Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 333/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 333/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 333/P
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. D. M.
Judecător - C. C.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr.650/05.03.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ de inculpatul:
- P. N., fiul lui D. și E.-D., născut la data de 24.01.1980, cu CNP_, domiciliat în comuna M. V., ., județul C., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere fără permis și refuz al conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de a se supune prelevării probelor biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art.335 alin.1 Cod penal și art 337 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 aprilie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.650/05.03.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art. 386 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal;
Schimbă încadrarea juridică dată faptelor pentru care inculpatul P. N., fiul lui D. și E.-D., născut la data de 24.01.1980, cu CNP_, cetățenie română și naționalitate română, necăsătorit, fără copii, studii 4 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în comuna M. V., ., județul C., a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia cu nr. 4844/P/2012, astfel:
1). din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 335 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin 1 și 43 alin. 5 CP în aceeași infracțiune prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată cu aplicarea art.37 lit.b CP 1969;
2). din infracțiunea de refuzul conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare in vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art 337 CP cu aplicarea art.41 alin 1 și 43 alin. 5 CP în aceeași infracțiune prev. de art. 87alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu aplicarea art.37 lit.b CP 1969;
1). În baza art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, pentru infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, cu aplicarea art.37 lit.b CP și art.396 alin 10 CPP
Condamnă inculpatul P. N., fiul lui D. și E.-D., născut la data de 24.01.1980 recidivist la pedeapsa de 8 luni închisoare.
2). În baza art. 87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, pentru infracțiunea de refuzul conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare in vederea stabilirii alcoolemiei cu aplicarea art.37 lit.b CP și art.396 alin 10 CPP
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art.33 lit.b și 34 lit.b Cod penal din 1969
Inculpatul P. N. execută pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 57 Cod penal dispune executarea pedepsei în regim de deținere.
În temeiul art.12 alin.1 din L 187 din 2012 și art.71 alin.1 Cod penal din 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit. b Cod penal din 1969 .
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală
Obligă pe inculpat către stat la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 07.10.2012, în jurul orei 24,00 organele de poliție din cadrul Postului de Poliție M. V., fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe DN 22 C, pe raza localității Satu Nou, . C., l-au surprins în trafic pe inculpatul P. N. conducând pe drumurile publice, respectiv pe DN 22 C, din direcția Medgidia – Cernavodă, autoturismul marca Renault Laguna, cu nr. de înmatriculare TX – 5817 – XK, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice.
În autoturismul condus de inculpat s-au identificat pasagerii A. M. Gigel și H. V., ambii din localitatea M. V., județul C.. Inculpatul a fost condus la Spitalul Municipal Medgidia pentru recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, însă acesta a refuzat recoltarea probelor biologice pe motivul că are rău de spital.
În drept, faptele inculpatului așa cum au fost prezentate, constituie infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art.335 alin1. C.P., și infracțiunea de refuzul conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare in vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art 337 CP cu aplicarea art.41 alin 1 și 43 alin. 5 Cod penal în ceea ce privește recidiva postexecutorie.
Deși faptele au fost comise de inculpat la data de 7.10.2012, deci anterior intrării în vigoare a Noului Cod penal, respectiv anterior datei de 1 februarie 2014, s-a apreciat, în conformitate cu prevederile art. 5 din Codul penal, relativ la modificările legislative intervenite în materie penală la data de 01.02.2014, de către P. de pe lângă Judecătoria Medgidia că, sub aspectul aplicării legii penale în timp, legea mai favorabilă în speța de față este Noul Cod penal, motiv pentru care faptele au fost încadrate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 335 alin.1 Cod penal si refuzul conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare in vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art 337 CP.
Sub aspectul legii penale aplicabile, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 10 Cod penal din 1969, „Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea este în vigoare.”
Observând dispozițiile art. 363 Cod penal din 1969 și ale art. 247 - art. 250 din Legea nr. 187/2012, instanța constată că infracțiunile în prezenta cauză judecate au fost comise sub imperiul Codului penal din 1969 (Legea nr. 15/1968, rep.), astfel încât acest act normativ le va guverna sub aspectul calificării și regimului juridice.
Potrivit art. 5 alin. 1 Cod penal, „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, iar potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”
Față de dispozițiile art. 246-art. 247 din L. nr. 187/2012, instanța a reținut că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Noul Cod penal.
În consecință, infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, fiind comise anterior intrării în vigoare a actualei reglementări penale vor fi guvernate de Codul penal din 1969 (Legea nr. 15/1968, rep.), cu excepția dispozițiilor penale din noua lege mai favorabile inculpatului pe care instanța le-a găsi incidente în privința faptei penale de față.
La aprecierea legii penale mai favorabile, instanța a avut în vedere prevederile art.5 din Noul Cod penal, astfel cum au fost au fost interpretate prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale în sensul că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Sub aspectul tratamentului sancționator, pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, se constată că au intervenit modificări, numai cu privire la infracțiunea de refuzul conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare in vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art 337 NCP, limitele de pedeapsă prevăzute de lege fiind mai mari – pedeapsa de la 2 la 7 ani potrivit art.87 alin.5 din OUG 195 din 2002 față de 1 la 5 ani închisoare potrivit noului cod penal.
În considerarea celor expuse, față de situația inculpatului, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă este vechea reglementare, deoarece inculpatul este recidivist și a săvârșit cele doua fapte în concurs, care în condițiile legii noi ar duce la aplicarea unor pedepse mai mari potrivit art.43 alin.5 și art.39 alin.1 lit b din NCP.
În consecință, în baza art. 386 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor pentru care inculpatul P. N. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia cu nr.1472/P/2013, astfel:
1). din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 335 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin 1 și 43 alin. 5 CP în aceeași infracțiune prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată cu aplicarea art.37 lit.b CP 1969;
2). din infracțiunea de refuzul conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare in vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art 337 CP cu aplicarea art.41 alin 1 și 43 alin. 5 CP în aceeași infracțiune prev. de art. 87alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu aplicarea art.37 lit.b CP 1969.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere: limitele de pedeapsa prevăzute de lege, modul și împrejurările de săvârșire a faptei, gradul concret de pericol social al faptei, în raport de împrejurările în care a fost comisă, distanța parcursă, precum și urmările care se puteau produce prin conducerea unui autoturism de către o persoană care nu are pregătirea necesară, respectiv punerea în pericol a vieții, integrității și bunurilor participanților la trafic, dar și datele personale ale inculpatului: în vârstă de 33 de ani, necăsătorit, neșcolarizat, fără loc de muncă, cu afecțiuni de sănătate, recidivist după executarea pedepsei.
Instanța a aplicat inculpatului câte o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracțiuni cu reducerea cuantumului pedepsei cu o treime potrivit art 396 alin.10 CPP, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Având în vedere starea de recidivă postexecutorie a inculpatului, singura modalitate de executare a pedepsei este în regim de deținere, potrivit art.57Cp.
Împotriva sentinței penale nr. 650/05.03.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ a declarat apel inculpatul P. N., care a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât nu a acționat cu intenție, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii; pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 a solicitat achitarea și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar în subsidiar reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor sub minimul special.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul declarat de inculpatul P. N. este nefondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului P. N., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul stării de fapt se constată că în data de 07.10.2012, în jurul orei 24,00 organele de poliție din cadrul Postului de Poliție M. V., fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe DN 22 C, pe raza localității Satu Nou, . C., l-au oprt în trafic pe inculpatul P. N. care conducea pe drumurile publice, respectiv pe DN 22 C, din direcția Medgidia – Cernavodă, autoturismul marca Renault Laguna, cu nr. de înmatriculare TX – 5817 – XK, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice. Inculpatul a fost condus la Spitalul Municipal Medgidia pentru recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, însă acesta a refuzat recoltarea probelor biologice pe motivul că nu suportă să fie înțepat și are o alergie la injecții.
Starea de fapt reținută este susținută de următoarele mijloace de probă: procesul verbal de depistare din data de 07.10.2012, declarațiile martorilor A. M. Gigel și V. H., declarațiile inculpatului.
Curtea constată că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor de care este acuzat și a solicitat să fie judecat potrivit art. 375 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.
Cu toate că în primă instanță a recunoscut acuzațiile, în apel a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât nu a acționat cu intenție, având o alergie la ace, acesta fiind motivul refuzului prelevării probelor biologice de sânge.
Se constată o modificare a poziției procesuale a inculpatului, care însă nu apare ca veridică. Inculpatul a invocat o alergie la ace și a depus o adeverință medicală emisă de CMI DR. N. C. F. în care se menționează că inculpatul este alergic la antibiotice injectabile și injecții de anestezie stomatologică.
Curtea constată că adeverința medicală atestă alergia inculpatului la antibiotice injectabile și injecții de anestezie stomatologică, iar nu orice fel de injecție sau înțepătură cu acul de seringă, astfel că nu este justificat refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice de sânge. Pe de altă parte, nu se poate reține că inculpatul suferă de aichmofobie ( frica de ace), ce reprezintă simpla sa afirmație, întrucât adeverința medicală prezentată în susținerea afirmației sale nu atestă o astfel de fobie și oricum adeverința nu este susținută de rezultatul unor examinări care să ateste realitatea fobiei. Curtea observă că inculpatul a depus acte medicale întocmite în Germania, iar la anamneza efectuată în data de 18.10.2014 inculpatul a declarat că nu suferă de nicio alergie, ceea ce arată că apărarea din prezenta cauză este una circumstanțială, nereală, pentru a obține o soluție de achitare.
Așadar, curtea va reține că inculpatul P. N. a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei fără o justificare obiectivă, acționând cu intenție, în mod corect prima instanță dispunând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.
Curtea apreciază că faptele inculpatului, săvârșite în condițiile mai sus descrise, prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Potrivit art. 181 alin. 1 Cod Penal din 1968 nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Criteriile în raport de care se apreciază gradul de pericol al unei infracțiuni sunt enumerate în art. 181 alin. 2 Cod Penal din 1968, potrivit cu care trebuie să se țină seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Toate aceste criterii reale și personale trebuie analizate cumulativ pentru a se ajunge la concluzia că în concret fapta a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală.
În cazul infracțiunilor de pericol nu poate fi exclusă aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. b1 C. Pr. P.., însă acest text de lege este incident în cazuri în care atingerea adusă valorii sociale ocrotite de legea penală este obiectiv nesemnificativă, ceea ce nu este cazul în speță.
Curtea apreciază că din coroborarea circumstanțelor reale de comitere a faptelor, a circumstanțelor personale ale inculpatului nu rezultă aplicabilitatea dispozițiilor art. 181 alin. 1 Cod Penal din 1968.
Inculpatul s-a deplasat din localitatea M. V. până în mun. Medgidia și retur, fără a poseda permis de conducere și fiind sub influența băuturilor alcoolice, ceea ce a creat un real pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice. După ce a fost depistat de organele de poliție a refuzat să îi fie recoltate probe biologice de sânge, invocând un motiv nereal, reluat și în prezentul apel. Inculpatul a avut o poziție procesuală oscilantă, recunoașterea faptelor în fața primei instanțe urmărind aplicarea unor pedepse reduse, iar nu o recunoaștere și o asumare reală a infracțiunilor comise. Se constată că inculpatul este recidivist.
În opinia curții, inculpatul a dat dovadă de un comportament periculos prin conducerea autoturismului fără permis de conducere pe o distanță mare și fiind sub influența băuturilor alcoolice, punând într-un real pericol siguranța circulației pe drumurile publice. În aprecierea gravității faptei curtea are în vedere și frecvența ridicată a acestui gen de infracțiuni, ceea ce impune o sancționare corespunzătoare, pentru a descuraja pe viitor asemenea conduite periculoase pentru siguranța circulației pe drumurile publice și evitarea producerii unor evenimente rutiere, care în multe situații se produc pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
Astfel, nu se poate considera că faptele comise de inculpat sunt lipsite de gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Cu privire la individualizarea pedepselor, curtea reține că potrivit art. 72 Cod penal din 1968, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În procesul de individualizare a pedepsei, curtea reține că pedeapsa este un mijloc specific de coerciție penală, de represiune, implică în mod necesar o suferință (aflecțiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv-aflectiv și retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât și cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcția coercitiv – aflectivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv supunându-l pe inculpat la o suferință morală prin privațiune de libertate .
Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia ; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale .
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului.
Din perspectiva datelor personale și a conduitei procesuale a inculpatului, se observă că inculpatul P. N. a avut o conduită procesuală oscilantă, este recidivist, fiind condamnat anterior la patru pedepse cu închisoarea, ceea ce indică perseverența sa infracțională. Circumstanțele concrete de săvârșire a faptelor indică un grad de pericol social suficient de ridicat, care să justifice menținerea pedepselor aplicate de prima instanță. Chiar dacă inculpatul a urmărit să-l transporte pe martorul A. M. Gigel la spital, ceea ce ar constitui o motivație subiectivă a deplasării cu autoturismul, nimic nu justifică refuzul inculpatului de a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Curtea nu identifică motive pertinente pentru reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante judiciare, în condițiile art. 74 alin. 1,2 Cod penal. Circumstanța atenuantă judiciară, potrivit art. 74 alin. 1 lit. c C. pen. ar putea fi reținută doar în considerarea atitudinii sincere constante a unui inculpat pe parcursul întregului proces penal, iar nu și în ipoteza unei conduite sincere parțiale, în anumite faze procesuale, întrucât în acest din urmă caz suntem în prezența unei conduite procesuale oscilante, care nu poate releva un grad mai redus de pericol social al infractorului. Inculpatul nu a fost constant sincer, astfel că nu poate beneficia de această circumstanță atenuantă judiciară. Totodată, prin recurgerea la procedura simplificată inculpatul a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă, astfel că nu pot invoca aceeași împrejurare pentru a beneficia și de o eventuală circumstanța atenuantă judiciară, potrivit art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal din 1968. Nu se poate acorda recunoașterii săvârșirii faptelor o dublă valență juridică, atât din perspectiva art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, cât și a art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal din 1968, întrucât s-ar ajunge la o dublă atenuare a pedepsei pentru aceeași cauză.
Circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968 implică conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptelor, însă existența condamnărilor anterioare atestă contrariul.
De asemenea, inculpatul nu poate benefica nici de dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968, întrucât infracțiunile comise sunt infracțiuni de pericol, astfel că este exclusă posibilitatea înlăturării rezultatului infracțiunii sau repararea pagubei pricinuite.
D. urmare, curtea apreciază că se impune menținerea pedepselor aplicate inculpatului, dat fiind că o sancționare prea ușoară a inculpatului ar putea avea ca efect faptul ca pedeapsa aplicată să nu își mai atingă scopul și funcțiile prevăzute de art. 52 Cod penal din 1968, atât din perspectiva prevenției generale, cât și a prevenției speciale, mai ales că inculpatul perseverează în activitățile infracționale.
În concluzie, curtea apreciază ca neîntemeiate în integralitate criticile aduse hotărârii primei instanțe de către inculpat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. N. împotriva sentinței penale nr. 650/05.03.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul P. N. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 100 lei, reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu - avocat P. A. C. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. N. împotriva sentinței penale nr. 650/05.03.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul P. N. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 100 lei, reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu - avocat P. A. C. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.04.2015.
Președinte, Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. A.
Jud.fond E.O.
Red.dec.jud.M.D.M./4 ex./22.04.2015
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 335/2015.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 475/2015.... → |
|---|
