Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 942/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 942/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 20750/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 942/P
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. I.
Judecător - D. I. N.
Judecător - C. C.
Grefier - C. A.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – I. D.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA C., împotriva sentinței penale nr.318 din data de 18 martie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, privind pe inculpatul C. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.180 alin.(1) Cod penal și art.321 alin.(1) Cod penal ambele cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 31 octombrie 2013 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 04 noiembrie 2013, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 318 din data de 18 martie 2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
„În baza art.11 pct.2 lit.b C.proc.pen. raportat la art.10 alin.1 lit.h C.proc.pen., încetează procesul-penal ca urmare a împăcării părților, cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art.180 alin.1 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen. raportat la art.10 alin.1 lit.b indice 1 C.proc.pen., achită pe inculpatul C. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În dimineața zilei de 05.04.2012, în jurul orei 10.30, inculpatul C. C. s-a deplasat împreună cu un prieten către barul aparținând . situat pe .. C., unde lucra, ca și barmaniță, partea vătămată U. L. Ș.. Ajuns în incinta barului, inculpatul, aflat deja sub influența băuturilor alcoolice, a solicitat o bere și o cafea, lăsând la acel moment, pe tejgheaua barului, contravaloarea consumației.
Față de situația că partea vătămată i-a solicitat inculpatului achitarea consumației la momentul la care acesta a dorit să plece, s-a născut un conflict între cele două părți, în care inculpatul a inceput să țipe imputându-i părții vătămate faptul că dorește să-l fure, a bruscat-o și tras-o de păr pe partea vătămată.
În bar, în afară de inculpat și partea vătămată, mai erau cinci studenți care jucau biliard, aceștia sărind în ajutorul părții vătămate și reușind să o scoată efectiv din mâinile inculpatului, iar pe acesta din urmă reușind să-l imobilizeze și să-l calmeze.
Cei cinci tineri, trei dintre aceștia fiind martorii P. A., El Masri Ahmed, M. R., și-au continuat activitatea pe care și-o întrerupeseseră, iar ulterior au intervenit din nou față de situația că inculpatul, terminând o convorbire telefonică, a început să arunce cu un scaun în direcția aparatelor de jocuri de noroc, urmat de un alt scaun. Și de această dată inculpatul a fost imobilizat cu forța, apoi scos din incinta barului, la fața locului sosind administratorul barului și organele de poliție, moment în care martorii au plecat față de situația că aveau cursuri la facultate.
Având în vedere că, la data de 01 martie 2013, în ședință publică, inculpatul a depus declarația autentificată sub nr.309/01.03.2013 la BNP C. Baturi și L. M., prin care partea vătămată U. L. Ș. a menționat că nu mai are niciun fel de pretenții față de inculpat prin raportare la infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.180 Cod penal, împăcându-se cu acesta
Față de dispozițiile art.180 alin.4 Cod penal care statuează că împăcarea părților înlătură răspunderea penală, producându-și efectele și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu,
În baza art.11 pct. 2 lit. b Cod procedură penal raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală, se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.1 C.pen., ca urmare a împăcării părților.
În baza art.192 pct.2 lit. b c.pr.pen, care statuează că în caz de incetare a procesului-penal urmare a împăcării, ambele părți vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, va obliga partea vătămată și inculpatul la plata a câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În privința infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art.321 alin.1 C.pen. de care este acuzat inculpatul, instanța consideră că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prin raportare la conținutul ei concret și la faptul că a fost adusă o atingere minimă valorii sociale ocrotite de legea penală- ordinea și liniștea publică.
Potrivit art. 18 ind 1 Cod penal, ,,Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului”.
