Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 844/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 844/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 8087/256/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 844/P
Ședința publică din 7 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. L.
Judecător – Z. F.
Judecător – A. I.
Grefier - I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror R. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul A. ȘAPABANI – domiciliat în Medgidia, ., jud. C., împotriva sentinței penale nr. 1341/23/05.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr._, având ca obiect OUG 195/2002.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3.10.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 7.10.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1341/23.05.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
În baza art. 86, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37, lit. a CP și art. 320¹ CPP, raportate la art. 345, alin. 2 CPP,
Condamnă pe inculpatul A. ȘAPABANI, fiul lui C. și F., născut la data de 11.07.1979 în orașul Babadag, județul Tulcea, CNP_, cu domiciliul în mun. Medgidia, ., județul C., cetățean român, studii 2 clase, necăsătorit, relații de concubinaj, doi copii minori, fără loc de muncă sau ocupație, cu antecedente penale, recidivist postcondamnatoriu, la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 83, alin. 1 CPP,
Revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 2 ani dispusă prin sentința penală nr. 2201/10.12.2008 a Judecătoriei Medgidia.
Adaugă pedeapsa stabilită prin prezenta sentință la pedeapsa închisorii de 2 ani aplicată prin s.p. nr. nr. 2201/10.12.2008, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni.
Face aplicarea dispozițiilor art. 71 CP / art. 64, alin. 1, lit.a, teza a II-a și lit. b CP, raportat la art. 8 si art. 3 din Protocolul nr. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului pe durata executării pedepsei.
În baza art. 57 CP,
Dispune executarea pedepsei închisorii în regim de detenție.
În baza art. 191, alin. (1) CPP,
Obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
1. Prin Rechizitoriul nr. 246/P/2012 din data de 12 Noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia s-a dispus Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A. ȘAPABANI, fiul lui C. și F., născut la data de 11.07.1979 în orașul Babadag, jud Tulcea, cu domiciliul în mun. Medgidia, ., jud. C., identificat prin CI . număr_, CNP_, cetățean român, studii 2 clase, necăsătorit, relații de concubinaj, doi copii minori, fără loc de muncă sau ocupație, cu antecedente penale, recidivist postcondamnatoriu, pentru săvârșirea infracțiunii de: conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie, în condițiile incriminate de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea dispozițiilor art 37 litera a din Codul Penal.
2. S-a reținut prin actul de sesizare că „La data de 12.01.2012, în jurul orelor 20 h 15 min, lucrătorii din cadrul Poliției mun Medgidia – Biroul Rutier aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe ., au oprit pentru control autoturismul marca Ford model Focus, de culoare gri, cu numărul de înmatriculare CT-_. Autevehiculul se deplasa din direcția podului rutier către DN22C. La volanul autoturismului se afla învinuitul A. Șapabani, în urma controlului efectuat rezultând că acesta nu deține permis de conducere pentru nicio categorie. În autovehicul nu se aflau alte persoane.
Din procesul verbal de depistare (fila 5), întocmit în prezența martorului asistent N. F. M. (filele19 și 20), învinuitul a declarat că nu deține permis de conducere pentru nicio categorie.
Din cercetări a rezultat că vehiculul în discuție este proprietatea învinuitului de la începutul lunii ianuarie 2012, fără a încheia un înscris în acest sens.
În seara de 12 ianuarie 2012, în jurul orei 18.00, învinuitul s-a deplasat în zona IMUM, autoturismul fiind condus de un cunoscut al său, aspect motivat de faptul că învinuitul „nu posedă permis de conducere”. Din declarația învinuitului rezultă că în jurul orei 20.00 ar fi fost contactat telefonic de un prieten care i-a comunicat că se află la benzinăria de la sensul giratoriu de la ieșirea din mun Medgidia și că nu are bani să achite combustibilul cu care a alimentat. În consecință, învinuitul a urcat la volanul autovehiculului și s-a deplasat pe ., context în care a fost depistat de polițiștii din cadrul Biroului Rutier.
Apărările învinuitului sunt în egală măsură neverosimile și lipsite de relevanță.
Din imprimatul alcooltest rezultă că învinuitul nu consumase alcool, valoarea rezultată fiind de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Potrivit adresei nr_ emisă de Serviciul Public Comunitar Evidența Permiselor de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C. la data de 23 ianuarie 2012, învinuitul nu deținea permis de conducere pentru nicio categorie. De altfel, declarația învinuitului este în sensul că nu a avut niciodată permis de conducere.
Învinuitul a condus cca 1,5 km pe principala arteră rutieră din mun Medgidia.
Învinuitul nu a fost implicat în vreun eveniment rutier. Menționăm că infracțiunea prevăzută de art 86 alin.1 din OUG 195/2002 rep este una de pericol, scopul incriminării fiind protejarea persoanelor implicate în circulația pe drumurile publice. Este irelevant din acest punct de vedere dacă valorile protejate au fost vătămate. În condițiile în care învinuitul a condus pe drumurile publice fără a avea aptitudinile și abilitarea legală, apreciem că fapta comisă de învinuit prezintă un grad de pericol foarte mare pentru viața și integritatea corporală a participanților la trafic și a bunurilor acestora.
