Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 19/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Comentarii

0

Decizia nr. 19/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 14177/118/2011

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR.19/MP

Ședința publică de la 20 noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. D. M.

Judecător E. C. M.

Judecător Z. F.

Grefier C. C.

Cu participarea Ministerului Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat în examinare apelurile penale formulate împotriva sentinței penale nr. 5/MF din data de 23 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ de

- P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C., inculpatul

- T. I. - fiul lui L. și L., născut la data de 28.05.1970,_, domiciliat în O., ., județul C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174 – 175 lit.d Cod penal, art.176 lit.b Cod penal, conducere ambarcațiune fără permis, prev. de art.2 alin.1 din Legea 191/2003 și avarierea ambarcațiunii, prev. de art.12 din Legea 191/2003, față de toate cu aplicarea art.33 lit.a și b Cod penal, părțile civile

- B. F. V., B. R. G. – domiciliați în Năvodari ..14, județul C.;

- B. A. – domiciliat în Năvodari ..2 județul C. și partea responsabilă civilmente

- . O. – cu sediul în O. . județul C..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 noiembrie 2013 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 noiembrie 2013.

CURTEA ,

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 5/MF/23.11.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ s-au hotărât următoarele:

Respinge cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului T. I..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală achită pe inculpatul T. I. pentru săvârșirea infracțiunii de avariere a ambarcațiunii prev. de art. 12 din Legea 191/2003.

În baza art. 2 alin. 1 din Legea 191/2003 condamnă pe inculpatul T. I., fiul lui L. și Lebibe, născut la data de 28.05.1970, domiciliat în loc. O., ., jud. C., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unei ambarcațiuni fără certificat de capacitate corespunzător.

În baza art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. d și art. 176 lit. b Cod penal condamnă pe inculpatul T. I. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat și deosebit de grav.

În baza art.65 alin. 2 Cod penal rap. la art. 66 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal pe o perioadă de 2 ani, ce se execută după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal, contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul T. I. - fiul lui L. și L., născut la data de 28.05.1970,_, domiciliat în O., ., județul C. - să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal pe o perioadă de 2 ani, ce se execută după executarea pedepsei principale.a

În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal, deduce perioada reținerii și arestării preventive de la 18.10.2011 la 01.06.2012.

În baza art. 357 alin. 2 lit. b Cod procedură penală menține măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, aplicată inculpatului prin decizia penală nr. 519/P/01.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .

În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 17 Cod procedură penală și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 1349, art. 1357 și urm. Cod civil, obligă pe inculpatul T. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata:

- sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă B. F. V.;

- sumei de 15.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă B. R. G. prin reprezentant legal;

- sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale și 5.000 lei reprezentând daune materiale către partea civilă B. A..

În baza art. 118 lit. b Cod penal dispune confiscarea specială a ambarcațiunii alb albastră cu număr de bordaj 668.

În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul T. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 11.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că La data de 05.10.2011 la P. de pe lângă Tribunalul C. a fost înregistrată plângerea penală depusă de numiții B. F. V. în nume propriu și ca reprezentant legal al minorului B. R. G., C. M. D. și B. A., fața de inculpatul T. I. prin care au solicitat cercetarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor.

Dosarul a fost înregistrat sub nr. 1889/P/2011 pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul C..

Prin ordonanța din 19.10.2011 dată în dosarul nr. 1889/P/2011 pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. a fost dispusă extinderea cercetării penale față de T. I. pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 191/2003.

Urmare a extinderii urmăririi penale, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Secției Maritime – Fluviale din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. sub nr. 22/MF/2011.

La data de 27.10.2011 în dosarul nr. 22/MF/2011 s-a dispus extinderea cercetării penale față de inculpatul T. I. pentru infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 191/2003.

Actele și lucrările dosarului evidențiază următoarea situație de fapt:

Prin Hotărârea Consiliului Local Năvodari nr. 238/15.09.2011 emisă în baza HG 665/2008, lacul Tașaul a fost declarat lac navigabil și de agrement.

În urma unor anunțuri publicate în presa locală, potrivit cărora, Primăria Năvodari a cadastrat și lotizat insula A. în vederea vânzării loturilor de teren, partea vătămată B. F. V., agent imobiliar, a luat hotărârea de a se deplasa pe această insulă, în vederea analizării oportunității achiziționării unor loturi de teren pentru amplasarea unor obiective turistice.

Astfel, la data de 29.09.2011, părțile vătămate B. A., B. F. V., B. R. G., în vârstă de 10 ani și martorul C. M. D. s-au deplasau în zona pe lacul Tașaul, cu ambarcațiunea cu număr de bordaj B 454, de culoare roșie, proprietatea numitului B. A..

În ambarcațiune s-au urcat 4 persoane (B. A., B. F. V., C. M. D. și minorul B. R. G.), cele două persoane G. I. și G. I. despre care vorbește inculpatul în declarația sa, instanța reținând că nu au urcat în barcă, ci au fost eventual implicați în incidentul petrecut ulterior la ferma piscicolă . al cărei angajat era inculpatul, incident care nu face obiectul acestei cauze.

Părțile vătămate B. A., B. F. V., B. R. G., în vârstă de 10 ani și martorul C. M. D. au petrecut aproximativ 30 de minute pe insulă.

La întoarcere de pe insulă, în timp ce se deplasau pe lac spre locul unde lăsase peridocul, după ce au parcurs aproximativ 200 metrii, de ambarcațiunea acestora s-a apropiat ambarcațiunea cu număr de bordaj 668, de culoare alb-albastră, condusă de inculpatul T. I., angajat în cadrul . potrivit declarației acestuia efectua serviciul de pază pe lacul Tașaul.

După o discuție purtată între inculpatul T. I. și partea vătămată B. F. V., în care inculpatul le cerea să părăsească cât mai repede lacul, cele două ambarcațiuni s-au depărtat una de cealaltă până la o distanță de câteva sute de metrii.

Pe parcursul acestei întâlnire, ambarcațiunile s-au apropiat voit și controlat unele de altele ajungând în poziție paralelă, viteza de apropiere a fost foarte mică, aproape de zero în momentul contactului celor două ambarcațiuni, pe parcursul staționării una lângă alta, ambarcațiunile s-au mișcat independent sub acțiunea valurilor.

După această discuție, părțile vătămate și-au continuat deplasarea spre peridoc, în timp ce inculpatul s-a deplasat spre pescărie.

Deranjat de faptul că ambarcațiunea în care se aflau părțile vătămate se deplasa cu viteză prea mică, inculpatul s-a întors, și la aproximativ 1000 m de insula A., a lovit de două ori ambarcațiunea în care se aflau părțile vătămate.

Astfel, în primul incident inculpatul a lovit ambarcațiunea în partea dreaptă, rotindu-se de câteva ori în jurul ambarcațiunii în care se aflau părțile vătămate.

În cel de-al doilea incident ambarcațiunea condusă de inculpatul T. I. a lovit partea stângă babordul ambarcațiunii în care se aflau părțile vătămate, în mod voit, în momentul abordajului ambarcațiunea condusă de inculpat se afla în glisaj, cu prova ridicată, și cu o viteză controlată de accelerație a motorului ambarcațiunii, în timp ce cealaltă ambarcațiune nu.

Urmare a incidentului din 29.09.2011 pe ambarcațiunea nr. 668 condusă de inculpatul T. I. s-au găsit numeroase zgârieturi: exfolieri din prova, exfolierile de pe cârligul de andocare, care arată că acesta a constituit elementul rigid care a provocat avariile babordului ambarcațiunii B454 la data abordajului, zgârieturi vopsea tribord.

La ambarcațiunea inscripționată B454, a părții vătămate B. A. s-au constatat următoarele avarii, care susțin situația de fapt așa cum a fost reținută de instanță: urmă de lovitură din babord la bandoul superior și corpul din fibră de sticlă a ambarcațiunii care a provocat: rupere de material pe partea centrala pe o suprafață de 30 cm, dislocare de material pe o suprafață de 10 cm, îndoire balustradă-cange demontabilă, rupere de material a carcasei interioare în zona loviturii pe centru.

În urma ultimului impact, partea vătămată B. A., care se ținea cu mâna de balustradă a fost proiectată pe babordul bărcii condusă de inculpat. Pentru a nu cădea în apă partea vătămată B. A. a încercat să se țină de bara fixă de pe botul ambarcațiunii inculpatului, încercând să urce totodată la bord pentru a-l împiedica pe inculpat să-i mai lovească, întrucât nu a reușit să se urce la bordul ambarcațiunii și nici nu a mai putut să se țină de bară întrucât inculpatul continua să meargă cu barca, și-a dat drumul în apă.

În timp ce partea vătămată B. A. se afla în apă, inculpatul T. I., profitând de starea în care se afla, a executat două manevre cu barca sa, trecând de două ori pe deasupra acestuia.

Susținerea părții vătămate B. A. că pentru a evita să fie lovit de ambarcațiunea condusă de inculpat a reușit să se scufunde și să înoate, după ce în prealabil s-a dezbrăcat și descălțat, este susținută și de varianta prezentată de actul de constatare tehnico-științifică întocmit de Ministerul Apărării Naționale – Unitatea Militară_ cu nr. 1944 din 30.03.2012.

Actul de constatare tehnico-științifică întocmit de Ministerul Apărării Naționale – Unitatea Militară_ cu nr. 1944 din 30.03.2012 concluzionează având în vedere condițiile hidro-meteo reieșite din conținutul dosarului, de pe lacul Tașaul, în funcție de nivelul de pregătire ca înotător/scufundător, de antrenamentul fizic al subiectului, îmbrăcămintea purtată la fața locului, pescajul ambarcațiunii, lungimea pintenului motorului utilizat la ambarcațiune și subiectul nu folosește echipamente de scufundare că dacă subiectul are deprinderi de înotător/scufundător începător, acesta poate efectua o scufundare în apnee statică până la o adâncime de 1,5 – 2 metri, dacă are deprinderi de înotător/scufundător cu nivel minim de experiență, poate executa o scufundare în apnee dinamică până la adâncimea de 2 – 5 metru și pe o lungime de până la 10 metri putând evita lovirea de către elicea motorului ambarcațiunii, ca să evite lovirea de elicea și pintenul motorului, care se aflau conform datelor la adâncimea de 1 metru, și ținând cont și de înălțimea subiectului, adâncimea minimă de evitare (dacă ambarcațiunea ar trece pe deasupra subiectului) trebuie să fie de peste 2,5 – 3 metri. Se concluzionează că adâncimile indicate pot fi atinse cu un echipament sumar compus din tricou, pantalon scurt și fără încălțăminte.

De altfel după cum declară partea vătămată ambarcațiunea nu a trecut cu elicea pe deasupra lui, ci când s-a scufundat aproximativ o jumătate de metru, sub apă a văzut pentru ca avea ochii deschiși elicea trecând pe lângă el, căzând jetul de apă făcut de barcă.

În timpul ce partea vătămată B. A. se afla în apă, partea vătămată B. F. V. rămasă în ambarcațiune, a sunt la serviciul SNUAU 112, relatând incidentul.

Probabil inculpatul a auzit frânturi din convorbirea telefonică, fapt pentru care a plecat de la locul incidentului.

Din înregistrarea convorbirii rezultă modul în care s-a petrecut atacul, starea de alertă a victimelor și atitudinea agresivă a inculpatului.

Scăpând de acțiunea agresivă a inculpatului, partea vătămată B. A. s-a deplasat înot spre barca sa, fiind ajutat de ceilalți să urce în barcă.

Când au ajuns la mal victimele am scos ambarcațiunea din apă, minorul a fost trimis în autoturism de către tatăl său, iar B. A., B. F. V. și C. M. D. au așteptat să ajungă la fața locului ambulanța și poliție.

Partea vătămată B. A. a beneficiat de îngrijiri medicale.

Situația de fapt astfel cum a fost expusă rezultă din coroborarea următoarelor mijloace materiale de probă:

- declarațiile părții vătămate B. A., în care arată că: s-a urcat în ambarcațiunea proprietate personală împreună cu B. V., B. R. G. și C. M. D. și s-au deplasat pe insula A. pe care au vizitat-o. După ce s-au urcat la bordul bărcii și au parcurs aproximativ 2 metrii de mal au văzut venind cu mare viteză spre ei o altă ambarcațiune condusă, după cum au aflat ulterior de inculpatul T. I., care era foarte agresiv, pus pe cearta și le reproșa că se află pe lac. Aproximativ 5 minute partea vătămată B. F. V. a purtat o discuție cu inculpatul, după care s-au despărțit amiabil, inculpatul plecând spre pescărie, iar ei spre debarcader. Au parcurs jumătatea distanței dintre insulă și debarcader, când l-au văzut pe inculpat întorcându-se brusc și venind cu viteză în direcția lor. A oprit motorul, inculpatul s-a rotit de două ori în jurul bărcii în care se aflau, lovind ambarcațiunea în partea din spate, i-a întrebat de ce merg așa de încet, după care inculpatul s-a îndepărtat aproximativ 50 metrii, și cu viteză a venit spre ambarcațiunea în care se aflau lovind-o cu botul în partea stângă, ușor spre spatele ambarcațiunii, menționând că barca condusă de inculpat s-a urcat pe balustrada din partea stângă aproximativ un sfert, îndoind-o. În momentul în care i-a lovit, declară partea vătămată că se ținea cu mâna de balustrada din inox a bărcii, care, urmare a impactului, a cedat, iar partea vătămată că a zburat pe bordul bărcii condusă de inculpat. Inculpatul a plecat cu spatele, mers aproximativ 150 metrii cu partea vătămată pe botul ambarcațiunii, după care întrucât aceasta nu a mai putut să se țină și-a dat drumul în apă, moment în care inculpatul T. I. a oprit ambarcațiunea, i-a zâmbit ironic și a venit cu ambarcațiunea direct spre partea vătămată. Declară partea vătămată că primul său gând a fost că inculpatul vrea să îl ia din apă, întrucât era frig, bătea vântul și erau valuri, însă întrucât a văzut ambarcațiunea venind cu viteză prea mare spre el, și-a dat seama că nu intenționa să-l ia din apă, ci să îl lovească, motiv pentru care s-a băgat sub apă. Inculpatul a trecut cu elicea ușor lateral stânga, în apă a înotat puțin spre dreapta, a ieșit la suprafață și pentru că hainele în trăgeau la fund s-a dezbrăcat, de hanorac și adidas, iar inculpatul a venit din nou spre el cu o viteză mai mică. L-a văzut aplecându-se și privind dacă mai este în lac, partea vătămată scufundându-se iar, în timp ce inculpatul a întors ambarcațiunea deasupra sa, a accelerat și a plecat spre ambarcațiunea în care se aflau celelalte părți vătămate. Declară partea vătămată că nu a mai avut loc un alt impact, probabil pentru că inculpatul l-a văzut pe B. F. V. vorbind la telefon. A înotat până la barcă pentru că cei rămași în barcă nu au putut să vină spre el pentru că în momentul în care a căzut în apă cheia care pornea ambarcațiunea a rămas la el, s-a urcat în barcă și au plecat spre mal. Au scos barca din apă, după care imediat a venit poliția și ambulanța. Declară partea vătămată că era desculț, dezbrăcat și cu hainele rămase pe el rupte când a ajuns la mal.

- declarațiile părții vătămate B. F. V. – care în mod constant a declarat că în data de 29.09.2011, împreună cu B. A., C. M. D. și cu fiul său B. R. G. s-a deplasat pe malul Lacului Tașaul cu intenția de a se deplasa cu barca aparținând lui B. A. pe inculpa A., întrucât din presă aflase că Primăria Năvodari scosese loturi de teren la vânzare. În barcă B. A. era la volan, iar pe bancheta din spate în partea stângă stătea C. M. D., în partea dreaptă stătea el, iar în mijloc pe genunchiul lui stătea fiul său.

S-au deplasat cu barca pe insulă, au acostat în partea de est, au coborât, au vizitat insula, după care s-au urcat înapoi în barcă cu intenția de a se deplasa spre mal. După ce au parcurs aproximativ 100 metrii, dinspre pescărie au văzut venind cu mare viteză o barcă, care s-a apropiat de barca lor, iar conducătorul acesteia, pe care nu îl cunoștea, ulterior aflând că se numește T. I., pe un ton răstit le-a spus că nu au voie pe lac, cerându-le să părăsească lacul.

După această scurtă discuție inculpatul a plecat spre pescărie, iar ei în direcția peridoului. Când erau în mijlocul lacului a constat că inculpatul s-a apropiat de ei, a redus viteza și le-a reproșat că se deplasează cu viteză mică. Le-a spus să aibă grijă să nu se înece în plasele lui și s-a îndepărtat aproximativ 200 metrii, a pus barca pe direcția lor și a intrat în plin în ambarcațiunea în care se afla, urcându-se cu barca peste barca în care se afla, rupând balustrada și fisurând marginea bărcii. În urma impactului B. A. a fost aruncat pe botul șalupei condusă de inculpat, acesta apucându-se cu mâinile de barele șalupei pentru a nu cădea în apă. Inculpatul a dat înapoi și a început să meargă, B. A. a căzut în apă la aproximativ 25-30 metrii de barcă. După ce B. A. a căzut în apă, inculpatul s-a îndepărtat aproximativ 150 – 200 metri, după care, cu viteză s-a îndreptat spre B. A.. A văzut partea vătămată cum B. A. și-a dat hanoracul jos și s-a scufundat puțin spre dreapta, pentru a nu fi lovit de șalupa condusă de inculpat, care a trecut pe deasupra părții vătămate. În continuare inculpatul s-a îndepărtat iar de B. A. la aproximativ 150 metri și s-a îndreptat cu viteză spre B. A., care s-a scufundat din nou.

Declară partea vătămată că după părerea lui, intenția inculpatul a fost aceea de a-l omorî pe B. A., motiv pentru care a sunat la 112 și a spus ce se întâmplă. B. A. a înotat spre barcă, a urcat și a pornit barca. Când au ajuns la mal l-a luat pe fiul său și l-a urcat în mașină, în timp ce B. A. și C. M. au rămas să lege barca. După ce au legat barca la fața locului a venit poliția și ambulanța.

