Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 393/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 393/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 49/256/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 393/P
Ședința publică de la 17 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C. M.
Judecător M. U.
Judecător M. D. M.
Grefier – C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror A. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare recursul penal formulat împotriva sentinței penale nr. 9 din 29 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr. _ de revizuientul G. M., fiul lui N. și A., născut la data de 16.06.1987, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, jud. C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2013 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 mai 2013.
-CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr. 9/29.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr. _, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 430 alin 3 Cpp raportat la art. 394 Cpp:
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a sentinței 604/12.03.2012 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ - formulată de revizuentul G. M..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.10.2012 la Judecătoria Medgidia, revizuientul G. M. a solicitat rejudecarea cauzei în care a fost condamnat, precizând că are noi probe în dosar, respectiv martorul R. A. P., care cunoaște faptul că petentul a comis fapta împreună cu M. E., persoană ce a fost achitată în aceeași cauză.
Totodată a solicitat audierea în calitate de martori a numiților C. I., Ș. I., Ș. G., Geancu D., R. A. P., care au fost de față când M. E. i-a propus să săvârșească fapta, care cunoșteau că au plecat amândoi la furat și cunoșteau de la M. că doar petentul a fost prins, iar pe de altă parte le-a fost propus de asemenea să îi însoțească.
Prin sentința penală nr. 604/12.03.2013 a Judecătoriei Medgidia, în baza art. 208 alin 1 -209 alin 1 lit. a, g, i Cp, cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cp, cu aplicarea art. 74 Cp raportat la art. 76 Cp, G. M. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat. În baza art. 83 Cp a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința 1441/07.07.2010 a Judecătoriei Medgidia, care a fost adăugată la pedeapsa aplicată rezultând pedeapsa finală de 3 ani și 6 luni închisoare.
Prin aceeași sentința în baza art. 11 pct. 2 lit a Cpp raportat la art. 10 lit. c Cpp a fost achitat M. E. pentru infracțiunea de furt calificat.
În sarcina ambilor fusese reținut faptul că în noaptea de 04/05.01.2011 au sustras prin escaladare și efracție din locuința părții vătămate M. C. mai multe bunuri.
Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr.791/P/10._ a Curții de Apel C. prin care s-a respins recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia și a inculpatului G. M. .
S-a constatat că motivele invocate de petent se raportează la dispozițiile art. 394 alin 1 lit a Cpp, urmărind prin această cerere aducerea în fața instanței noi probe prin care să obțină condamnarea numitului M. E., persoană față de care s-a dispus achitarea.
Sub aspectul motivului de revizuire prevăzut de art.394 alin.1 lit. a C.proc.pen., instanța urmează a reține că cererea de revizuire sub aspectul acestui motiv de revizuire a fost formulată tardiv, cu depășirea termenului imperativ prevăzut de art.398 alin.2 lit.a C.proc.pen.
Cercetând actele aflate la dosar sub acest aspect s-a constatat că revizuientul dorește administrarea unor noi probe – art. 394 alin 1 lit. a Cpp -, motiv pentru care în privința termenului în care instanța trebuia sesizată cu judecarea acesteia devin aplicabile prevederile art.398 al.2 lit.a C.pr.pen. care stabilesc că o cerere de revizuire formulată în defavoarea unui inculpat, față de care instanța de fond a pronunțat soluția achitării, trebuie să fie formulată, sub sancțiunea decăderii, în termen de 1 an de la data la care persoana a cunoscut faptele sau împrejurările noi pe care le invocă în sprijinul cererii sale.
Prin urmare în cauza de față, pentru a se putea aprecia în legătură cu respectarea/nerespectarea termenului imperativ prevăzut de art.398 al.2 lit. a C.pr.pen., se impune verificarea de către instanță a două aspecte, respectiv în ce constau împrejurările și faptele considerate de revizuient ca fiind noi și care este momentul în care revizuientul a luat la cunoștință de existența acestora.
Astfel, analizând cererea revizuientului sub aspectul celor menționate mai sus s-a constatat că acesta a invocat ca și motiv de revizuire și în același timp ca și fapt sau împrejurare nouă că anumite persoane ce nu au fost audiate cunosc participarea la săvârșirea faptei și a lui M. E..
Prin urmare, cele menționate mai sus reprezentând în înțelesul revizuientului fapte sau împrejurări noi care ar putea justifica admiterea în principiu a cererii de revizuire, pentru a putea determina dacă a fost sau nu legal sesizată (în termenul prevăzut de art.398 al.2 lit. a C.pr.pen.) se impune verificarea momentului în care revizuientul a luat la cunoștință de acestea.
Din declarația petentului rezultă că persoanele propuse ca martori au fost de față la discuțiile pe care el le-a avut cu M. E. cu ocazia săvârșirii faptei din 04/05.01.2011.
În consecință, formulând cererea de revizuire în data de 22.10.2008 s-a constatat că termenul de 1 an stabilit de art.398 al.2 lit.a C.pr.pen. sub sancțiunea decăderii a fost depășit.
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat recurs condamnatul G. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a respins cererea de revizuire ca tardivă impunându-se să se ia în considerare ca moment de început a termenului de 1 an data la care a rămas definitivă hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe conform art.385 ind.14 cod procedură penală, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev de art.385 ind.6 alin.1 și 3 cod procedură penală, Curtea constată:
Conform art.394 cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Potrivit art.398 cod procedură penală, cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după executarea pedepsei sau după moartea condamnatului.
Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui față de care s-a încetat procesul penal, se poate face în termen de un an, care curge: a) în cazul prevăzut în art. 394 lit. a), precum și în cazurile prevăzute la lit. b), c) și d) când nu sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când faptele sau împrejurările au fost cunoscute de persoana care face cererea; b) în cazurile prevăzute în art. 394 lit. b), c) și d), dacă sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când hotărârea a fost cunoscută de persoana care face cererea.
Raportat la conținutul cererii de revizuire aceasta este în favoarea condamnatului, astfel încât aceasta poate fi făcută oricând.
Chiar și în situația în care s-ar aplica cazul prev. de alin.2 de la art.398 cod procedură penală, termenul curge de la data la care faptele sau împrejurările au fost cunoscute de persoana care face cererea cu condiția ca acestea să fi intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, întrucât, până la acest moment, condamnatul nici nu putea face cererea de revizuire întrucât hotărârea de condamnare nu era definitivă.
În consecință, în mod greșit instanța de fond a respins cererea de revizuire ca tardivă.
Având în vedere însă cazurile de revizuire prevăzute expres de lege se constată că, raportat la motivele invocate de revizuient, acestea nu se încadrează în prevederile art.394 lit.a cod procedură penală.
Reținem că revizuientul a recunoscut comiterea faptei, judecarea cauzei realizându-se în condițiile art.320 ind.1 cod procedură penală.
Prin audierea martorilor menționați nu se tinde a se dovedi fapte sau împrejurări noi referitoare la revizuient ci la numitul M. E., persoană cu care revizuientul susține că a comis fapta, mai mult, acestea nu pot fi apreciate ca noi, în condițiile în care și în timpul procesului a susținut același aspect, prin martorii propuși urmărindu-se doar prelungirea probatoriului, aspect ce nu este permis în căile extraordinare de atac.
În consecință, având în vedere că motivul invocat de revizuient nu se încadrează în cele prevăzute expres de lege, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. d C. Pr. P.. va admite recursul formulat de revizuientul G. M., împotriva sentinței penale nr. 9/29.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, va casa, în parte sentința penală recurată și, rejudecând va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 604/12.03.2012 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, formulată de revizuientul G. M..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. în baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 189 C. Pr. P.. suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu – avocat C. G. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 38515 pct. 1 lit. d C. Pr. P.. admite recursul formulat de revizuientul G. M., fiul lui N. și A., născut la data de 16.06.1987, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 9/29.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
În baza art. 38517 alin. 2 C. Pr. P.. casează în parte sentința penală recurată și, rejudecând:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 604/12.03.2012 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, formulată de revizuientul G. M.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. în baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 189 C. Pr. P.. suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu – avocat C. G. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.05.2013
Președinte, Judecător, Judecător,
E. C. M. M. U. M. D. M.
Grefier,
C. C.
Jud.fond – L.C.R.
Tehnored.dec.jud. E.C.M.
3 ex./31.05.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 248/2013.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 113/2013. Curtea... → |
|---|