Învinuitul a recunoscut comiterea faptei.
3. În faza de urmărire penală și în sfera actelor premergătoare au fost audiați învinuitul/inculpatul, martorul N. F. M., s-au efectuat cercetări la locul depistării faptei, privind deținerea de către inculpat a permisului de conducere și privind antecedentele penale ale acestuia, s-a admisnistrat proba cu înscrisuri în vederea lămuririi situației juridice a autovehiculului condus de inculpat.
4. La termenul de judecată din data de 24.04.2013, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și, declarând că cunoaște și își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, a formulat oral - în fața instanței - cerere de judecare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 320¹ Cpp, în speță inculpatul a recunoscut fapta așa cum aceasta a fost reținută prin actul de sesizare a instanței, există manifestarea expresă de voință din partea inculpatului de a continua desfășurarea procesului în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nu a început cercetarea judecătorească, iar fapta ce face obiectul inculpării nu este pedepsită cu detențiunea pe viață, instanța a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a dispus continuarea judecății potrivit prevederilor art. 320¹ Cpp.
Analizând materialul probator administrat în cauză în cadrul urmăririi penale, instanța reține următoarele:
5. Situația de fapt.
La data de 12.01.2012, orele 20:15, inculpatul A. Șapabani, deși cunoștea că nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, s-a urcat la volanul autoturismului marca Ford Focus cu nr. de circulație provizoriu CT._, aflat în proprietatea numitului Sochir Iasar, și l-a condus pe .. Medgidia, jud. C., din direcția podului rutier către DN 22 C, fiind surprins în trafic și oprit de lucrătorii poliției rutiere.
Conform adresei nr._/23.01.2012, emisă de S.P.C.R.P.C.Î.V. C. rezultă că la data comiterii faptei, învinuitul nu figura ca posesor al unui permis di conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
6. Material probator:
- procesul-verbal de depistare din care reiese starea de fapt reținută, inclusiv recunoașterea faptei de către inculpat încă din momentul depistării sale;
- adresa nr._/23.01.2012a S.P.C.P.C.Î.V. C. din care reiese ca la data de referință inculpatul nu figura în evidență cu permis auto de conducere pentru nicio categorie de autovehicule;
- declarația martorului N. F. M. care confirmă cele reținute în procesul-verbal de constatare;
- cazierul judiciar al inculpatului din care reiese că prezenta faptă a fost comisă pe durata termenului de încercare de 4 ani instituit prin s.p.nr. 2201/10.12.2008 a Judecătoriei Medgidia ca urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii de 2 ani aplicate prin acea sentință; se constată, deci, săvârșirea prezentei fapte în stare de recidivă – specială – postcondamnatorie (art. 37, lit. a CP).
- înscrisurile în dovedirea circumstanțelor personale ale inculpatului din care rezultă că acesta muncește, are o bună conduită în societate și familie, este absolvent al cursurilor unei școli auto;
- declarațiile învinuitului/inculpatului prin care recunoaște fapta, însă cu motivarea că fapta a fost comisă pentru a ajuta un prieten în rezolvarea unei probleme financiare, aspect care, și dovedit dacă ar fi fost, nu este de natură a înlătura caracterul penal al infracțiunii.
- atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, inculpatul a recunoscut fapta.
Instanța, coroborând probele administrate în cauză și analizate mai sus, reține situația de fapt expusă și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, după cum urmează:
7. Încadrarea juridică.
În drept, fapta inculpatului A. Șapabani de a fi condus la data de 12.01.2012 pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzute de art. 86, alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep.
Elementul material al laturii obiective este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține ca formă a vinovăției intenția directă dată de faptul că inculpatul, cunoscând că nu are permis de conducere, a pus totuși în circulație și a condus un autovehicul pe drumurile publice.
Individualizarea pedepsei.
8.1. La stabilirea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanța are în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 CP, respectiv: limitele de pedeapsa prevăzute de lege, modul și împrejurările de săvârșire a faptei, gradul de pericol social al faptei, datele personale ale inculpatului (muncitor necalificat – încărcător/descărcător, studii 2 clase, recidivist, precum și atitudinea sinceră ).
Față de aceste criterii, instanța nu va reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74, lit. a și c CP, apreciind că buna conduită a inculpatului în familie, societate și la locul de muncă sunt umbrite de perseverența sa infracțională, iar recunoașterea faptei este exploatată în baza art. 320¹ CPP.
Astfel, apreciind că răspunde exigențelor art. 52 CP, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 320¹ Cpp și va stabili o pedeaps orientată la minimum-ul special, așa cum acesta a fost redus cu o treime; prin urmare, se va stabili pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
Față de împrejurarea că prezenta infracțiune a fost săvârșită pe durata termenului de încercare, observând și dispozițiile art. 83, alin. 1 CP, instanța va face aplicarea regimului sancționator derogatoriu prevăzut de acest text de lege, încât va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii de 2 ani acordat prin s.p. nr. 2201/10.12.2008 a Judecătoriei Medgidia, adăugând la această pedeapsă închisoarea de 8 luni aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
8.2. Instanța, în raport cu criteriile de mai sus, în considerarea faptului că anterioara condamnare cu suspendarea executării pedepsei ar fi trebuit să reprezinte o atenționare suficientă asupra conduitei ulterioare a inculpatului, va aprecia că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenție, urmând a dispune conform art. 57 CP.
9. În ceea ce privește interzicerea cu titlul de pedeapsă accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a, b Cod penal, instanța constată, în baza art. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, corelat cu art. 1 din Legea 30/1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a protocoalelor adiționale la aceasta convenție, și cu art. 11 din Constituția României, inaplicabilitatea de plano a acestor dispoziții legale interne, în lumina celor statuate de Curte in cauza Hirst c. Marii Britanii.
Astfel, Curtea a stabilit că interzicerea absolută a drepturilor electorale, automată și discreționară, ca urmare a condamnării unei persoane la o pedeapsă privativă de libertate, este de natură să încalce dreptul prevăzut de articolul 3 din Protocolul nr. 1, constând în dreptul la alegeri libere.
În acest sens, Curtea nu poate accepta o interzicere absolută a dreptului de vot al unui condamnat, indiferent de circumstanțe, în temeiul dreptului intern și intră în marja de apreciere a fiecărui stat stabilirea de limitări ale drepturilor cetățenești, fie pe cale legislativă, fie pe cale judiciară a individualizării sancțiunilor, cu singurul amendament al stabilirii unor criterii rezonabile și pertinente, ținând de natura sau de gravitatea faptelor săvârșite.
Împotriva sentinței penale nr.1341/23.05.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A. Șapabani, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei. În susținerea motivelor de recurs se solicită aplicarea dispozițiilor art.10 lit.b1 Cod procedură penală.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului, pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art.345 alin.2 Cod de procedură penală.
La instanța de fond inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art.3201 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarând că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă că la data de 12.01.2012, în jurul orei 2015, lucrătorii din cadrul Poliției municipiului Medgidia – Biroul Rutier, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe ., au oprit pentru control autoturismul marca Ford model Focus, de culoare gri, cu numărul de înmatriculare CT-_. Autevehiculul, cese deplasa din direcția podului rutier către DN22C. La volanul autoturismului se afla inculpatul A. Șapabani, iar în urma controlului efectuat a rezultat că acesta nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. Inculpatul a declarat că a condus autoturismul pe o distanță de aproximativ 1,5 km.
Conform prevederilor art.181 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie avute în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita făptuitorului.
Analizând aceste dispoziții legale în raport de fapta săvârșită (inculpatul a condus autoturismul pe o arteră circulată, pe o distanță relativ mare, punând în pericol siguranța circulației pe drumurile publice) se constată că acestea nu sunt aplicabile în cauză, apărările inculpatului neputând fi primite.
Prin incriminarea faptei de a conduce un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere se urmărește protejarea relațiilor sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice, fapta constituind infracțiune independent de producerea unei urmări materiale. Simplul fapt de a conduce un autoturism pe drumurile publice, fără a avea cunoștințele și abilitățile necesare, pune în pericol siguranța participanților la trafic, putând genera evenimente rutiere.
Nici datele ce caracterizează persona inculpatului nu pot justifica concluzia lipsei de pericol social al faptei deduse judecății, având în vedere că acesta a săvârșit prezenta infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie, pe parcursul termenului de încercare al suspendării unei pedepse aplicate tot pentru infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În consecință, curtea apreciază că fapta inculpatului, raportat la circumstanțele reale, pericolul potențial pentru siguranța circulației, distanța, ora și categoria de drum pe care a circulat acesta, prezintă gradul de pericol social al infracțiunii incriminate prin dispozițiile art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Curtea constată că prima instanță a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 Cod penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Contextul săvârșirii faptei, coroborat cu circumstanțele personale ale inculpatului, se reflectă în mod corespunzător în cuantumul pedepsei rezultante aplicate, cu executare în regim de detenție, care este proporțională și de natură să asigure atât finalitatea preventivă, specială pentru inculpat și generală, pentru ceilalți destinatari ai legii penale, cât și cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei.
În consecință, întrucât criticile formulate nu pot fi primite și nu se constată neregularități ale sentinței penale care să fie luate în considerare din oficiu, în baza art.38515 pct.1 lit. "b" cod procedură penală se va respinge recursul declarat de inculpatul A. ȘAPABANI, împotriva sentinței penale nr. 1341/23.05.2013 Judecătoriei Medgidia, ca nefundat.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală, va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Conform art. 189 cod procedură penală, onorariul parțial al avocatului din oficiu I. S., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit. "b" cod procedură penală, respinge recursul declarat de inculpatul A. ȘAPABANI, împotriva sentinței penale nr. 1341/23.05.2013 Judecătoriei Medgidia, ca nefundat.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală, obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Conform art. 189 cod procedură penală, onorariul parțial al avocatului din oficiu I. S., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
În baza art309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. L. Z. F. A. I.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond. V.M.U.
Tehnored. jud. A.I.
2 ex./23.10.2013
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 19/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