- declarația minorului – parte vătămată B. R. G., care în mod constant a declarat că împreună cu tatăl său, cu B. A. și cu C. M. D. au plecat pentru a se plimba pe insula A., după care s-au urcat în barcă pentru a se întoarce la peridocul lăsat în zona Limba Oii. După ce au parcurs aproximativ 50 metrii s-a apropiat de ei un om, identificat ulterior ca fiind inculpatul T. I., care le-a spus să plece de acolo că se vor prinde în plasele de pescuit și se vor îneca. Declară minorul că tatăl său, pe un ton calm i-a spus inculpatului că se vor îndrepta spre peridoc, după discuția purtată inculpatul îndepărtându-se de barca lor. După ce au mai parcurs aproximativ 100 – 200 m, inculpatul s-a întors și vorbind pe un ton răstit și urât le-a reproșat că merg prea încet. Inculpatul s-a îndepărtat, și-a luat avânt și a intrat cu barca în partea dreaptă a bărcii, după care s-a învârtit de câteva ori în jurul bărcii în care se aflau părțile vătămate și a mai lovit-o o dată în partea stângă. Urmare a acestor acțiuni B. A. a ajuns pe botul bărcii conduse de inculpat și ulterior a căzut în apă. Inculpatul a trecut de două ori cu barca pe deasupra lui B. A., fără să îl lovească întrucât acesta a reușit să se scufunde. După acest moment, B. F. V. și C. M. D. l-au ajutat pe B. A. să urce în barcă, acesta pornind ambarcațiunea și continuând deplasarea spre peridoc. La mal declară minorul că a fost dus de către tatăl lui în mașină, din care nu a mai coborât.

- declarațiile martorului C. M. D., care a declarat că în data de 29.09.201, întrucât au aflat din presă că urma să se scoată la vânzare loturi de teren pe insula A., a plecat împreună cu B. A., B. F. V. și fiul acestuia B. R. G. pe lacul Tașaul cu intenția de a vizita insula. Deplasarea la lac s-a făcut cu mașina lui B. F. V. și cu mașina lui B. A.. Barca a fost pusă pe apă în dreptul insulei, în barcă urcând B. A., care a și condus barca, B. V. F. în partea dreapta și martorul în partea stângă, între ei așezându-se B. R. G..

Au ajuns în siguranță pe insulă, au acostat și au vizitat insula, după care s-au întors la barcă, s-au urcat în barcă cu intenția de a da ocolul insulei, însă s-au deplasat de la mal aproximativ 20 metrii, moment în care din spate a văzut venind o barcă cu viteză dinspre pescărie. A ajuns lângă ei, B. A. a oprit motorul bărcii și cele două bărci s-au apropiat, conducătorul celeilalte bărci, identificat ca fiind inculpatul T. I., le-a spus că nu au ce căuta acolo, că trebuie să iasă la mal. Nedorind să intre în discuții contradictorii, partea vătămată B. A. a întors barca și a plecat spre peridoc. În timp ce se îndreptau spre mal, a observat cum la un moment dat inculpatul a întors barca și a venit spre barca în care se aflau părțile vătămate, reproșându-le că merg prea încet. B. A. și B. F. V. i-au spus că barca nu merge mai repede, după care fără nici o discuție, T. I. s-a îndepărtat, și-a luat având și a intrat cu viteză în mijlocul bărcii în care se aflau părțile vătămate, în partea dreaptă, după care s-a îndepărtat și a intrat în partea stângă, la mijloc. Urmare a impactului B. A. a fost proiectat pe bordul șalupei condusă de inculpat, s-a agățat cu brațele de parbrizul ambarcațiunii. T. I. mișca ambarcațiunea stânga – dreapta, B. A. căzând în apă la o distanță de aproximativ 20 – 30 metrii de barca în care se aflau. T. I. a întors barca și cu viteză a trecut peste B. A., care s-a salvat scufundându-se. Menționează martorul că B. A. a stat foarte puțin sub apă, probabil 10 – 15 secunde. Inculpatul a mai trecut o dată cu viteză pe deasupra lui B. A. care a evitat barca scufundându-se. B. A. a înotat spre barca sa, l-au ajutat să iasă din apă. A văzut că acesta nu mai era îmbrăcat, nu mai avea pe el hanoracul și nici încălțămintea.

B. A. s-a dus la volan, a pornit motorul, timp în care T. I. a întors șalupa și s-a îndreptat din nou spre ei, însă nu a reușit să îi lovească din nou, în acest timp B. F. V. suna la 112, și probabil T. I. a auzit și a plecat. Au plecat spre mal, au urcat barca pe peridoc, B. F. V. împreună cu fiul său s-au urcat în mașină.

- declarațiile martorului A. T., care a declarat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, că în ziua de 29.09.2011 se afla pe lacul Tașaul la pescuit, când la un moment dat a observat pe lac o barcă de culoare roșu cu negru, și cum barca albă a pescăriei s-a oprit în dreptul acesteia, aproape de malul insulei. După aproximativ 5 minute, timp în care ocupanții bărcilor au discutat, a văzut cum barca pescăriei a întors și a plecat spre pescărie. Declară martorul că a văzut cum barca pescăriei s-a întors din drumul ei și a intrat direct în barca de culoare roșie, după care a ocolit șalupa roșie, s-a îndreptat spre pescărie aproximativ 150 – 200 metrii și a lovit din nou șalupa roșie, după care s-a dus spre mal.

- declarația martorului D. Ș., agent imobiliar, care a declarat că se afla la sediul ., când a venit partea vătămată B. F. V. împreună cu C. M. D. și i-au spus că pleacă să vadă Insula A., pentru a viziona loturile scoase la vânzare, fiind interesați să investească pe acea insulă. La sediul firmei a venit și fiul cel mare al lui B. F. V., numitul B. R. G.. Cei trei, respectiv B. F. V., C. M. D. și B. R. G. au plecat cu autoturismul lui B. F. V., care i-a spus că urma să se întâlnească să plece împreună cu B. A. pentru că acesta are barcă.

- raportul de eveniment întocmit de poliția Orașului Năvodari (filele 24-25 DUP), în care se consemnează că la ora 15,50 numitul B. F. V. reclamă că pe lacul Tașaul, în zona insulei mari, aflându-se la bordul unei bărci cu motor, de agrement, după ce se întorceau de pe insulă, au fost interpelați de o persoană necunoscută, care s-a recomandat ca fiind agent de pază piscicol, i-a abordat cu barca, întrând în partea stângă a bărcii. Ajunși la fața locului i-a găsit pe comunicația rutieră dintre Năvodari – Sibioarea în dreptul punctului geodezic, cu barca aflată pe peridoc și remorcată la un SUV, iar conducătorul bărcii se afla în ambulanță primind îngrijiri medicale.

- procesul verbal din 29.09.2011, ora 17,15 (filele 45 – 46 DUP) în care se consemnează că lucrătorii de poliție din cadrul Poliției oraș Năvodari aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au fost sesizați în jurul orei 15,50 de către Dispeceratul Poliției oraș Năvodari, să răspundă unei sesizări făcute prin numărul de urgență 112, de către numitul B. F. V., care reclama faptul că o persoană necunoscută, paznic piscicol pe lacul Tașaul Năvodari, a intrat cu barca în barca în care se afla el și încă trei persoane, printre care și un minor, fiul acestuia. Ajunși la fața locului au observat o barcă aflată pe un peridoc remorcat de un SUV negru, o ambulanță și mai multe persoane în jur, identificați fiind B. F. V., B. A. și G. I.. Au constatat totodată că barca era lovită pe partea stângă, la mijloc, și B. A. primea îngrijiri medicale.

- fișa registrului de apel 112 (fila 27 DUP),

- procesul verbal din 26.10.2011 încheiat de lucrători de poliție din cadrul poliției oraș Năvodari, în urma procedării la ascultarea convorbirii de pe CD cu nr. 3087; S1802 - 572, privind convorbirea părții vătămate B. V. - F. notat cu Y, cu operatorul de la apelul de urgență 112, notat cu X, în dosarul penal cu nr. 1889/P/2011, redând în formă scrisă convorbirea din data de 29.09.2011, orele 15,36, după cum urmează:

X-apel de urgența 112 Y- alo, alo.

X- da bună ziua, ce doriți, vă rog

Y- suntem pe lacul Tașaul și intră un nebun cu barca în noi, vă rog frumos trimiteți pe cineva. X- pe lacul Tașaul

Y- de la fermă de la pod, de la piciorul podului, trimeteți pe cineva, că aruncat un om în apă și a intrat cu barca în noi

X- este și un om în apă, este și un om în apă, alo domnu .

Y- da avem un om în apă și suntem pe lacul Tașaul, avem și un copil minor de 10 ani cu noi, a lovit barca de două ori, da, vă rog frumos X- trimit și ambulanța,

Y- trimiteți și ambulanța, că nu știu dacă a lovit băiatul sau nu, vă rog frumos

X- alo pe lacul Tașaul, sunteți, un incident acolo, o agresiune cu bărci cu un om la apă

Y- o ambulanță ceva, nu știu ce să zic

X- alo

Y- suntem pe lacul Tașaul, nea lovit de două ori și am și un copil

X - sunteți la mal sunteți pe uscat

Y- suntem la mijlocul lacului, aproape de insula AIA

X- stați numai o secundă vă fac legătura să vorbiți

Y- poftim

X- numai un pic vă rog, alo

Y- ne lovește din nou cu barca .

X- alo, numai un pic, vă fac transferul

Y- vine din nou cu barca spre noi, cu o barcă puternică și ne lovește

X- vedeți pompierii, v-am făcut legătura, alo, nu vă aud, alo despre ce este vorba . Alo domnu F., domnu F., Centru Maritim nu vă aude, două secunde, nu vă aud, despre ce este vorba, domnu F., mă auziți, alo domnu F. mă auziți, alo, mă auziți acum

Y- da vă aud

X- pompierii suntem, spuneți-mi vă rog frumos câte victime sunt și ce sa întâmplat mai exact și unde sunteți.

Y- băiatul care a fost aruncat în apă am reușit să-l recuperăm, suntem undeva pe mijlocul lacului

X- pe lacul Tașaul

Y- da, pe lacul Tașaul, pe mijlocul lacului X- am înțeles ce sa întâmplat

Y- nu știm dacă ne mai lovește, dacă o să ne mai lovească o dată, barca nu mai rezistă că deja este ruptă

X- am înțeles, dvs. solicitați o ambulanță, puteți să ajungeți la mal, alo mă auziți Y- da vă aud

X- la mal puteți să ajungeți

Y- poftim, cred că ajungem, dacă ne mai lovește o dată nu ajungem, dacă nu ne lovește ajungem

X- cum sa întâmplat, cum va lovit acolo de fapt. Y- a intrat intenționat în noi X - a intrat intenționat în dvs.

Y-da,da

X - păi cunoașteți persoana respectivă 1/

Y- poftim

X - cunoașteți acele persoane

Y- este un turc care are o fermă de pește aici, noi nu avem treabă cu pescuitul, am fost pe insulă ,că vrem să cumpărăm, ceva un teren

X- am înțeles, o să vină și ambulanță și colegii de la poliție, spuneți-mi este nevoie să venim cu o barcă la dvs. să vă ajutăm să ieșiți de acolo

Y - vă rog frumos nu mai stați de vorbă, vă rog să chemați poliția, să vină poliția aici, sediul lui ăia este undeva la piciorul podului Năvodari.

- raportul de constatare tehnico-mecanică încheiat în cursul urmăririi penale (filele 29 - 36). Se rețin concluziile acestui raport de expertiză în măsura în care se coroborează cu ansamblul materialului probator administrat, respectiv că între cele două ambarcațiuni au avut loc mai multe coliziuni, de diferite intensități, cea mai puternică a fost cea care a produs spargerea copastiei bărcii roșii cu numărul B 454, produsă atunci când ambarcațiunea 668 avea o viteză superioară vitezei de începere a glisării, iar ambarcațiunea B 454 stătea pe loc sau avea o viteză foarte mică, la care nu glisa.

- raportul de constatare tehnico-științifică mecanică (fila 2 vol 2) întocmit în cursul cercetării judecătorești.

Audiat inculpatul T. I. nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că la data de 29.09.2011 era de serviciu la pescăria ., când a fost anunțat de N. V. că o barcă roșie este pe lac. S-a uitat cu binoclul, a văzut barca, care se afla pe lac, s-a urcat în șalupă și s-a deplasat la barca roșie. Le-a spus celor din barcă, că lacul este arendat și că nu au voie pe lac. S-a adresat lui B. F. V. și lui B. A.. B. F. V. a fost cele care a spus că vor pleca de pe lac. După ce le-a spus să plece, declară inculpatul că s-a întors spre sediul societății, însă nu a ajuns pentru că, întorcându-se să vadă dacă barca roșie pleacă de pe lac, a observat că aceasta se îndrepta spre plasele pescărești și a luat hotărârea de a se întoarce după ei. S-a apropiat de barca în care se aflau părțile vătămate, a mers paralele cu acea barcă, moment în care B. A. care conducea barca roșie a tras de volan și s-a produs un impact între cele două bărci. Din barcă a fost lovit de numitul G. cu o bâtă de baseball, timp în care B. A. și B. F. țineau barca în care se afla inculpatul, în acest moment ambele bărci fiind oprite.

Declară inculpatul că B. A. l-a lovit cu o cange în piept după care a încercat să sară în barca sa, însă a alunecat și a sărit în apă. După acest moment, inculpatul declară că a fugit de la fața locului pentru că era în inferioritate numerică, ei fiind șase și el singur.

În legătură modul în care s-a produs impactul se constată că inculpatul se contrazice pe parcursul declarației, astfel declară că a avut loc un singur impact între cele două ambarcațiuni, în momentul în care B. A. intenționa să blocheze șalupa în care se afla inculpatul, pentru ca spre sfârșitul declarației să declare că impactul a fost intenționat, urmărit de B. A., dar să precizeze că din punctul său de vedere putea fi produs și din cauza vremii, a vântului, întrucât B. A. a oprit barca când a ajuns lângă ei.

În apărare inculpatul a propus audierea martorilor N. V., Blegan M. și a martorului cu identitate protejată I. Ș..

Audiat martorul Blegan M., angajat la . ca muncitor, nu susține în totalitate cele declarate de către inculpat, observându-se pe parcursul declarației neconcordanțe între declarațiile celor doi.

Instanța a reținut că există un evident dubiu în ceea ce privește prezența martorului în apropierea locului producerii incidentului, la această apreciere avându-se în vedere neconcordanțele dintre declarația acestuia și ansamblul materialului probator administrat în cauză și expus anterior, faptul că martorul nu a fost identificat și nominalizat pentru a fi audiat în cursul urmăririi penale, ci abia în cursul cercetării judecătorești și faptul că numele acestui martor nu se regăsește pe fișa colectivă de prezență existentă la fila 85 din dosarul de urmărire penală, întocmită de . pentru ziua de 29.09. 2011.

Aceleași aspecte se rețin și în ceea ce-l privește pe martorul N. V..

Astfel, atât martorul Blegan M., cât și martorul N. V. au declarat că în ziua de 29.09.2011, în jurul orei 14,00 – 14,30 au plecat împreună de la ., că Blegan M. a rămas în zona Botul lui D., în timp ce N. V. și-a continuat deplasarea până în golful fermei lui P., unde declară N. V., a văzut două autoturisme și un peridoc lăsat la apă. Declară martorul Blegan M. că din locul în care se afla, cu ajutorul binoclului, a văzut cum din barcă au coborât șase persoane pe insulă și cum tot șase persoane s-au urcat în barcă, în timp ce martorul N. V. a declarat că tot cu ajutorul binoclului, a văzut cum din barcă au coborât pe insulă trei persoane, celelalte trei rămânând în barcă, cele trei persoane au stat 3-4 minute pe insulă după care s-au urcat în barcă și și-au continuat drumul.

Modul în care s-a produs impactul între cele două ambarcațiuni, a fost văzut în mod diferit de către cei doi martori.

Astfel, martorul Blegan M. a declarat a văzut cum T. I. a parcurs aproximativ 200 metrii, după care a întors barca și cu viteză s-a îndreptat spre barca roșie, a oprit brusc lângă aceasta, și probabil din cauza valurilor produse de ambele bărci s-a produs un impact între cele două ambarcațiuni, în timp ce martorul N. V. declară că a văzut cum T. I. a mers aproximativ 200 metri spre fermă după care a întors, s-a apropiat cu viteză de barca roșie, și a văzut că între cele două bărci a avut loc un impact, între botul bărcii condusă de T. I. și laterala dreaptă - față a bărcii roșii.

După incident martorul Blegan M. declară că a stat în acea zonă până la orele 20,00 – 21,00 când a fost luat de N. V. cu mașina, în timp ce martorul N. V. declară că după ce l-a lăsat pe Blegan M. la Botul lui D. nu l-a mai văzut în acea zi.

Și în ceea ce privește vestimentația ocupanților ambarcațiunii roșii se constată diferențe între cele constatate de martori, în timp ce martorul N. V. declară că ocupanții bărcii roșii erau îmbrăcați într-o ținută lejeră, B. F. V. era îmbrăcat într-o bluză închisă la culoare și o pereche de pantaloni raiat sau de trening, pe B. A. l-a văzut la mal într-o maletă de culoare închisă și pantaloni, că a observat o singură persoană care avea mânecile ridicate sau mânecă scurtă la tricou sau cămașă, martorul Blegan M., a văzut că două persoane din ambarcațiunea roșie erau îmbrăcate în tricou de culoare deschisă, alb, galben, gri, celelalte erau în bluze de trening bleu, verde, diverse culori, cu dungi pe mâneci și pe piept.

Instanța a înlăturat de asemenea și declarația martorului audiat cu identitatea protejată I. Ș., a cărui prezență nu a semnalat-o nici părțile vătămate, nici un alt martor, nici chiar martorul N. V., care potrivit declarației acestuia, s-ar fi aflat în același loc, având în vedere că declarația acestuia nu se coroborează cu ansamblul materialului probator administrat în cauză, nici chiar cu declarația inculpatului.

Astfel, martorul I. Ș. declară că a văzut cum barca alb cu albastru s-a apropiat la un moment dat pentru 2 – 3 minute de barca alb cu roșu, aproximativ lângă malul insulei, ocupanții au purtat o discuție, după care cele două bărci s-au pus în mișcare în direcții diferite, barca alb cu roșu și-a continuat drumul și a ajuns în locul din care plecase, fără a exista un alt incident între cele două ambarcațiuni. Când a ajuns la mal a văzut că B. F. V. era îmbrăcat sport, avea pantaloni scurți din blugi și un tricou alb cu mai multe inscripții, B. A. era îmbrăcat în pantaloni, blugi de albaștrii și cămașă cu mânecă scurtă, și C. M. D. era îmbrăcat tot sport, în pantaloni scurți din material ca de trening și un tricou negru cu alb. Declară martorul contrar ansamblului materialului probator, că l-a văzut pe C. M. D. dezbrăcat și desculț, când a ajuns la mal, în timp ce B. A. și B. F. erau îmbrăcați și încălțați când au ajuns la mal și că autoturismul marca BMW X5, de culoare albastru închis tracta barca, respectiv autoturismul părții vătămate B. F. V..

Pe cale de consecință, instanța a reținut ca declarațiile date de martorii Blegan M., N. V. și a martorului cu identitate protejată I. Ș., nu sunt verosimile, aceste declarații necoroborându-se cu restul probatoriilor, fapt pentru care vor fi înlăturate.

În raport de ansamblul materialului probator administrat în cauză, așa cum a fost prezentat, instanța a reținut că apărările inculpatului sunt nefondate, și nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.

Examinând împrejurările concrete ale comiterii faptei, instanța a reținut, contrar celor susținute de apărare, că intenția inculpatului T. I. a fost aceea de a ucide victimele.

Această concluzie rezultă din modalitatea în care a acționat inculpatul, respectiv din faptul că inculpatul a lovit în două rânduri ambarcațiunea la bordul căreia se aflau victimele, cu carena bărcii sale, prevăzută cu componente metalice, în scopul de a o scufunda, provocând proiectarea în apă a părții vătămate B. A. și manevrând ulterior ambarcațiunea pentru a trece pe deasupra victimei, care, în scopul de a se salva, s-a scufundat pentru a nu fi sfârtecată de elicea bărcii.

În cauză nu era necesar ca părțile vătămate să prezinte un act medical din care să rezulte că viața acestora au fost puse în pericol, acest fapt reieșind din modalitatea concretă de săvârșire a faptei.

În consecință, instanța a constatat că inculpatul a pus în executare hotărârea de a săvârși infracțiunea, executare care însă nu și-a produs efectul datorită demersurilor făcute de părțile vătămate pentru a evita ca barca în care se aflau să fie avariată grav, iar pe de altă parte, partea vătămată B. A. s-a scufundat pentru a nu fi sfârtecată de elicea bărcii inculpatului.

În ceea ce privește agresarea inculpatului în cursul incidentului instanța a reținut, date fiind consemnările lucrătorului de poliție din procesul-verbal încheiat la data de 29.09.2011, care privesc împrejurări ulterioare plecării inculpatului de la locul incidentului, dar și mențiunile certificatului medico-legal aflat la fila 151 din dosarul de urmărire penală, că versiunea prezentată de inculpat nu este plauzibilă, leziunile acestuia putând fi produse în cursul altercației produse la punctul de lucru al fermei piscicole ulterior evenimentului de pe lac, de către alte persoane și nu de părțile vătămate.

Faptul că părțile vătămate au depus plângere penală abia la data de 05.10.2011, ulterior sesizării inculpatului, nu este de natură să pună la îndoială veridicitatea aspectelor reclamate, având în vedere că în cursul incidentului, în timp ce ambarcațiunea se afla în apele lacului Tașaul, acestea au recurs la serviciul de urgență 112, iar organele de poliție au constatat în mod nemijlocit că victima B. A. primea îngrijiri medicale pe malul lacului.

În referire la susținerea inculpatului că ciocnirea celor două ambarcațiuni s-a datorat valurilor mari este contrazisă de planșele foto atașate la dosarul cauzei, care ilustrează contactul violent al celor două ambarcațiuni, precum și de ambele expertize întocmite în cauză și de declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați.

În cauză s-a acordat semnificație diferenței de gabarit dintre cele două ambarcațiuni.

Potrivit celor două rapoarte de constatare tehnico-științifice realizate în cauză, ambarcațiunea de agrement nr. 668 condusă de inculpatul T. I. are următoarele caracteristici: corp - fibră sticlă, vopsea alb/albastră; propulsie – elice; putere motor 81 Kw Volvoi Penta în board; an construcție 1966, greutate aprox. 750 kg; lungime aprox 5,0 m; lățime aprox. 1,9 m, înălțime de construcție aprox 0,7 m, pescaj aprox 0,4 m, iar ambarcațiunea de agrement nr. B454 aparținând părții vătămate buzea A. și condusă de B. A. la data incidentului, are următoarele caracteristici: corp – fibră sticla vopsea roșie; propulsie – jet apă; putere motor 99 Kw; an construcție 1980; lungime aprox. 5 m ; lățime aprox. 2 m; înălțime de construcție aprox. 1 m, pescaj aprox. 0,4 m.

Instanța a reținut că din datele existente diferența de gabarit este nesemnificativă, percepția părților vătămate că barca în care se aflau era mai mică, s-a datorat faptului că pescajul acesteia era mai jos, având în vedere că erau mai multe persoane în ambarcațiune, respectiv 4, în timp ce inculpatul era singur.

Contrar opiniei apărării, instanța a reținut că părțile vătămate prin navigarea pe lacul Tașaul spre Insula A., și-au exercitat un drept legitim, întrucât în momentul săvârșirii faptelor de către inculpat (29.09.2011), lacul Tașaul avea statutul de lac navigabil și de agrement.

În acest sens este adresa Primăriei Năvodari nr._/14.10.2011 (fila 66 dosar urmărire penală) în care se menționează că Hotărârea Consiliului Local Năvodari nr. 238/15.09.2011 cu privire la declararea Lacului Tașaul – lac navigabil și de agrement este de interes local și are caracter public drept pentru care s-au respectat procedurile prealabile și s-a asigurat transparența decizională (s-au afișat pe site-ul Primăriei Năvodari) conform prevederilor Legii 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică; extrasul din HG 665/2006 în care se stabilește nominal și pe porțiuni căile navigabile interioare ale României și anexa, în care se constată că este inclus și Lacul Tașaul; planul de amplasament și delimitare a imobilului, extrasul de carte funciară și HCL nr. 238/15.09.2011 cu privire la declararea Lacului Tașaul lac navigabil și de agrement.

În consecință, Hotărârea Consiliului Local Năvodari nr.238/15.09.2011 era în vigoare și își producea efectele juridice, Lacul Tașaul fiind astfel lac navigabil și de agrement; ceea ce duce la concluzia că părțile vătămate și-au exercitat un drept legitim. Nu are relevanță în cauză că ulterior această hotărâre a fost suspendată, având în vedere că aceasta nu produce efecte retroactive, ci doar pentru viitor.

În ceea ce privește prezența minorului la bordul ambarcațiunii, contestată de asemenea de către inculpat, instanța reține că este incontestabil că în ambarcațiunea condusă de către B. A. s-a aflat și acest minor, în dovedirea acestuia aspect venind declarațiile părților B. A. și B. F. V., ale minorului B. R. G., care se coroborează cu declarația martorului C. M. D. și a martorului D. Ș., cu raportul de evaluare a minorului în care medicul neuropsihiatru evidențiază că acesta prezintă reacția de stres posttraumatic acut care se datorează unui eveniment care a avut semnificație de traumă severă, eveniment care a avut loc cu 2 săptămâni înainte de examinare (n.r. examinarea a avut loc la datele de 13 și 14.10.2011), medicul menționând în mod expres că „din anamneză reiese că anterior evenimentului copilul nu prezenta nici un fel de tulburare, toate aceste simptome apărând din momentul traumei” (f.133 d.u.p.), raport avizat de INML M. Minovici prin avizul nr. E_ din 06.04.2012 (fila 188).

Partea civilă B. A. a oferit o explicație credibilă în ceea ce privește „cangea” despre care inculpatul susține că a fost lovit, această „cange” fiind de fapt balustrada din dreapta de inox a ambarcațiunii în care se aflau, balustradă care s-a rupt în momentul impactului dintre cele două ambarcațiuni; prin urmare, în ipoteza în care B. A. a încercat să-l lovească pe inculpatul T. I. cu acea balustradă, acest fapt poate fi reținut ca legitimă apărare în condițiile în care inculpatul manifesta o agresivitate deosebită, lovind ambarcațiunea în care se aflau B. A. și celelalte 3 persoane iar ambarcațiunea inculpatului era mai puternică.

Faptul că există relații în sensul că ambarcațiunea părții civile B. A. nu putea să fie scufundată, nu este în măsură să înlăture concluzia că datorită balansului creat ambarcațiunii acestuia, persoanele aflate în aceasta puteau fi aruncate în apă, aspect care le punea viața în primejdie persoanelor care nu știau să înoate, având în vedere în același timp și faptul că apa avea o temperatură redusă și existau valuri.

În ceea ce privește înscrisul depus în apărare care conține o opinie a numitului A. S., scafandru salvator; instanța reține că opiniile acestuia au fost exprimate în raport de unele ipoteze favorabile inculpatului și nu în raport de aspectele de fapt susținute de părțile civile B. A., B. F. V. și martorul C. M. D.; astfel, numitul A. S. a precizat că „posibilitatea ca persoana respectivă să stea sub imersie o perioadă de timp în care ambarcațiunea să treacă de două ori deasupra acesteia este imposibilă, iar faptul că aceasta ar fi trebuit să stea la o adâncime de minim 2 metri cu o presiune exercitată asupra plămânilor și urechii medii a acestuia de 1,2 bari, reduce cu mult capacitatea de a rezista sub apă o perioadă mai mare de 25-30 secunde” (f.95 dosar fond), însă aspectele avute în vedere de numitul A. S. nu au avut în vedere aspectele de fapt relatate de partea civilă B. A. și confirmate de către partea civilă B. F. V. și martorul C. M. D., în sensul că B. A. nu s-a scufundat o singură dată pentru a evita 2 treceri a ambarcațiunii conduse de inculpat ci s-a scufundat de 2 ori (de fiecare dată câteva secunde), că B. A. s-a scufundat și într-o parte pentru a evita să fie lovit de elicea ambarcațiunea inculpatului și că și-a scos hanoracul și încălțămintea care îl împiedicau să înoate bine.

În acest context, tribunalul a reținut că intenția inculpatului T. I. a fost aceea de a ucide victimele, a pus în executare hotărârea de a săvârși infracțiunea, executare care însă nu și-a produs efectul datorită demersurilor făcute de părțile vătămate, fiind conștient de urmările pe care le va produce fapta sa, acceptând consecințele acțiunii sale.

În urma verificării bazei electronice centralizate de evidență a documentelor eliberate de Serviciul înmatriculare și Certificate Personal Navigant din data de 18.10.2011 s-a constatat că inculpatul nu se regăsește în evidența respectivă.

În conformitate cu Ordonanța Guvernului nr. 42/1997 cu modificările și completările ulterioare, funcția de autoritate de stat în domeniul siguranței navigației și a securității navelor este îndeplinită de Autoritatea Navală Română ANR, organ tehnic de specialitate din subordinea ministerului transporturilor, care printre atribuții are și aceea că organizează sesiuni de examene pentru obținerea certificatelor de conducător de ambarcațiune de agrement și emite certificate de conducător de ambarcațiune de agrement.

Conform ordonanței nr. 42/1997 cu modificările și completările ulterioare, ambarcațiunile de agrement sunt considerate nave (a se vedea ordonanța de urgență nr. 74/2006)

Ordinul MT nr. 534/2007 (care a înlocuit Ordinul Ministerului Transporturilor nr.417/2002) aprobă regulamentul privind criteriile minime de pregătire și perfecționare, precum și condițiile de obținere a certificatelor internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement.

Potrivit art.4 alin.2 din Regulamentul privind criteriile minime de pregătire și perfecționare, precum și condițiile de obținere a certificatelor internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement sus menționat, pentru a conduce o ambarcațiune de agrement cu o putere a motorului mai mare de 3,68 kilowați (adică circa 5 cai putere) pe ape interioare este necesară deținerea certificatului de conducător de ambarcațiune de agrement cu motor. Art. l lit. a din regulament definește ambarcațiunea de agrement ca fiind orice ambarcațiune, propulsată cu motor și/sau vele al cărei corp are lungimea de 2,5 până la 24 m. Potrivit H.G. nr.665/2008 pentru stabilirea nominală și pe porțiuni a căilor navigabile, lacul Tașaul pe care a navigat inculpatul, face parte din categoria căilor navigabile interioare ale României.

Astfel, în raport de aceste dispoziții legale, inculpatul T. I. care a condus ambarcațiunea de agrement cu puterea motorului de 81 kW într-o zonă reglementată ca fiind cale navigabilă interioară a României, trebuia să dețină certificat de conducător de ambarcațiune de agrement.

În drept, fapta inculpatului T. I., angajat la S.C. P. C. S.R.L., care la data de 29.09.2011, conducând fără permis o ambarcațiune de talie medie, a colizionat ambarcațiunea în care se aflau părțile vătămate B. A., B. F. V., minorul B. R. G., în vârsta de 10 ani, și martorul (persoană vătămată) C. M. D., ce se deplasa pe Lacul Tașaul din Năvodari, în vederea vizualizării unor locații pentru amplasarea de obiective turistice, lovind-o în două rânduri, în scopul de a o scufunda, provocând proiectarea în apă a părții vătămate B. A. și manevrând ulterior ambarcațiunea pentru a trece pe deasupra victimei, care, în scopul de a se salva, s-a scufundat pentru a nu fi sfârtecată de elicea bărcii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174 – 175 lit.d Cod penal, art.176 lit.b Cod penal și conducere a unei ambarcațiune fără certificat de conducător de ambarcațiune de agrement, prev. de art.2 alin.1 din Legea 191/2003.

La termenul din data de 15.05.2012, inculpatul, prin avocat ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, din infracțiunile prevăzute de art. 20 cod penal raportat la art. 174 – 175 lit. d cod penal și art. 176 lit. b cod penal și art. 12 din Legea nr.191/2003 în art. 14 alin.2 din Legea nr. 191/2003.

Potrivit art. 14 alin.2 din Legea nr. 191/2003 – Distrugerea ori avarierea unei nave sau a încărcăturii acesteia, a echipamentelor de navigație sau perturbarea funcționării acestora se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.

Având în vedere modalitatea în care a acționat T. I., la data de 29.09.2011, lovind cu intenție în două rânduri ambarcațiunea la bordul căreia se aflau cele patru victime, în scopul de a o scufunda, provocând proiectarea în apă a părții vătămate B. A. și manevrând ulterior ambarcațiunea pentru a trece pe deasupra victimei, care, în scopul de a se salva, s-a scufundat pentru a nu fi sfârtecată de elicea bărcii, instanța reține că nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 14 alin.2 din Legea nr. 191/2003, care reglementează distrugerea ori avarierea unei nave sau a încărcăturii acesteia, prin încărcătură neînțelegându-se pasagerii navei, a echipamentelor de navigație sau perturbarea funcționării, ci incidența dispozițiilor mai grave prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174 – 175 lit. d Cod penal, art.176 lit. b Cod penal.

În ceea ce privește infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prev. de art.12 din Legea 191/2003 instanța a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. art.12 din Legea 191/2003:

(1)Dacă faptele prevăzute la art. 2-5 și art. 7-10 au avut ca urmare un accident de navigație, constând în abordaj cu pagube materiale importante, avarierea gravă a unei nave ori distrugerea sau degradarea importantă de instalații și bunuri de orice fel, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(2)Dacă s-a produs scufundarea navei proprii sau a altei nave ori moartea sau vătămarea corporală gravă a uneia sau a mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

(3)Dacă faptele prevăzute la art. 2-5, art. 7 și art. 9-11, care au produs una dintre urmările prevăzute la alin. (2), au fost săvârșite în acest scop, pedeapsa este închisoarea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

(4)Dacă fapta prevăzută la art. 8 a avut una dintre urmările prevăzute la alin. (1) și (2), pedeapsa este închisoarea de la unu la 6 ani, în cazul alin. (1), respectiv de la 3 la 12 ani, în cazul alin. (2).

Analizând textele de lege menționate, în raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că nu ne aflăm sub incidența nici unui aliniat din cadrul art. 12 din Legea 191/2003. Faptele săvârșite de inculpat, nu au avut ca urmare un accident de navigație, constând în abordaj cu pagube materiale importante, în cauză nu se poate vorbi de pagube materiale importante, avarierea gravă a unei nave ori distrugerea sau degradarea importantă de instalații și bunuri de orice fel, având în vedere că potrivit rapoartelor de expertiză tehnică întocmite în cauză, avariile produse în ziua de 29.09.2012 au afectat flotabilitatea ambarcațiunii, dar gradul de afectare a fost mic deoarece după abordaj ambarcațiunea a parcurs o distanță apreciabilă fără a se scufunda, aspect confirmat și de devizul de reparație a ambarcațiunii depus de partea vătămată în care se arată că ambarcațiunea a necesitat reparații la elemente componente din fibră de sticlă până la 18 mm grosime, reparație fisură prin sudura elementelor sub 10 mm, înlocuire balustradă inox, vopsire, reparații fine de suprafețe limitate, ștersături, înlocuire porțiuni de geam plexic.

Totodată, se remarcă faptul că în cauză nu s-a produs scufundarea navei proprii sau a altei nave ori moartea sau vătămarea corporală gravă a uneia sau a mai multor persoane.

Inculpatul a încălcat cu bună-știință normele legale privind conducerea ambarcațiunilor cu motor, știind că nu are acest drept, săvârșind astfel acțiunea ilicită cu intenție, însă rezultatul mai grav, prev. de art. 12 nu s-a produs.

Față de aceste considerente, instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală va dispune achitarea inculpatului T. I. pentru săvârșirea infracțiunii de avariere a ambarcațiunii prev. de art. 12 din Legea 191/2003, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

În ceea ce privește infracțiunile de tentativă de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174 – 175 lit.d Cod penal, art.176 lit.b Cod penal și conducere a unei ambarcațiune fără certificat de conducător de ambarcațiune de agrement, prev. de art.2 alin.1 din Legea 191/2003, având în vedere că din probele existente la dosar rezultă că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat instanța va dispune condamnarea acestuia.

La stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 Cod penal, respectiv gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului decurgând din intenția acestuia de a încerca suprimarea a patru persoane deodată, dintre care una minoră, una din acestea aflată la un moment dat fără posibilități de apărare, prin trecerea pe deasupra ei cu o șalupă, în mod repetat, pe fondul unor pretenții legate de stăpânirea luciului de apă, urmarea produsă, traumatizarea gravă a unui copil, atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc siguranța circulației pe căilor navigabile interne și a relațiilor sociale ce ocrotesc dreptul la viață al persoanei, impactul social al faptelor săvârșite.

În ceea ce privește latura civilă, s-a reținut că în cursul procesului penal partea vătămată B. F. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 lei reprezentând daune morale, partea vătămată B. R. G. prin reprezentant legal s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 lei reprezentând daune morale și parte vătămată B. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 lei reprezentând daune morale și cu suma de 400.000lei reprezentând daune materiale reprezentând prejudiciile aduse ambarcațiunii, care a fost avariată total.

Conform art. 998 cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui vina s-a ocazionat a-l repara.

Principiul fundamental al răspunderii civile delictuale este acela că fiecare este răspunzător pentru propriile sale fapte și trebuie să repare prejudiciul pe care l-a adus altcuiva prin săvârșirea acestora.

Pentru ca prejudiciul astfel rezultat să fie susceptibil de reparare, trebuie să întrunească următoarele condiții:

- existenta unei fapte ilicite;

- existenta unui prejudiciu;

- raportul de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu;

- culpa, greșeala sau vinovăția autorului.

Instanța, constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului, și anume: fapta ilicită-constând într-o faptă prevăzută de legea penală, prejudiciul - rezultatul negativ suferit de părțile vătămate ca urmare a încălcării dreptului la integritate corporală, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția sub forma intenției directe.

