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.38515 alin.1 pct.2 lit. d cod procedură penală,
Admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.1291/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._,
Casează, în parte sentința penală nr.1291/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și rejudecând dispune:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului A. A.- fiul lui A. și E., născut la data de 04.09.1969 în mun. C., jud.C., CNP_, ffl în com. Cobadin, ., jud. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare, prin înlăturarea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.a cod penal și a dispozițiilor art.76 lit.e cod penal.
Majorează termenul de încercare stabilit conform art.82 cod penal de la 2 ani și 6 luni la 3 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. rămân în sarcina statului.
În baza art.189 cod procedură penală
Onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat Nula M..
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. C. M. M. U. M. D. M.
Grefier,
C. C.
Jud.fond – A.M.L.
Tehnored.dec.jud.M.D.M.
3 ex./12.03.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 135/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
