Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 113/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 29845/212/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 113/P
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. L.
Judecător - C. D.
Judecător - A. I.
Grefier - A. B.
Cu participarea Ministerului Public – prin procuror – Grațiela L.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C.,inculpatul I. L.- CNP_, domiciliat în C., ., .,. și partea civilă S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. – cu sediul în C., ., împotriva sentinței penale nr.370 din data de 20.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr_, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, infracțiunea de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 31.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la datele de 07.02.2013, 12.02.2013, 19.02.2013 și respectiv 21.02.2013 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Cu privire la recursurile penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. .370/20.03.2012,pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ s-a hotărât condamnarea inculpatului I. L., fiul lui C. și E., născut la data de 03.09.1959.CNP_ pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 63 alin. 3 teza finală Cod penal, la două pedepse de 15.000 lei amendă penală și respectiv 20.000 lei amendă penală.
Cele două pedepse aplicate inculpatului I. L. au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 20.000 lei amendă penal și, totodată, i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 631 cod penal..
Conform prevederilor art. 14 și art. 346 cod procedură penală raportat la art.998 -999 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. - Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C. și obligat inculpatul I. L. să plătească părți civile amintite suma de 182.372 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza prevederilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 Cod procedură penală, s-a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului I. L., până la concurența cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat.
Conform prevederilor art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a constatat faptul că inculpatul nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societăților comerciale.
În temeiul prevederilor art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul I. L. să plătească statului suma de 1000 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate Judecătoria C. a reținut următoarele:
Inculpatul I. L. are calitatea de administrator al . C., încă de la momentul înființării acesteia – data de 20.01.1997, având ca obiect de activitate „comerț cu ridicata al altor bunuri de consum nealimentar, n.c.a.” cod CAEN 5147.
De asemenea, inculpatul I. L. are și calitatea de asociat și administrator al . C., încă de la momentul înființării acesteia – data de 31.07.1998, având ca obiect de activitate „comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominată de produse alimentare, băuturi și tutun”, cod CAEN 5211.
La data de 12.03.2010, lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. C. - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul I. L. în calitate de administrator al . C. și S.C. EAST TIME SRL C. înregistrează debite restante la bugetul general consolidat al statului, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, respectiv impozit pe salarii, C.A.S. angajați, C.A.S.S. angajați și șomaj angajați.
În vederea lămuririi aspectelor reținute în sarcina inculpatului, s-au solicitat informații de la Agenția Națională de Administrare Fiscală – D.G.F. P. C. – Administrația Finanțelor Publice a mun. C., care, prin adresele nr. 1768/11.02.2010 și nr. 2410/.20.02.2009, a înaintat fișele sintetice ale celor două societăți comerciale, precizând și cuantumul datoriilor către stat cu care figurează în evidențe aceste societăți.
Pe baza documentației puse la dispoziție de către Agenția Națională de Administrare Fiscală – D.G.F. P. C. – Administrația Finanțelor Publice a mun. C., cu consultarea documentației contabile ale celor două societăți, s-a întocmit un raport de expertiză judiciară în specialitatea contabilitate, de către expert G. M.-D..
În raport de concluziile expertizei, instanța reține următoarele:
În perioada ianuarie 2005 - martie 2010 pentru .. C. și în perioada ianuarie 2005 - ianuarie 2009 pentru S.C. EAST TIME S.R.L. C., au fost depuse în termenele scadente legale declarațiile fiscale pentru impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă. Pentru aceleași perioade, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, atât pentru S. AGROSTING SRL. C. cât și pentru S.C. EAST TIME SRL C., au fost evidențiate în declarațiile fiscale depuse în termenele legale și au fost achitate în parte la termenele scadente, iar in parte în mod sporadic după termenele scadente.
În luna martie 2010, .. C. avea debite restante la bugetul consolidat al statului reprezentând impozite contribuții cu reținere la sursă în cuantum total de 144 530 lei (impozit pe veniturile din salarii -_ lei; contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la angajați -_ lei; contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la angajați - 5340 lei; contribuția pentru asigurări sociale de sănătate reținută de la angajați - 31 725 lei).