Instanța din analiza probelor administrate a apreciat că acțiunea civilă a părților vătămate este întemeiată în parte.

În ceea ce privește cererea părții civile B. A. privind obligarea inculpatului la plata sumei de 400.000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului adus ambarcațiunii, instanța constată că nu s-a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că ambarcațiunea a fost avariată total, potrivit devizului de reparație a ambarcațiunii depus de partea vătămată, ambarcațiunea a necesitat reparații la elemente componente din fibră de sticlă până la 18 mm grosime, reparație fisură prin sudura elementelor sub 10 mm, înlocuire balustradă inox, vopsire, reparații fine de suprafețe limitate, ștersături, înlocuire porțiuni de geam plexic, contravaloarea reparațiilor necesare fiind de 5000 lei.

Cu privire la cuantumul daunelor morale, instanța a avut în vedere că până în prezent legiuitorul nu a stabilit criterii legale în funcție de care instanțele să poată stabili acest cuantum. Pentru a se suplini această lacună, practica judiciară a statuat că la individualizarea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere atât criterii obiective cât și subiective, cum ar fi: numărul de zile de îngrijiri medicale, vârsta victimei, pragul de sensibilitate la durere al victimei.

Din probele administrate, respectiv din raportul de evaluare a minorului B. R. G. efectuat de un medic neuropsihiatru evidențiază că acesta prezinta reacția de stres posttraumatic acut care se datorează unui eveniment care a avut semnificație de traumă severă, eveniment care a avut loc cu 2 săptămâni înainte de examinare (n.r. examinarea a avut loc la datele de 13 și 14.10.2011), medicul menționând în mod expres că „din anamneză reiese că anterior evenimentului copilul nu prezenta nici un fel de tulburare, toate aceste simptome apărând din momentul traumei”, raport avizat de INML M. Minovici prin avizul nr. E_ din 06.04.2012., declarațiile martorilor H. I. și Focan G., care au arătat că după incidentul a cărei victimă a fost minorul, comportament acestuia s-a schimbat, a devenit retras, s-a izolat de colegi, rezultatelor școlare și sportive la echipa de fotbal unde activează au suferit o scădere vizibilă, raportul de constatare medico-legală nr. 509/A1/2011/18.04.2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală C., potrivit căruia partea civilă B. A. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire și zgâriere cu și de corpuri dure, care pot data din 29.09.2011 și care au necesitat 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, precum și din situația de fapt astfel cum a fost reținută, rezultă că părțile vătămate B. F. V., B. R. G. și B. A. au suferit un prejudiciu moral urmare a acțiunii inculpatului, incidentul al căror victime au fost, fiind de natură a le afecta liniștea și ordinea interioară, aceștia trăind un puternic dezechilibru emoțional, care a persistat mai mult timp după incident.

Astfel, fapta inculpatului a cauzat părților civile un prejudiciu moral, pentru acoperirea căruia instanța a apreciat că se impune acordarea unei sume de bani cu titlu de daune morale, sumă care răspunde necesității de a se asigura o justă despăgubire a acestora.

Față de aceste considerente, au fost stabilite următoarele despăgubiri: 10.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă B. F. V.;15.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă B. R. G. prin reprezentant legal; 10.000 lei reprezentând daune morale și 5.000 lei reprezentând daune materiale către partea civilă B. A..

În baza art. 118 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea specială a ambarcațiunii alb albastră cu număr de bordaj 668, având în vedere că aceasta ambarcațiune a fost folosită de inculpat la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Împotriva sentinței penale nr. 5/MF/23.11.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul C., părțile civile B. F. V., B. R. G. și B. A., inculpatul T. I. și partea responsabilă civilmente S.C. P. C. S.R.L. O..

Parchetul de pe lângă Tribunalul C. a criticat soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 191/2003; s-a susținut că accidentul de navigație a avut urmările prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 191/2003, respectiv avarierea ambarcațiunii aparținând părții vătămate B. A., căreia i-a fost afectată flotabilitatea; minorul B. R. G. a suferit o traumă severă, fiind incidente dispozițiile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 191/2003; în subsidiar. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 191/2003 în infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 C. pen., în raport de distrugerile produse ambarcațiunii.

Părțile civile B. F. V., B. R. G. și B. A. au formulat critici exclusiv asupra modalității de soluționare a laturii civile; părțile civile au solicitat majorarea despăgubirilor civile stabilite de prima instanță, apreciind că intensitatea suferințelor produse prin fapta inculpatului justifică acordarea unor daune morale majorate.

Inculpatul T. I. a invocat nulitatea actelor de urmărire penală, întrucât urmărirea penală a fost efectuată de un procuror care nu își desfășura activitatea în cadrul Secției Maritime și Fluviale a Parchetului de pe lângă Tribunalul C., dar și ca efect al încălcării dreptului la apărare al inculpatului, în favoarea căruia nu au fost administrate probe în faza de urmărire penal, nu s-a răspuns unei plângeri formulată împotriva măsurii preventive a reținerii, instanța de fond a fost preocupată să confirme acuzațiile aduse inculpatului; s-a mai invocat faptul că expertiza psihiatrică a fost depusă la dosar de procuror după sesizarea instanței, deși aceasta era obligatoriu să fie deja administrată la sesizarea instanței cu rechizitoriu. Inculpatul a susținut nelegalitatea sesizării organului de urmărire penală, ca efect al încălcării Legii nr. 191/2003; în cauză s-a produs un accident de navigație, astfel că Autoritatea Navală Română trebuia să efectueze cercetarea accidentului de navigație și în urma rapoartelor întocmite să sesizeze organele competente. Un alt element de nelegalitate vizează faptul că procurorul a delegat efectuarea unor acte de cercetare penală către lucrătorii poliției judiciare din cadrul Poliției Năvodari, deși dispozițiile art. 208 lit. e C. pr. pen. și ale O.U.G. nr. 42/1997 instituie o competență specială în favoarea căpitanilor porturilor pentru infracțiunile contra siguranței navigației pe apă; de asemenea, lucrătorii poliției judiciare care au efectuat actele de urmărire penală nu au fost desemnați potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004. Asupra fondului acuzațiilor penale, inculpatul a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 10 alin. 1 lit. d C. pr. pen. pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa; în referire la infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav au fost formulate critici privind starea de fapt și vinovăția inculpatului, astfel cum au fost reținute de prima instanță, susținându-se că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea acestei fapte; s-a mai făcut trimitere la faptul că inculpatul ar fi acționat în stare de legitimă apărare sau de provocare, ca urmare a faptului că a fost agresat de B. A.; pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 191/2003 s-a susținut că fapta constituie contravenția prev. de art. 10 lit. d din H.G. nr. 452/2003; în referire la deteriorarea ambarcațiunii părții vătămate B. A., dacă se reține infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 C. pen., a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. 1 lit. d C. pr. pen., întrucât părțile vătămate se aflau pe proprietatea S.C. P. C. S.R.L. O. și nu au dat curs solicitării inculpatului de a părăsi lacul; în subsidiar, s-a solicitat aplicarea unei pedepse reduse pentru această infracțiune.

Inculpatul a mai criticat măsura confiscării speciale a ambarcațiunii și a solicitat revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Partea responsabilă civilmente S.C. P. C. S.R.L. O. a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului, în temeiul art. 10 alin. 1 lit. d C. pr. pen., având o poziție procesuală similară inculpatului; a mai criticat cuantumul ridicat al daunelor materiale și morale acordate de prima instanță.

Curtea a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 191/2003 în infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 C. pen., respectiv din infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. d și art. 176 lit. b Cod penal în două infracțiuni prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i și art. 176 lit. b Cod penal ( în raport de toate cele 3 părți vătămate și persoana vătămată C. M. D.), respectiv art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal ( partea vătămată B. A.), iar în subsidiar, pentru această faptă comisă față de partea vătămată B. A., reținerea infracțiunii prev. de art.180 alin.2 cod penal.

Procurorul a susținut că încadrarea juridică corectă a faptei de tentativă de omor este cea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. d, i - art. 176 lit. b C. pen.

În faza apelului au fost administrate următoarele mijloace de probă: înscrisuri, raport de expertiza medico-legală privind pe inculpat, raport de constatare tehnico științifică privind detecția comportamentului simulat, pentru inculpatul T. I., raport de expertiză tehnică maritimă întocmit de 3 experți, audierea părții vătămate B. A.,

Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți, precum și din oficiu, conform art. 378 C. pr. pen., curtea constată următoarele:

Sub aspect procedural, se constată că prin referatul din data de 30.09.2011 întocmit de Poliția Orașului Năvodari s-a propus declinarea cauzei privind pe T. I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 lit. e C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul C., întrucât infracțiunea făcea parte din categoria celor date în competența exclusivă a procurorului.

Cauza a fost înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul C. sub nr. 1889/P/2011, în data de 04.10.2011. Prin ordonanța de delegare de competență din data de 05.10.2011 procurorul a delegat lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Poliției orașului Năvodari să efectueze mai multe activități, cum ar fi audierea părților vătămate, a martorilor, efectuarea unei cercetări la fața locului, efectuarea unei constatări tehnico-științifice mecanice. Această ordonanța a fost dispusă anterior începerii urmăririi penale, astfel că delegarea lucrătorilor de poliție judiciară a vizat efectuarea unor acte premergătoare, chiar dacă procurorul nu determină explicit natura juridică a activităților ce urmau a fi realizate.

În baza acestei ordonanțe au fost efectuate mai multe acte premergătoare, respectiv raportul de constare tehnico-științifică mecanică ( dispus chiar de către organele de cercetare penală din cadrul Poliției orașului Năvodari ), procesele verbale din datele de 14.10.2011 și 17.10.2011 ( filele 48-50 dosar UP ), procesul verbal din data de 17.10.2011 și planșa fotografică anexă ( file 94 – 104 dosar UP ), declarația numitului T. Servent din data de 11.10.2011 ( filele 140 – 141 dosar UP ), declarația numitului C. M. D. din data de 10.10.2011 ( filele 149 - 151 dosar UP ), declarația părții vătămate B. F. V. din data de 10.10.2011 ( filele 153 - 157 dosar UP ), declarația părții vătămate B. A. din data de 10.10.2011 ( filele 163 - 164 dosar UP ), declarația inculpatului T. I. din data de 12.10.2011 ( filele 174 - 175 dosar UP ).

Prin ordonanța nr. 1889/P/2011 din data de 14.11.2010 a fost începută urmărirea penală împotriva inculpatului T. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. d – art. 176 lit. b C. pen., fiind delegați în continuare lucrători de poliție judiciară din cadrul Poliției orașului Năvodari pentru efectuarea unor acte de urmărire penală, altele decât cele enumerate mai sus.

În baza ordonanței nr. 1889/P/2011 din data de 18.11.2010 s-a dispus din nou delegarea lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul Poliției orașului Năvodari pentru audierea persoanelor implicate în incident și refacerea planșei foto a ambarcațiunii condusă de inculpat, audierea unor martori.

Curtea constată că au mai fost efectuate acte premergătoare de organele de cercetare penală din cadrul Poliției orașului Năvodari anterior declinării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul C., respectiv audierea unora dintre părțile vătămate.

Parte din actele premergătoare efectuate în condițiile mai sus descrise au fost avute în vedere de procuror la sesizarea instanței, iar de prima instanță la soluționarea cauzei, dar au fost invocate inclusiv de părți în sprijinul apărărilor efectuate în cauză.

Curtea constată că, potrivit art. 224 alin. 1, 2, 3 C. pr. pen., „în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. De asemenea, în vederea strângerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare și lucrătorii operativi din Ministerul de Interne, precum și din celelalte organe de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale, anume desemnați în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenințări la adresa siguranței naționale. Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă.”

În art. 64 alin. 2 C. pr. pen. se prevede că „mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite nu pot fi folosite în procesul penal”.

Actele premergătoare efectuate în vederea începerii urmăririi penale pot fi valorificate sub aspect probator numai în măsura în care sunt consemnate într-un proces verbal, acesta fiind mijlocul de probă din care instanța poate extrage faptele probatorii, iar nu direct din conținutul actelor premergătoare.

În cauză nu a fost întocmit un proces verbal în care să se consemneze actele premergătoare efectuate și care să reprezinte mijlocul de probă legal administrat pe care instanță să-l utilizeze la soluționarea cauzei și pronunțarea uneia din soluțiile prev. de art. 345 alin. 1 C. pr. pen.

Aceeași apreciere este valabilă și pentru actele premergătoare efectuate de organele de cercetare penală din cadrul Poliției orașului Năvodari anterior declinării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul C..

În aceste condiții, constatându-se încălcarea dispozițiilor procedurale, nu pot fi avute în vedere elementele de fapt rezultate din actele premergătoare efectuate în cauză, dat fiind că acestea nu sunt redate în cuprinsul unui mijloc de probă, iar instanța soluționează cauza numai pe baza unor mijloace de probă legal administrate.

O precizează suplimentară se impune în cazul raportului de constare tehnico-științifică mecanică, dispus de către organele de cercetare penală din cadrul Poliției orașului Năvodari prin ordonanța din data de 13.10.2011.

Prin ordonanța din data de 05.10.2011 procurorul a delegat lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Poliției orașului Năvodari să efectueze mai multe activități, inclusiv efectuarea unei constatări tehnico-științifice.

Conform art. 135 alin. 1,2 C. pr. pen. „organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune, în condițiile arătate în art. 132, efectuarea unui act de procedură și prin delegare. ...Dispozițiile privitoare la comisia rogatorie se aplică în mod corespunzător și în caz de delegare.”

În art. 132 alin. 2 C. pr. pen. se prevede că punerea în mișcare a acțiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviințarea de probatorii, precum și dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.

Actul procesul este actul prin care organul judiciar dispune asupra modului de desfășurare a procesului penal, cum este cazul ordonanței prin care se dispune efectuarea unei constatări tehnico-științifice. Actul procedural este actul prin care se aduce la îndeplinire un act sau măsură procesuală.

Având în vedere distincția între actul procesual și actul procedural, precum și dispozițiile art. 132 alin. 2 C. pr. pen. raportat la art. 135 alin. 2 C. pr. pen., curtea constată că în mod nelegal a fost dispusă efectuarea constatării tehnico-științifice de către organele de cercetare penală, cărora nu li se putea delega o astfel de atribuție. Ca atare, în lipsa unui act procesual valabil prin care să se dispună efectuarea constatării tehnico-științifice, neregularitatea se răsfrânge și asupra raportului de constare tehnico-științifică mecanică, care nu a fost realizat în condiții procedurale legale și nu poate fi avut în vedere la soluționarea cauzei.

Astfel, urmează a fi reținute ca mijloace de probă legal administrate în faza de urmărire penală celelalte mijloace de probă, inclusiv procesele verbale din data de 29.09.2011 întocmite de organele de poliție, valabile în temeiul art. 213 C. pr. pen.

Exceptând neregularitățile constatate din oficiu de curte și care nu au fost avute în vedere de prima instanță, au mai fost invocate de inculpat neregularități privind urmărirea penală și sesizarea instanței, însă acestea nu sunt întemeiate.

Referitor la neregularitățile de ordin procedural, curtea constată că organele de poliție s-au sesizat din oficiu asupra incidentului din data de 29.09.2011, ca urmare a apelului efectuat la numărul unic de urgență, ulterior fiind primită și plângerea părții vătămate B. A.. Prin referatul din data de 30.09.2011 întocmit de Poliția Orașului Năvodari cauza a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul C., aceasta fiind modalitatea de sesizare a procurorului, care a început la data de 14.10.2011 urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. d – art. 176 lit. b C. pen., ulterior la datele de 19.10.2011 și 27.10.2011 fiind extinsă urmărirea penală și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 191/2003, respectiv art. 12 din Legea nr. 191/2003.

Sesizarea procurorului s-a realizat în mod legal printr-un mod derivat de sesizare – declinarea de competență, nefiind necesară sesizarea Autorității Navale Române, ca și condiție pentru legala sesizare a organului judiciar.

Infracțiunile la regimul transportului naval sunt reglementate prin legea nr. 191/2003, care cuprinse și câteva dispoziții cu caracter procedural privind competența de soluționare a cauzelor și de efectuare a unor acte de cercetare.

În Legea nr. 191/2003 nu se impune vreo condiție privind modalitatea de sesizare a organelor de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 191/2003, respectiv art. 12 din Legea nr. 191/2003. Astfel de dispoziții nu se regăsesc nici în O.G. nr. 42/1997 privind transportul maritim și pe căile navigabile interioare, care are caracterul unei legi civile, întrucât nu cuprinde dispoziții de natură penală.

În condițiile în care nu există dispoziții care să condiționeze efectuarea urmăririi penale pentru infracțiunile prev. 2 alin. 1 din Legea nr. 191/2003, respectiv art. 12 din Legea nr. 191/2003 de sesizarea unui anume organ, ca și condiție de procedibilitate, sesizarea organului de urmărire penală se putea realiza prin modalitățile generale prev. de art. 221 C. pr. pen. În speță, sesizarea pentru infracțiunile prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 191/2003, respectiv art. 12 din Legea nr. 191/2003 s-a realizat în mod regulat, din oficiu, fiind respectate dispozițiile privind sesizarea organelor de urmărire penală.

Nu este întemeiată nici susținerea că cercetarea pentru infracțiunile prevăzute în Legea nr. 191/2003 ar fi trebuit efectuată de Autoritatea Navală Română prin căpităniile de port.

În art. 7 lit. t din O.G. nr. 42/1997 se prevede că Autoritatea Navală Română cercetează, prin căpităniile de port, evenimentele și accidentele de navigație, însă această dispoziție nu are un caracter procesual penal, ci are în vedere cercetarea administrativă efectuată prin căpităniile de port. De altfel, în art. 33 din Legea nr. 191/2003 se prevede în art. 33 că în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 27 - 30, cercetarea penală se efectuează de către căpitanii porturilor, rezultând că în cazul în care s-a urmărit ca cercetarea penală să se efectueze de organe de cercetare speciale s-a prevăzut în mod explicit această obligație.

Căpitanii porturilor fac parte din categoria organelor de cercetare penală specială, conform art. 208 alin. 1 lit. e C. pr. pen., însă pentru infracțiunile prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 191/2003, respectiv art. 12 din Legea nr. 191/2003 nu este prevăzută obligația efectuării cercetării penale exclusiv de căpitanii porturilor; aceștia au doar posibilitatea de a efectua cercetarea penală în cazul infracțiunilor contra siguranței navigației pe apă și contra disciplinei și ordinii la bord, precum și pentru infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, prevăzute în Codul penal, săvârșite de personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol siguranța navei sau a navigației, însă cercetarea poate fi efectuată și de organele de cercetare ale poliției judiciare.

