Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 249/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Decizia nr. 249/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 32137/212/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._ /2010

DECIZIA PENALĂ NR. 249/P

Ședința publică din 2 aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE – Z. F.

Judecător – M. C. E.

Judecător – A. I.

Grefier – I. C.

Cu participarea Ministerului Public prin procuror R. C.

Pe rol judecarea recursului penal declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. și de inculpatul N. M. S. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr. 87/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ /2013, având ca obiect tâlhăria (art. 211 C.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat N. M. S. în stare de arest, asistat de avocat din oficiu R. T. în baza delegației nr. 1453/2013 emisă de Baroul C., lipsind intimata parte vătămată C. I..

Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 176 – 181 cod pr. penală.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, în temeiul art. 301 cod pr. penală;

Curtea, în baza art. 318 cod pr. penală verifică identitatea recurentului inculpat, după care îi aduce la cunoștință dispozițiile prevăzute de art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că are dreptul de a nu da declarație și îi pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit atât în favoarea, cât și în defavoarea sa, acesta arătând că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, aspect consemnat în procesul verbal atașat la dosar.

Curtea, în baza art. 302 cod pr. penală, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, în temeiul art. 38511 cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și în baza art. 38513 cod pr. penală acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursuluzi declarat de parchet, casarea sentinței recurate ca netemeinică și nelegală, criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, precizând că, chiar dacă inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, pedeapsa nu corespunde gradului de pericol pentru ordinea publică al infracțiunii, de modalitatea desăvârșire a faptei – inculpatul știind că partea vătămată a luat salariul în ziua respectivă, a urmărit-o și i-a sustras poșeta; față de aceste aspecte solicită majorarea pedepsei aplicate..

Avocat R. T. pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, și casarea sentinței recurate în baza art. 3859 pct. 14 cod pr. penală, doar în ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în sensul suspendării sub supraveghere a pedepsei, având în vedere că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, este încadrat în muncă, trăiește în concubinaj și are un copil minor, nu are antecedente penale, iar prejudiciul a fost recuperat. Față de aceleași aspecte, solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului inculpatului ca nefundat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, apreciind că prima instanță a aplicat în mod corect o pedeapsă cu executare în penitenciar, pentru asigurarea scopului preventiv educativ al pedepsei.

Recurentul inculpat N. M. S. în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta, nu a mai avut probleme cu legea penală, are un copil minor și a lucrat ca bucătar șef.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 87/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria C., s-a hotărât:

„În baza art.211 alin.1, alin.2 lit. b, c Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, art.76 lit.c Cod penal, raportat la art. 3201 alin.7 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul N. M.-S. - fiul lui M. și M., născut la data de 11.06.1989, în mun. C., CNP_, cetățean român, studii 12 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 71 alin. 1-3 Cod penal, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal.

În baza art. 57 Cod penal, pedeapsa se execută în regim de detenție.

În baza art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 03.12.2012 la zi.

În baza art. 350 Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului.

Ia act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 300 RON, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. în favoarea dnei av. D. A.-M..

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.”

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

„Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria C. sub nr._/P/2012 la data de 20.12.2012 și înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ la aceeași dată s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului N. M.-S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c C.pen.

În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut faptul că inculpatul în data de 03.12.2012, în jurul orelor 0.45, prin violență a deposedat-o pe partea vătămată C. I., care se deplasa pe .. C., de o geantă care conținea un aparat foto marca Sanyo, un portofel cu suma de 150 de lei, acte și obiecte personale, precum și de un număr de 4 cercei din urechi.

Situația de fapt prezentată în actul de sesizare a instanței a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate, proces-verbal privind examinarea părții vătămate; proces-verbal de constatare a infracțiunii și depistarea autorului, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, declarațiile martorului A. E., proces-verbal de restituire a bunurilor, declarațiile învinuitului, fișă de cazier judiciar.

Cu privire la persoana inculpatului, în rechizitoriu s-a arătat că acesta a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

Prin rezoluția din 03.12.2012, confirmată de rezoluția procurorului din aceeași dată, filele 5, 6, s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 211, al. 1, al. 2 lit. b, c C.pen.

Prin ordonanța procurorului din 03.12.2012, fila 79, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii anterior arătate.

Prin încheierea nr.319/03.12.2012 a Judecătoriei Constanta, pronunțată în dosarul nr._/212/2012 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile cu începere de la 03.12.2012 până la 31.12.2012, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare nr.267 pe numele inculpatului.

La data de 18.12.2012 s-a procedat de către procuror la prezentarea materialului de urmărire penală, fiind întocmit procesul-verbal de la fila 91.

Ulterior trimiterii în judecată a inculpatului, starea de arest a inculpatului a fost menținută prin incheierea din 21.12.2012.

În ședința publică din data de 25.01.2013 inculpatul, prezenta în fața instanței de judecată, în prezența apărătorului din oficiu, a arătat că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței și că solicită ca judecata să aibă loc potrivit dispozițiilor art. 3201 alin. 1 și alin.2 Cod procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

În conformitate cu dispozițiile art. 3201 alin.3 Cod procedură penală, instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și anexată la dosarul cauzei, după care a admis cererea de judecare potrivit procedurii simplificate.

Din analiza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, în vederea soluționării cauzei și din declarația dată de inculpat în fața instanței, instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 03.12.2012 sub nr._/P/2012 s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria C. sesizarea prin intermediul serviciului de urgență a numitei C. I., în care aceasta sesiza faptul că o persoană de sex bărbătesc a deposedat-o de bunurile personale: o geantă care conținea un aparat foto marca Sanyo, un portofel cu suma de 150 de lei, acte și obiecte personale, precum și de un număr de 4 cercei din urechi.

Deplasându-se spre zona indicată de partea vătămată, organele de poliție l-au identificat pe inculpatul din prezenta cauză, care corespundea descrierii părții vătămate, care avea printre altele asupra sa și un aparat foto marca Sanyo, acesta declarând inițial că îi aparține, după care a revenit recunoscând săvârșirea faptei.

Cu ocazia cercetării la fața locului efectuată în prezența martorului asistent A. E., conform procesului-verbal fila 28, inculpatul a indicat organelor de poliție locul în care a aruncat geanta și cerceii, acestea fiind recuperate și predate părții vătămate, potrivit dovezilor de la filele 9, 47.

Având în vedere situația de fapt anterior reținută, instanța apreciază că fapta săvârșită de inculpatul N. M.-S., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit. b, c C.pen., motiv pentru care va dispune condamnarea acestuia.

Astfel, elementul material al laturii obiective al acestei infracțiuni s-a realizat prin activitatea inculpatului care, în data de 03.12.2012, în jurul orelor 0.45, prin violență a deposedat-o pe partea vătămată C. I., care se deplasa pe .. C., de o geantă care conținea un aparat foto marca Sanyo, un portofel cu suma de 150 de lei, acte și obiecte personale, precum și de un număr de 4 cercei din urechi.

Urmarea imediată, ca element al laturii obiective a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului constă în vătămarea adusă valorilor sociale referitoare atât la patrimoniu, cât și la integritatea fizică a persoanei, concretizându-se în diminuarea patrimoniului părții civile cu bunurile sustrase și, corelativ, creșterea patrimoniului inculpatului cu aceleași bunuri.

Instanța observă că intre acțiunea inculpatului de deposedare a părții vătămate și urmarea produsă există legătură de cauzalitate.

În ceea ce privește latura subiectivă, intenția directă cu care inculpatul a comis fapta rezultă din împrejurarea că a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei lui și a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea faptei, precum și din scopul săvârșirii faptei, acela de a-și însuși pe nedrept un bun al altuia.

Față de considerentele anterior expuse, instanța apreciază că sunt întrunite cerințele legale pentru condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

La individualizarea cuantumului pedepsei ce va fi stabilită inculpatului, instanța va avea în vedere atât criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite determinat atât de modul în care fapta a fost comisă, de valoarea bunurilor sustrase, cât și de atingerea adusă integrității fizice a părții vătămate, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, persoana inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a Codului penal, cât și dispozițiile art. 3201 alin.7 Cod procedură penală, potrivit cu care inculpatul beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

Având în vedere împrejurarea că infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită în jurul orelor 0.45, apreciind că această oră se situează în cursul nopții, iar fapta a avut loc pe . de dispozițiile art.152 lit.a Cod penal și considerând . loc care prin natura lui este totdeauna accesibil publicului, se vor reține circumstanțele săvârșirii faptei în timpul nopții și public, prevăzută de art. 211 alin.2 lit.b, c Cod penal.

Ținând cont de aceste aprecieri, instanța consideră că fapta de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, c Cod penal săvârșită de inculpat prezintă pericol social concret sporit, rezultând din împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă: pe timp de noapte, în plină stradă, fără ca inculpatul să aibă vreo reținere și dovedind astfel îndrăzneală, asupra unei persoane de sex feminin despre care inculpatul cunoștea dinainte că în ziua respectivă a lunii încasa salariul, și că, de regulă, poartă bijuterii din aur asupra ei, aspecte pe care le știa, conform declarației inculpatului fila 68 d.urm.pen., față de situația că inculpatul a lucrat cu partea vătămată timp de 2 săptămâni,

Instanța va ține seama însă și de persoana inculpatului, de faptul că nu a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea altor fapte penale, pe cale de consecință, instanța va face aplicarea dispozițiilor art.74 lit.a și ale art. 76 lit. c Cod penal și va coborî pedeapsa sub minimul special, va stabili pentru acesta o pedeapsă orientată sub minimul special, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală, de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, c Cod penal.

Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (1) din Codul penal „pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64”, iar în conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiași articol „condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) – c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei (…)”.

Deși art. 71 alin. (2) din Codul penal impune aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii constând în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) – c) din același act normativ, instanța constată că, raportat la circumstanțele speței, interzicerea dreptului de a alege nu răspunde niciunuia dintre dezideratele enunțate de art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.

Astfel, în afara oricărei conexiuni cu faptele imputate inculpatului și fără a justifica o măsură de corectare pe viitor a comportamentului acestuia, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege apare ca fiind o măsură penală incidentă, prin automatismul legii, în domeniul vieții private a persoanei condamnate. Or, o atare ingerință trebuie să își găsească justificarea în necesitatea intervenției, precum și în scopurile reclamate de o asemenea măsură într-o societate democratică.

În speță, instanța constată că, față de natura infracțiunilor comise de inculpat, interzicerea dreptului de a alege nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, neavând nicio legătură cu securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora, singurele valori de natură a justifica ingerința.

Având în vedere atât dispozițiile art. 8 din CEDO, împrejurarea că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt independente de aspecte privind modul de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor părintești, cât și dispozițiile art. 3 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru a complini rolul sancționator și educativ al pedepsei cu închisoare stabilită inculpatului și apreciind că infracțiunile comise de inculpat îl fac nedemn să ocupe o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și să fie ales în funcții elective publice, instanța va face aplicarea art.71 alin.1 și alin. 3 Cod penal și va interzice inculpatului, pe durata executării pedepselor principale cu închisoarea, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și ale art.64 alin.1 lit. b Cod penal.

Instanța apreciază că această pedeapsă cu executare în regim de detenție este de natură a-l reeduca pe inculpat și de a-l determina ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legii penale, prin formarea unei atitudini corespunzătoare față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Ținând cont de faptul că prin încheierea nr.319/03.12.2012 a Judecătoriei Constanta, pronunțată în dosarul nr._/212/2012 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile cu începere de la 03.12.2012 până la 31.12.2012, inclusiv măsură menținută până în prezent, apreciindu-se că scopul prevăzut de art. 52 C.p. poate fi atins doar prin executarea în regim de detenție a pedepsei de către inculpat, față de împrejurarea că în cauză va pronunța o hotărâre de condamnare, considerând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și că în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate și nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, apreciind caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea faptei, precum și caracterul insuficient al altor măsuri restrictive de drepturi, față de circumstanțele cauzei, astfel că, în baza dispozițiilor art. 350 alin.1 Cod procedură penală, instanța va menține starea de arest a inculpatului.

În baza dispozițiilor art.88 Cod penal, potrivit cărora timpul reținerii și arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate, observând că la data de 03.12.2012 inculpatul a fost reținut, conform ordonanței aflate la file 77, iar începând cu aceeași dată și până în prezent a fost arestat preventiv, se va deduce din durata pedepsei aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 03.12.2012 la zi.

Se va lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Având în vedere dispozițiile art.171 alin.3 Cod proc.pen., conform cărora asistența juridică este obligatorie în cursul judecății dacă legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, cum inculpatul, în virtutea acestor dispoziții, a fost asistat de apărători din oficiu, conform delegației de la fila 7, . nr.6852/20.12.2012, în baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 300 RON, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. în favoarea dnei av. D. A.-M..”

În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul N. M. S..

Recursul declarat de procuror vizează greșita individualizare a pedepsei, apreciind că, în mod greșit acestuia i s-au reținut circumstanțe atenuante, cu consecința dozării pedepsei sub minimul special .

Recursul declarat de inculpat vizează, de asemenea, modul de stabilire a pedepsei, criticând dispoziția de executare a acesteia în regim de detenție, afirmându-e că, în cauză s-ar fi impus aplicarea disp. art. 86 ind 1 cod penal.

Verificând hotărârea în raport de motivele invocate, curtea apreciază recursul declarat de procuror ca fiind fondat și, pe cale de consecință, pe cel declarat de inculpat, ca fiind nefondat.

Astfel, ținând seama de modalitatea de săvârșire a faptelor și de situația că, reținerea disp. art. 74 lita cod penal nu este susținută probator, prima instanță făcând referire doar la lipsa antecedentelor penale, în cauză, se consideră că, în mod nelegal prima instanță a reținut cauză de atenuare a pedepsei în forma circumstanțelor atenuante, această nelegalitate urmând a fi îndreptată de către instanța de control judiciar prin admiterea recursului declarat de procuror, casarea în parte a hotărârii și prin reformarea acesteia parțială, în rejudecare de către instanța de recurs, în sensul reindividualizării pedepsei la un cuantum orientat spre minimul special al pedepsei, respectiv majorându-se pedeapsa la 3 ani ți 4 luni închisoare .

Ținând seama de faptul că, în cauză, modalitatea de acționare a inculpatului a avut un caracter sporit de periculozitate, cutea apreciază că pedeapsa se impune a fi executată în regim de detenție, întrucât nu există suficiente elemente din care să rezulte că doar pronunțarea acesteia ar produce un efect substanțial asupra conduitei viitoare a inculpatului .

În sensul celor de mai sus, curtea va respinge recursul declarat de inculpat și va admite recursul declarat de procuror, procedând la reformarea parțială a sentinței, astfel cum s-a expus anterior, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii recurate. în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Totodată, va fi făcută și aplicarea corespunzătoarea disp.art. 189 și art. 192 cod procedură penală, precum și a disp. art. 88 cod penal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE .

În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat N. M. S. n.11.06.1989, împotriva sentinței penale nr.87/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.87/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

În baza art.38517 alin.2 Cod procedură penală casează în parte sentința penală recurată și, rejudecând, dispune:

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului N. M. S. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c Cod penal, cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală de la 2 ani și 4 luni închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare, prin înlăturarea dispozițiilor art.74 alin.1 lit.a Cod penal și art.76 alin.1 lit.c Cod penal.

Pedeapsa se execută în regim de detenție, conform art.57 Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art.38517 alin.4 raportat la art.383 alin.2 Cod procedură penală și art.88 Cod penal deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada arestării preventive de la data de 28.01.2013 la zi.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea recursului.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. rămân în sarcina statului.

În baza art.189 Cod procedură penală suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu – avocat R. T. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.04.2013.

Președinte JudecătorJudecător

Z. F. M. C. E. A. I.

Grefier,

I. C.

Jud. fond.A.M.L.

Red dec jud M C E.

3 ex/16.05.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 249/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA