Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 654/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 654/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 654/P
Ședința publică de la 30 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. U.
Judecător E. C. M.
Grefier- I. C.
Ministerului Public prin procuror S. L.
S-a luat în examinare apelul penal de părțile civile I. D., I. I., I. E., I. M. R., I. D. I. și de partea responsabilă civilmente . Group SA, împotriva sentinței penale nr. 341 din data de 13.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._/212/2014, având ca obiect ucidere din culpă (art. 178 cod penal).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.06.2015, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra apelului de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr. 341 din data de 13.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._/212/2014, s-au dispus următoarele:
”În baza art. 178, alin. 1, 2 și 5 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., condamnă inculpatul R. P. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 861 C.pen. 1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C.pen. 1969.
În baza art. 863 alin. 1 C. pen. 1969 inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune C., conform programului de supraveghere întocmit de acest serviciu ; b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
Datele vor fi comunicate Serviciului de Probațiune C..
Se vor comunica inculpatului, măsurile de supraveghere la care este supus și dispozițiile prev. de art. 864 C.pen. 1969, a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 2 C.penal 1969, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit.b C.penal.
În baza art. 71 alin. 5 C.penal 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 386 C. proc. pen., dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului Ștefanenco E., din infracțiunea prev de art. 335 alin. 1 C. pen. în infractiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 C. pen.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. 10 C. proc. pen., condamnă inculpatul Ștefanenco E. la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen. 1969, suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 3 ani și 3 luni, stabilit conform art. 82 C.pen 1969.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 2 C.penal 1969, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua si lit. b C.pen. 1969.
În baza art. 71 alin. 5 C.penal 1969, constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit. b C.penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executarii pedepsei inchisorii.
În baza art. 25 raportat la art. 397 C. pr. pen. coroborat cu art. 998 și urm. C. civ. 1864, admite în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă I. I. și obligă inculpatul R. P. în solidar cu părțile responsabile civilmente . Group SA și S.C. D. I.. S.R.L. C. la plata sumei de 10.000 euro către aceasta, echivalentul în lei la cursul oficial al B.N.R. de la data plății, cu titlu de daune morale.
În baza art. 25 raportat la art. 397 C. pr. pen. coroborat cu art. 998 și urm. C. civ. 1864, admite în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă I. E. și obligă inculpatul R. P. în solidar cu părțile responsabile civilmente . Group SA și S.C. D. I.. S.R.L. C. la plata sumei de 10.000 euro către aceasta, echivalentul în lei la cursul oficial al B.N.R. de la data plății, cu titlu de daune morale.
Respinge ca inadmisibile acțiunile civile promovate de S. de O., Traumatologie și Recuperare Medicală Eforie Sud și S. C. Județean de Urgență C..
Respinge ca inadmisibile acțiunile civile promovate de părțile civile I. D.-I. și I. M.-R., prin reprezentant legal I. D..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
P. rechizitoriul nr. 1524/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în a inculpaților R. P., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 178, alin. 1, 2 și 5 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. și Ștefanenco E., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art. 335 alin. 1 C. pen.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul R. P., la data de 01.02.2010, orele 06,00, a condus autobuzul BMC marca Probus, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 22, dinspre Tulcea către C. iar când a ajuns la Km. 284+100, datorită neatenției în conducere și a neadaptării vitezei la condițiile de drum (carosabil acoperit cu polei) a pierdut controlul mașinii și a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu încărcătorul marca Terex, cu nr. de înregistrare CT-1275 condus de Ștefanenco E. iar ca urmare a impactului a rezultat decesul numiților C. N. și I. I., ambii pasageri ai autobuzului, conform rapoartelor medico-legale de necropsie nr. 72/A3/2010/09.04.2010 și 73/A3/2010/08.04.2010, ambele emise de SJML C..
În sarcina inculpatului Ștefanenco E. s-a reținut faptul că acesta, la data de 01.02.2010, în jurul orelor 06,00, a condus pe drumurile publice respectiv pe DN 22, încărcătorul Terex cu nr. de înregistrare CT-1275, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule
În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului și planșele fotografice; rapoartele medico-legale de necropsie; expertiza tehnică judiciară auto; adresa nr._/19.10.2012 a IPJ C., Serviciul Rutier; declarațiile părților civile; declarațiile de martori; declarațiile inculpaților.
La data de 20.11.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, persoanele vătămate I. I. și I. E., în calitate de părinți ai defunctului I. I., s-au constituit fiecare părți civile în procesul penal cu suma de câte 190.000 euro, daune morale și 10.000 euro iar persoana vătămată I. D., în calitate de reprezentant legal al minorilor I. D.-I. și I. M.-R., fiii defunctului I. I. a solicitat obligarea inculpatului R. P. și a părților responsabile civilmente la plata către cele două persoane minore a unei prestații periodice în cuantum de 500 lei/lună pentru fiecare minor începând cu data decesului tatălui până la încetarea stării de nevoie și la plata sumei de 25.000 lei pentru fiecare minor reprezentând daune morale.
În ședința de judecată din data de 19.01.2015, s-a admis cererea inculpatului Ștefanenco E., de a fi judecat potrivit disp. art. 374 alin. 4 și art. 375 C.p.p., acesta recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a eventualelor înscrisuri prezentate de părți.
La același termen de judecată, inculpatul R. P. a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare potrivit procedurii comune, arătând că înțelege să conteste probele administrate în faza de urmărire penală.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul R. P. și martorii M. A., D. C., D. C., R. P. și R. Doinița.
La data de 01.02.2010, în jurul orelor 06,00, lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Rutier Constanta, au fost sesizați despre producerea pe DN 22 la km 284+100 m, a unui accident de circulație.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, rezultă că la locul accidentului a fost găsit autobuzul marca Probus cu nr. de înmatriculare_ aparținând S.C. D. I.. S.R.L. C., pe partea stângă a DN 22, având în vedere sensul de deplasare dinspre Tulcea către C., cu partea din față tamponată în cupa încărcătorului Terex.
La o distantă de 3,30 metri fată de linia continuă din dreapta a părții carosabile s-au găsit două urme de frânare-derapare în lungime de 21,70 metri.
Partea carosabilă avea o lățime totală de 06,20 metri, sensurile de circulație erau separate prin marcaj simplu continuu iar partea carosabilă era acoperită cu polei. De la indicatorul „curbă deosebit de periculoasă,, la colțul stânga spate al autobuzului s-a măsurat distanța de 2,00 metri.
Pe sensul de deplasare Tulcea-C. era o „curbă deosebit de periculoasă la dreapta", semnalizată cu indicator.
La fața locului au fost găsite cadavrele a două persoane de sex masculin, amândoi fiind foști pasageri în autobuz, și anume ale numiților C. N. și I. I..
De asemenea, în urma producerii accidentului de circulație au suferit leziuni traumatice și alți pasageri ai autobuzului, printre care martorii D. C., R. Doinița, R. G., R. P., C. C., R. D., P. V. și inculpatul R. P..
În momentul producerii accidentului de circulație, șoferul autobuzului a fost inculpatul R. P. iar conducătorul auto al utilajului Terex a fost inculpatul Ștefanenco E., care potrivit adresei nr._/19.10.2012 a IPJ C., Serviciul Rutier, la data comiterii faptei nu figura în evidența electronică a posesorilor de permise de conducere, ca fiind posesor de permis de conduere pentru nicio categorie de autovehicule.
Inculpatul Ștefanenco E. a recunoscut fapta comisă.
În urma accidentului rutier produs la data de 15.02.2010 orele 09,00 a survenit decesul numitului I. I., pasager al autobuzului, care stătea în picioare pe scările ușii din partea dreaptă față.
P. raportul medico-legal de necropsie nr. 73/AS/2010/08.04.2010 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C. a rezultat că moartea acestuia a fost violentă și s-a datorat anemiei acute ca urmare a hemoragiei externe (exanghinare) ca urmare a unei plăgi cu caracter delabrant la nivelul regiunii iliace stânga și a coapsei stânga cu dilacerare de părți moi, leziuni produse cu puțin timp înainte de deces prin strivire între corpuri dure și lovire cu și de corpuri dure.
De asemenea, a rezultat decesul numituluiC. N., pasager al autobuzului se afla pe locul ghidului.
Conform raportului medico-legal de necropsie nr. 72/A3/2010/09.04.2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C. a rezultat că moartea acestuia a fost violentă și s-a datorat stopului cardio-respirator central urmare a traumatismului vertebro-toraco-abdominal și de membre grav, leziunile putând fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, hiperextensia-flexia coloanei cervicale și având legătură de cauzalitate cu decesul.
În urma accidentului ritier au suferit vătămări corporale martorii D. C., R. D., C. C., R. P., R. D. și P. V. precum și inculpatul R. P..
Având în vedere faptul că martorii anterior menționați nu au formulat plângeri prealabile, prin rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei privind pe inculpatul R. P. pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă aferente fiecăreia dintre persoanele vătămate ca urmare a producerii accidentului de circulație.
Din ansamblul probatoriului administrat în cauză instanța reține că la data producerii evenimentului rutier, inculpatul R. P. avea calitatea de conducător auto, fiind angajat în cadrul S.C. D. I.. SRL C. și lucra pe autobuzul marca Probus cu nr. de înmatriculare_, cu care efectua curse de transport de persoane pe ruta Fântânele-C. și retur.
La data de 01.02.2010 în jurul orelor 06,00, autobuzul a plecat din localitatea Fântânele fiind plin cu călători, pe DN22 către Municipiul C.. în autobuz călătorii stăteau pe scaune, cu excepția numitului Ionița I. care se afla pe scara ușii dreapta față și de numiții R. Doinița, R. G. și P. V. care se aflau pe culoar, în partea din față a autobuzului, deoarece se apropia stația unde ei urmau să coboare, și anume în dreptul punctului de lucru al S.C. Gepeto Lumina S.R.L. C..
Conform declarațiilor celor doi inculpați precum și depozițiilor martorilor audiați în cursul procesului penal, afară era întuneric iar partea carosabilă era acoperită cu polei.
La km 284+100 m. pe sensul de deplasare Tulcea către C., în apropierea localității Lumina, DN 22 autobuzul trebuia să circule pe o pantă în curbă deosebit de periculoasă la stânga, și urma apoi să treacă un pasaj de sub calea ferată și în final să parcurgă o curbă deosebit de periculoasă la dreapta și în rampă.
Tot în acel timp, pe sensul de deplasare către C., rula cu o viteză de aproximativ 50 km/h, autovehiculul tip M. cu nr. de înmatriculare_, condus de martorul Macașoi G. și care împrăștia material antiderapant pe drum.