Oricum, în speța de față, chiar dacă ar fi existat o infracțiune pentru care cercetarea penală să se efectueze de căpitanii porturilor, cum este cazul infracțiunilor prevăzute la art. 27 – 30 din Legea nr. 191/2003, ar fi devenit incidente dispozițiile art. 45 alin. 1 C. pr. pen. raportat la art. 35 alin. 1 C. pr. pen., întrucât era incident cazul de conexitate art. 34 lit. a C. pr. pen., în raport de infracțiunea tentativă de omor deosebit de grav, dată în competența exclusivă a procurorului, în ceea ce privește efectuarea urmăririi penale.

Întrucât procurorul este superior ierarhic în raport cu organul de cercetare penală, întreaga competență de soluționare a cauzei revenea procurorului, potrivit art. 45 alin. 1 C. pr. pen. raportat la art. 35 alin. 1 C. pr. pen., de aceea nici din această perspectivă critica inculpatului nu este întemeiată.

Critica privind lipsa calității de lucrător al poliției judiciare pentru lucrătorii de poliție care au fost delegați de procuror pentru efectuarea unor activități de urmărire penală este neîntemeiată, în raport de adresa nr._/CT/20.12.2011 emisă de I. P. J-. C. ( fila 81 dosar fond ), în care se arată că lucrătorii de poliție Aghei N., D. G. și L. D. au dobândit calitatea de lucrători ai poliției judiciare în baza Ordinului MAI nr. 1504/17.11.2006.

Urmărirea penală a fost efectuată de procurorul N. T. din cadrul Secției de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Tribunalul C.. În art. 36 din legea nr. 191/2003 se prevede că infracțiunile prevăzute la art. 2 - 11, art. 22 - 25, art. 27, 28 și 30 se judecă în primă instanță de secțiile maritime și fluviale ale judecătoriilor, rezultând că acest tip de cauze este dat în competența secțiilor maritime și fluviale.

Prin adresa nr. 22/PMF/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a precizat că toți procurorii parchetului de pe lângă tribunal au competența generală să efectueze urmărirea penală în toate cauzele de competența tribunalului pe lângă care funcționează, inclusiv în cauzele secției maritime și fluviale, dosarul nr. 22/PMF/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. ( anterior cu nr. 1889/P/2011 ) a fost repartizat spre soluționare procurorului N. T. de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul C.. Din răspunsul oferit rezultă că nu există o repartizare și o specializare specifică secției maritime și fluviale, iar cauzele ce cad în competența secției maritime și fluviale sunt repartizate oricărui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul C., motiv pentru care nu se poate reține că urmărirea penală a fost efectuată de un procuror necompetent în soluționarea cauzelor date în competența secției maritime și fluviale.

Inculpatul a susținut că i s-a încălcat dreptul la apărare prin modalitatea de efectuare a urmăririi penale, întrucât nu au fost administrate probe în ceea ce privește plângerea penală pe care a formulat-o împotriva părților vătămate B. F. V., B. A., C. M. D. și altor 3 persoane, nu i s-a soluționat plângerea împotriva măsurii reținerii, i-au fost respinse obiecțiunile la raportul de constare tehnico-științifică mecanică, iar prima instanță a fost preocupată să confirme urmărirea penală.

Dreptul la apărare al inculpatului este un concept general, care capătă expresia prin conferirea în favoarea inculpatului a unor drepturi specifice pe durata procesului penal, a căror nerespectare poate genera aprecierea încălcării dreptului la apărare. Astfel, este necesar a fi identificate în concret normele procedurale prin care se conferă drepturi procesuale inculpatului și care au fost încălcate.

Relativ la plângerea formulată de inculpatul împotriva mai multor persoane, curtea constată că procurorul nu a început urmărirea penală pentru faptele reclamate de inculpat, așa încât nu se poate critica neadministrarea unor probe în raport de o plângere penală pentru care nu se începuse urmărirea penală, deci nu se crease cadrul procesual pentru administrarea probatoriilor, în raport de faptele reclamate. Instanța nu poate condiționa procurorului începerea urmăririi penale ( exceptând procedura prev. de art. 278¹ C. pr. pen., neincidentă în cauză ) sau modalitatea de derulare a anchetei penale. Procurorul a optat să disjungă plângerea penală formulată de inculpat și să efectueze cercetările într-o altă cauză penală, iar instanță nu poate cenzura această dispoziție a procurorului.

De asemenea, instanța nu poate interveni nici cu privire la nesoluționarea plângerii inculpatului împotriva măsurii reținerii din faza de urmărire penală, întrucât măsura preventivă a reținerii nu este supusă controlului judecătoresc, ci doar controlului intern efectuat de procurorul ierarhic superior, conform art. 278 C. pr. pen.

Respingerea obiecțiunilor la raportul de constare tehnico-științifică mecanică nu atrage nelegalitatea unor acte de urmărire penală, ci eventual netemeinicia actului procesului prin care au fost respinse obiecțiunile; oricum, curtea a înlăturat din materialul probator raportul de constare tehnico-științifică mecanică, așa încât pretinsă încălcare a dreptului la apărare rămâne fără obiect, iar pe de altă parte mijloacele de probă administrate în faza de judecată i-au dat posibilitatea inculpatului să-și exercite pe deplin dreptul la apărare, fiind efectuate un raport raportul tehnico-științific și o expertiză tehnică.

Susținerea inculpatului că prima instanță a fost preocupată să confirme acuzațiile penale este una pur subiectivă, fără susținere în maniera de efectuare a cercetării judecătorești, în condițiile în care prima instanță a fost preocupată să administreze toate probele apreciate ca necesare justei soluționări a cauzei și aflării adevărului.

Expertiza psihiatrică a inculpatului T. I., dispusă în faza de urmărire penală, a fost depusă abia după sesizarea instanței prin rechizitoriu. Deși această manieră de lucru nu este conformă dispozițiilor procedurale, care obligă procurorul să prezinte inculpatului materialul de urmărire penală, adică toate mijloace de probă dispuse și administrate în faza de urmărire penală, în referire la expertiza psihiatrică nu se poate reține producerea vreunei vătămări inculpatului, care nu a contestat concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică. Nerespectarea dispozițiilor art. 250 C. pr. pen. este sancționată cu nulitatea relativă, însă în cauză nu se poate reține producerea unei vătămări inculpatului, care să atragă nulitatea actului, potrivit art. 197 alin. 1 C. pr. pen.

În consecință, nu se poate reține nulitatea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, ce urmează a fi avut în vedere în continuare la soluționarea cauzei.

Asupra fondului acuzațiilor penale aduse inculpatului, curtea reține că prima instanță, a reținut în parte corect starea de fapt, mijloacele de probă administrate, chiar excluzând probele administrate nelegal, menționate mai sus, demonstrând că inculpatul a condus fără permis o ambarcațiune, cu care a intrat intenționat în coliziune cu barca condusă de partea vătămată B. A., în care se aflau alte trei persoane, inclusiv un minor, ce a determinat căderea în apă a părții vătămate B. A., peste care inculpatul a încercat să treacă cu barca pe care o conducea.

Curtea observă că pozițiile procesuale ale părților vătămate, pe de o parte, precum și cea a inculpatului, pe de altă parte, sunt contradictorii, iar în cauză nu au fost identificați martori oculari credibili, care să redea cu cât mai multă fidelitate toate etapele incidentului.

Curtea va avea în vedere doar declarațiile părților ce au fost date în condiții de legalitate, astfel că pentru faza de urmărire penală vor fi avute în vedere doar declarațiile date de părțile vătămate în fața procurorului, iar nu și restul declarațiilor, în raport de care inculpatul și-a formulat apărări, dat fiind că acestea nu constituie mijloace de probă legal administrate.

Partea vătămată B. F. V. a declarat că în timp ce se afla în ambarcațiune împreună cu fiul său B. R. G., partea Băuzea A. și martorul C. M. D., a apărut o ambarcațiune mai mare condusă de inculpat, care le-a cerut să plece de pe lac, astfel că părțile vătămate au direcționat barca lor către mal; inculpatul s-a îndepărtat, dar a revenit lângă barca părților vătămate, a efectuat o voltă, a căpătat elan și a lovit barca părților vătămate direct în partea dreaptă, astfel că ambarcațiunea condusă de inculpat a urcat o bună parte peste barca părților vătămate, în continuare, inculpatul a dat înapoi, a ocolit barca părților vătămate și a lovit-o din nou în partea stângă, ceea ce a făcut ca partea vătămată să fie proiectată peste botul ambarcațiunii inculpatului; inculpatul a manevrat ambarcațiunea către înapoi, a efectuat mai multe viraje, astfel că B. A. a căzut în apă, iar inculpatul a trecut cu ambarcațiunea peste locul unde B. A. căzuse în apă, dar acesta a reușit să se ferească prin scufundarea în apă; inculpatul a părăsit locul incidentului, când a observat că partea vătămată B. F. V. vorbea la telefon, acesta apelând numărul de urgență.

În același sens sunt și declarațiile părților vătămate B. R. G. și B. A., dar și declarația martorului C. M. D..

În faza de judecată părțile vătămate au redat în esență aceeași modalitate de derulare a incidentului, însă se constată în declarațiile părților vătămate B. F. V. și B. A. o amplificare a descrierii acțiunilor agresive ale inculpatului, inclusiv referirea la aspecte noi față de urmărirea penală, cum ar fi referirea la o lovitură a bărcii părților vătămate ( care nu se regăsește în declarațiile inițiale ) și în partea din spate ori faptul că B. A. ar fi rămas agățat de barca inculpatului până a ajuns la o distanță de 150-200 metri, când ca căzut în apă ( susțineri exagerate, în condițiile în care inițial au susținut că a căzut în apă la o distanță de 20-30 metri de barca proprie, susținere care este redată constant de martorul C. M. D. în ambele faza procesuale și este mult mai credibilă decât ipoteza înotului pe o distanță de 200 metri pentru a reveni la barcă ).

Inculpatul T. I. a declarat la data de 18.10.2011, în fața procurorului, că în barca părților vătămate se aflau opt peroane, s-a deplasat lângă ambarcațiunea părților vătămate, cele două ambarcațiuni s-au atins din cauza furtunii de pe lac; inculpatul susține că le-a reproșat părților vătămate că se deplasau către zona unde se aflau plasele de pescuit, le-a precizat că îi poate ajuta să ajungă la mal, însă o persoană din barca părților vătămate l-a lovit cu o cange, iar o altă persoană cu o bâtă de baseball, ceea ce l-a determinat să plece; nu are cunoștință despre o a doua lovitură aplicată ambarcațiunii părții vătămate.

În faza de judecată, inculpatul a declarat că s-a apropiat de barca părților vătămate, în care se aflau 6 persoane, între bărci s-a produs o atingere când s-au apropiat, iar din barca părților vătămate a fost lovit cu o bâtă de baseball de numitul G. I., iar cu o cange de către B. A., care a căzut în apă când a încercat să sară în barca inculpatului, după acre a plecat. Curtea constată că în declarațiile inculpatului există contradicții, care nu fac credibilă apărarea inculpatului, mai ales că inculpatul menționează că a existat doar o atingere între ambarcațiuni, cu toate că cercetările efectuate atestă existența a două impacturi între ambarcațiuni, cel din partea stângă ( babord ) fiind cel mai violent.

Din analiza declarațiilor părților vătămate, ale inculpatului și martorului C. M. D. ( care este persoană vătămată în raport de infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav și care nu a dorit să participe în procesul penal în calitate de partea vătămată ) curtea apreciază că niciuna dintre părți nu a redat cu obiectivitate desfășurarea incidentului, fiecare încercând în mai mare sau mai mică măsură să prezinte o situație favorabilă propriei persoane.

Declarațiile martorilor Blegan M., N. V. și a martorului cu identitate protejată au fost corect înlăturate de instanță, pentru motivele expuse pe larg în hotărârea primei instanțe și care sunt însoțite și de instanța de apel. În primul rând curtea remarcă faptul că martorii indică o singură atingere între ambarcațiuni, la tribordul ambarcațiunii părților vătămate, dar, așa cum se va indica în continuare, este certă existența unei lovituri mult mai puternice la babord, care este omisă de martori, care încearcă să contureze o stare de fapt identică apărării inculpatului, subiectivismul martorilor reieșind cu evidență din declarațiile date în instanță.

Restul martorilor audiați nu pot oferi detalii privind desfășurarea incidentului, doar martorul A. T. observând parte din incident, dar de la o distanță mare, astfel că nu a fost în măsura să ofere detalii semnificative.

Datele rezultate din probele administrate – declarațiile părților vătămate și ale martorului C. M. D. - atestă cu certitudine prezența în ambarcațiune a părților vătămate B. F. V., B. R. G., B. A. și a martorului C. M. D.. Nu sunt dovezi certe care să ateste prezența unui număr mai mare de persoane, inclusiv a numitului G. I., persoană a cărei audiere nu s-a reușit a se efectua în mod obiectiv în primă instanță sau apel. Martorul D. Ș. confirmă că doar cele patru persoane urmau să plece cu barca către insula A..

În situația în care declarațiile persoanelor audiate nu pot fundamenta stabilirea certă a unei stări de fapt, este esențial a se ține seama de concluziile rezultat din mijloacele de probă de natură științifică.

În prima instanță a fost efectuat un raport de constatare tehnico-științifică mecanică prin care s-a stabilit că ambarcațiunea de agrement nr. 668 condusă de inculpatul T. I. are următoarele caracteristici: corp - fibră sticlă, vopsea alb/albastră; propulsie – elice; putere motor 81 Kw Volvoi Penta în board; an construcție 1966, greutate aprox. 750 kg; lungime aprox 5,0 m; lățime aprox. 1,9 m, înălțime de construcție aprox 0,7 m, pescaj aprox 0,4 m, iar ambarcațiunea de agrement nr. B454 aparținând părții vătămate buzea A. și condusă de B. A. la data incidentului, are următoarele caracteristici: corp – fibră sticla vopsea roșie; propulsie – jet apă; putere motor 99 Kw; an construcție 1980; lungime aprox. 5 m ; lățime aprox. 2 m; înălțime de construcție aprox. 1 m, pescaj aprox. 0,4 m.

La ambarcațiunea inculpatului s-a apreciat că, spărtura din prova a fost făcută înainte de 29.09.2011, spărtura din babord a fost făcută după 29.11.2011, exfolierile de vopsea s-au produs înainte de 29.09.2011, toate acestea aflându-se sub linia de plutire; deasupra liniei de plutire, exfolierile din prova erau recente și s-a apreciat ca fiind din 29.09.2011, exfolierile de pe cârligul de andocare a reprezentat elementul rigid care a provocat avariile babordului ambarcațiunii părții vătămate B. A., zgârieturile vopselei din tribord sunt recente și au fost făcute la 29.09.2011, restul zgârieturilor s-au produs înainte de 29.09.2011.

La ambarcațiunea părții vătămate B. A. s-a apreciat că bandourile de acostare ( rama din cauciuc montată pentru apărarea corpului la acostare ) sunt intacte și nedesprinse, corpul de sticlă prezintă zgârieturi și lovituri anterioare datei de 29.09.2011; urma de lovitură din babordul superior și din corpul de sticlă a provocat rupere de material pe partea centrală ( 30 cm ), dislocare de material, îndoire balustrada cange, rupere de material al carcasei interioare pe centru și au fost produse la 29.09.2011; balustrada tribord lipsea, iar crăpătura din parbrizul din tribord a fost făcută înainte de 29.09.2011.

S-a apreciat că au existat cel puțin două incidente între ambarcațiuni; o abordare voită și un abordaj cu impact voit sau accidental. În incidentul cu abordare voită ambarcațiunile s-au apropiat una de cealaltă, voit și controlat, viteza de apropiere a fost foarte mică, aproape de zero, ambarcațiunile s-au mișcat independent, sub acțiunea valurilor, ambarcațiune inculpatului avea viteză, iar a părților vătămate nu, în raport de înălțimea de impact. În incidentul cu abordaj voit sau accidental ambarcațiunea inculpatului a lovit ambarcațiunea părților vătămate, caracterul voit sau accidental urmând a fi stabilit prin declarațiile celor implicați.

S-a mai precizat că avariile produse ar fi putut afecta flotabilitate, dar nu puteau conduce la scufundare, gradul de afectare a flotabilității a fost redus.

În apel a fost efectuată o expertiza tehnică maritimă cu următoarele concluzii: nu se poate stabili dinamica evenimentului naval, întrucât experții au considerat că nu dispun de toți parametri necesari, mai ales că ambarcațiunea părții vătămate fusese reparată; avariile constatate la ambarcațiunea inculpatului coincid cu constatările anterioare, iar la ambarcațiunea părții vătămate aprecierile s-au efectuat pe baza planșelor fotografice; s-a apreciat că avaria copastiei în babord este anterioară datei de 29.09.2011, deoarece este rezultatul unui impact foarte puternic, care ar fi produs avarii și la ambarcațiunea care a lovit și ar fi avut ca rezultat aruncarea peste bord a tuturor persoanelor de la bord, un asemenea impact nu putea produce doar simpla îndoire a balustradei – cange, bandourile de acostare nu sunt afectate în zona avariată; s-a susținut că crăpătura parbrizului de la ambarcațiunea părții vătămate poate fi rezultatul unei apropieri controlate cu viteză mică și a balansului, în data de 29.09.2011, dar poate fi și rezultatul unui incident anterior; nu s-a putut stabili viteza de deplasare a ambarcațiunilor; ambarcațiunea părții vătămate B. A. nu se putea scufunda, nu s-a pierdut flotabilitatea acestei ambarcațiuni.

În cazul expertizei tehnice maritime curtea constată că nu se aduc elemente de noutate, în parte neputându-se răspunde la obiectele solicitate sau răspunsurile coincid cu cele din raportul de constatare tehnico-științifică mecanică, excepție făcând aprecierile privind data producerii avariei la copastie, în babord, la ambarcațiunea părții vătămate, care s-a considerat că nu datează din 29.09.2011.

Din analiza comparativă a raportului de constatare tehnico-științifică mecanică și a expertizei tehnice maritime, curtea apreciază că se impune a se reține concluziile raportului de constatare tehnico-științifică mecanică, iar a raportului de expertiză tehnică mecanică doar în măsura în care se coroborează cu raportul de constatare. Aprecierea curții se întemeiază pe caracterul mult mai elaborat al analizei realizate în cadrul raportului de constatare și a faptului că expertul tehnic a putut examina în mod direct ambele ambarcațiuni implicate în incident, la o dată mult mai apropiată de incident, spre deosebire de experții care au realizat expertiza în apel și care au constatat că ambarcațiunea părții vătămate B. A. fusese între timp reparată. Curtea mai are în vedere că experții nu au putut răspunde la multe din obiectivele stabilite de curte, iar explicațiile date privind deteriorările produse la ambarcațiunea părții vătămate B. A., la babord, nu pot fi primite. Lipsa unor avarii semnificative la ambarcațiunea inculpatului este explicabilă prin aceea că ambarcațiunea părții vătămate B. A. a fost lovită cu cârligul de andocare, care a reprezentat elementul rigid care a provocat avariile babordului. Existența acestei deteriorări, ținând seama și de planșele fotografice, este interpretată de curte în sensul că ambarcațiunea inculpatului a străpuns cu cârligul de andocare ambarcațiunea părții vătămate, fără a lovi puternic și cu alte părți ale ambarcațiunii, pentru a rămâne urme semnificative în partea frontală; din planșele fotografice reiese că ambarcațiunea părții vătămate a fost străpunsă la babord, în partea superioară, deasupra bandourilor de acostare, ceea ce semnifică că ambarcațiunea inculpatului avea o oarecare viteză la momentul impactului; pe bandoul de acostare de la ambarcațiunea părții vătămate se pot observa în planșele fotografice urme de frecare, iar nu de deteriorare, întrucât cârligul de andocare a rămas înfipt în babordul ambarcațiunii părții vătămate, iar forța de lovire nu a fost așa de mare încât să disloce babordul și balustrada – cange, pentru a deteriora în mai mare măsură bandoul de andocare, pe care oricum experții nu au putut să-l examineze personal în faza apelului; referirea la căderea în apă a tuturor pasagerilor, în cazul unui impact puternic, ca cel descris de părțile vătămate, nu poate fi avută în vedere, întrucât, așa cum am arătat, din declarațiile părților vătămate rezultă o tendință de exagerare a intensității agresiunii, întrucât susținerile părților vătămate ar fi presupus avarii mult mai numeroase și intense la ambarcațiuni.

Argumentele mai sus expuse determină curtea să aprecieze că trebuie reținute concluziile raportului de constatare tehnico-științifică mecanică, iar expertiza tehnică mecanică doar în măsura în care se coroborează cu raportul de constatare.

Concluziile raportului de constatare tehnico-științifică mecanică sunt esențiale în stabilirea stării de fapt, în condițiile în care declarațiile persoanelor audiate nu pot fi reținute integral.

Astfel, se impune a reține că inculpatul T. I. s-a deplasat către ambarcațiunea părților vătămate pentru a le reproșa prezența în acea zonă a lacului Tașaul, aspect ce rezultă din declarațiile tuturor persoanelor implicate. Diferențele apar asupra motivelor care au condus la declanșarea unui conflict între părți. Părțile vătămate susțin că au avut o conduită normală față de inculpat, neagă orice acțiune agresivă fizică sau verbală, în timp ce inculpatul susține contrariul.

Raportul de constatare tehnico-științifică mecanică confirmă că între cele două ambarcațiuni avut loc un abordaj voit, viteza de apropiere fiind foarte mică, aproape de zero, ceea ce semnifică faptul că inculpatul s-a deplasat lângă ambarcațiunea părților vătămate, cele două ambarcațiuni atingându-se, în condițiile în care ambarcațiunea inculpatului a prezentat zgârieturi la tribord, datate 29.09.2011. Inculpatul recunoaște că a mers la părțile vătămate, rezultând că motivul deplasării era acela de a le cere părților vătămate să plece pentru a nu distruge plasele de pescuit. În măsura în care discuția dintre părți era una normală, civilizată, curtea nu identifică motive pentru escaladarea ulterioară a incidentului, de aceea este rezonabil a considera că părțile implicate în incident au adoptat o conduită agresivă, cel puțin verbal pentru început.

Deși părțile transferă răspunderea către adversar, inculpatul este persoana care a fost deranjată de prezența părților vătămate pe lac și le-a cerut să plece, partea vătămată B. F. V. precizând că inculpatul le-a cerut să plece și să nu mai vină niciodată pe lac și că îi suspecta de braconaj; această declarație a părții vătămate este credibilă, în condițiile în care inculpatul a fost cel s-a deplasat către părțile vătămate, deci urmărea să le îndepărteze, deși nu avea niciun un drept să le solicite acest lucru, lacul Tașaul fiind declarat la acea dată lac navigabil și de agrement. În discuția cu operatorul de la serviciul unic de urgență partea vătămată B. F. V. a menționat „este un turc care are o fermă de pește aici, noi nu avem treabă cu pescuitul, am fost pe insulă ,că vrem să cumpărăm, ceva un teren”, de unde reiese că au fost purtate discuții despre un eventual pescuit.

Din aceste împrejurări curtea reține că inculpatul este cel care a stat la baza escaladării incidentului, prin solicitarea adresată fără drept părților vătămate de a părăsi lacul, în calitatea sa de paznic la S.C. P. C. S.R.L. O.. Ulterior, inculpatul a devenit și mai agresiv, în următoarea etapă a incidentului, lovind ambarcațiune a părților vătămate.

Reacția agresivă a inculpatului, despre care nu sunt date că ar adopta cu ușurință astfel de conduite ( a se vedea și referatul de evaluare al inculpatului ), trebuie explicată printr-un răspuns necorespunzător al părților vătămate la solicitarea inculpatului de a părăsi lacul.

Inculpatul a susținut că a fost agresat de numitul G. I. și partea vătămată B. A., însă probele administrate nu confirmă prezența în ambarcațiune a numitului G. I., iar despre . exercitată de partea vătămată B. A. face referire doar inculpatul, ale cărui declarații nu se coroborează cu alte mijloace de probă și nu pot constituie un fundament pentru stabilirea stării de fapt.

Ceea ce se poate stabili cert este că în această primă epată a incidentului inculpatul nu a lovit cu viteză ambarcațiunea părților vătămate, așa cum susțin părțile vătămate, fiind mai mult o atingere, în condițiile în care nu au fost identificate urme pe cele două ambarcațiuni, care să susțină o astfel de ipoteză, rezultând că părțile vătămate nu au fost sincere în totalitate.

Această conduită a părților vătămate, dar și a martorului C. M. D. poate să fie determinată de dorința de a ascunde propriile conduite agresive la adresa inculpatului, dar nu sunt suficiente probe care să conducă la reținerea exercitării unor agresiuni de către unele persoane din grupul părților vătămate, anterior lovirii ambarcațiuni, așa cum susține inculpatul.

Inculpatul a suferit leziuni traumatice în data de 29.09.2011, pentru care a necesitat 12 zile de îngrijiri medicale, însă concluziile actului medico-legal nu pot conduce la aprecierea că inculpatul a fost agresat pe lac, deoarece după incidentul de pe lac părțile vătămate au mers la sediul fermei piscicole unde lucra inculpatul și l-au agresat, în acest sens fiind procesul verbal din data de 29.09.2011 încheiat de organele de poliție ( filele 45 – 46 dosar UP ), unde se consemnează că inculpatul a fost agresat fizic de un grup de persoane din care făcea parte G. I.. Existența agresiunii de la ferma piscicolă nu permite a stabili dacă inculpatul a fost lovit și pe lac sau toate leziunile i-au fost produse la fermă.

În apel, în raportul de expertiză medico-legală s-a precizat că localizarea anatomică ( față anterioară a trunchiului ), natura și forma alungită a leziunilor traumatice suferite de inculpat în zona pieptului pledează pentru faptul că au putut și produse prin lovire/frecare de un corp dur de formă alungită cum ar fi balustrada cange de la ambarcațiunea în care se aflau părțile vătămate.

Curtea apreciază că leziunea de pe pieptul inculpatului a fost produsă de balustrada – cange de pe barca părților vătămate, având în vedere concluziile raportul de expertiză medico-legală, care pledează în mod credibil pentru această concluzie, planșele fotografice și forma balustradei – cange, însă nu se poate stabili momentul la care inculpatul a fost lovit.

Pe ambarcațiunea părților vătămate se observă existența balustradei – cange de la babord, care a fost deformată în momentul impactului din etapa a doua a incidentului; zona în care a fost deformată copastia și zona de deformare a balustradei – cange atesta faptul că balustrada – cange era montată în sistemul său de prindere de pe ambarcațiune la momentul loviturii aplicată în babord, deci această cange nu putea fi folosită pentru agresarea anterioară a inculpatului în prima etapă a incidentului, fiind improbabil să fi fost montată la loc imediat după eventuala lovire a inculpatului în prima etapă. Există posibilitatea ca inculpatul să fi fost agresat după ce a lovit ambarcațiunea părților vătămate la babord, mai ales că testarea poligraf a inculpatului confirmă sinceritatea inculpatului la întrebarea dacă a fost lovit cu o cange. Este exclusă lovirea inculpatului cu balustrada – cange la ferma piscicolă, întrucât din procesul verbal întocmit la 29.09.2011 de organele de poliție, unde sunt descrise obiectele cu care a fost agresat inculpatul, nu reiese că vreuna din persoanele ce compuneau grupul de agresori ar fi fost înarmată cu balustrada – cange.

Astfel, revenind la etapă a incidentului, se poate deduce că părțile vătămate au refuzat să plece de pe lac și între părți a izbucnit o dispută, fără a se putea stabili cert că inculpatul a fost agresat fizic, fapt care să-i fi produs inculpatului o stare de agresivitate ce l-a determinat să se îndepărteze de ambarcațiunea părților vătămate; este sigur că inculpatul a efectuat o voltă, ajungând în partea dinspre babordul ambarcațiunii părților vătămate și a intrat cu viteză, perpendicular, în babordul ambarcațiunii părților vătămate, antrenând aruncarea din ambarcațiune a părții vătămate B. A., care s-a prins de balustrada de la ambarcațiunea inculpatului, a fost târât o distanță de 20 – 30 metri, după care a căzut în apă.

După căderea părții vătămate B. A. în apă, inculpatul a trecut în două rânduri peste locul în care partea vătămată căzuse în apă, însă nu a produs vreo leziune părții vătămate, care s-a ferit, scufundându-se în apă. După ce a observat că partea vătămată B. F. V. vorbește la telefonul mobil, inculpatul a plecat de la locul incidentului.

Etapa a doua a incidentului, în care inculpatul T. I. a lovit babordul ambarcațiunii părților vătămate, este afirmată de părțile vătămate și confirmată de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică mecanică, contrar susținerilor inculpatului care a declarat că nu a lovit babordul ambarcațiunii părților vătămate, fără a furniza o explicație credibilă privind existența deteriorării la babord.

Curtea reține ca esențială convorbirea purtată de partea vătămată B. F. V. cu operatorul de la numărul unic de urgență, în care reclama lovirea ambarcațiunii; în procesul verbal din 26.10.2011 este redată în formă scrisă convorbirea din data de 29.09.2011, orele 15,36, după cum urmează:

„X-apel de urgența 112

Y- alo, alo.

X- da bună ziua, ce doriți, vă rog

Y- suntem pe lacul Tașaul și intră un nebun cu barca în noi, vă rog frumos trimiteți pe cineva. X- pe lacul Tașaul

Y- de la fermă de la pod, de la piciorul podului, trimeteți pe cineva, că aruncat un om în apă și a intrat cu barca în noi

X- este și un om în apă, este și un om în apă, alo domnu .

Y- da avem un om în apă și suntem pe lacul Tașaul, avem și un copil minor de 10 ani cu noi, a lovit barca de două ori, da, vă rog frumos.

X- trimit și ambulanța,

Y- trimiteți și ambulanța, că nu știu dacă a lovit băiatul sau nu, vă rog frumos

X- alo pe lacul Tașaul, sunteți, un incident acolo, o agresiune cu bărci cu un om la apă

Y- o ambulanță ceva, nu știu ce să zic

X- alo

Y- suntem pe lacul Tașaul, nea lovit de două ori și am și un copil

X - sunteți la mal sunteți pe uscat

Y- suntem la mijlocul lacului, aproape de insula AIA

X- stați numai o secundă vă fac legătura să vorbiți

Y- poftim

X- numai un pic vă rog, alo

Y- ne lovește din nou cu barca .

X- alo, numai un pic, vă fac transferul

Y- vine din nou cu barca spre noi, cu o barcă puternică și ne lovește

X- vedeți pompierii, v-am făcut legătura, alo, nu vă aud, alo despre ce este vorba . Alo domnu F., domnu F., Centru Maritim nu vă aude, două secunde, nu vă aud, despre ce este vorba, domnu F., mă auziți, alo domnu F. mă auziți, alo, mă auziți acum

Y- da vă aud

X- pompierii suntem, spuneți-mi vă rog frumos câte victime sunt și ce sa întâmplat mai exact și unde sunteți.

Y- băiatul care a fost aruncat în apă am reușit să-l recuperăm, suntem undeva pe mijlocul lacului

X- pe lacul Tașaul

Y- da, pe lacul Tașaul, pe mijlocul lacului

X- am înțeles ce sa întâmplat

Y- nu știm dacă ne mai lovește, dacă o să ne mai lovească o dată, barca nu mai rezistă că deja este ruptă

X- am înțeles, dvs. solicitați o ambulanță, puteți să ajungeți la mal, alo mă auziți Y- da vă aud

X- la mal puteți să ajungeți

Y- poftim, cred că ajungem, dacă ne mai lovește o dată nu ajungem, dacă nu ne lovește ajungem

X- cum sa întâmplat, cum va lovit acolo de fapt.

Y- a intrat intenționat în noi X - a intrat intenționat în dvs.

Y-da,da

X - păi cunoașteți persoana respectivă 1/

Y- poftim

X - cunoașteți acele persoane

Y- este un turc care are o fermă de pește aici, noi nu avem treabă cu pescuitul, am fost pe insulă ,că vrem să cumpărăm, ceva un teren

X- am înțeles, o să vină și ambulanță și colegii de la poliție, spuneți-mi este nevoie să venim cu o barcă la dvs. să vă ajutăm să ieșiți de acolo

Y - vă rog frumos nu mai stați de vorbă, vă rog să chemați poliția, să vină poliția aici, sediul lui ăia este undeva la piciorul podului Năvodari.”

Din convorbire rezultă cu certitudine că minorul B. R. G., contrar susținerilor inculpatului, se afla în barcă, faptul că o persoană a fost aruncată în apă și barca a fost lovită, era ruptă, fiind vorba evident de lovitura de la babord, singura care a produs o ruptură a copastiei; mai afirmă partea vătămată B. F. V. că inculpatul a intrat intenționat în ei.

În condițiile în care convorbirea a fost purtată în momentele în care agresiune a inculpatului doar ce avusese loc, curtea apreciază că afirmațiile părții vătămate B. F. V. au fost sincere, întrucât nu sunt motive a considera că în acele momente de panică partea vătămată B. F. V. ar fi pus la cale un plan pentru învinuirea mincinoasă a inculpatului.

Mai trebuie avut în vedere că inculpatul T. I. a recunoscut că a căzut în apă, confirmând în parte afirmațiile părților vătămate.

Ca atare, curtea reține că declarațiile părților vătămate privind partea a doua a incidentului, privind lovirea cu putere a babordului ambarcațiunii, este confirmată prin mai multe mijloace de probă, impunându-se reținerea declarațiilor părților vătămate și ale martorului C. M. D., sub acest aspect, dar și în ceea ce privește încercarea inculpatului de a trece cu ambarcațiunea peste partea vătămată B. A., după ce aceasta căzuse în apă, în condițiile în care este certă căderea în apă, dar și comportamentul agresiv al inculpatului, pentru această ultimă parte a incidentului nefiind motive a considera că părțile vătămate au exagerat conduita inculpatului, așa cum s-a întâmplat pentru prima etapă a incidentului.

În concluzie, curtea va reține o stare de fapt apropiată de cea avută în vedere de prima instanță, cu diferențierile menționate mai sus, privind contextul în care a izbucnit incidentul și lipsa unei a doua lovituri aplicate de inculpat la tribordul ambarcațiunii părților vătămate, variantă avansată de părțile vătămate.

Având în vedere starea de fapt descrisă este exclusă incidența legitimei apărări sau a provocării.

Potrivit art. 44 alin. 2 C. pen. „este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc”, iar conform aliniatului 3 „ este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul”.

În ambele variante care atrag incidența acestei cauze care înlătură caracterul penal al faptei este necesar să se constate existența unui atac, ce trebuie să îndeplinească anumite condiții privind caracterul material, direct, imediat și injust. Inculpatul a comis fapta fără să fie supus unui atac material, direct, imediat și injust provenit de la altă persoană. În prima parte a incidentului este evident că au existat neînțelegeri între părți, posibil o dispută verbală, însă nu se confirmă existența unui atac, care în niciun caz nu putea fi imediat, în condițiile în care după prima etapă inculpatul s-a putut îndepărta de ambarcațiunea părților vătămate, revenind pentru a o lovi, independent de existența unei agresiuni îndreptate împotriva sa, fiind vădit că nu sunt îndeplinite cerințele legitimei apărări.

Nu se poate reține săvârșirea faptei nici în stare de provocare, care, potrivit art. 73 lit. b C. pen., este incidentă atunci când are loc „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.”

Condițiile pentru reținerea provocării sunt săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, starea de tulburare sau emoție să fi fost cauzată de o provocare a părții vătămate, provocarea să fie produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar acțiunea inculpatului să fie îndreptată împotriva autorului actului provocator.

Se constată că incidentul a fost început de inculpat, care s-a deplasat la ambarcațiunea părților vătămate și le-a cerut să plece, deși nu avea o justificare legală pentru această solicitare, acesta fiind motivul declanșării și escaladării conflictului. Deși curtea a reținut agresarea inculpatului pe lac cu balustrada – cange, de către o persoană din ambarcațiunii părților vătămate, nu rezultă că acesta fapt a avut loc anterior agresiunii exercitate de inculpat și a constituit motivația unei reacții a inculpatului. Din datele analizate mai sus este mai probabil ca lovitura să fi fost aplicată după ce fost lovit babordul ambarcațiunii părților vătămate.

În condițiile în care nu sunt probe care să susțină varianta unei agresări prealabile a inculpatului, care să fie apreciată ca potențialul act provocator, nu se poate reține incidența circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b C. pen., de esența acesteia fiind existența actului provocator, în lipsa căreia apare inutil a se stabili dacă inculpatul a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, atât timp cât aceasta evident nu putea proveni de la părțile vătămate.

Având în vedere starea de fapt reținută și modalitatea în care inculpatul a acționat, prima instanță a stabilit întemeiat că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide cele trei părți vătămate, dar și martorul C. M. D., în momentul în care a lovit cu propria ambarcațiune babordul ambarcațiunii părților vătămate, antrenând aruncarea din barcă a părții vătămate B. A..

Inculpatul a lovit ambarcațiunea părților vătămate cu partea frontală a propriei ambarcațiuni, lovind cu cârligul de andocare partea superioară a copastiei la babord, ceea ce a produs străpungerea acesteia, dar și îndoirea balustradei – cange, deteriorări care exprimă un impact destul de puternic pentru a putea arunca din barcă victimele. În raportul de constatare tehnico-științifică mecanică se arată că ambarcațiunea inculpatului se afla în glisaj, deci avea o anumită viteză, în timp ce ambarcațiunea părților vătămate staționa, apreciere determinată de unghiul sub care s-a produs contactul.