Pentru recuperarea impozitelor și contribuțiilor cu reținere sursă datorate de .. Constanta, Administrația Finanțelor Publice a Mun. C. a instituit sechestru asigurător în cuantum de 456.330 lei pe o parte dintre utilajele societății, în baza procesului verbal_/21.06.2006. Totodată, la cererea creditoarei Direcția Generala a Finanțelor Publice C., la dala de 30.11.2009 a fost deschisă procedura de insolvență față de debitoarea .. C.
În luna iunie 2007 (observându-se împrejurarea că societatea nu a mai avut activitate din luna aprilie 2007) S.C. EAST TIME SRL C. avea debile restante la bugetul consolidat al statului reprezentând impozite contribuții cu reținere la sursă in cuantum total de 37 842 lei (impozit pe veniturile din salarii - 12 559 lei; contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la angajați - 1495 lei; contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la angajați - 1599 lei; contribuția pentru asigurări sociale de sănătate reținută de la angajați 8728 lei)
Pentru recuperarea impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă datorate de S.C. EAST TIME S.R.L. C., Administrația Finanțelor Publice a Mun. C. a instituit sechestru asigurător în cuantum de 12 118 lei, pe o parte dintre utilajele societății, în baza procesului-verbal nr._/18.06.2006. Totodată, la dala de 25.06.2010, a fost deschisă procedura de insolvență față de debitoarea S.C. EAST TIME S.R.L. C..
În raportul de expertiză judiciară contabilă se arată că cauzele pentru neplata datoriilor către bugetul consolidat al stalului de către ... C. sunt reprezentate, în principal, de încasarea cu întârziere de la clienți a sumelor de bani pentru lucrările realizate ceea ce a determinat o lipsă de lichidități, iar, în secundar, de utilizarea lichidităților existente pentru plata furnizorilor și a utilităților societății, acționarea în instanță a unora dintre debitorii beneficieri și cererea tot mai redusă pe piață a pieselor realizate de societate.
Cu privire la cauzele pentru neplata datoriilor către bugetul consolidat al statului de către S.C. EAST TIME S.R.L. C. sunt reprezentate, în principal, de vânzarea sub prețul de producție a unora dintre produsele de îmbrăcăminte, precum și de cererea diminuată de pe piață pentru produsele realizate de societate.
Audiat fiind în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut faptul că în perioada 2005-2009, respectiv 2005-2010 nu a virat către bugetul de stat sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, declarând că în perioadele respective a preferat că achite datoriile către furnizorii societăților pentru ca acestea să-și poată desfășura în continuare activitatea. Totodată, inculpatul a precizat că în anul 2007, obligat de cuantumul ridicat al datoriilor pe care le aveau cele două societăți, a ipoteca apartamentul proprietatea sa și a soției sale, iar banii astfel obținuți au fost folosiți pentru achitarea datoriilor și pentru derularea în continuare a activităților celor două societăți. Inculpatul a declarat că a preferat să procedeze în acest mod, întrucât neachitarea datoriilor către furnizori ar fi antrenat răspunderea sa penală pentru fapte penale mult mai grave.
În consecință, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța constată că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpatul I. L..
Așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale, debitele neachitate de cele două societăți comerciale la bugetul consolidat al statului, reprezentate de impozite și contribuții cu reținere la sursă, sunt compuse din soldul de la sfârșitul lunii iunie 2007 (pentru .) și de la sfârșitul lunii martie 2010 (pentru .), cu mențiunea că societățile au mai efectuat plăți către bugetul consolidat al statului în această perioadă, plăți nesemnificative care nu au stins în totalitate aceste obligații către bugetul consolidat al statului.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru activitățile pe care le desfășoară instituțiile abilitate având ca atribuții colectarea sumelor de bani din care se alcătuiește bugetul general consolidat.
Legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul produs rezultă din însăși materialitatea faptelor.
Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea se săvârșești numai cu intenție, în sensul că inculpat, având disponibil la datele scadente, l-a direcționat spre alte activități, iar nu l-a virat în conturile aferente impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă.
Astfel, instanța constată că latura obiectivă a infracțiunii a fost dovedită, aceste contribuții și impozite cu reținere la sursă fiind evidențiate pe statele de plată și reținute de la salariați, dar nefiind ulterior și virate la bugetul consolidat al statului în termenul legal de 30 de zile.
În ipoteza în care angajatorul a reținut de la salariați impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, anterior plății salariilor, fără a proceda la vărsarea lor în termenul legal în conturile corespunzătoare, este greu de imaginat cum această reținere și nevărsare s-ar face fără intenție.
Faptul că societatea a avut încasări insuficiente pentru desfășurarea în condiții optime a activității și asigurarea plății la termen a obligațiilor bugetare, nu este de natură a înlătura vinovăția inculpatului, un management eficient impunând pentru acesta găsirea de soluții pentru a asigura plata la bugetul consolidat al statului, a obligațiilor cu reținere la sursă, mergând de la contractarea de noi contracte, la restrângerea activității și până la sistarea acesteia și lichidarea bunurilor din patrimoniu.
Instanța reține în acest sens concluziile din raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale în care se prezintă defalcat, pe destinații, sumele care au fost plătite de societăți în perioadele de referință și din care rezultă că inculpatul a avut intenția de a achita alte datorii ale societății către alți creditori, iar nu către stat.
Instanța reține că și în condițiile în care, așa cum a precizat inculpatul, administratorul societății a creditat societățile cu sume de bani obținute ca urmare a ipotecării apartamentului proprietatea sa și a soției sale, opțiunea acestuia de plată a unor sume către furnizori, salarii, debitori, credite bancare, în detrimentul datoriilor către bugetul consolidat al statului nu este de natură a înlătura vinovăția inculpatului întrucât, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă sunt reținute efectiv de la salariați, neplata acestora nefiind astfel justificată și având consecințe negative nu numai pentru bugetul consolidat al statului dar și pentru salariații care sunt lipsiți de măsurile de protecție socială de care beneficiază prin reținerea și virarea la stat, din salariul lor, a acestor impozite și contribuții.
Instanța reține astfel ca fiind dovedit elementul material al infracțiunilor, raportul de cauzalitate între fapte și prejudiciile cauzate, precum și vinovăția inculpatului.
Fiind dovedită existența faptei, elementele constitutive ale infracțiunii, precum și săvârșirea acesteia de către inculpat, instanța urmează să antreneze răspunderea penală a acestuia pentru ambele infracțiuni, apreciind ca scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu amenda.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72 din Codul penal, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei – deși reținute, contribuțiile salariaților nu au fost virate în bugetul de stat pentru o perioadă foarte lungă de timp (5 ani în cazul . și 4 ani în cazul .), cu toate că societățile administrate de către inculpat au avut încasări, pe care acesta le-a folosit pentru derularea în continuare a activității societății, pentru achitarea unor datorii către furnizorii de materie primă –, circumstanțele personale ale inculpatului – care nu este cunoscut cu antecedente penale, este o persoană integrată social, având familie, a dat dovadă de o conduită procesuală sinceră, recunoscând faptele, observându-se și scopul perpetuării acestei atitudini din partea inculpatului de nevărsare la bugetul de stat a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, respectiv acela de a nu fi antrenată răspunderea penală pentru alte infracțiuni mai grave (acest aspect denotă conștientizarea de către inculpat a caracterului penal al faptelor sale, al pasivității de care a dat dovadă în relație cu nevârsarea acestor impozite și contribuții), de urmările infracțiunii – impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă sunt reținute efectiv de la salariați, neplata acestora având consecințe negative nu numai pentru bugetul consolidat al statului dar și pentru salariații care sunt lipsiți de măsurile de protecție socială de care beneficiază prin reținerea și virarea la stat, din salariul lor, a acestor impozite și contribuții; se observă și cuantumul ridicat al impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă reținut prin expertiză în sarcina celor două societăți comerciale.
Avându-se în vedere cele expuse anterior, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă cu amendă penală în cuantum de 15.000 de lei, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, în calitate de administrator al ., și o pedeapsă cu amendă penală în cuantum de 20.000 de lei, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, în calitate de administrator al ..
În baza art. 33 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 34 alin. 1 lit. c Cod penal, se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 20.000 (douăzeci de mii) de lei amendă penală.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 ind. 1 Cod penal, potrivit cărora în dacă se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii.
Analizând pretențiile civile formulate de partea civilă S. R., instanța constată că în cauza sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului potrivit art. 998 și urm. C.civil, astfel faptele acestuia sunt fapte ilicite, care au avut ca urmare producerea unui prejudiciu bugetului de stat (existența și întinderea acestuia rezultă din mijloacele de probă redate mai sus, limitele sale fiind stabilite prin raportul de expertiză tehnico-judiciară în specialitatea contabilitate întocmit în cursul urmăririi penale, respectiv suma de 37.842 lei reprezintă impozitele și contribuțiile reținute și nevărsate de către ., iar suma de 144.530 lei reprezintă impozitele și contribuțiile reținute și nevărsate de către . C.) și există legătură de cauzalitate între faptele ilicite si prejudiciile cauzate, iar inculpatul a acționat cu vinovăție.
În baza art. 14, art. 15 si art. 346 Cod procedură penală rap. la art.998-999 Cod civil, va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. - Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C. și va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 182.372 lei, cu titlu de despăgubiri civile. Această sumă reprezintă debitul aferent impozitului pe veniturile din salarii, contribuției la asigurările sociale reținute de la asigurați, contribuției la asigurările de sănătate reținută de la salariați și contribuției la fondul de șomaj reținută de la salariați – debitul principal – așa cum acesta a fost calculat de către expert în cursul urmăririi penale, pentru ambele societăți al căror administrator a fost inculpatul.
In ceea ce privește cererea părții civile S. R. de obligare a inculpatului la plata accesoriilor, instanța considera ca si in cazul infracțiunilor de evaziune fiscala prejudiciul cauzat cuprinde numai echivalentul sumelor datorate bugetului de stat, cu excluderea creanțelor accesorii aferente impozitului sau oricărei alte contribuții, motiv pentru care va respinge pretențiile civile formulate cu acest titlu.
Acordarea acestor sume nu se justifica în raport de împrejurarea ca partea civila nu se afla in posesia unui titlu executoriu, asimilabil titlului de impunere fiscala, care sa consfințească o creanță certă, lichidă si exigibilă, de natură a îndreptăți calcularea unor creanțe accesorii prin neplata cu întârziere.
Singurele sume care ar putea însoți creanța principală sunt cele echivalente dobânzii legale (care însă nu a fost solicitată în prezenta cauză de către partea civilă), în considerarea dispozițiilor art.1088 din Codul civil, potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, pentru care creditorul nu este ținut a justifica vreo paguba.).
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 Cod procedură penală, se va institui sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului I. L., până la concurența cuantumului despăgubirilor civile stabilite.
În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005, se va constata că inculpatul nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societăților comerciale, interdicție care intervine ca efect al condamnării.
În baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, o copie de pe dispozitivul hotărârii judecătorești definitive se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 1000 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, observându-se că în cursul urmăririi penale s-au efectuat cheltuieli judiciare în cuantum de 300 de lei.
Împotriva sentinței penale nr..370/20.03.2012 a Judecătoriei C. a declarat recurs, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria C., partea civilă S. R.-Ministerul Economiei și Finanțelor-Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C. și inculpatul I. L., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurentul parchet a criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului I. L., despre care a apreciat că sunt excesiv de blânde, nefiind în măsură să asigure îndeplinirea scopului prev. de art. 52 cod penal. D. urmare, parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și, în rejudecare să se aplice pedepse cu închisoarea.
Recurentul inculpat I. L. a criticat soluția instanței dec fond pentru greșita sa condamnare, susținând că faptelor le lipsește un element constitutiv al infracțiunii prev de art. 6 din Legea nr. 241/2005, respectiv intenția
În concluzie, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, să se dispună achitarea sa pentru cele două infracțiuni prev de art.6 din Legea nr. 241/2005, în temeiul prevederilor art.11 pct. 2 lit a rap. la art. 10 lit d cod procedură penală iar pe latură civilă să se dispună exonerarea de la plata obligațiilor fiscale întrucât partea civilă își poate valorifica pretențiile în procedura insolvenței deschisă față de ambele societăți.
Recurenta parte civilă S. R.-Ministerul Economiei și Finanțelor-Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C. a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, în legătură cu admiterea numai în parte a acțiunii civile, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare să se admită acțiunea civilă pentru suma totală de 657.248 lei, solicitată, precum și a majorărilor, dobânzilor și penalităților de întârziere, calculate conform OG nr. 92/2003 până la plata integrală a debitului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 370/20.03.2012, a Judecătoriei C. în lumina criticilor din cele trei recursuri declarate împotriva ei, a probatoriului administrat, cât și din oficiu, în temeiul prev de art. 3856 al. 3 cod procedură penală, curtea reține următoarele:
În cauză, s-a probat incontestabil faptul că inculpatul I. L., în calitatea sa de administrator al . C. și al . C., în perioadele ianuarie 2005 - ianuarie 2009 și respectiv ianuarie 2005- martie 2010 nu a virat bugetului de stat impozite și contribuții cu reținere la sursă, constând în impozit pe salarii, CAS angajați, CASS angajați și șomaj angajați și care au fost reținute și evidențiate în declarațiile fiscale, însă plata lor către bugetul de stat s-a făcut parțial la termenele scadente și parțial după termenele scadente.
Conform expertizei contabile întocmită în cauză, prejudiciul cauzat bugetului de stat prin nevărsarea impozitelor și contribuțiilor reținute la sursă de către . C. este în sumă de 37.842 lei, iar de către . C., în sumă de 144.530 lei, debitele respective incluzând sumele datorate cu titlu de impozit pe salarii, contribuția la asigurările de sănătate și contribuția la fondul de șomaj.
Potrivit prevederilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 3 ani sau cu amenda reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Împrejurarea că inculpatul I. L., în calitatea sa de administrator al . C. și al . C., a reținut angajaților celor două societăți impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă fără a le vira în termenul de scadență la bugetul de stat este probată, fără echivoc, prin adresele nr. 1768/11.02.2010 și nr. 2410/20.02.2009, emise de ANAF – DGFP – Administrația Finanțelor Publice a municipiului C., expertiza contabilă întocmită în cauză, procesele verbale nr._/21.06.2006 și nr._/19.06.2006 de instituire a sechestrului asigurător asupra unor utilaje aparținând celor două societăți, coroborate cu declarațiile de recunoaștere din partea inculpatului .
În condițiile în care este dovedit incontestabil că inculpatul I. L. a reținut la sursă impozitele și contribuțiile pentru angajații societăților pe care le administra și a ales să plătească alte debite ale acestora, în detrimentul virării lor la bugetul de stat, curtea apreciază că este evidentă vinovăția inculpatului sub forma intenției directe( art 19 al1 lit a cod penal) în săvârșirea faptei de prejudiciere a bugetului de stat.
Sub aspectul existenței laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr.241/2005 nu prezintă relevanță care sunt motivele ce l-au determinat pe inculpat să nu vireze impozitele și taxele datorate bugetului consolidat al statului în termenul de scadență, câtă vreme cunoștea că are această obligație în calitate de administrator și calculase și reținuse angajaților respectivele impozite și taxe.
Probele relevante în privința intenției directe cu care a acționat inculpatul sunt declarațiile fiscale pentru impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, întocmite și depuse în termenele scadente prevăzute de lege la organul fiscal și ștatele de plată ale angajaților, ce fac dovada calculării și reținerii la sursă a acestora, precum și fișele sintetice ale societăților administrate de inculpat în care se evidențiază cuantumul datoriilor către stat.
Raportat la cele ce preced, curtea constată că este neîntemeiată critica recurentului inculpat I. L. privind lipsa laturii subiective a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și cum vinovăția lui, sub forma intenției directe, a fost cu certitudine probată, în mod temeinic, prima instanță i-a respins această apărare .D. urmare, se va respinge ca neîntemeiată solicitarea recurentului inculpat I. L. de achitare a sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit a rap. la art. 10 lit d cod procedură penală sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 .
Faptele inculpatului I. L.,care în calitatea sa de administrator al . C. și al . C., cu intenție și în mod repetat nu a virat în termenul de scadență, la bugetul de stat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni prev de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 al. 2 cod penal și a art. 33 lit a cod penal, așa cum corect a reținut și prima instanță .
Dovedite fiind existența faptelor, săvârșirea acestora cu forma de vinovăție cerută de lege ( intenția ) de către inculpat și, că prezintă pericolul social specific infracțiunii, în mod temeinic și legal s-a antrenat răspunderea penală a inculpatului I. L. pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.
Din perspectiva criteriilor de individualizare a pedespei, prevăzute de art. 72 cod penal, curtea apreciază că, prima instanță nu a evaluat în mod just aspectele privind forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul, perioadele de peste 4 ani în care nu a virat la bugetul de stat impozitele și contribuțiile reținute la sursă, precum și cuantumul important al prejudiciului (182.372 lei) produs prin faptele sale ilicite.
Aspectele menționate anterior evidențiază o periculozitate socială ridicată, de natură a agrava răspunderea penală a făptuitorului, cu consecința aplicării unor pedepse mai aspre, atât în privința cuantumului cât și al modalității de executare,numai astfel asigurându-se scopul aplicării pedepsei, prevăzut de art. 52 cod penal.
Raportat la cele ce preced, curtea constată întemeiată critica din recursul parchetului privind greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului I. L. și drept urmare, va admite recursul, va casa hotărârea de fond și,în rejudecare va condamna pe inculpatul I. L. pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina lui la pedepse de câte 2 ani închisoare în temeiul prevederilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea rt. 41 al. 2 cod penal pentru două infracțiuni și a art. 33 lit a cod penal .
Totodată, se vor contopi pedepsele de câte 2ani închisoare, în baza art. 33 lit a cod penal și a art. 34 lit b cod penal, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, ce se va executa în final.
Inculpatului I. L. i se va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit a teza a II a și lit b cod penal dar și dreptul prev de art. 64 lit c cod penal, respectiv acela de a deține calitatea de asociat sau administrator în societățile comerciale, pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
Având în vedere că inculpatul I. L. nu posedă antecedente penale, a recunoscut faptele și a încercat să atenueze consecințele negative ale acestora, în sensul că a făcut plăți parțiale către bugetul de stat, chiar dacă peste termenul de scadență, curtea apreciază că, scopul pedepsei prev de art. 52 cod penal poate fi atins și fără executarea în regim de detenție a pedepsei principale.
D. urmare, se va face aplicarea art.861 cod penal și se va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I. L., pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conform art. 862 cod penal și compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de 3 ani .
Pe durata termenului de încercare, în baza art. 863 al. 1 cod penal inculpatul I. L. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență
Inculpatului I. L. i se va atrage atenția asupra dispozițiilor art.83, art.84 Cod penal și art.864 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea ei în regim privativ de libertate.
Conform prevederilor art. 71 al.5 cod penal va fi suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale .
Urmare condamnării inculpatului I. L. la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării se vor înlătura din hotărârea primei instanțe, dispozițiile art. 63 cod penal.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit că prejudiciul, reprezentând impozitele și contribuțiile reținute și nevărsate de ., este în sumă de 37.842 lei iar pentru . este în sumă de 144.530 lei .La stabilirea prejudiciilor aferente celor două societăți comerciale expertul a avut în vedere declarațiile lunare ale acestora, plățile efectuate după data scadenței și împrejurarea că . C. a intrat în procedura falimentului la data de 30.11.2009 iar . C. a intrat în aceeași procedură la data de 25.06.2010, după datele menționate nemaiputându-se calcula dobânzi și penalități de întârziere aferente debitului principal.
Rezultă deci, că prejudiciile calculate de expert și înregistrate până la datele când cele două societăți comerciale au intrat în procedura falimentului.
Prin adresa nr._ din 28.12.2011( fila 13 dosar fond ) S. R.-Ministerul Economiei și Finanțelor-Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C. s-a constituit parte civilă în cauză pentru ambele societăți comerciale administrate de inculpatul I. L. cu suma totală de 657.248 lei( 300.106 lei pentru . C. și 357.142 lei pentru . C.).
Referitor la perioada pentru care s-au calculat prejudiciile pretinse, partea civilă amintită anterior a precizat, prin adresa nr. 3550/24.02.2012( fila 66 dosar de fond ),că se întinde pe intervalul ( 01.01.2005 – 31.12.2010).
Din situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat în cauză rezultă că, perioada în care nu au fost virate impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă către bugetul de stat este cuprinsă în intervalul ianuarie 2005-ianuarie 2009 pentru . C. și în intervalul ianuarie 2005 – martie 2010 pentru . C..
Deși contestă cuantumul prejudiciului stabilit de expertiza contabilă, partea civilă nu a arătat în concret, pe fiecare lună în parte și pentru fiecare categorie de impozite și contribuții cu reținere la sursă, de unde anume rezultă diferențele în plus pe care le solicită cu titlu de despăgubiri .
În aceeași ordine de idei partea civilă a calculat despăgubirile pentru aceeași perioadă, față de ambele societăți comerciale, deși activitatea infracțională a inculpatului I. L. se întinde pe intervale diferite de timp la cele două societăți, care au intrat în procedura falimentului la date, de asemenea, diferite iar după respectivele date nu mai curg nici un fel de dobânzi sau penalități de întârziere, așa cum a calculat și pretins partea civilă.
Raportat la cele ce preced, curtea constatând că partea civilă nu a explicat modul de calcul al prejudiciului pretins și că s-a raportat la o altă perioadă de timp decât aceea în care s-au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina inculpatului I. L. va înlătura ca nefondate pretențiile ce exced prejudiciului rezultat din expertiza contabilă, în valoare de 182.372 lei.
Răspunderea civilă delictuală se referă atât la recuperarea prejudiciului propriu zis cât și la beneficiile nerealizate aferente, cunoscute sub titulatura de„ damnum emergens” sau drepturi accesorii .
În cauză, pentru neplata la termenul de scadență a contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă se datorează dobânzi și penalități de întârziere, care încep să curgă, potrivit prevederilor OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală, de la data scadenței și până la achitarea integrală a prejudiciului.
Chiar dacă dobânzile și penalitățile de întârziere aferente debitului principal sunt de natură fiscală se constituie în pagube accesorii, care trebuie să urmeze soarta debitului principal și care pot și trebuie să fie acordate cu titlu de despăgubiri (damnum emergens) în cadrul răspunderii civile delictuale, câtă vreme sunt în esență, expresia lipsei de folosință a sumelor datorate bugetului de stat, care au de asemenea sorginte fiscală.
Pe cale de consecință, critica din recursul părții civile privind greșita neacordare a despăgubirilor civile, constând în dobânzile și penalitățile de întârziere aferente debitului principal, calculate până la data plății integrale a debitului, se dovedește a fi neîntemeiată și va fi reținută ca atare.
În privința majorărilor, curtea constată că sunt nefondate în condițiile în care partea civilă nu a precizat ce prejudiciu se acoperă prin acordarea acestora, conform prevederilor art. 1241 al. 1 din codul fiscal, ele se datorează bugetelor locale, iar în speță paguba s-a înregistrat pentru bugetul de stat centralizat și conform prevederilor art.119 al. 2 Cod fiscal ( OG nr. 92/2003) nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere la obligațiile fiscale accesorii stabilite potrivit legii.
Pentru considerentele menționate anterior, curtea va admite recursul părții civile civilă S. R.-Ministerul Economiei și Finanțelor-Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C., va casa în parte hotărârea atacată și, în rejudecare va admite ca fondată în parte acțiunea civilă a acesteia și îl va obliga pe inculpatul I. L. să plătească respectivei părți civile despăgubiri civile în sumă totală de 182.372 lei( 37.842 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă și nevirate la bugetul de stat de către . C. și 144.530 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă și nevirate la bugetului de stat de către . C.), precum și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere, aferente debitului principal, calculate de la data scadenței obligațiilor de plată, conform OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, până la achitarea integrală a prejudiciului .
Așa cum s-a reținut în precedent,critica din recursul inculpatului I. L. referitoare la greșita sa condamnare, în condițiile în care faptelor le lipsește latura subiectivă pentru a fi calificate ca și infracțiuni, dovedindu-se neîntemeiată, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală recursul formulat de acesta împotriva sentinței penale nr.370/20.03.2012, a Judecătoriei C. va fi respins ca nefondat .
Având în vedere că în urma examinării din oficiu a hotărârii recurate nu s-au identificat alte motive de reformare a ei, cu excepția celor pentru care se vor admite recursurile parchetului și părții civile, celelalte dispoziții ale respectivei hotărâri vor fi menținute în măsura în care nu contravin dispozițiilor prezentei decizii penale .
Întrucât în recursul parchetului s-au reindividualizat pedepsele aplicate inculpatului I. L. se vor înlătura din hotărârea primei instanțe dispozițiile art. 63 cod penal, privitoare la condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale.
În condițiile în care prin sentința penală nr. 370 din /20.03.2012 a Judecătoriei C. s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile prezente și viitoare ale inculpatului I. L. până la concurența despăgubirilor civile de plată, în temeiul prevederilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 163 cod procedură penală, iar acțiunea civilă a fost admisă, curtea va menține sechestrul asigurător față de bunurile inculpatului .
Văzând dispozițiile art. 192 alin 2 cod procedură penală, curtea îl va obliga pe recurentul inculpat I. L. să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Potrivit prevederilor art. 192 al 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recursurile parchetului și părții civile vor rămâne în sarcina acestuia .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat I. L.- CNP_ împotriva sentinței penale nr.370/20.03.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria C. și partea civilă S. R.-Ministerul Economiei și Finanțelor-Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței penale nr.370/20.03.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art.38517 alin.2 Cod procedură penală casează în parte sentința penală recurată și, rejudecând, dispune:
În baza art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal condamnă inculpatul I. L. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în calitate de administrator al ..
În baza art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal condamnă inculpatul I. L. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în calitate de administrator al ..
Conform art.33 lit.a Cod penal și art.34 lit.b Cod penal contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului I. L. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a-teza a doua, b, c Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține calitatea de asociat sau administrator în societăți comerciale).
În baza art.861 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului I. L., pe o durată de 5 ani, reprezentând termen de încercare, stabilit în condițiile art.862 Cod penal.
În baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul I. L. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
e) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.;
f) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele vor fi comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C..
În baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83, art.84 Cod penal și art.864 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate pe parcursul termenului de încercare, în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege sau în cazul neexecutării obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
În baza art.71 alin.5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art.14 și art.346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.998-999 cod civil obligă inculpatul I. L. la plata către partea civilă S. R.-Ministerul Economiei și Finanțelor-Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C. a sumei de 182.372 lei, cu titlu de despăgubiri civile (37.842 lei reprezentând impozitele și contribuțiile reținute și nevărsate de către . și 144.530 lei reprezentând impozitele și contribuțiile reținute și nevărsate de către .) și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data scadenței obligațiilor de plată, conform OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, până la achitarea integrală a prejudiciului.
Înlătură din sentința penală recurată dispozițiile art.63 Cod penal privind condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale și menține celelalte dispoziții, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Menține sechestrul asigurător instituit prin sentința penală recurată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și partea civilă rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.02.2013.
Președinte, Judecător Judecător
V. L. C. D. A. I.
Grefier,
A. B.
Red jud LV 6.03.2013
Jud fond D M.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 393/2013. Curtea de Apel... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