La un moment dat, autobuzul condus de către inculpat a depășit autospeciala M. și a intrat în curba la stânga în pantă apoi a început să urce în curba la dreapta, în rampă.
În același timp, tot pe DN 22, dar din sens opus, dinspre . Sibioara, circula utilajul tip Wola Terex cu nr. de înregistrare CT-1275 condus de inculpatul Ștefanenco E.. În cabina utilajului se mai afla în afară de conducătorul lui și numitul D. C., amândoi ocupanții lui fiind angajați ai S.C. Comprest Util SR.L. C..
Din declarațiile concordante ale inculpatului Ștefanenco E. și ale martorului D. C. precum și din actele depuse la dosarul cauzei, utilajul se deplasa spre punctul de lucru al societății, pentru a participa la activitatea de deszăpezire care avea loc pe raza comunei Lumina, existând o solicitare în acest sens din partea primăriei acestei localități.
În vederea stabilirii circumstanțelor producerii accidentului, în cursul urmăririi penale au fost audiați martorii C. G., G. C., D. C., Macașoi G., M. G., M. A., U. L., R. A., T. I., B. G., P. V., R. Doinița, R. P., C. C. și D. C..
O parte dintre aceștia, și anume martorii M. A., D. C., D. C., R. P. și R. Doinița, au fost audiați în mod nemijlocit și de către instanța de judecată.
Coroborând declarațiile acestor martori cu declarațiile inculpatului Ștefanenco E. din faza de urmărire penală, s-a reținut că inculpatul R. P. este singura persoană culpabilă de producerea accidentului din data de 01.02.2010, în contextul în care acesta a apreciat în mod greșit, în timp ce rula în curbă la dreapta și în rampă, că utilajul condus de inculpatul Ștefanenco E. circula chiar pe sensul său de mers, astfel că a intrat pe contrasens, trecând peste marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă.
Abia când a ajuns în zona indicatorului „curbă deosebit de periculoasă,, el a observat manevra greșită pe care o efectuase și a frânat puternic dar nu a reușit să evite impactul și s-a izbit cu partea din față a autobuzului de partea laterală stânga a încărcătorului frontal care, la rândul său, a încercat să frâneze și să ocolească autobuzul prin virarea la dreapta.
Astfel, în referire la premomentul producerii accidentului, martorul D. C., care se afla în cabina încărcătorului frontal alături de inculpatul Ștefanenco E. a declarat”În acest moment, încărcătorul se deplasa pe sensul său de mers, adică pe partea dreaptă a drumului, cu roțile din dreapta în zona acostamentului iar cupa acestuia era lăsată la o înălțime de aproximativ jumătate de metru. Arăt faptul că această cupă nu intra pe contrasens întrucât încărcătorul circula cu roțile din dreapta pe acostament. În acest moment, autobuzul a intrat pe contrasens, adică pe sensul nostru de mers și am intrat în coliziune cu acesta... Inculpatul Ștefanenco E. a încercat să evite accidentul virând către dreapta. În premomentul producerii accidentului încărcătorul condus de inculpatul Ștefanenco își ținea banda sa de mers.”
În același sens este și depoziția martorei D. C., ocupantă a locului din stânga, imediat în spatele șoferului, care avea o poziție favorabilă pentru a observa modul de deplasare a autobuzului precum și ceilalți participanți la trafic.
Astfel, la data de 03.06.2010, la numai câteva luni de la producerea accidentului, aceasta a relatat :”după ce am trecut de cea de-a doua curbă după pod, autobuzul a început să derapeze, am pătruns pe sensul opus unde am intrat în coliziune cu un utilaj care circula regulamentar din sens opus.”
Aceleași aspecte au fost relatate de martora D. C. și în declarația din data de 06.06.2012:”... autobuzul a început să derapeze astfel că șoferul nu a mai putut controla direcția acestuia și am pătruns pe contrasens. După părerea mea, autobuzul nu circula cu viteză foarte mare, dar probabil viteza nu era adaptată stării carosabilului acoperit cu polei. Când am intrat pe contrasens, am văzut că pe această bandă circula un utilaj respectiv o volă.”
În fața instanței de judecată, această martoră și-a menținut declarațiile date anterior. Cu toate că a arătat că nu își mai amintește foarte multe detalii, ca urmare a trecerii unui interval mare de timp de la data accidentului, martora a relatat totuși că “Vola care venea către noi se deplasa în mod regulamentar pe partea dreaptă a sensului acestuia de deplasare.” De asemenea, martora a declarat că vola se deplasa drept în momentele în care înainta către autobuz,
În ceea ce privește depozițiile martorilor R. Doinița și R. P. din fața instanței de judecată, instanța constată că acestea sunt nesincere, fiind date în mod evident pentru a-l deculpabiliza pe inculpatul R. P., în contextul în care aceștia îl cunoșteau pe acest inculpat anterior producerii accidentului, fiind colocuitori ai .> Astfel, martora R. Doinița a declarat în cursul urmăririi penale că “nu pot preciza dacă înainte de producerea impactului autobuzul în care mă aflam a părăsit sensul nostru de mers către C. și a intrat pe sensul opus de deplasare deoarece eu nu fusesem atentă la trafic.”(fila 144 dup) pentru ca în fața instanței să declare că “autobuzul se afla pe partea dreaptă și vola este cea care a intrat pe sensul nostru de mers.”
Într-o manieră similară, și martorul R. P. și-a modificat declarațiile date anterior.