Modul de ciocnire al ambarcațiunilor exclude posibilitatea ca ambarcațiunile să se fi lovit accidental, ca efect al valurilor de pe lac, întrucât într-o astfel de ipoteză ambarcațiunea inculpatului ar fi trebuit să aibă o viteză aproape de zero, unghiul de lovire ar fi fost diferit, iar impactul nu ar fi avut forța necesară pentru a-l propulsa în exteriorul bărcii pe B. A. și nici nu ar fi cauzat ruperea copastiei la babord, așa cum s-a întâmplat când bărcile s-au lovit ușor la primul contact din zona tribordului ambarcațiunii părților vătămate.

Inculpatul a lovit perpendicular ambarcațiunea părților vătămate, acțiune care nu este caracteristică unei persoane care nu are reprezentarea periculozității acțiunilor sale, iar după ce partea vătămată a rămas prinsă de balustrada de la ambarcațiunea pe care inculpatul o conducea, acesta nu și-a oprit deplasarea, putând anticipa un pericol pentru viața părții vătămate, ci a plecat din zona incidentului, determinând desprinderea și căderea în apă a părții vătămate B. A., după care s-a întors și a trecut de două ori cu ambarcațiunea pentru zona în care partea vătămată B. A. era căzută în apă, forțând-o pe aceasta să se ferească prin scufundarea în apă.

Toate aceste acțiuni ale inculpatului conduc la concluzia că, deși nu a urmărit uciderea victimelor, cel puțin a acceptat această posibilitate, cel puțin din perspectiva faptului că în urma impactului de la babordul ambarcațiunii părților vătămate oricare din cel patru persoane aflate în ambarcațiune ar fi putut fi propulsate în apă, cum s-a întâmplat în cazul părții vătămate B. A., doar faptul că au avut stabilitate crescută și s-au așezat în barcă împiedicând căderea în apă. Poziția psihică a inculpatului este exprimată și de modul în care a acționat ulterior cu privire la partea vătămată B. A., care nu poate fi interpretat decât în sensul că, și în ipoteza în care ar fi dorit să le sperie, modul concret de acțiune a creat premisele pentru punerea în primejdia a vieții victimelor. Trecerea cu barca peste o persoană căzută în apă constituie evident o modalitatea prin care se poate suprima viața unei peroane, fiind suficientă producerea unei leziuni care să împiedice înotul pentru a surveni înecarea persoanei. Inculpatul nu le cunoștea pe victime, astfel că nu putea să cunoască nici dacă acestea știu să înoate, o simplă cădere în apă a unei persoane care nu știe să înoate, mai ales pe o vreme nefavorabilă, cu valuri pe lac, putând conduce la deces.

Prima instanță a apreciat motivat și concluziile A. S., scafandru salvator, care nu exclud varianta privind trecerea cu ambarcațiunea peste partea vătămată B. A.; partea vătămată, pentru a se feri de coliziunea cu barca, nu trebuia să rămână sub apă pe timpul celor două treceri ale inculpatului peste sau pe lângă inculpat, ci doar câteva secunde, cât timp dura trecerea inculpatului, nu este obligatoriu ca inculpatul să fi trecut exact pe deasupra părții vătămate B. A., ferirea putându-se realiza și prin mișcări în lateral, iar pescajul ambarcațiunii inculpatului era de 0,4 metri, deci inculpatul nu trebuia să se scufunde la o adâncime mare pentru a evita lovirea de ambarcațiune.

Flotabilitatea ambarcațiunilor nu a fost afectată, însă acest element nu exclude intenția de a ucide, întrucât rezultatul se putea produce și prin căderea persoanei în apă, nu numai prin scufundarea ambarcațiunii.

Este real că la testarea inculpatului pentru detectarea comportamentului simulat nu au fost identificate modificări specifice comportamentului simulat, însă din cele trei întrebări relevante se constată că două ( numerele 8 și 11 ) nu sunt în discordanță cu starea de fapt reținută de curtea, singura care întră în contradicție cu starea de fapt fiind întrebarea numărul 5 – „Ai lovit intenționat barca aflată pe lac în data de 20.09.2011?”. Curtea reține că raportul de constatare tehnico-științifică pentru detectarea comportamentului simulat nu constituie un mijloc de probă care să ofere instanței elemente de certitudine, ci constituie un reper în aprecierea poziției psihice a persoanei testate, corelat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Această testare înregistrează simultan schimbările ce apar in procesele fiziologice, însă modificările ce pot apărea nu sunt datorate exclusiv sincerității sau nesincerității subiectului testat, tocmai de aceea concluziile testării nu pot avea valabilitatea în mod singular. În condițiile în care restul probelor administrate nu confirmă realitatea răspunsului dat de inculpat la întrebarea nr. 5, urmează a se considera irelevantă concluzia testării inculpatului.

Curtea reține că, potrivit art. 174 cod penal, infracțiunea de omor consta în uciderea, cu intenție, a unei persoane, iar conform art. 20 cod penal, tentativa la omor consta in punerea in executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea de omor, executare care a fost întrerupta sau nu si-a produs efectul .

În cazul infracțiunii de omor infractorul urmărește sau acceptă suprimarea vieții victimei, iar stabilirea poziției psihice a autorului trebuie desprinsă din modalitatea faptica de desfășurare a incidentului, obiectul vulnerant folosit, zona lezată, leziunea concretă cauzată, numărul și intensitatea loviturilor, în cazul de față aprecierea urmând a fi realizată după un număr mai redus de criterii, dată fiind specificitatea speței.

În raport de argumentele redate mai sus, motivele avute în vedere de prima instanță, dar și criteriile generale în raport de care se apreciază forma de vinovăție, curtea apreciază ca probele dosarului fac dovada existentei hotărârii inculpatului de a pune in executare rezoluția infracțională de a săvârși un omor asupra victimelor, chiar dacă sub forma intenției indirecta.

Lipsa unor leziuni traumatice obiective pentru trei dintre victime nu influențează aprecierea formei de vinovăție, întrucât existența infracțiunii, în forma tentată, este condiționată de punerea în executare a hotărârii infracționale, iar nu de producerea unui rezultat.

În consecință, prima instanță a stabilit corect că fapta inculpatului T. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat și deosebit de grav.

În ceea ce privește însă incidența elementelor circumstanțiale care califică omorul, curtea apreciază că în mod greșit s-a reținut incidența elementului circumstanțial prev. de art. 175 lit. d C. pen., omițându-se însă elementul circumstanțial prev. de art. 175 lit. i C. pen.

Referitor la dispozițiile art. 175 lit. d C. pen.( omorul săvârșit profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra ), curtea reține că sunt aplicabile în ipoteza în care fapta este comisă asupra unei victime care nu are posibilitatea de a se opune agresorului, din cauza unei stări fizice sau psihice ori altor împrejurări care să exprime imposibilitatea victimei de a se apăra; starea de neputință fizică sau psihică a victimei de a reacționa trebuie să fie independentă atacului exercitat de agresor, iar agresorul trebuie să se folosească de starea de neputință a victimei.

În speța de față nu sunt îndeplinite aceste condiții, întrucât victimele se aflau în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, pentru a se putea opune agresiunii inculpatului, existând date că au și făcut-o prin utilizarea balustradei – cange; faptul că victimele se aflau într-o barcă, pe apă nu semnifică imposibilitatea acestora de a se apăra, întrucât imposibilitatea trebuie să derive din capacitățile fizice sau psihice ale victimelor, care în cazul de față aveau posibilitatea să reacționeze la atacul inculpatului, puteau să se îndepărteze prin punerea în mișcare a ambarcațiunii ori, în cazul căderii în apă, prin înot sau prinderea de anumite obiecte, dacă ambarcațiunea ar fi fost scufundată; de altfel, posibilitatea de a se apăra este evidentă în cazul părții vătămate B. A., care după ce a căzut în apă s-a ferit de acțiunea agresivă a inculpatului și a reușit să revină prin înot la ambarcațiunea sa.

Nu se poate reține nici că inculpatul ar fi profitat de o eventuală neputință de a se apăra a victimelor, având reprezentarea că acestea nu pot fugi cu ambarcațiunea și nu știu să înoate, întrucât inculpatul nu cunoștea performanțele ambarcațiunii în care se aflau victimele, nu cunoștea victimele, deci nici dacă puteau înota.

De altfel, nici procurorul și nici prima instanță nu explica în ce rezidă starea de neputință a celor patru victime.

D. urmare, se impune înlăturarea elementului circumstanțial prev. de art. 175 lit. d C. pen.

Pe de altă parte, curea apreciază că fapta a fost comisă în public, în accepțiunea codului penal.

Potrivit art. 152 C. pen., fapta se consideră săvârșită "în public" atunci când a fost comisă: într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană; în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane; în loc neaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane; într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante; prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul și-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.

Din datele cauzei rezultă că fapta a fost comisă pe un lac care era declarat lac navigabil și de agrement. Prin H.C.L. Năvodari nr. 238/15.09.2011 Lacul Tașaul a fost declarat lac navigabil și de agrement, iar această hotărâre a fost adusă la cunoștința publică prin afișarea la sediul Consiliului Local Năvodari și pe pagina de internet a instituției, fiind realizată condiția publicității hotărârii.

Prin sentința civilă nr. 582/16.02.2012 a Tribunalului C., irevocabilă prin nerecurare, a fost anulată H.C.L. Năvodari nr. 238/15.09.2011.

Se constată că hotărârea prin care Lacul Tașaul a fost declarat lac navigabil și de agrement își producea efectele la data de 29.09.2011, deci la data incidentului părțile vătămate aveau dreptul de a se afla pe Lacul Tașaul, fără nicio îngrădire, ca de altfel orice altă persoană. Anularea ulterioară a hotărârii nu prezintă relevanță, de interes pentru cauză fiind situația juridică a lacului Tașaul la data incidentului.

De altfel, lacul Tașaul făcea parte din categoria căilor navigabile interioare, în temeiul H.G. nr. 665/2008, motiv pentru care era permisul accesul oricărei persoane.

Deoarece lacul Tașaul era un loc care prin destinația lui este totdeauna accesibil publicului, rezultă că inculpatul a comis fapta „în public”, în sensul art. 152 alin. 1 lit. a C. pen., deci este aplicabil elementului circumstanțial prev. de art. 175 lit. d C. pen., impunându-se schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. d și art. 176 lit. b C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. i și art. 176 lit. b C. pen.

Nu se impune schimbarea încadrării juridice, în modalitatea pusă în discuție din oficiu de curte, respectiv din infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. d și art. 176 lit. b Cod penal în două infracțiuni prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i și art. 176 lit. b Cod penal ( în raport de toate cele 3 părți vătămate și persoana vătămată C. M. D.), respectiv art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal ( partea vătămată B. A. ), iar în subsidiar, pentru această faptă comisă față de partea vătămată B. A., reținerea infracțiunii prev. de art.180 alin.2 cod penal.

Schimbarea de încadrare viza ipoteza în care acțiunile inculpatului asupra ambarcațiunii și, ulterior, asupra părții vătămate B. A. constituiau fapte distincte, se puteau fi analizate separat, iar reținerea infracțiunii prev. de art.180 alin.2 cod penal privea cazul în care nu s-ar fi reținut intenția inculpatului de a ucide victima.

Din modalitatea în care a acționat inculpatul, conform stării de fapt expuse, curtea reține că acțiunile inculpatului asupra bărcii și apoi asupra părții vătămate B. A. au un caracter unitar, nu pot fi separat în acte distincte, reprezentând etape ale aceleiași acțiuni unice, ce a avut la bază o rezoluție infracțională unică.

Intenția inculpatului T. I. a fost aceea ce a ucide victimele, pentru motivele arătate, în modalitatea intenției indirecte, caz în care nu se poate reține infracțiunea prev. de art. art.180 alin. 2 C. pen., în raport de partea vătămată B. A..

În consecință, urmează a se dispune condamnarea inculpatului T. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. i și art. 176 lit. b C. pen.

Urmează a fi menținută soluția de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 191/2003, în mod corect apreciindu-se de prima instanță că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 191/2003 constituie infracțiune „conducerea unei nave de către o persoană fără brevet sau fără certificat de capacitate corespunzător”.

Prima instanță a stabilit corect că ambarcațiunea condusă de inculpat, în condițiile în care a condus o ambarcațiune de agrement cu o putere a motorului mai mare de 3,68 kilowați (adică circa 5 cai putere) pe ape interioare pentru care era necesară deținerea certificatului de conducător de ambarcațiune de agrement cu motor, document ce nu era deținut de inculpat, astfel cum rezultă din evidențele Serviciului Înmatriculare și Certificate Personal Navigant, aspect de altfel necontestat de inculpat.

În mod greșit s-a susținut de inculpat că fapta comisă constituie contravenția prev. de art. 10 lit. d din H.G. nr. 452/2003, potrivit cu care constituie contravenției utilizarea de ambarcațiuni neautorizate și de personal necalificat sau fără documente legale.

Prin H.G. nr. 452/2003 este reglementată desfășurarea activității de agrement nautic, iar dispozițiile art.10 lit. d sancționează lipsa de conformitate a ambarcațiunii sau a documentelor acesteia, iar nu lipsa documentelor necesare pentru a conduce ambarcațiunea; referirea la personalul necalificat privește în mod evident restul personalului de deservire de pe ambarcațiune, mai ales că actul normativ reglementează o activitate de turism.

Pentru conducătorul ambarcațiunii de agrement nautic se prevede explicit în art. 5 din H.G. nr. 452/2003 obligativitatea deținerii certificatului de capacitate, așa încât apărarea inculpatului este vădit neîntemeiată.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 191/2003, reținută de prima instanță ca o infracțiune desinestătătoare, trebuie precizat că dispozițiile art. 12 incriminează forme agravate ale infracțiunilor tip prevăzute de art. 2 - 5 și art. 7 – 11, concluzie care rezultă vădit din modul de redactare a textului de lege.

Din acest motiv, în mod greșit prima instanță a analizat distinct fapta inculpatului T. I. de a avaria ambarcațiunea părții vătămate B. A. din perspectiva dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 191/2003, ca infracțiune distinctă. Art. 12 are patru aliniate, în care se reglementează forme agravate distincte, însă nu s-a stabilit care formă agravată este reținută în sarcina inculpatului, deficiență care plecă de la actul de sesizare a instanței.

Conform art. 12 din Legea 191/2003:

(1)Dacă faptele prevăzute la art. 2-5 și art. 7-10 au avut ca urmare un accident de navigație, constând în abordaj cu pagube materiale importante, avarierea gravă a unei nave ori distrugerea sau degradarea importantă de instalații și bunuri de orice fel, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(2)Dacă s-a produs scufundarea navei proprii sau a altei nave ori moartea sau vătămarea corporală gravă a uneia sau a mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

(3)Dacă faptele prevăzute la art. 2-5, art. 7 și art. 9-11, care au produs una dintre urmările prevăzute la alin. (2), au fost săvârșite în acest scop, pedeapsa este închisoarea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

(4)Dacă fapta prevăzută la art. 8 a avut una dintre urmările prevăzute la alin. (1) și (2), pedeapsa este închisoarea de la unu la 6 ani, în cazul alin. (1), respectiv de la 3 la 12 ani, în cazul alin. (2).

Singurele forme agravate în discuție, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, sunt cele prevăzute la primele două aliniate, respectiv producerea unui accident de navigație, constând în abordaj cu pagube materiale importante, avarierea gravă a unei nave ori distrugerea sau degradarea importantă de instalații și bunuri de orice fel, vătămarea corporală gravă a uneia sau a mai multor persoane.

Abordajul din cauză nu a produs pagube materiale importante și nici avarierea gravă a unei nave, având în vedere deteriorările minore aduse ambarcațiunii părții vătămate B. A., astfel cum sunt descrise în raportul de constatare tehnico-științifică mecanică și a reținut și prima instanță, iar paguba este în cuantum de 5.000 lei, suma necesară pentru repararea ambarcațiunii părții vătămate B. A.. Afectarea gradului de flotabilitate a fost foarte redusă, fără a putea conduce la scufundarea ambarcațiunii, astfel că susținerile din apelul procurorului privind gravele avarii sunt neîntemeiate.

Ipoteza distrugerii sau degradării importantă de instalații și bunuri de orice fel nu este incidentă în cauză, deoarece nu a fost adusă atingere altor bunuri decât ambarcațiunile implicate în abordaj.

Forma agravată de la aliniatul 2 privind vătămarea corporală gravă a unei persoane are înțelesul prevăzut de art. 182 C. pen., dar niciuna din părțile vătămate nu a suferit vreuna din urmările prev. de art. 182 C. pen., noțiunea de „traumă severă” neintrând în câmpul de incidență al art. 182 C. pen.

Dispozițiile art. 12 din Legea nr. 191/2003, în măsura în care s-ar fi produs urmările menționate de textul de lege, trebuiau corelate cu infracțiunea tip reținută în cauză în sarcina inculpatului, respectiv infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 191/2003.

Întrucât în art. 12 din Legea nr. 191/2003 sunt incriminate forme agravate, ( în realitate nici nu s-au produs urmările care atrăgeau formele agravate ), este nelegală pronunțarea unei soluții în raport de o infracțiune care nu poate există decât corelată cu infracțiunea tip. Dacă se produceau urmările prev. de art. 12 din Legea nr. 191/2003, încadrarea corectă era cea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 191/2003 raportat la art. 12 din Legea nr. 191/2003, dar cum nu s-au produs aceste urmări trebuie identificat textul de lege care incriminează fapta de avariere a ambarcațiunii părții vătămate B. A., faptă în raport de care a fost reținută prin actul de sesizare infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 191/2003.

Fapta prin care se degradează un bun al altuia, cum este cazul în speță cu ambarcațiunea părții vătămate B. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C. pen., motiv pentru care se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de 12 din Legea nr. 191/2003 în infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 C. pen., cum a pus în discuție curtea, dar a solicitat și procurorul, urmând a se pronunța o soluție de condamnare a inculpatului T. I. pentru infracțiunea de distrugere.

Apărarea inculpatului privind dreptul său de a solicita părților vătămate să părăsească lacul este neîntemeiată, întrucât, așa cum am arătat, părțile vătămate se aflau pe un lac declarat lac navigabil și de agrement, ce făcea parte din categoria căilor navigabile interioare; eventualul refuz al părților vătămate de a părăsi lacul nu îi dădea dreptul acestuia de lovi ambarcațiunea părților vătămate, modul în care a acționat inculpatul evidențiind intenția sa în săvârșirea faptei de distrugere.

Partea vătămată B. A., audiată de curte, a declarat că formulează plângere prealabilă împotriva inculpatului T. I. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C. pen., fiind realizată și condiția prev. de art. 217 alin. 6 C. pen. raportat la art. 286 C. pr. pen.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, urmare a operațiunii de schimbare a încadrării juridice pentru două dintre faptele reținute în sarcina inculpatului, curtea va dispune pentru infracțiunile prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. i și art. 176 lit. b C. pen., respectiv art. 217 alin. 1 C. pen. aplicarea unor pedepse cu închisoarea, conform criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală .

Ca mijloc specific de coerciție penală, de represiune, pedeapsa implică în mod necesar o suferință (aflecțiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv-aflectiv și retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât și cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcția coercitiv – aflectivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv supunându-l pe inculpat la o suferință morală prin privațiune de libertate .

Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia ; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale .

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .

Curtea apreciază că faptele comise de inculpat, precum și urmările produse, astfel cum rezultă din descrierea stării de fapt, conturează un pericol social destul de ridicat, dar cota acestuia nu poate fi apreciată ca deosebită, având în vedere contextul în care au fost comise faptele și urmările produse.

Curtea are în vedere că inculpatul asigura servicii de pază pentru ferma piscicolă, iar în această calitate le-a solicitat părților vătămate să părăsească lacul, acesta fiind motivul care a determinat ulterior escaladarea conflictului. Inculpatul nu este cunoscut ca o persoană violentă, concluziile referatului de evaluarea fiindu-i favorabile, așa încât reacția sa violentă este foarte probabil să fi fost determinată și de o reacție necorespunzătoare a persoanelor din ambarcațiunea părților vătămate, fără a se fi dovedit o agresiune fizică exercitată asupra inculpatului în prima etapă a incidentului. O astfel de apreciere este susținută și de modul în care părțile vătămate majore și apropiați ai acestora au încercat să se răzbune pe inculpat, mergând după incident la ferma piscicolă unde l-au agresat fizic pe inculpat, conduită care nu este specifică unor persoane nonviolente.

Se observă că fapta inculpatului nu a produs urmări semnificative, în condițiile în care avariile produse ambarcațiunii părții vătămate B. A. au fost reduse, iar leziuni traumatice a suferit doar partea vătămată B. A., care a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, urmare unor plăgi contuze sau excoriate, reduse ca întindere; celelalte trei persoane aflate în ambarcațiune nu au suferit leziuni traumatice, dar minorul B. R. G. a fost diagnosticat cu „reacție de stress posttraumatic acut” ( diagnosticul de pavor nocturn a fost infirmat de avizul Comisiei de Avizare și Control din C. I.N.M.L. M. Minovici ), în timp ce pentru adulți nu se pate reține nici măcar o suferință psihică de durată, exceptând cele induse de momentele de panică din timpul incidentului.

Din examinarea circumstanțelor concrete care au generat conflictul, a acțiunilor concrete ale inculpatului, a urmărilor produse, dar și ținând seama de datele personale favorabile ale inculpatului, curtea apreciază că faptele comise de inculpat relevă în concret un pericol social mai redus decât cel exprimat prin limitele speciale ale pedepselor, prevăzute pentru infracțiunile comise, de aceea se justifică reținerea în favoarea inculpatului a unei circumstanțe atenuante, în condițiile art. 74 alin. 1 lit. a C. pen., urmând ca pedepsele să fie coborâte sub minimul special, inclusiv pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 191/2003, pentru care se menține dispoziția primei instanțe de condamnare.

Prin stabilirea unor pedepse sub minimul special se asigură un tratament sancționatoriu proporțional gravității faptelor comise de inculpat și persoanei inculpatului, ce sunt în măsură să asigure realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, cuantumul stabilit fiind suficient pentru a-l determina pe inculpat să-și revizuiască comportamentul, mai ales că este vorba despre o persoană fără antecedente penale, integrată social și familial, care a desfășurat constant activități lucrative, ce nu este cunoscută cu tendințe impulsive sau agresive.

Astfel, se vor stabili următoarele pedepse: 4 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. i și art. 176 lit. b C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. și art. 76 alin. 2 C. pen.; amendă penală în cuantum de 3.000 lei pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. și art. 76 alin. 1 lit. e C. pen.; 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 191/2003 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. și art. 76 alin. 1 lit. d C. pen.

Curtea constată că prima instanță a dispus confiscarea specială a ambarcațiunii alb albastră cu număr de bordaj 668, în temeiul art. 118 lit. b C. pen., care prevede că sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

Ambarcațiunea alb albastră cu număr de bordaj 668 este cea pe care inculpatul a condus-o la momentul săvârșirii faptelor, fiind folosită la săvârșirea faptelor, însă acest bun nu se află în proprietatea inculpatului, ci a numitului T. L., astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 88- 92 din dosarul curții ( contract de vânzare – cumpărare încheiat între P. D. S. și T. L. la datac de 27.07.2009 și înscrisurile privind anterioarele transmiteri ale dreptului de proprietate ).

Întrucât ambarcațiunea nu este proprietatea inculpatului, măsura confiscării speciale se poate dispune numai în măsura în care T. L. a cunoscut scopul folosirii bunului, aspect ce trebuie să fie dovedit.

Inculpatul T. I. era angajat la agent de pază la S.C. P. C. S.R.L. O., având ca atribuții asigurarea pazei pe lacul Tașaul; conform fișei postului ( fila 83 dosar UP ), inculpatul putea folosi ambarcațiunile și avea obligația ca persoanele străine intrate în mod nepermis pe lacul Tașaul să fie îndrumate să părăsească luciul de apă.

Din mijloacele de probă administrate nu rezultă că proprietarul ambarcațiunii a cunoscut modalitatea în care va folosi inculpatul ambarcațiunea, respectiv pentru comiterea unor infracțiuni, mai ales că utilizarea ambarcațiunii pe lac era în atribuțiile obișnuite ale inculpatului, de aceea nu se putea deduce din folosirea de către inculpat a ambarcațiunii un viitor scop infracțional. Inculpatul nu era cunoscut ca o persoană cu potențial violent, pentru a anticipa posibile reacții agresive ale acestuia prin utilizarea ambarcațiunii.

În condițiile în care inculpatul T. I. nu este proprietarul ambarcațiunii, nu s-a dovedit că proprietarul ambarcațiunii cunoștea scopul infracțional în care va fi folosită ori cel puțin că ar fi putut deduce un astfel de scop, din circumstanțele concrete sau conduita inculpatului, curtea apreciază că în mod nelegal a fost dispusă măsura confiscării speciale a ambarcațiunii alb albastră cu numărul de bordaj 668, măsură ce urmează a fi înlăturată de curte. Un alt aspect de nelegalitate este reprezentat și de lipsa indicării persoanei de la care se confisca ambarcațiunea, în condițiile în care bunul nu era în custodia autorităților, ceea ce ar fi făcut imposibilă punerea în executare a hotărârii.

Asupra modalității de soluționare a acțiunii civile, curtea constată că B. F. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 lei daune morale, partea vătămată B. R. G. s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 lei daune morale și parte vătămată B. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 lei daune morale și cu suma de 400.000lei daune materiale, reprezentând prejudiciile aduse ambarcațiunii.

Prima instanță a reținut în mod corect să sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului, întrucât faptele inculpatului constituie fapte ilicite, au fost cauzate prejudicii aflate în raport de cauzalitate cu fapta ilicita, iar inculpatul a acționat cu intenție.

În ceea ce privește daunele materiale acordate părții civile B. A., curtea constată că din devizul de reparație a ambarcațiunii, întocmit de S.C. Auto Best All Quatro S.R.L. C. rezultă că ambarcațiunea a necesitat reparații la elemente componente din fibră de sticlă până la 18 mm grosime, reparație fisură prin sudura elementelor sub 10 mm, înlocuire balustradă inox, vopsire, reparații fine de suprafețe limitate, ștersături, înlocuire porțiuni de geam plexic, contravaloarea reparațiilor necesare fiind de 5000 lei. Ca atare, în mod corect prima instanță a admis doar în parte daunele materiale, în limita sumei de 5.000 lei, întrucât partea civilă B. A. nu a dovedit un prejudiciu material de o întindere mai mare.

Prejudiciul nepatrimonial invocat de părțile civile prin constituirea de parte civilă este la un nivel extrem de ridicat, care nu este justificat de circumstanțele în care a fost comisă fapta de tentativă de omor, leziunile traumatice suferite ori trauma psihică suportată de părțile civile.

Procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității care exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate și nu o îmbogățire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudicial moral suferit.

Se constată că legiuitorul nu a stabilit criterii legale pentru determinarea prejudiciului nepatrimonial, revenind instanței dreptul și obligația de a identifica în concret criteriile de individualizare a prejudiciului nepatrimonial, plecând de la conținutul textului de lege care permite acoperirea suferințelor fizice și psihice, Singura referire din art. 1391 C. civ. vizează acordarea despăgubirii pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

Curtea, în baza propriului examen, consideră că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă pot fi avute în vedere o . criterii, și anume consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, iar celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.

Partea civilă B. A. a suferit leziuni traumatice minore, ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, iar în concret leziunile au constat în plăgi contuze sau excoriate, așa încât nivelul suferințelor fizice este redus.

Suferințele psihice produse părții civile B. A. nu pot fi negate, în condițiile în care a fost supus unei agresiuni care putea conduce la deces, partea civilă a căzut în apă și a fost supus unor atacuri din partea inculpatului, însă trauma psihică s-a produs doar în momentele atacului exercitat de inculpat, nefiind date că trauma psihică ar fi durat în timp și ar fi afectat viața părții civile.

Circumstanțele în care a fost comisă fapta și lipsa unor indicii privind intensitatea ridicată a suferințelor fizice și psihice cauzate părții civile B. A. nu justifică majorarea cuantumului daunelor morale, dimpotrivă curtea apreciază ca disproporționat cu prejudiciul nepatrimonial ce poate fi rezonabil a fi anticipat și cuantumul stabilit de prima instanță.

Partea civilă B. A. nu a oferit argumente care să determine curtea să aprecieze că se impune acordarea daunelor morale în cuantum de 10.000 lei, doar în considerarea suferințelor fizice aferente leziunilor traumatice minore și a suferințelor psihice de la momentul comiterii faptei.

Având în vedere aceste circumstanțe concrete ale cauzei, curtea apreciază că suma stabilită de prima instanță cu titlu de daune morale nu este proporțională și adecvată scopului reparator al răspunderii civile delictuale, impunându-se reducerea daunelor morale la suma de 5.000 lei, apreciind că această sumă constituie o reparație echitabilă a prejudiciului nepatrimonial cauzat părții civile B. A..

Aceleași argumente sunt valabile și în cazul părții civile B. F. V., urmând a fi redus cuantumul daunelor morale la suma de 5.000 lei, cu precizarea că acesta nu a suferit nicio leziune traumatică, deci nu poate invoca existența unor suferința psihice, însă suferințele psihice sunt apreciate la un nivel similar celor ale părții civile B. A., în considerarea faptului că era împreună cu fiul său minor, iar punerea în primejdia a vieții sale, dar și a fiului minor reprezintă un element de natură a accentua suferința psihică.

Pentru minorul B. R. G. se va menține cuantumul daunelor morale stabilit de prima instanță, apreciind că acesta corespunde traumei psihice la care a fost expus minorul prin fapta ilicită a inculpatului. Prima instanță a evaluat corespunzător modificările produse în comportamentul minorului de incidentul în care a fost implicat, de modul și durată pentru care i-a fost afectată viața socială, familială, activitatea școlară și cea sportivă, concluziile avizării medico-legale, care confirmă doar diagnosticul de reacție de stress posttraumatic acut, iar nu și cel de pavor nocturn, iar suma de 15.000 lei, în condițiile lipsei unor minime suferințe fizice, este suficientă pentru a compensa trauma psihică a minorului.

Ca atare, criticile părților civile nu sunt întemeiate, în timp ce criticile inculpatului și părții responsabile civilmente sunt întemeiate numai cu privire la părțile civile B. A. și B. F. V..

Concluzionând, apelul procurorului va fi admis din perspectiva stabilirii corectei încadrări juridice a faptelor și a condamnării inculpatului pentru infracțiunea de distrugere; apelul inculpatului va fi admis în considerarea reținerii circumstanței atenuante judiciare, cu consecința stabilirii unor pedepse mai reduse, a reducerii daunelor morale pentru părțile civile B. A. și B. F. V. și a înlăturării măsurii de siguranță a confiscării speciale; apelul părții responsabile civilmente S.C. P. C. S.R.L. O. va fi admis ca urmare a reducerii daunelor morale pentru părțile civile B. A. și B. F. V.; apelurile părților civile vor fi respinse, criticile formulate fiind neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, cu majoritate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C. pr. pen. vor fi respinse ca nefondate apelurile formulate de părțile civile B. F. V., B. R. G. și B. A. împotriva sentinței penale nr. 5/MF/23.11.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .

În baza art. 192 alin. 2,4 C. pr. pen. vor fi obligate părțile civile B. F. V., B. R. G. (prin reprezentantul legal B. F. V.) și B. A. la plata a câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.

Va fi respinge ca neîntemeiată cererea părților civile de acordare a cheltuielilor judiciare, în condițiile în care calea de atac promovată de acestea a fost respinsă, fiind în culpă procesuală.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a C. pr. pen. vor fi admise apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul C., inculpatul T. I. și partea responsabilă civilmente S.C. P. C. S.R.L. O. împotriva sentinței penale nr. 5/MF/23.11.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .

În baza art. 382 alin. 2 C. pr. pen. se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art. 334 C. pr. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 191/2003 în infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 C. pen.

În baza art. 334 C. pr. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. d și art. 176 lit. b C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. i și art. 176 lit. b C. pen.

În baza art. 217 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. și art. 76 alin. 1 lit. e C. pen. va fi condamat inculpatul T. I. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. i și art. 176 lit. b C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. și art. 76 alin. 2 C. pen. va fi condamnat inculpatul T. I. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav.

În baza art. 65 alin. 1,2 C. pen. în referire la art. 174 – art. 175 lit. i și art. 176 lit. b C. pen. se vor interzice inculpatului T. I. drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II – a și lit b C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.

Se va face aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. și art. 76 alin. 1 lit. d C. pen. și se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului T. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 191/2003 de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a C. pen., art. 34 lit. e C. pen. și art. 35 alin. 1 C. pen. se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta decizie, în final inculpatul T. I. execută pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, în condițiile art. 57 C. pen.

Se va reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul T. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. P. C. S.R.L. O. către partea civilă B. F. V. de la suma de 10.000 lei la suma de 5.000 lei.

Se va reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul T. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. P. C. S.R.L. O. către partea civilă B. A. de la suma de 10.000 lei la suma de 5.000 lei.

Se vor înlătura dispozițiile art. 118 lit. b C. pen. privind confiscarea specială a ambarcațiunii alb albastră cu numărul de bordaj 668.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 357 alin. 2 lit. b Cod procedură penală se va menține măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, aplicată inculpatului prin decizia penală nr. 519/P/01.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, pentru a se asigura executarea pedepsei aplicate acestuia, în măsura în care va rămâne definitivă hotărârea de condamnare.

În baza art. 192 alin. 3 C. pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul C., inculpatul T. I. și partea responsabilă civilmente S.C. P. C. S.R.L. O. vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. pr. pen. suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu – avocat G. Reghine Ursula se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Cu majoritate,

În baza art. 379 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondate apelurile formulate de părțile civile - B. F. V., B. R. G. – domiciliați în Năvodari ..14, județul C., B. A. – domiciliat în Năvodari ..2 județul C. împotriva sentinței penale nr. 5/MF/23.11.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .

În baza art. 192 alin. 2,4 C. pr. pen. obligă părțile civile B. F. V., B. R. G. (prin reprezentantul legal B. F. V.) și B. A. la plata a câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.

Respinge ca neîntemeiată cererea părților civile de acordare a cheltuielilor judiciare.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a C. pr. pen. admite apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul C., inculpatul T. I. și partea responsabilă civilmente S.C. P. C. S.R.L. O. împotriva sentinței penale nr. 5/MF/23.11.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .

În baza art. 382 alin. 2 C. pr. pen. desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

În baza art. 334 C. pr. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 191/2003 în infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 C. pen.

În baza art. 334 C. pr. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. d și art. 176 lit. b C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. i și art. 176 lit. b C. pen.

În baza art. 217 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. și art. 76 alin. 1 lit. e C. pen. condamnă inculpatul T. I. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. i și art. 176 lit. b C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. și art. 76 alin. 2 C. pen. condamnă inculpatul T. I. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav.

În baza art. 65 alin. 1,2 C. pen. în referire la art. 174 – art. 175 lit. i și art. 176 lit. b C. pen. interzice inculpatului T. I. drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II – a și lit b C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.

Face aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. și art. 76 alin. 1 lit. d C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului T. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 191/2003 de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a C. pen., art. 34 lit. e C. pen. și art. 35 alin. 1 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta decizie, în final inculpatul T. I. execută pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, în condițiile art. 57 C. pen.

Reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul T. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. P. C. S.R.L. O. către partea civilă B. F. V. de la suma de 10.000 lei la suma de 5.000 lei.

Reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul T. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. P. C. S.R.L. O. către partea civilă B. A. de la suma de 10.000 lei la suma de 5.000 lei.

Înlătură dispozițiile art. 118 lit. b C. pen. privind confiscarea specială a ambarcațiunii alb albastră cu numărul de bordaj 668.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 357 alin. 2 lit. b Cod procedură penală menține măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, aplicată inculpatului prin decizia penală nr. 519/P/01.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .

În baza art. 192 alin. 3 C. pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul C., inculpatul T. I. și partea responsabilă civilmente S.C. P. C. S.R.L. O. rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. pr. pen. suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu – avocat G. Reghine Ursula se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.11.2013.

Președinte,Judecător,

M. D. M. Z. F.

Grefier,

C. C.

Jud.fond – M.M.

Tehnored.dec.jud. – M.D.M.

3 ex./23.01.2014

Cu opinie separată, numai cu privire la următoarele aspecte:

În baza art.379 pct.2 lit.a cod procedură penală admite apelul formulat de inculpatul T. I. și partea responsabilă civilmente SAC P. C. SRL O. și de P. de pe lângă tribunalul C., împotriva sentinței penale nr.5/MF/23.11.2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .

În baza art.382 alin.2 cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

În baza art.334 cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev.de art.20 Cod Penal raportat la art.174 – art.175 lit.d și art.176 lit.b Cod Penal în infracțiunea prev.de art.180 alin.2 Cod Penal în raport de partea vătămată B. A..

Înlătură obligarea inculpatului la plata daunelor morale către părțile civile B. F. V., B. R. G. și B. A..

Judecător,

E. C. M.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 844/2013....		Infracţiuni la legea privind fondul piscicol, pescuit şi... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări de pedepse. Art.449 C.p.p.. Decizia nr. 557/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 123/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 1033/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 844/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Infracţiuni la legea privind fondul piscicol, pescuit şi acvacultură. Legea nr. 192/2001. Decizia nr. 636/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 21/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA