Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 404/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 404/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 4491/254/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 404/P

Ședința publică de la 17 Mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. C. M.

Judecător M. U.

Judecător M. D. M.

Grefier – C. C.

Cu participarea Ministerului Public prin procuror A. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat în examinare recursul penal formulat împotriva sentinței penale nr. 81 din data de 3 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._ de asiguratorul

- . SIBIU SUCURSALA C.– cu sediul în C. . A, . privin d pe inculpata O. L.-V. - fiica lui T. și M., născută la data de 25.12.1974 în loc. Lespezi, jud. Iași, domiciliată în com. Mereni, ., jud. C., cetățean român, studii gimnaziale, căsătorită, fără copii minori în întreținere, angajat la .., fără antecedente penale, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 184 alin. 1 și alin. 3 Cod penal (partea vătămată Androș V.), a infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal (parte vătămată M. I.) și a infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal (parte vătămată I. G.), toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. b) Cod penal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2013 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 mai 2013.

-CURTEA –

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 81/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ s-au hotărât următoarele:

În baza art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal raportat la art. 320¹ alin.7 Cod procedură penală condamnă pe inculpata O. L.-V., fiica lui T. și M., născută la data de 25.12.1974 în loc. Lespezi, jud. Iași, domiciliată în com. Mereni, ., jud. C., cetățean român, studii gimnaziale, căsătorită, fără copii minori în întreținere, angajat la .., fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea asupra părții vătămate M. I. a infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 71 alin. 1-3 Cod penal interzice inculpatei pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b și c Cod penal.

În baza art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal raportat la art. 320¹ alin.7 Cod procedură penală condamnă pe inculpata O. L.-V. la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea asupra părții vătămate I. G. a infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 184 alin. 1 și alin. 3 Cod penal raportat la art. 320¹ alin.7 Cod procedură penală condamnă pe inculpata O. L.-V. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea asupra părții vătămate Androș V. a infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 34 alin.1 lit. b Cod penal raportat la art. 33 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatei prin prezenta sentință, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 1-3 Cod penal interzice inculpatei pe durata executării pedepsei principale rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b și c Cod penal.

În baza art. 81 alin.1 și 2 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei O. L.-V. prin prezenta sentință pe o durată de 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 14 și art. 346 alin.1 Cod procedură penală admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în municipiul C., ., jud. C., și admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de O., Traumatologie și Recuperare Medicală Eforie Sud, cu sediul în Eforie Sud, ., jud. C., și acțiunile civile formulate de părțile civile M. I., domiciliat în ., jud. C., f.f.l. în com. Amzacea, ., jud. C., Androș V., domiciliat în ., jud. C., f.f.l. în com. Amzacea, ., jud. C., și I. G., domiciliat în ., ..

În baza art. 998 cod civil raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 și la art. 49, art. 50, art. 54 alin.1 și art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpata O. L.-V. alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. A. S.A., cu sediul în Sibiu, .. 2, turnul A, etajele 3-6, Centrul de Afaceri Sibiu, jud. Sibiu, la plata către partea civilă S. C. Județean de Urgență C. a sumei 4964,55 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate M. I. în perioada 22.12._11, și a sumei de 4082,74 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate Androș V. în perioada 22.12._11.

În baza art. 998 Cod civil raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 și la art. 49, art. 50, art. 54 alin.1 și art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpata O. L.-V. alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. A. S.A. la plata către partea civilă S. de O., Traumatologie și Recuperare Medicală Eforie Sud a sumei 2080 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate I. G. în perioada 05.01._11, și a sumei de 3990 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate Andoș V. în perioada 11.01._11, sume ce vor fi actualizate cu dobânda legală aferentă perioadei cuprinse între data formulării acțiunii civile, respectiv 14.02.2013 și data plății efective a debitului.

În baza art. 998 Cod civil raportat la art. 49, art. 50, art. 54 alin.1 și art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpata O. L.-V. alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. A. S.A. la plata către partea civilă M. I. a sumei 11.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 65.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În baza art. 998 Cod civil raportat la art. 49, art. 50, art. 54 alin.1 și art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpata O. L.-V. alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. A. S.A. la plata către partea civilă I. G. a sumei 7500 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 40.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În baza art. 998 Cod civil raportat la art. 49, art. 50, art. 54 alin.1 și art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpata O. L.-V. alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. A. S.A. la plata către partea civilă Androș V. a sumei 9000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 50.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

Respinge ca nefondate celelalte pretenții formulate de partea civilă S. de O., Traumatologie și Recuperare Medicală Eforie Sud și de părțile civile M. I., Androș V. și I. G..

În baza art. 193 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 49, art. 50, art. 51, art. 54 și art. 55 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpată alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. A. S.A. la plata către fiecare dintre părțile civile M. I., Androș V. și I. G. a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în cauză (onorariu expertiză tehnică tehnică, onorariu avocat ales).