Pentru pronunțarea acestei soluții instanța a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scpul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă- pe fondul unei neînțelegeri cu privire la achitarea notei de plată, inculpatul, aflat în stare de ebrietare, a crezut că partea vătămată dorește să-i ia de două ori banii pentru aceeași consumație, de urmarea produsă- o atingere minimă adusă normelor de conviețuire socială, precum și de persoana și conduita făptuitorului, care, este tânăr, era supărat pentru că în acea zi se implineau 10 ani de la moartea tatălui său, are în derulare un contract cu o firmă de shipping, Barklav SRL, în baza căruia efectuează voiaje internaționale periodic, este singurul întreținător al familiei sale, compusă de mamă și soră, ambele având probleme de sănătate și pensii de invaliditate foarte mici conform înscrisurilor din dosarul de urm.pen. -filele 71-85, este la primul conflict cu legea penală. De asemenea, instanța a ținut cont și de faptul că o faptă înscrisă în cazierul judiciar al inculpatului a putea fi de natură a-i îngreua activitatea de obținere a contractelor pentru voiaje și că, față de comportamentul său sincer în ansamblu, contribuind atât la lămurirea situației de fapt, cât și la soluționarea cu celeritate a cauzei, merită să i se acorde o nouă șansă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C..
În dezvoltarea motivelor de recurs ale Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței instanței de fond și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.321 alin.1 Cod penal și, având în vedere că inculpatul a fost reținut 24 de ore, s-a solicitat deducerea acestei perioade din pedeapsa ce urmează a fi aplicată; în acest sens, s-a arătat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și fapta acestuia prezintă gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina acestuia, solicitându-se să fie avute în vedere declarațiile martorilor P. A. și El Masri Ahmed, care descriu acțiunile inculpatului, care au creat panică și un sentiment de temere, precum și fotografiile judiciare de la fața locului, din care se pot observa urmele lăsate pe tavan ca urmare a aruncării scaunelor de către inculpat, de fapt fiind două incidente, iar persoanele care au rămas în bar după primul incident și au asistat la cel de al doilea au părăsit locația din cauza comportamentului inculpatului, astfel că fapta inculpatului a avut consecințele prevăzute de lege, martorii declarând că inculpatul a vorbit la telefon, după care a început să arunce cu scaunele prin încăpere.
La dosar s-a depus în recurs un înscris din care reiese că inculpatul este plecat în voiaj, justificându-se astfel lipsa din fața instanței de recurs, nefiind depusă nici o solicitare din partea inculpatului C. C. de amânare a cauzei pentru a fi prezent în fața Curții pentru soluționarea recursului.
În recurs nu s-au administrat mijloace de probă.
Examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria C. este fondat, pentru următoarele:
Starea de fapt a fost reținută de către instanța de fond, raportat la următoarele mijloace de probă:
- proces-verbal de depistare,
- declarația martorilor P. A., El Masri Ahmed, M. R.,
- proces-verbal de examinare medico-legală,
- certificat medico-legal nr.132/A1 agresiuni/2012 din data de 05.04.2012 emis SJML C.,
- declarația părții vătămate U. L. Ș.,
- proces-verbal de vizionare a imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere,
- declarațiile inculpatului.
Curtea constată că motivele de recurs invocate de către P. de pe lângă Judecătoria C. nu vizează modalitatea de reținere a stării de fapt ci aprecierea gradului de pericol social al faptei de de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Curtea apreciază că instanța de fond a constatat în mod neîntemeiat că această faptă comisă de către inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În acest sens, Curtea are în vedere că potrivit art. 181 alin.2 cod penal ,,la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului”.
Astfel, Curtea are în vedere că:
- inculpatul s-a prezentat în data respectivă la bar la o oră matinală, respectiv în jurul orei 10.30, și se afla deja în stare de ebrietate;
- în barul respectiv se aflau în total 6 persoane (partea vătămată și 5 tineri), toate aceste persoane fiind scandalizate de comportamentul inculpatului,
- neînțelegerea cu privire la plata consumației nu justifica în nici un fel recurgerea la violențe asupra barmanului, fiind suficientă verificarea eliberării bonului fiscal, eventual vizualizarea înregistrării video din bar,
- modalitatea de comitere a faptei, inculpatul nelimitându-se doar la adresarea de injurii și expresii triviale și amenințătoare către partea vătămată U. L. Ș. ci a avut și un comportament violent, trăgând partea vătămată de păr, lovind-o în zona brațelor, și a aruncat cu scaune preste mese, în aparatele de jocuri existente în bar precum și în direcția celorlalți clienți din bar, fiind spartă o placă din tavanul barului,
- când au venit organele de poliție, inculpatul a continuat să aibă un comportament agresiv și a refuzat să se legitimeze.