La data de 07.06.2012, acest martor a relatat “La un moment dat, am văzut o wolă care ieșea de pe un drum secundar de pe partea dreaptă a sensului nostru de deplasare și a tăiat calea autobuzului. Wola avea cupa ridicată iar pe partea carosabilă era polei și din această cauză autobuzul, probabil frânând, a intrat în derapare și a lovit wola, probabil cupa.”
În fața instanței de judecată, martorul R. P. a prezentat o situație de fapt radical diferită față de cea expusă în fața organelor de urmărire penală :”Sunt convins de faptul că autobuzul se deplasa regulamentar și că vola se afla pe contrasens...”. Acesta nu a oferit nicio justificare cu privire la discrepanțele dintre expunerile făcute în cele două faze procesuale, arătând într-un mod total implauzibil că motivul pentru care nu a declarat în faza de urmărire penală că vola se afla pe contrasens ar fi acela că “nu am fost întrebat.”
În faza de urmărire penală, a fost efectuată o expertiză tehnică auto judiciară .
P. concluziile raportului de expertiză, s-a stabilit că viteza de deplasare a autobuzului în premomentul producerii impactului a fost determinată la 85,00 km/h iar a încărcătorului la 16,23 km/h. Locul producerii impactului dintre cele două autovehicule a fost determinat pe sensul de deplasare C.-Tulcea, respectiv pe sensul de deplasare al încărcătorului.
Momentul apariției stării de pericol este momentul în care autobuzul condus de către învinuit, care se deplasa în rampă într-o curbă deosebit de periculoasă la dreapta, pe un carosabil acoperit cu polei, a intrat pe contrasens și a trecut peste marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă care separă sensurile de circulație.
In momentul producerii impactului, încărcătorul se afla pe sensul său de deplasare C.-Tulcea, înclinat spre dreapta, cu intenția de a ieși de pe carosabil pe acostament iar autobuzul se afla pe contrasens.
Cauza producerii accidentului rutier a constat în deplasarea autobuzului cu o viteză peste limita legală admisă, într-o curbă deosebit de periculoasă, pe un carosabil acoperit cu polei, trecând peste marcajul longitudinal continuu și pătrunzând pe contrasens.
Conducătorul auto al autobuzului nu a conștientizat că, după ce a depășit autovehiculul M. care împrăștia material antiderapant a început o deplasare pe poleiul netratat, cu o aderentă scăzută.
Accidentul din data de 01.02.2010 nu a putut fi evitat de către conducătorul auto Ștefanenco E., conducătorul auto al utilajului Wolă prin frânare deoarece timpul necesar opririi de 4,28 secunde era mai mare decât timpul pe care 1-a avut la dispoziție pentru a realiza acest lucru, de 1,91 secunde.
Accidentul putea fi evitat doar de către inculpatul R. P. dacă nu circula cu o viteză peste limita legală admisă pe un drum acoperit cu polei, într-o curbă deosebit de periculoasă și dacă nu ar fi trecut peste marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă care separă sensurile de circulație, intrând pe contrasens.
Inculpatul R. P. a încălcat astfel prev. art. 77 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 rep., care prevede: „marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice încălcarea acestuia" și ale art. 123 alin. 1 lit. b și f din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 rep. care prevede: „conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități și 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații:
- în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau în care vizibilitatea este mai mică de 50 metri;
- când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică umedă";
În faza de urmărire penală, inculpatul R. P. a negat faptul că ar fi vinovat de producerea accidentului, încercând să acrediteze ideea potrivit căreia el a încercat să evite impactul cu încărcătorul condus de inculpatul Ștefanenco E., utilaj care-i ieșise în mod neașteptat în față.
O poziție similară a adoptat inculpatul și în fața instanței de judecată, susținând că în premomentul producerii accidentului “autobuzul pe care îl conduceam era în curbă, iar încărcătorul condus de coinculpat intrase pe banda mea cu aproximativ 30-40 centimetri având în vedere că avea și cupa care era mai lată decât autovehiculul. Eu am încercat să evit coliziunea cu încărcătorul și am luat stânga de volan pentru a-l ocoli, întrucât aveam posibilitatea să intru cu autobuzul într-o zonă acoperită cu zăpadă”
Apărările inculpatului au fost înlăturate, acestea fiind contrazise de ansamblul probator administrat în cauză și analizat anterior.
Este inexplicabilă acțiunea inculpatului care a ales să evite încărcătorul condus de inculpatul Ștefanenco E. prin stânga utilajului cu motivarea că ar fi avut posibilitatea de a pătrunde într-o zonă acoperită cu zăpadă.
Chiar și în contextul în care s-ar admite că încărcătorul ar fi pătruns parțial pe sensul de deplasare al autobuzului (aspect care nu rezultă din actele dosarului), planșa fotografică întocmită cu ocazia cercetării la fața locului relevă faptul că inculpatul R. P. ar fi putut evita producerea accidentului dacă ar fi virat dreapta, întrucât grosimea stratului de zăpadă existent pe marginea șoselei i-ar fi permis acest lucru.
În realitate însă, motivul pentru care inculpatul R. P. a ales să ocolească încărcătorul prin stânga iar nu prin dreapta acestuia, așa cum era firesc, îl reprezintă faptul că acesta, pe fondul neatenției, nu a adaptat viteza autobuzului la condițiile carosabile, în contextul în care drumul era acoperit cu polei, într-o curbă periculoasă, pătrunzând astfel pe contrasens cu consecința intrării în coliziune cu încărcătorul condus regulamentar de inculpatul Ștefanenco E., în sarcina acestuia din urmă neputându-se reține nicio culpă în producerea accidentului.
În aplicarea art. 5 C. pen, având în vedere și Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, s-a identificat legea veche (C. pen. 1969 respectiv O.U.G. nr. 195/2002) ca fiind legea penală mai favorabilă inculpaților, raportat la modalitățile neprivative de libertate de individualizare judiciară a executării pedepsei oferite de vechea reglementare.
În consecință, în baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului Ștefanenco E., din infracțiunea prev de art. 335 alin. 1 C. pen. în infractiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 C. pen.
Fapta inculpatului R. P., care la data de 01.02.2010, orele 06,00, a condus autobuzul BMC marca Probus, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 22, dinspre Tulcea către C. iar când a ajuns la Km. 284+100, datorită neatenției în conducere și a neadaptării vitezei la condițiile de drum (carosabil acoperit cu polei) a pierdut controlul mașinii și a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu încărcătorul marca Terex, cu nr. de înregistrare CT-1275 condus de Ștefanenco E., rezultând decesul numiților C. N. Și I. I., ambii pasageri ai autobuzului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 178, alin. 1,2 și 5 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.
Fapta inculpatului Ștefanenco E., care la data de 01.02.2010, în jurul orelor 06,00, a condus pe DN 22 încărcătorul Terex cu nr. de înregistrare CT-1275, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 C. pen.
La individualizarea pedepsei pentru inculpatul R. P., s-au avut in vedere criteriile prev. de art. 72 C.pen. 1969 si anume: dispozițiile din partea generala a Codului Penal privind infracțiunea consumată; limitele de pedeapsa prevăzute de art. 178 alin. 2 C. pen. 1969, închisoarea de la 2 la 7 ani gradul de pericol social al faptei pe care instanța îl apreciază ca fiind ridicat având în vedere faptul că urmare a nerespectării de către inculpat a dispozițiilor legale privitoare la circulția pe drumurile publice a rezultat decesul a două persoane persoana inculpatului – se află la primul conflict cu legea penală, are vârsta de 46 de ani, este integrat social, fiind angajat în calitate de șofer de autobuz la S.C. D. I.. S.R.L.
În raport de aceste criterii s-a aplicat inculpatului R. P. o pedeapsa de 3 ani închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a considerat că având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului nu depășește 4 ani închisoare, ținând seama de forma de vinovăție cu care a fost comisă infracțiunea, vârsta inculpatului, de faptul că este integrat social și se află la primul său conflict cu legea penală, instanța apreciază că scopul și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, fiind însă necesară supravegherea conduitei acestuia pentru o perioadă determinată raportat la gravitatea faptei săvârșite precum și la atitudinea procesuală a acestuia de nerecunoaștere a comiterii faptei.
Constatând ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, în baza art. 861 C.pen. 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C.pen. 1969.
În baza art. 863 alin. 1 C. pen. 1969 față de inculpat s-au luat următoarele măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune C., conform programului de supraveghere întocmit de acest serviciu; b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
În baza art. 71 alin. 2 C.penal 1969, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit.b C.penal.
În baza art. 71 alin. 5 C.penal 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
La individualizarea pedepsei pentru inculpatul Ștefanenco E., s-au avut in vedere criteriile prev. de art. 72 C.pen. 1969 si anume: dispozițiile din partea generala a Codului Penal privind infracțiunea consumată; limitele de pedeapsa prevăzute în legea speciala, de la 1 la 5 ani, reduse cu o treime potrivit art. 396 alin. 10 C.p.p.; gradul de pericol social al faptei relevat de faptul că inculpatul a condus încărcătorul frontal TEREX pe DN 22, sector de drum intens circulat, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, periclitând astfel siguranța traficului rutier persoana inculpatului – se află la primul conflict cu legea penală, are 43 de ani, este căsătorit, are un copil minor, are loc de muncă, este absolvent de școală profesională iar pe parcursul procesului penal a recunoscut și regretat fapta comisă.
În raport de aceste criterii s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatului nu depășește 3 ani închisoare, ținând seama de vârsta acestuia și de faptul că este integrat social, de lipsa antecedentelor penale precum și de atitudinea procesuală avută de la momentul comiterii faptei până în prezent, s-a apreciat că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni.
Astfel, în baza art. 81 C.pen. 1969, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 3 ani și 3 luni, stabilit conform art. 82 C.pen 1969.
S-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 Cod penal 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Având în vedere că în cauza de față C. pen. 1969 a fost identificat drept lege mai favorabilă, în baza art. 71 alin. 2 C.penal 1969, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal 1969.
În baza art. 71 alin.5 C.penal 1969, s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executarii pedepsei inchisorii.
În cursul urmăririi penale, SOTRM Eforie Sud s-a constituit parte civilă cu suma de 3.752 lei, reprezentând c/val. cheltuielilor de spitalizare pentru numita D. C., care a fost internată în perioadele 01.02-12.02.2010, la secția O. și 12.04-23.04.2010, la secția Recuperare Medicală.(fila 103 vol. I dup)
Tot în cursul urmăririi penale, S. C. Județean de Urgență C., prin adresa nr. 14.707/07.06.2012, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 11.490 lei reprezentând costul cheltuielilor de spitalizare privind pe numita R. Doinița.(fila 146 vol. I dup)
Acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în procesul penal, reprezentând acțiunea cu caracter accesoriu.
Or, în cauza de față, nu s-a exercitat acțiunea penală împotriva inculpatului R. P. pentru infracțiunile de vătămare corporală din culpă având drept subiecți pasivi pe numitele D. C. Și R. Doinița, procurorul dispunând clasarea cauzei prin rechizitoriu întrucât aceste persoane vătămate nu au formulat plângere prealabilă.
În consecință, s-au respins ca inadmisibile acțiunile civile promovate de cele două unități medicale.
La data de 20.11.2014, persoana vătămată I. D., în calitate de reprezentant legal al minorilor I. D.-I. și I. M.-R., fiii defunctului I. I., a depus la dosarul cauzei o cerere de constituire ca parte civilă, solicitând obligarea inculpatului R. P. și a părților responsabile civilmente la plata către cele două persoane minore a unei prestații periodice în cuantum de 500 lei/lună pentru fiecare minor începând cu data decesului tatălui până la încetarea stării de nevoie și la plata sumei de 25.000 lei pentru fiecare minor reprezentând daune morale.
S-a constatat că în faza de urmărire penală, la data de 13.06.2012, persoana vătămată I. D. a declarat “În calitate de reprezentant legal al celui decedat și în numele copiilor mei declar faptul că după accident am fost despăgubită material și moral pentru decesul soțului ... astfel că nu mai am niciun fel de pretenții civile, materiale sau morale față de conducătorul auto R. P. și nici nu mai doresc să mai fiu citată în procesul penal și nici să mai particip la vreun act de procedură în cauză.”
În contextul în care în faza de urmărire penală, la data de 13.06.2012, persoana vătămată I. D., în nume propriu dar și în numele celor doi copii minori ai acesteia a declarat faptul că nu mai are niciun fel de pretenții civile în cauză, materiale sau morale, constituirea ca parte civilă a acesteia în numele acelorași copii minori este inadmisibilă, nefăcându-se dovada că ulterior datei de 13.06.2012 prejudiciul cauzat prin accidentul de circulație s-ar fi majorat în vreun fel.
La data de 20.11.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, persoanele vătămate I. I. și I. E., în calitate de părinți ai defunctului I. I., au depus la dosarul cauzei un înscris din care rezultă faptul că înțeleg să se constituie fiecare părți civile în procesul penal cu sumele de câte 190.000 euro, daune morale și 10.000 euro, daune materiale, solicitând obligarea inculpatului R. P. și a părților responsabile civilmente la plata acestor sume de bani.
Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului R. P., s-a constatat că dispozițiile art. 998-999 cod civil 1864, instituie principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, condiții care se regăsesc întrunite în mod cumulativ în cauză.
Analizând răspunderea asigurătorului . Group SA, s-a constatat că la data producerii accidentului, 01.02.2010, autoturismul condus de inculpatul R. P. era asigurat în mod valabil la această societate de asigurare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 49 și art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 pentru angajarea răspunderii asiguratorului de răspundere civilă.
La momentul producerii accidentului, inculpatul R. P. se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de șofer de autobuz la S.C. D. I.. S.R.L., fiind întrunite condițiile legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale a comitentului pentru fapta prepusului, S.C. D. I.. S.R.L. având calitatea procesuală de parte responsabilă civilmente.
În ceea ce priveste daunele materiale solicitate de părțile civile I. I. Și I. E. s-a constatat că acestea nu au făcut dovada acestor pretenții civile.
Principiul "actori incumbit probatio" impune ca persoana care face o propunere înaintea instanței este obligat să o dovedească, ori, în speță, persoanele vătămate nu au făcut dovada pretențiilor civile materiale solicitate, astfel că acestea au fost respinse ca neîntemeiate.
În legătură cu pretențiile civile de natură morală solicitate de cele două părți civile, s-a reliefat că daunele morale sunt consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale.
Referitor la daunele morale, s-a arătat în jurisprudență și doctrină că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător, ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.
Procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității, care exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate și nu o îmbogățire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudicial moral suferit.
În aceste condiții, în aprecierea rezonabilității sumei acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă în vedere contextul social-economic, nivelul general de trai al comunității, întrucât doar prin raportare la percepția generală privind importanța unor venituri se poate aprecia în ce măsura o anumită sumă poate constitui o reparație echitabilă.
În acest sens, un prim aspect ce se impune a fi apreciat este acela că suferința pricinuită de pierderea intempestivă și violentă a unui membru al familiei sau a unei rude apropiate nu poate fi compensată prin nicio valoare materială, mai ales în condițiile în care vorbim de o persoană aflată doar la vârsta de 30 ani, fiu al celor două părțile civile, pierderea acesteia fiind de natură să cauzeze părților civile intense suferințe psihice, care vor trebui pe viitor să se confrunte cu lipsa acesteia.
S-a reținut că deși prejudiciul moral este greu de cuantificat, pe baza unor criterii orientative (vârsta victimei de 30 de ani la data accidentului, faptul că părțile civile și-au pierdut fiul în mod tragic precum și posibilitatea de a se bucura împreună de viața de familie), se impune acordarea de despăgubiri civile pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial încercat de cele două părți civile, în cuantum de câte 10.000 de euro fiecare, cuantum apreciat ca fiind suficient pentru repararea traumei psihice suferite.
Împotriva susmenționatei sentințe au formulat apel părțile civile I. I. și I. E. și de apelantul parte responsabilă civilmente . Group SA București și apelanta parte civilă I. D. în calitate de reprezentant legal al minorilor I. D. I. și I. M. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectele prezentate în cererile scrise, la care facem trimitere.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.417 alin.2 cod procedură penală, Curtea constată:
Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, în acord cu materialul probator administrat în cauză precum și încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea inculpaților R. P. și Ștefanenco E..
Astfel, în mod corect s-a reținut că inculpatul R. P., la data de 01.02.2010, orele 06,00, a condus autobuzul BMC marca Probus, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 22, dinspre Tulcea către C. iar când a ajuns la Km. 284+100, datorită neatenției în conducere și a neadaptării vitezei la condițiile de drum (carosabil acoperit cu polei) a pierdut controlul mașinii și a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu încărcătorul marca Terex, cu nr. de înregistrare CT-1275 condus de Ștefanenco E., fapt ce a condus la decesul numiților C. N. Și I. I., ambii pasageri ai autobuzului,
De asemenea, în mod corect s-a stabilit că inculpatul Ștefanenco E., la data de 01.02.2010, în jurul orelor 06,00, a condus pe DN 22 încărcătorul Terex cu nr. de înregistrare CT-1275, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
De altfel nu au existat contestații cu privire la situația de fapt stabilită de instanța de fond și nici cu privire la încadrarea juridică sau vinovăția inculpaților.
În apelul formulat de apelanta parte civilă I. D. în calitate de reprezentant legal al minorilor I. D. I. și I. M. R.:
Codul familiei reglementează obligația legală de întreținere dintre părinți și copii în două texte și anume art.86 alin.1 care prevede că obligația de întreținere există între părinți și copii și pe de altă parte art.107 alin.1 potrivit căruia copilul minor este întreținut de părinții săi.
Cele două texte consacră dreptul la întreținere al copilului minor de către părinții săi.
Se poate constata că, părinții au calitatea de debitori ai obligației de întreținere iar copilul minor este creditorul acestei obligații.
P. decesul victimei I. I., tatăl minorilor I. D. I. și I. M. R., urmare a faptei culpabile a inculpatului R. P., cei doi minori, în calitate de creditori ai obligației de întreținere au rămas fără întreținerea datorată de tată.
În scopul reparării prejudiciului determinat de imposibilitatea tatălui de a contribui la întreținerea celor doi minori, inculpatul, ca autor al faptei culpabile, în solidar cu partea responsabil civilmente asigurător, trebuie obligați la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor.
Nu s-a probat că prin tranzacția încheiată cu asigurătorul s-a dispus în favoarea minorilor plata unei pensii de întreținere.
Mama minorilor, respectiv partea civilă I. D. nu avea posibilitatea legală de a renunța la un drept al copiilor săi minori stabilit prin lege și care rezultă din obligația părinților de creștere, educare și întreținere a copilului minor, care nu poate fi înlăturată prin actul de dispoziție al părinților, la exonerarea de o obligație legală ce a aparținut tatălui și care trebuie îndeplinită în continuare de autorul faptei ilicite.
În consecință, critica referitoare la acest aspect este întemeiată.
Pentru stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, Curtea va avea în vedere că nu s-a făcut dovada că victima realiza vreun venit, numărul copiilor față de care se datorează pensie de întreținere, vârsta acestora și nevoile specifice vârstei, precum și, orientativ de dispozițiile art.94 codul familiei.
În consecință, față de aceste aspecte, Curtea va stabili, cu titlu de prestație periodică lunară a câte ¼ din venitul minim pe economie pentru fiecare copil, începând cu data de 01.02.2010, data decesului tatălui, dată de la care a intervenit starea de nevoie a minorilor și de la care au fost lipsiți de întreținerea datorată de tată și până la majoratul fiecărui copil.
În ceea ce privește daunele morale solicitate în numele copiilor minori, partea civilă I. D., în calitate de reprezentant legal, are drept de apreciere și de dispoziție, astfel încât, hotărârea sa potrivit cu care sumele de bani acordate de asigurător prin tranzacția încheiată acoperă prejudiciul moral cauzat celor doi minori, hotărâre exprimată în faptul că a menționat, în declarația dată în cursul urmăririi penale că, în calitatea sa de reprezentant legal al celor doi minori, nu mai are nici o pretenție civilă de la asigurător, a produs consecințe juridice, în sensul că acordarea de către instanță și a altor sume de bani, cu titlu de daune morale, peste înțelegerea părților, nu este posibilă, astfel cum a stabilit în mod corect și instanța de fond.
În apelul formulat de apelantele părți civile I. I. și I. E.:
În aprecierea prejudiciului moral suferit de rudele unei persoane decedate, trebuie avute în vedere caracterul intempestiv al dispariției persoanei respective, de natură să producă un șoc emoțional asupra persoanelor apropiate acesteia, intensitatea cu care au fost percepute consecințele faptei, modificările ireversibile produse în viața obișnuită a acestora, gradul de afectare efectivă a vieții de familie, sociale, profesionale raportat și la gradul de rudenie și de implicare a persoanei dispărute în viața rudelor.
Este indiscutabil că dispariția intempestivă, neașteptată a fiului este de natură să afecteze ireversibil relațiile de rudenie deosebit de apropiate ale părinților, aceștia fiind lipsiți de suportul afectiv al fiului, cu atât mai mult cu cât, datorită vârstei persoanei decedate, se poate prezuma că părinții au fost lipsiți pe o perioadă lungă de timp de o viață de familie în care să se implice, în mod firesc și fiul.
Nu s-au administrat însă dovezi din care să rezulte că traumele determinate de dispariția fiului au afectat și viața socială, relațională a părinților, cu atât mai mult cu cât nu există probe din care să rezulte că părinții erau dependenți financiar de veniturile realizate de fiu și nici starea de sănătate a acestora.
Totodată, la stabilirea întinderii prejudiciului moral trebuie avute în vedere modul de viață efectiv al părților civile, contextul economic și social real în care părinții își duceau traiul zilnic, aspecte în raport de care instanța de apel apreciază cuantumul daunelor morale acordate acestora ca fiind rezonabil.
Nu s-au evidențiat aspecte care să justifice acordarea unei sume de bani într-un cuantum mai mare.
În consecință, criticile formulate de aceștia apar ca fiind neîntemeiate.
Curtea nu a luat act de solicitarea apărătorului părților civile de a se lua act de retragerea apelurilor declarate de părțile civile I. I. și I. E. întrucât apărătorul nu a avut un mandat special din partea acestora iar părțile civile nu s-u prezentat personal în instanță și nici nu au formulat vreo cerere care să exprime această voință.
În apelul formulat de apelantul parte responsabilă civilmente . Group SA București.
Curtea face trimitere la considerentele expuse în motivarea respingerii apelurilor formulate de părțile civile I. I. și I. E. și de apelanta parte civilă I. D. în calitate de reprezentant legal al minorilor I. D. I. și I. M. R. pentru a considera ca fiind soluționate în mod corect acțiunile civile promovate de părțile civile, cu modificările intervenite la instanța de apel.
Curtea nu a luat act de solicitarea apărătorului părții responsabil civilmente de a se lua act de retragerea apelului declarat de acesta întrucât apărătorul nu a avut un mandat special din partea acestuia și nici nu a formulat vreo cerere care să exprime această voință.
În consecință, Curtea, în baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanții părți civile I. I. și I. E. și de apelantul parte responsabilă civilmente . Group SA București împotriva sentinței penale nr.341/13.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
În baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală, se va admite apelul formulat de apelanta parte civilă I. D. în calitate de reprezentant legal al minorilor I. D. I. și I. M. R. împotriva sentinței penale nr.341/13.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în baza art.423 alin.2 cod procedură penală, va desființa, în parte sentința penală nr.341/13.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și rejudecând va fi obligat inculpatul R. P. în solidar cu partea responsabil civilmente . Group SA București la plata către minorii I. D. I. și I. M. R., cu titlu de prestație periodică lunară a câte ¼ din venitul minim pe economie pentru fiecare copil, începând cu data de 01.02.2010 și până la majoratul fiecărui copil.
Cuantumul venitului minim pe economie este cel corespunzător dispozițiilor legale pentru fiecare an începând cu anul 2010.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul părții civile I. D. rămân în sarcina statului.
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, vor fi obligați apelanții părți civile I. I. și I. E. și apelantul parte responsabilă civilmente . Group SA București la plata a câte 200 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală, onorariile avocați oficiu în sumă de câte 360 lei fiecare se vor avansa din fondul MJ în favoarea avocați C. M. L. și O. G..
Onorariile parțiale avocați oficiu în sumă de câte 80 lei fiecare se vor avansa din fondul MJ în favoarea avocați O. A. și G. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanții părți civile I. I. și I. E. și de apelantul parte responsabilă civilmente . Group SA București împotriva sentinței penale nr.341/13.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
În baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală,
Admite apelul formulat de apelanta parte civilă I. D. în calitate de reprezentant legal al minorilor I. D. I. și I. M. R. împotriva sentinței penale nr.341/13.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
În baza art.423 alin.2 cod procedură penală,
Desființează în parte sentința penală nr.341/13.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și rejudecând dispune:
Obligă inculpatul R. P. în solidar cu partea responsabil civilmente . Group SA București la plata către minorii I. D. I. și I. M. R., cu titlu de prestație periodică lunară a câte ¼ din venitul minim pe economie pentru fiecare copil, începând cu data de 01.02.2010 și până la majoratul fiecărui copil.
Cuantumul venitului minim pe economie este cel corespunzător dispozițiilor legale pentru fiecare an începând cu anul 2010.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul părții civile I. D. rămân în sarcina statului.
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală,
Obligă apelanții părți civile I. I. și I. E. și pe apelantul parte responsabilă civilmente . Group SA București la plata a câte 200 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală,
Onorariile avocați oficiu în sumă de câte 360 lei fiecare se vor avansa din fondul MJ în favoarea avocați C. M. L. și O. G..
Onorariile parțiale avocați oficiu în sumă de câte 80 lei fiecare se vor avansa din fondul MJ în favoarea avocați O. A. și G. D..
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 30.06.2015.
Pt.PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. U. lipsă de la instanță E. C. M.
Conform art.406 cod pr.penală,
semnează Vicepreședinte instanță
N. S.
Ptr.Grefier,
I. C. lipsă de la instanță,
Conform art.406 cod pr.penală,
semnează Grefier Secție Penală,
P. S.
Jud.fond:D.G.P.
Red.jud.apel: E.C.M.
2 ex/21.07.2015
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 653/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