În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală obligă pe inculpată la plata către stat a sumei de 600 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 22.12.2012, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca marca Hyundai cu număr de înmatriculare_ și se deplasa pe DJ 391 pe raza comunei Mereni, jud. C., pe fondul neadaptării viteuei la condițiile de drum caracterizate prin polei, inculpata a pierdut controlul direcției și a intrat în coliziune cu autovehiculul marca Dacia 1310 înmatriculat cu nr._ și care era condus regulamentar de către partea vătămată M. I., astfel cum se reține din declarațiile date de părți în cursul procesului penal, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice anexate la dosarul de urmărire penală și din raportul de expertiză tehnică auto întocmit în faza de urmărire penală de către expert N. I..

Potrivit concluziilor expertizei tehnice auto efectuate în cauză în cursul urmăririi penale, autoturismul marca Hyundai condus de inculpată se deplasa în premomentul producerii impactului cu o viteză de 43 km/h iar autoturismul Dacia_ o viteză de 30 km/h.

La deplasarea pe un drum acoperit cu polei, la . de drum, în curbă, inculpata trebuia să adopte o situație decizională de prevenire a producerii unui accident, respectiv de reducere a vitezei care să permită controlul asupra direcției autoturismului.

Potrivit concluziilor expertului tehnic desemnat în cauză, accidentul putea fi evitat numai de către inculpată, dacă la . viteza de deplasare a autoturismului pentru a preveni deraparea, respectiv de păstrare a stabilității autoturismului, iar inculpata a încălcat prevederile art. 123 lit. e din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002, care obligă conducătorul de autovehicul să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km./h în localitate atunci când partea carosabilă este acoperită cu polei.

Ca urmare a impactului dintre cele două autovehicule, părțile vătămate M. I., I. G. și Androș V., ocupanți ai autoturismului autovehiculul marca Dacia 1310 înmatriculat cu nr._, au suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare diferite perioade de îngrijiri medicale.

Astfel, partea vătămată M. I. a suferit mai multe leziuni traumatice, respectiv fractură cotil stâng cu subluxație cap femural, fractură ilio-pubiană stângăm traumatism cranio-cerebral, fractură cubitus stâng, plăgi escoriate genunchi bilateral, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de circa 120 de zile de îngrijiri medicale, astfel cum se reține din analiza raportului de expertiză medico-legală nr. 177/A.1.rutier/2012/30.08.2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C., anexat la fila 48-49 din dosarul de urmărire penală.

Partea vătămată I. G. a suferit mai multe leziuni traumatice, respectiv fractură cu deplasare antebraț drept și contuzie piramidă nazală, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 90 de zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală cu nr. 131/A.l.rutier/2012 din 19.09.2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C. și anexat la filele 59-60 din dosarul de urmărire penală.

Partea vătămată Androș V. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale, respectiv traumatism cranio-cerebral acut închis, comoție cerebrală, fractură parcelară de acetabul stâng și luxație șold stâng, astfel cum rezultă din raportul de constatare medico-legală cu nr. 70/A.l.rutier/2011/01.07.2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C. și anexat la fila 71 din dosarul de urmărire penală.

Cu privire la persoana inculpatei, se reține de către instanță și faptul că a avut o conduită procesuală sinceră și de regret a faptelor săvârșite și a răspuns la toate solicitările organelor de cercetare penală.

Având în vedere situația de fapt anterior reținută pe baza probelor administrate în cauză, instanța a apreciat că faptele săvârșite de inculpată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Astfel, elementul material al laturilor obiective ale infracțiunilor prevăzute de art. 184 alin. 1 și alin. 3 Cod penal și respectiv de art. 184 alin. 2 și alin.4 Cod penal s-a realizat prin activitatea inculpatei care la data de 22.12.2010, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca marca Hyundai cu număr de înmatriculare_ și se deplasa pe DJ 391 pe raza comunei Mereni, jud. C., pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de drum caracterizate prin polei, a pierdut controlul direcției și a intrat în coliziune cu autovehiculul marca Dacia 1310 înmatriculat cu nr._, condus regulamentar de către partea vătămată M. I. și în care se aflau, în calitate de pasageri, și părțile vătămate Androș V. și I. G..

Urmările imediate sunt reprezentate de leziunile traumatice suferite de părțile vătămate M. I., care au necesitat pentru vindecare un număr de circa 120 de zile de îngrijiri medicale, I. G., care au necesitat pentru vindecare un număr de 90 de zile de îngrijiri medicale și Androș V., care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale.

Legătura de cauzalitate dintre activitatea inculpatei și urmările imediate rezultă atât din declarațiile date de părți în cursul procesului penal și din raportul de expertiză tehnică auto întocmit în faza de urmărire penală cât și din concluziile rapoartelor de constatare medico-legală emise de Serviciul Județean de Medicină Legală C. ca urmare a examinării medico-legale a părților vătămate și anexate la dosarul de urmărire penală.