În consecință, Curtea constată că scandalul provocat de către inculpatul C. C. la barul aparținând .. în data de 05.04.2012 în jurul orei 11:00 nu a fost unul de mică amploare, ci a avut o intensitate ridicată, inculpatul nelimitându-se doar la adresarea de injurii și expresii triviale și amenințătoare către barman ci și la execitarea de violențe fizice, aruncând cu scaune și lovind barmanul, fiind necesară intervenția clienților din bar pentru a-l scoate pe inculpat afară precum și intervenția organelor de poliție.
Circumstanțele personale ale inculpatului expuse de către instanța de fond nu se impun a fi reținute pentru a diminua gradul de pericol social al faptei, având în vedere că inculpatul era în stare de ebrietate încă de dimineață, situația acestuia de întreținător al familiei impunând un comportament mai responsabil al acestuia.
În consecință, față de modalitatea concretă de comitere a faptei, de urmările produse, Curtea constată că fapta inculpatul C. C. care în data de 05.04.2012, în jurul orei 11:00, a produs un scandal public la barul aparținând .., situat în Mun. C. pe . scaune și adresând injurii și expresii amenințătoare și a lovit pe angajata barului U. L. Ș., trăgând-o de păr și lovind-o în zona brațelor, în timp ce în bar se aflau și alte persoane, prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.321 alin.1 cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei care urmează a fi aplicată, Curtea are în vedere criteriile de individualizare prev. de art.72 cod penal, limitele speciale de pedeapsă, pericolul concret al faptei comise, circumstanțele personale ale inculpatului (infractor primar), justificându-se aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special al pedepsei, respectiv 1 an închisoare; nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a vreunei circumstanțe atenuante facultative prev. de art.74 alin.1,2 cod penal raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei și la urmările produse, având în vedere că aceste circumstanțe atenuante au un caracter facultativ și nu obligatoriu.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază că scopul pedepsei prev. de art.52 cod penal poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de deetnție în condițiile art.57 cod penal, fiind îndeplinite cerințele art.81 cod penal raportat la cuantumul pedepsei aplicate, la faptul că inculpatul este infractor primar și la faptul că în perioada de aprox. 1 an și 7 luni de la data comiterii faptei cu a mai comis alte fapte penale, justificându-se astfel aprecierea că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și nu va mai comite alte infracțiuni pe viitor.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.38515 pct.2 lit.”d” cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.318 din data de 18 martie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, va casa hotărârea atacată și, rejudecând, va dispune:
În baza art.321 alin.(1) cod penal, Curtea va condamna pe inculpatul C. C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „ultraj contra bunelor moravuri”.
În baza art.81 cod penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat conform art.82cod penal (prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei aplicate).
În baza art.359 cod procedură penală, se va atrage atenția inculpatului C. C. asupra dispozițiilor art.83 cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art.71 cod penal, se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și b) cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 cod penal, Curtea va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței recurate în măsura în care nu contravin prezentei decizii, făcând aplicarea art.191 cod procedură penală cu privire la cheltuielile judiciare către stat în loc de art.192 cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.2 lit.”d” cod procedură penală, admite recursul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA C., împotriva sentinței penale nr.318 din data de 18 martie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, casează hotărârea atacată și, rejudecând, dispune:
În baza art.321 alin.(1) cod penal, condamnă pe inculpatul C. C., fiul lui Ș. și Rădița, născut la 14.06.1976, CNP_, domiciliat în C., ., .. C, ., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „ultraj contra bunelor moravuri”.
În baza art.81 cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat conform art.82cod penal (prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei aplicate).
În baza art.359 cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art.71 cod penal, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și b) cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 cod penal, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate în măsura în care nu contravin prezentei decizii, făcând aplicarea art.191 cod procedură penală cu privire la cheltuielile judiciare către stat în loc de art.192 cod procedură penală.
În baza art.309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.13.
Președinte de Complet, Judecător, Judecător,
A. I. D. I. N. C. C.
Grefier,
C. A.
Jud. fond A.M.L.
Red.dec.: jud.D.I.N.
3 ex. / 25.11.2013
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 111/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
