Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Hotărâre din 10-08-2015, Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-08-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 190/P
Ședința publică de la 10.08.2015
PREȘEDINTE – V. B.
GREFIER – I. C.
Cu participare procuror I. D.
Pe rol, pronunțarea asupra contestației formulată de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva sentinței penale nr. 232/24.06.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, având ca obiect contestație la executare (art. 598 cod pr. penală).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.08.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 7.08.2015 iar ulterior a amânat pronunțarea la data de 10.08.2015, când a pronunțat următoarea decizie;
CURTEA
Asupra contestației de față:
Prin sentința nr. 232/24.06.2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
„În baza art. 1401 alin. 4 din Legea nr 302/2004 republicată:
Dispune recunoașterea, pe cale incidentală, a actelor judiciare ale autorităților judiciare spaniole, respectiv ,,Diligențe prealabile procedura prescurtată_/2006 (procedură prescurtată 162/2009)” dispuse de Tribunalul de instrucție nr 007 Murcia, Spania.
În baza art. 598 lit d) Cod procedură penală:
Admite contestația la executare formulată de petentul condamnat G. R. P. (fiul lui M. și P., născut la 14 09 1968, CNP_, deținut în Penitenciarul Poarta Albă).
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal:
Deduce din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată contestatorului condamnat G. R. P. prin sentința penală nr 52 din 20 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr_, modificată și definitivă prin decizia penală nr 831 din 06 martie 2014 a ICCJ, perioada reținerii și arestării preventive de la 25 octombrie 2006 la 26 ianuarie 2007 inclusiv, dispuse de autoritățile judiciare spaniole pentru infracțiuni concurente cu cele pentru care a fost condamnat definitiv în România.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală:
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin contestația la executare înregistrată sub nr_, petentul condamnat G. R. P. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună deducerea din pedeapsa de 8 ani închisoare, perioada arestului preventiv în care s-a aflat, în perioada anilor 2006-2007, când a fost arestat preventiv de autoritățile spaniole pentru aceeași activitate infracțională pentru care a fost condamnat în România prin sentința penală nr 52/02 02 2012 a Tribunalului C..
În motivarea cererii, petentul arată că în legea penală există dispoziții referitoare la situația în care cel condamnat a fost reținut sau arestat preventiv în timpul urmăririi penale sau judecății, în altă cauză concurentă.
Rațiunea este că reținerea sau arestarea preventivă este tot o privare de libertate, echivalentă pedepsei închisorii sub aspectul executării, și este just ca acest timp să se scadă din durata pedepsei.
În art. 88 Cod penal se prevede și ipoteza în care condamnatul a fost urmărit sau judecat în același timp ori în mod separat pentru mai multe infracțiuni concurente, în acest caz timpul reținerii sau arestării preventive scăzându-se din durata executării pedepsei.
Acest efect se produce chiar dacă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, achitarea, încetarea procesului penal. Explicația constă în aceea că uman este ca, dacă cineva suferă o reținere sau arestare pentru o faptă, dar a fost condamnat pentru o altă faptă concurentă, să i se scadă acest timp din durata pedepsei.
Neefectuându-se contopirea pentru fapte concurente, precum și deducerea pedepsei, s-a ajuns la situația ca o persoană condamnată să execute mai mult decât pedeapsa aplicată, astfel încât apreciază contestația la executare ca fiind întemeiată, și solicită admiterea ei.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Petentul G. R. P. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr 52 din 20 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr_, modificată și definitivă prin decizia penală nr 831 din 06 martie 2014 a ICCJ. Faptele au fost săvârșite în perioada anilor 2004-2006.
S-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.
Conform actelor judiciare ale autorităților judiciare spaniole, respectiv ,,Diligențe prealabile procedura prescurtată_/2006 (procedură prescurtată 162/2009)” dispuse de Tribunalul de instrucție nr 007 Murcia, Spania, solicitate și primite de Tribunalul C. prin intermediul comisiei rogatorii, petentul G. R. P. a fost reținut și respectiv arestat preventiv de autoritățile judiciare spaniole în perioada 25 octombrie 2006 la 26 ianuarie 2007 inclusiv. Faptele pentru care a fost arestat preventiv în Spania au fost săvârșite în perioada octombrie 2006.
Se constată că această cauză pe rolul organelor judiciare spaniole nu a fost soluționată definitiv.
Tribunalul constată că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr 52/2012 a Tribunalului C. sunt concurente cu cele pentru care a fost arestat preventiv de autoritățile spaniole, întrucât nu s-a pronunțat vreo hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna din ele mai înainte de săvârșirea celeilalte/celorlalte infracțiuni.
Potrivit art. 72 alin. 1 Cod penal (identic în conținut cu art. 88 Cod penal 1968) ,,Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.”
Tribunalul reține că scopul acestui text este acela de a egaliza situația persoanelor condamnate pentru infracțiuni concurente, a căror arestare preventivă sau executare parțială a pedepselor se scade din pedeapsa rezultantă, cu situația persoanelor arestate preventiv pentru o infracțiune, dar condamnați pentru o altă infracțiune concurentă cu aceasta. În această a doua situație se impune scăderea din pedeapsa aplicată pentru infracțiunea concurentă a perioadei reținerii și arestării preventive, pentru a se preîntâmpina producerea unui prejudiciu ireparabil persoanei, care s-ar vedea silită să execute întreaga pedeapsă aplicată, precum și, separat, măsura arestării preventive luată nejustificat, spre deosebire de situația în care ar fi condamnat pentru ambele infracțiuni, când, potrivit art. 40 alin 3 Cod penal (fostul art. 36 alin. 3 Cod penal 1968) ,,ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei rezultante”.
Prin urmare, dacă măsura arestării preventive nu s-ar scade în timp util din pedeapsa aflată în curs de executare, dispozițiile de mai sus ar rămâne fără valoare, din moment ce, după executarea integrală a pedepsei, deducerea arestării preventive dintr-o altă cauză (soluționată definitiv cu întârziere) nu ar mai produce nici un beneficiu real condamnatului.
Pe de altă parte, principiul egalității de tratament juridic impune ca persoanele condamnate pentru infracțiuni în străinătate să beneficieze de același regim juridic cu cele condamnate pentru infracțiuni în țară.
Acest principiu este aplicabil și în privința persoanelor condamnate sau față de care s-au luat măsuri judiciare de către organele judiciare străine, prin intermediul cooperării judiciare internaționale în materie penală și a prevederilor privind recunoașterea hotărârilor judecătorești străine și a actelor judiciare străine, în vederea producerii de efecte juridice în România.
Tribunalul constată că recunoașterea actelor judiciare spaniole referitoare la perioada în care petentul s-a aflat în stare de arest preventiv în Spania, și referitor la faptul că acele acte judiciare certifică concursul de infracțiuni cu cele pentru care petentul a fost condamnat definitiv în România, este de natură a produce efecte juridice în beneficiul petentului G. R. P., și anume aplicarea prevederilor art. 72 alin. 1 Cod penal, cu consecința considerării ca executate a unei părți din pedeapsă.
Astfel, potrivit art. 1401 alin. 4 din Legea nr 302/2004 republicată, ,, 1401 alin. 4 din Legea nr 302/2004 republicată: ,,(4)Actele judiciare care emană de la o autoritate judiciară străină competentă pot fi recunoscute de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța de judecată, dacă aceasta se dovedește necesară soluționării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătățirea situației persoanei cercetate ori a persoanei condamnate sau la reintegrarea sa.”
Față de aceste dispoziții, tribunalul va dispune recunoașterea, în cursul prezentului proces având ca obiect contestație la executare (incidental) a actelor judiciare ale autorităților judiciare spaniole, respectiv ,,Diligențe prealabile procedura prescurtată_/2006 (procedură prescurtată 162/2009)” dispuse de Tribunalul de instrucție nr 007 Murcia, Spania, deoarece aceste acte certifică faptul că petentul a fost reținut și arestat preventiv într-o cauză aflată pe rolul autorităților spaniole, de la 25 octombrie 2006 la 26 ianuarie 2007 inclusiv, și faptul că infracțiunile în considerarea cărora a fost arestat preventiv au fost săvârșite în perioada anului 2006.
După recunoașterea acestor acte judiciare străine, tribunalul constată că ele au aceeași forță juridică și aceleași efecte ca un act judiciar emis în România.
Prin urmare, sunt incidente prevederile art. 72 alin. 1 Cod penal, din punct de vedere al acestui text neavând relevanță că în cauza în care s-a dispus arestarea preventivă s-a pronunțat sau nu o hotărâre judecătorească de condamnare, ori că această hotărâre este sau nu definitivă.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 598 lit d) Cod procedură penală va admite contestația la executare formulată de petentul condamnat G. R. P.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal va deduce din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată contestatorului condamnat G. R. P. prin sentința penală nr 52 din 20 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr_, modificată și definitivă prin decizia penală nr 831 din 06 martie 2014 a ICCJ, perioada reținerii și arestării preventive de la 25 octombrie 2006 la 26 ianuarie 2007 inclusiv, dispuse de autoritățile judiciare spaniole pentru infracțiuni concurente cu cele pentru care a fost condamnat definitiv în România.”
În termen legal, împotriva aceste încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma criticilor invocate de P. de pe lângă Tribunalul C. cât și din oficiu, Curtea constată că se impune respingerea contestației formulate.
Curtea arată că în mod corect, Tribunalul C., a admis contestația la executare formulată de petentul condamnat G. R. P., reținând, pertinent că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 72 alin. 1 din Codul penal, dar și cele ale art. 140 ind. 1 alin.4 din Legea nr.302/2004 republicată. Contrar susținerilor contestatorului, dispozițiile art. 140 ind.1 din Legea nr.302/2004 republicată nu se impun a fi înlăturate, în prezenta cauză, întrucât recunoașterea actelor judiciare spaniole contribuie în mod cert la îmbunătățirea situației condamnatului G. R. P., respectivele acte certificând tocmai faptul că acesta a fost reținut și arestat preventiv într-o cauză aflată pe rolul autorităților spaniole.
Ca și Tribunalul C. Curtea reține că, aceste acte au aceeași forță juridică, după recunoaștere, ca un act judiciar emis în România.
Pentru aceste considerente, curtea, în baza dispozițiilor art. 425 ind. 1 alin. 7 pct .1 lit. b din Codul de procedură penală în referire la art. 597 alin.7 din Codul de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva sentinței penale nr. 232 din data de 24.06.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
În baza dispozițiilor art. 425 ind. 1 alin. 7 pct .1 lit. b din Codul de procedură penală în referire la art. 597 alin.7 din Codul de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva sentinței penale nr. 232 din data de 24.06.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. B. I. C.
Jud. fond. T.V.G.
Red.jud.V.B.
2 ex./12.10.2015
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 113/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