În privința laturii subiective, culpa inculpatei în săvârșirea faptelor rezultă din împrejurarea că aceasta, neadaptând viteza de deplasare a autoturismului la condițiile de drum caracterizate prin polei și încălcând prevederile art. 123 lit. e din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002, nu a prevăzut, deși trebuia și putea să prevadă, că propria conduită la volan ar putea produce un eveniment rutier care să pună în pericol sănătatea și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța a apreciat că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpata a fost răsturnată prin probe certe, astfel cum impun dispozițiile art. 345 alin.2 și art. 66 Cod procedură penală, și că sunt întrunite cerințele legale pentru tragerea inculpatei la răspundere penală pentru cele trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și pentru care a fost cercetată în prezenta cauză.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, instanța a avut în vedere atât criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, persoana inculpatei, limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal, cât și dispozițiile art. 320¹ alin.7 Cod procedură penală, potrivit cu care inculpatul beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

În vederea soluționării laturii civile a procesului penal, din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

Prin adresa nr._ din 29.09.2011, S. C. Județean de Urgență C. a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 4.964,55 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată M. I. și cu suma de 4.082,74 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată Androș V..

În faza de urmărire penală, părțile vătămate M. I., A. V. și I. G. au declarat că se constituie părți civile față de inculpată și față de societatea de asigurare S.C. C. A. S.A. iar prin cererile depuse la dosar la data de 27.02.2013 și-au precizat cuantumul pretențiilor civile.

Astfel, partea vătămată I. G. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 216.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale (cheltuieli cu medicamente, cu examinarea medico-legală, cu operația la mână, anestezia, asistentele, transportul la spital și la control, onorariul pentru expertiza auto, transportul la organele de cercetare penală, salariul minim de 750 lei lunar pe care l-ar fi putut obține timp de 1 an cât a fost incapabil de muncă) și cu suma de 200.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daunele morale (f. 35).

Partea vătămată Androș V. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 215.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale (cheltuieli cu medicamente, cu examinarea medico-legală, anestezia, asistentele, transportul la spital și la control, onorariul pentru expertiza auto, transportul la organele de cercetare penală, salariul minim de 750 lei lunar pe care l-ar fi putut obține timp de 1 an cât a fost incapabil de muncă) și cu suma de 200.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daunele morale (fila 43).

Partea vătămată M. I. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 229.077 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale(cheltuieli cu medicamente, cu examinarea medico-legală, cu operația la sold, anestezia, asistentele, transportul la spital și la control, onorariul pentru expertiza auto, transportul la organele de cercetare penală, salariul minim de 750 lei lunar pe care l-ar fi putut obține timp de 2 ani cât a fost incapabil de muncă, salariul pe care ar fi putut să îl obțină fiul său în perioada de 4 luni în care partea vătămată a fost imobilizată la pat și a avut nevoie de ajutor permanent) și cu suma de 200.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daunele morale (fila 48).

În fața instanței de judecată, în conformitate cu prevederile art. 15 alin.2 Cod procedură civilă, S. de O., Traumatologie și Recuperare Medicală Eforie Sud s-a constituit parte civilă cu suma de 2080 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate I. G. în perioada 05.01._11, și cu suma de 3990 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate Andoș V. în perioada 11.01._11, și a solicitat actualizarea sumelor cu dobânda legală aferentă perioadei cuprinse între data externării victimelor și data plății efective a debitului (cererea și înscrisurile anexate la filele 24-30 din dosarul cauzei).

Potrivit înscrisurilor anexate la dosarul de urmărire penală și la dosarul cauzei, partea civilă M. I. a fost internată în S. C. Județean de Urgență C. în perioada 22.12._11 iar partea civilă Androș V. a fost internată în aceeași unitate spitalicească în perioada 22.12._11. De asemenea, partea civilă Andoș V. a fost internată în perioada 11.01._11 și la S. de O., Traumatologie și Recuperare Medicală Eforie Sud, unitate spitalicească în care a fost internată și partea civilă I. G. în perioada 05.01._11.

Potrivit declarației martorului audiat în cauză, anterior accidentului rutier suferit la data de 22.12.2010 părțile civile M. I., I. G. și Androș V. desfășurau activități lucrative în construcții și urmau să fie angajate de firma administrată de soțul martorei în vederea edificării unui imobil.

Ulterior accidentului, părțile civile M. I. și Androș V. au fost imobilizate la pat o lungă perioadă de timp, pe parcursul căreia au avut nevoie de sprijinul și îngrijirea altor persoane, iar reluarea mersului s-a realizat treptat, părțile civile având nevoie de sprijin în cârje.

Din coroborarea înscrisurilor anexate la dosar cu declarația martorului audiat în cauză, instanța a reținut și împrejurarea că pentru asigurarea sumelor necesare achiziționării de medicamente, părțile civile M. I. și Androș V. au beneficiat de ajutorul martorei D. Soluvar, care le-a achiziționat medicamente și hrană suplimentară celor oferite de spital, cheltuind astfel sume pe care părțile civile nu le-au restituit până în prezent.

Prin înscrisurile anexate la dosarul cauzei, facturi, chitanțe, bonuri fiscale, partea civilă I. G. a făcut dovada efectuării unor cheltuieli în sumă de 933,27 lei, partea civilă M. I. a făcut dovada efectuării unor cheltuieli în sumă de 1084,5 lei iar partea civilă Androș V. a făcut dovada efectuării unor cheltuieli în sumă de 525,25 lei, cheltuieli pentru achiziționarea de medicamente și materiale sanitare necesare refacerii stării de sănătate și pentru transportul la controalele medicale.

Având în vedere situația de fapt reținută pe baza materialului probator administrat în cauză, instanța a apreciat că sunt îndeplinite cerințele legale pentru admiterea acțiunii civile formulate de S. C. Județean de Urgență C. și pentru admiterea în parte a acțiunilor civile formulate de celelalte părți civile.

În concret, din probele administrate în cauză rezultă că sunt întrunite elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale a inculpatei potrivit art. 998 Cod civil din 1864, aplicabil în cauză prin prisma dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 71/2011, respectiv: faptele ilicite – infracțiunile de vătămare corporală din culpă săvârșită asupra părților civile M. I., I. G. și Androș V., prejudiciile –constând în daunele materiale și morale încercate de părțile civile ca urmare a leziunilor traumatice suferite în accidentul rutier cauzat de inculpată și cheltuielile de spitalizare și ocazionate de asistența medicală acordată părților vătămate de către furnizorii de servicii medicale S. C. Județean de Urgență C. și S. de O., Traumatologie și Recuperare Medicală Eforie Sud, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu precum și vinovăția inculpatei, reținută sub forma culpei.

În concret, examinările medico-legale ale părților civile au relevat că acestea au suferit leziuni de violență care au necesitat perioade îndelungate de îngrijiri medicale, părțile civile M. I., I. G. și Androș V. au fost internate în repetate rânduri atât la S. C. Județean de urgență C. cât și la S. de O., Traumatologie și Recuperare Medicală Eforie Sud, au necesitat intervenții laborioase și tratamente de specialitate, s-au prezentat de mai multe ori la controale ortopedice efectuate în ambulatoriu, au avut nevoie de sprijinul material al martorului audiat în cauză dar și de sprijinul material și moral al membrilor familiei, prin înscrisurile anexate la dosarul cauzei au făcut dovada efectuării, în vederea refacerii stării de sănătate, a unor cheltuieli însemnate pentru medicamente, materiale sanitare, alimente și transport, iar ca urmare a leziunilor suferite în accidentul provocat de inculpată nu au mai fost în măsură să desfășoare activitățile lucrative prin care își asigurau întreținerea.

În lipsa unor dovezi care să ateste cuantumul exact la veniturilor obținute de părțile civile din activitățile desfășurate până la afectarea stării de sănătate, apare ca fiind întemeiată prezumția că acestea se situau la nivelul salariului minim pe economia națională.

Față de aceste considerente și ținând seama și natura și localizarea leziunilor, de zilele de îngrijiri medicale necesare fiecărei părți civile pentru vindecarea leziunilor suferite, de perioadele în care fiecare dintre acestea au fost spitalizate, de împrejurarea că este de notorietate starea precară de dotare a instituțiilor spitalicești cu medicamente și articole sanitare, precum și necesitatea efectuării de către persoanele internate a unor cheltuieli suplimentare cu medicamente și alimentația specială necesară refacerii stării de sănătate, de situația specială generată de accidentarea părților civile M. I., I. G. și Androș V. și care nu le-au permis acestora preconstituirea de dovezi cu privire la toate cheltuielile făcute pentru refacerea sănătății și văzând și dispozițiile art. 1198 punctul 3 Cod civil din 1864, potrivit cu care regulile privind dovada nu se aplica însă întotdeauna când creditorului nu i-a fost cu putință a-si procura o dovadă scrisă despre sumele pretinse în cazul obligațiilor contractate in caz de accidente neprevăzute, instanța a apreciat că suma de 11.000 lei pentru partea vătămată M. I., suma de 7500 lei pentru partea civilă I. G. și suma de 9000 lei pentru partea civilă Androș V. reprezintă reparații juste ale prejudiciilor materiale suferite ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de inculpată.

Având în vedere specificul instituției daunelor morale, în sensul că nu se poate apela la probe materiale pentru determinarea cuantumului despăgubirilor, efectul compensatoriu al acestora și imposibilitatea evaluării în bani a suferințelor unei persoane, condițiile socio-economice ale părților civile și ale inculpatei, cu privire la care nu s-a făcut dovada că s-ar situa peste condițiile socio-economice la nivel general mediu, în raport cu suferințele fizice suferite de fiecare dintre părțile civile și cu numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite și văzând imposibilitatea părților civile de a participa în mod liber la viața socială și de a-și desfășura activitățile obișnuite dar și prejudiciile de agrement încercate ca urmare a vătămărilor suferite în accidentul rutier provocat de inculpată, instanța apreciază că suma de 65.000 lei pentru partea civilă M. I., suma de 40.000 lei pentru partea civilă I. G. și suma de 50.000 lei pentru partea civilă Androș V. constituie reparații juste ale prejudiciilor morale suferite de părțile civile ca urmare a infracțiunilor săvârșite de către inculpată și nu apar ca având caracterul unor amenzi excesive pentru inculpată și nici o sursă de îmbogățire fără just temei a părților civile.

La soluționarea acțiunilor civile formulate de S. C. Județean de Urgență C. și S. de O., Traumatologie și Recuperare Medicală Eforie Sud, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, dispoziții potrivit cu care persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorilor de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.

La soluționarea laturii civile a procesului penal instanța a avut în vedere și împrejurarea că pentru autoturismul condus de inculpată a fost încheiată cu S.C. C. A. S.A. polița de asigurare de răspundere civilă auto nr._/2010 valabilă pentru perioada 28.08._11 și va face astfel și aplicarea dispozițiilor art. 49, art. 50, art. 54 și art. 55 din Legea nr. 136/1995 din Legea nr. 136/1995.

Astfel, potrivit art. 49 alin.1 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și de tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar potrivit art. 50 alin.1 din același act normativ, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.

Față de aceste dispoziții legale, susținerile asigurătorului de răspundere civilă în sensul că nu poate fi obligat alături de inculpată și la plata cheltuielilor de spitalizare și ocazionate de asistența medicală acordată părților civile M. I., I. G. și Androș V. nu pot fi primite. În concret, obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorilor de servicii medicale revine inculpatei, Legea nr. 136/1995 reglementează obligația asigurătorului de a acorda despăgubiri pentru toate prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidentele rutiere iar această obligație incumbă și S.C. C. A. S.A. în baza poliței de răspundere civilă auto încheiată cu inculpata sub nr._/2010.

Întrucât partea civilă S. de O., Traumatologie și Recuperare Medicală Eforie Sud nu a făcut în cauză dovada punerii în întârziere a inculpatei cu privire la plata cheltuielilor de spitalizare pentru părțile civile I. G. și Androș V., instanța a apreciat că cererea de actualizare a sumei pretinse cu dobânda legală este doar în parte întemeiată, cu începere de la data formulării cererii de constituire ca parte civilă iar nu de la data externării beneficiarilor de servicii medicale.

Având în vedere ansamblul considerentelor de fapt și de drept anterior expuse, în baza art. 14 și art. 346 alin.1 Cod procedură penală, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. și va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de O., Traumatologie și Recuperare Medicală Eforie Sud și acțiunile civile formulate de părțile civile M. I., Androș V. și I. G..

Împotriva sentinței penale nr. 81/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ a declarat recurs asigurătorul S.C. C. A. S.A. Sibiu, care a criticat modalitatea de soluționare a acțiunii civile, susținând că părțile civile nu au făcut dovada despăgubirilor materiale, iar cuantumul daunelor morale este prea ridicat în raport de jurisprudența în materie și circumstanțele cauzei.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, prin prisma criticilor formulate de asigurator, dar și din oficiu, potrivit art. 3856 alin. 3 C. Pr. P.., curtea constată că recursul declarat de asigurătorul S.C. C. A. S.A. Sibiu, este fondat.

Prin sentința penală recurată s-a reținut culpa exclusivă a inculpatei O. L. V. în producerea accidentului rutier din data de 22.12.2010, în urma căruia părțile civile M. I., I. G. și Androș V. au suferit leziuni traumatice, dispunându-se condamnarea inculpatei pentru săvârșirea a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă. Întrucât latura penală a cauzei nu a făcut obiect de critică în prezentul recurs, având în vedere limitele devoluțiunii recursului declarat de asigurător, ce vizează exclusiv latura civilă a cauzei, curtea nu va analiza modalitatea de soluționare a laturii penale a cauzei de către prima instanță, care a intrat în puterea lucrului judecat, urmare a nerecurării de către vreuna dintre părți.

În ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei, curtea constată că sumele acordate părților civile M. I., I. G. și Androș V. cu titlu de daune materiale sunt nejustificat de mari, în raport de mijloacele de probă administrate în cauză, chiar și luând în calcul cheltuieli pe care în care mod obișnuit o persoane le efectuează pentru refacerea stării de sănătate.

Părțile civile M. I., I. G. și Androș V. au depus înscrisuri din care rezultă cheltuielile materiale pe care le-au efectuat pentru refacerea stării de sănătate, au fost audiate părțile civile și martora Sonuvar D. pentru a se face dovada prejudiciului material pentru părțile civile M. I. și Androș V..

Prima instanță a procedat întemeiat când a ținut seama și de declarațiile părților civile și martorei la evaluarea daunelor materiale, iar nu doar de proba cu înscrisuri, întrucât în procesul penal instanța are posibilitatea de a stabili întinderea prejudiciului pe baza oricăror mijloace de probă dintre cele enumerate de art. 64 alin. 1 C. pr. pen.

Potrivit art. 64 alin. 1 C. Pr. P.., mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă sunt: declarațiile învinuitului sau ale inculpatului, declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente, declarațiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-științifice, constatările medico-legale și expertizele. Astfel, mijloacele de probă prin care se stabilesc elemente de fapt, inclusiv sub aspectul laturii civile, nu sunt limitate la înscrisuri, oricare dintre mijloacele de probă enumerate în art. 64 alin. 1 C. Pr. P.. putând fi avute în vedere la stabilirea prejudiciului material.

Ordinul nr. 21/2009 emis de președinteleComisia de Supraveghe a Asigurărilor prin care au fost aprobate Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, valabil pentru anul 2010, nu își găsește aplicarea în speță.

În art. 43 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aprobate prin Ordinul nr. 5/2010, se prevede că despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 43 și 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, în baza poliței RCA, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, pe baza elementelor cuprinse în formularul "Constatare amiabilă de accident" ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, pe baza înștiințării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, precum și a oricăror mijloace de probă ori prin hotărâre judecătorească.

În art. 45 din Norme sunt identificate cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, iar în art. 46 sunt menționate ipotezele în care, în cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite pe cale amiabilă; în art. 64 alin. 1 se prevede că „după acceptarea ofertei de despăgubire, persoana prejudiciată va preciza modalitatea de plată..”

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor acestui ordin rezultă că reglementează modalitatea de stabilire și acordare a despăgubirilor, dar numai în situația în care despăgubirile au la bază convenția dintre părțile implicate, iar nu și ipoteza în care persoana vătămată se adresează instanței de judecată pentru acordarea despăgubirilor. Reglementările cuprinse în acest ordin nu sunt aplicabile în cadrul procesului penal, astfel încât probatoriul nu este limitat la proba înscrisuri, ci trebuie considerate admisibile toate mijloacele de probă enumerate de art. 64 alin. 1 C. pr. pen.

Cu toate acestea, chiar ținând seama și declarațiile părților civile și martorei Sonuvar D., nu se justifică acordarea daunelor materiale stabilite de prima instanță, care a evaluat prejudiciul material fără a avea criterii obiective, bazate pe probe, din care să extragă o concluzie asupra prejudiciului material.

Evaluarea primei instanțe se bazează pe prezumții simple, făcând abstracție de datele rezultate din declarațiile părților vătămate și martorilor, în acest fel ajungându-se la acordarea unor daune materiale cu privire la care este incert că puteau fi avansate de părțile civile, care aveau o situație materială destul de precară.

Niciuna dintre părțile civile M. I., I. G. și Androș V. nu avea loc de muncă la data producerii accidentului rutier, aceștia desfășurând sporadic activități ziliere.

Partea civilă M. I. a declarat că nu a mai avut un loc de muncă stabil din anul 2008, își câștiga existența din veniturile obținute în gospodăria proprie și cultivarea unui teren agricol; în timpul spitalizării a cheltuit sume de bani pentru medicație și personalul medical, a fost imobilizat timp de 3 luni, iar până în octombrie 2011 nu a putut desfășura nicio activitate lucrativă.

Partea civilă I. G. a declarat că nu avea un loc de muncă cu mult timp înainte de accidentul rutier, desfășura activități ziliere doar timp de 3-4 luni pe perioada verii; a cheltuit pe perioada spitalizării suma de 1.000 lei pentru o intervenție chirurgicală, precum și alte sume de bani pentru medicație; a avut mâna imobilizată timp de 3 luni și a reluat activitățile lucrative după 7-8 luni de la producerea accidentului rutier.

Partea civilă Androș V. a declarat că la data accidentului lucra ocazional, a cheltuit pe perioada spitalizării suma de 1.000 lei pentru o intervenție chirurgicală pe care nu a mai efectuat-o, precum și alte sume de bani pentru medicație și personalul medical, a fost imobilizat la pat pentru o săptămână, după care s-a deplasat cu ajutorul cârjelor pentru 9 luni.

Martora Sonuvar D. a declarat că a cumpărat medicamente pentru părțile civile M. I. și Androș V. în valoare de aproximativ 2.500 lei, a împrumutat părțile civile cu câte 900-1.000 lei, iar la data accidentului rutier părțile civile erau în discuții cu soțul său pentru a-i angaja la ridicarea unei construcții.

Din aceste mijloace de probă rezultă că fiecare dintre părțile civile M. I., I. G. și Androș V. a efectuat cheltuieli pentru medicație și nu a putut desfășura activități lucrative pentru anumite perioade de timp; în ceea ce privește cuantumul acestor cheltuieli, doar în declarația martorei Sonuvar D. se face referire la suma de 2.500 lei pentru fiecare dintre părțile civile M. I. și Androș V.. Nu pot fi avute în vedere sumele cheltuite de părțile civile pentru plata intervențiilor medicale și personalul sanitar, întrucât părțile civile au fost internate și au primit asistență medicală în unități medicale din sistemul public de sănătate, unde beneficiau de asistență medicală gratuită, așa încât nu se poate stabili caracterul licit al plăților făcute pentru intervențiile medicale și personalul sanitar. Totodată, nu se poate reține că părțile civile nu au mai putut obține venituri din activitățile ziliere pe care le desfășurau anterior, întrucât acestea erau sporadice, nu pot fi cuantificate și par a se fi desfășurat în altă perioadă a anului; accidentul rutier s-a produs în luna decembrie, iar activitatea în construcții se desfășoară de regulă în perioada caldă a anului, astfel că nu se poate estima pe baza unor prezumții simple sau pe notorietate venitul pierdut din această cauză de părțile civile.

Chiar și dacă se ține seama de starea de notorietate privind dotarea precară a instituțiilor spitalicești cu medicamente și articole sanitare, precum și necesitatea efectuării de către persoanele internate a unor cheltuieli suplimentare cu medicamente și alimentația specială necesară refacerii stării de sănătate, mijloacele de probă nu oferă elemente obiective pentru a cuantifica despăgubirile materiale la nivelul stabilit de prima instanță, apreciat de curte ca excesiv și stabilit în mod subiectiv, fără trimitere la mijloacele de probă administrate.

În condițiile în care părțile civile nu au făcut dovada că dispuneau de resursele materiale pentru a efectua cheltuielile menționate de prima instanță, iar singurele date privind cuantificarea prejudiciului material sunt furnizate de înscrisuri și declarația martorei Sonuvar D., se impune o reevaluare a întinderii prejudiciului patrimonial, în care se va ține seama de cheltuielile rezultate din înscrisuri, de sumele menționate de martora Sonuvar D., de perioada de îngrijiri medicale a fiecărei părți civile, de faptul că au fost cheltuite sume pentru medicație, alimentație și deplasări pentru refacerea stării de sănătate, dar și de posibilitățile materiale ale părților civile. În această modalitate, curtea apreciază daunele materiale la suma de 4.000 lei pentru partea civilă M. I., suma de 3.000 lei pentru partea civilă I. G. și suma de 2.000 lei pentru partea civilă Androș V., diferențierile între părțile civile fiind făcute și în funcție de numărul zilelor de îngrijiri medicale, care au influențat cheltuielile efectuate, întrucât acestea cresc proporțional cu durata perioadei de timp necesară refacerii stării de sănătate.

Relativ la prejudiciul nepatrimonial pretins de părțile civile M. I., I. G. și Androș V., curtea reține că procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității care exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate și nu o îmbogățire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudicial moral suferit.

În stabilirea întinderii prejudiciului nepatrimonial nu există criterii legale care să ajute instanțe instanța la determinarea cât mai precisă a cuantumului daunelor morale, dar și în acest context pot fi determinate criterii obiective care pot contribui la o cuantificare corespunzătoare a prejudiciului nepatrimonial, cum ar fi natura și localizarea leziunilor traumatice, durata, felul și complexitatea îngrijirilor medicale, consecințele în plan familial, social, profesional ale leziunilor traumatice, posibilitatea refacerii integrale a sănătății.

Toate aceste date privind natura leziunilor traumatice, durata perioadei de recuperare medicală, localizarea leziunilor, intensitatea suferințelor fizice și psihice ce pot în mod rezonabil a fi anticipate de instanță ca fiind produse de implicarea în accidentul rutier și leziunile traumatice, vârsta și sexul părților civile justifică pe deplin daunele morale acordate de prima instanță părților civile M. I. și I. G.. Ambele părți civile au necesitat intervenții chirurgicale, au fost imobilizate pentru anumite perioade de timp, au fost spitalizate, nu au putut participa în mod obișnuit la viața socială, familială, profesională, au depus un efortul suplimentar pentru rezolvarea problemelor cotidiene, motiv pentru care sumele stabilite de prima instanță pentru părțile civile M. I. și I. G. constituie o reparație echitabilă a prejudiciului nepatrimonial, sumele de 65.000 lei, respectiv 40.000 lei fiind apte să compenseze suferințele fizice și psihice ce decurg din leziunile traumatice pricinuite prin fapta ilicită a inculpatei, de aceea nu pot fi primite criticile asigurătorului care a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale.

Pentru partea civilă Androș V. a fost evaluat prejudiciul nepatrimonial la suma de 50.000 lei, însă natura leziunilor traumatice, durata perioadei de recuperare medicală, localizarea leziunilor nu justifică acordarea acestei sume, superioară celei stabilite pentru partea civilă I. G., care a avut nevoie de un număr de 90 zile de îngrijiri medicale, comparativ cu partea civilă Androș V. care a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Partea civilă Androș V. a suferit un traumatism cranio-cerebral acut închis, o fractură parcelară de acetabul stâng și luxație șold stâng, fiind internat în două unități medicale, iar conform propriei declarații a fost imobilizat la pat o săptămână, după care se deplasa cu ajutorul cârjelor, nu a efectuat proceduri de recuperare, însă mai resimte dureri la piciorul stâng. Leziunile suferite, perioada cât partea civilă a fost imobilizată și cea cât s-a deplasat cu ajutorul cârjelor, faptul că nu a suferit vreo intervenție chirurgicală, spre deosebire de celelalte două părți civile, că nu a necesitat un tratament de recuperare ulterior externării, numărul mai mic de zile de îngrijiri medicale se constituie în criterii care impun acordarea unor daune morale în cuantum mai redus decât cele acordate părții civile I. G., care a necesitat 90 zile de îngrijiri medicale, de aceea urmează a fi redus cuantumul daunelor morale acordate părții civile Androș V. la suma de 35.000 lei, care reprezintă o justă despăgubire a prejudiciului nepatrimonial.

În consecință, recursul asigurătorului este întemeiat, în ceea ce privește greșita cuantificare a daunelor materiale pentru părțile civile M. I., I. G. și Androș V. și a daunelor morale pentru partea civilă Androș V..

Pentru aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b C. pr. pen. curtea va admite recursul formulat de asigurătorul S.C. C. A. S.A. Sibiu împotriva sentinței penale nr. 81/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .

În baza art. 385¹⁷ alin. 2 C. pr. pen. se va casa în parte sentința penală recurată și, rejudecând, se va reduce cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligată inculpata O. L. V. alături de asigurătorul S.C. C. A. S.A. Sibiu, după cum urmează:

- pentru partea civilă M. I. de la suma de 11.000 lei la suma de 4.000 lei;

- pentru partea civilă I. G. de la suma de 7.500 lei la suma de 3.000 lei;

- pentru partea civilă Androș V. de la suma de 9.000 lei la suma de 2.000 lei.

Se va reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligată inculpata O. L. V. alături de asigurătorul S.C. C. A. S.A. Sibiu către partea civilă Androș V. de la suma de 50.000 lei la suma de 35.000 lei.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. P.. cheltuielile judiciare avansate de stat la soluționarea recursului vor rămâne în sarcina acestuia.

Va fi respinsă ca neîntemeiată cererea părților civile privind acordarea cheltuielilor judiciare efectuate în recurs cu titlu de onorariu apărător ales. Solicitarea părților civile se circumscrie dispozițiilor art. 193 alin. 6 C. pr. pen., care prin raportare la art. 274-275 C. pr. pen. implică culpa procesuală a părții adverse pentru a se putea dispune obligarea la plata cheltuielilor judiciare. Această condiție nu este îndeplinită, față de soluția de admitere a recursului asigurătorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b C. pr. pen. admite recursul formulat de asigurătorul . SIBIU SUCURSALA C.– cu sediul în C. . A, . împotriva sentinței penale nr. 81/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .

În baza art. 385¹⁷ alin. 2 C. pr. pen. casează în parte sentința penală recurată și, rejudecând:

Reduce cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligată inculpata O. L. V. - fiica lui T. și M., născută la data de 25.12.1974 în loc. Lespezi, jud. Iași, domiciliată în com. Mereni, ., jud. C., cetățean român, studii gimnaziale, căsătorită, fără copii minori în întreținere, angajat la .., fără antecedente penalealături de asigurătorul S.C. C. A. S.A. Sibiu, după cum urmează:

- pentru partea civilă M. I. de la suma de 11.000 lei la suma de 4.000 lei;

- pentru partea civilă I. G. de la suma de 7.500 lei la suma de 3.000 lei;

- pentru partea civilă Androș V. de la suma de 9.000 lei la suma de 2.000 lei.

Reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligată inculpata O. L. V. alături de asigurătorul S.C. C. A. S.A. Sibiu către partea civilă Androș V. de la suma de 50.000 lei la suma de 35.000 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. P.. cheltuielile judiciare avansate de stat la soluționarea recursului rămân în sarcina acestuia.

Respinge ca neîntemeiată cererea părților civile privind acordarea cheltuielilor judiciare efectuate în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.05.2013.

Președinte, Ptr. Judecător, Judecător,

E. C. M. M. U., aflată în C.O. M. D. M.

semnează cf.art.312 c.p.p.

Președinte de complet,

E. C. M.

Grefier,

C. C.

Jud.fond – S.G.I.

Tehnored.dec.jud.M.D.M.

3 ex./05.06.2013

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 113/2013. Curtea...		Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 403/2013. Curtea de Apel... →

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 404/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 404/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA