Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 653/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 653/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.653/P
Ședința publică din 30.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. U.
Judecător - E. C. M.
Grefier – I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror L. S.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul I. B. – deținut în P. P. Albă împotriva sentinței penale nr. 126 din data de 16.04.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, având ca obiect tentativă la omor (art. 32-188 cod penal).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.06.2015, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 126 din data de 16.04.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, s-au dispus urmatoarele:
„În baza art.32 Cod penal rap. la art.188 Cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 Cod.proc.pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor:
Condamnă pe inculpatul I. B. - fiul lui N. si E., născut la data de 28.12.1989, deținut în P. P. Albă, județul Constanta, CNP_0, la pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal pe o perioadă de 2(doi) ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art.65 Cod penal:
Interzice inculpatului I. B. exercițiul drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal.
În baza art.404 alin.4 lit.b Cod.proc.pen. rap. la art.399 alin.1 Cod.proc.pen.:
Menține măsura arestării preventive luată față de inculpatul I. B..
În baza art.404 alin.4 lit.a Cod.proc.pen. și art.72 alin.1 Cod penal:
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I. B. perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 04.10.2014 la zi.
Obligă inculpatul I. B. la plata sumei de 3951,02 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă S. C. Județean de Urgență C..
Constată că partea civilă A. L. nu a formulat pretenții civile.
În baza art.112 alin.1 lit.b Cod penal:
Confiscă în folosul statului cuțitul de bucătărie indicat ca fiind cel cu care a fost înjunghiat A. L., depus la camera de corpuri delicte a Tribunalului C., într-un plic sigilat prin aplicarea ștampilei Serviciului Criminalistic și cu bandă de hârtie cu sigla IPJ C..
În baza art.255 alin.1 Cod.proc.pen.
Dispune restituirea către numita A. Elmaz a unui număr de patru cuțite ridicate cu ocazia cercetării la fața locului și depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului C., într-un plic sigilat prin aplicarea ștampilei Serviciului Criminalistic și cu bandă de hârtie cu sigla IPJ C..
În baza art.272 Cod.proc.pen.
Suma de 300 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, în favoarea avocat F. M., se avansează din fondurile M.J. către Baroul C..
În baza art.272 Cod.proc.pen.
Suma de 600 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu în favoarea avocat M. D. se avansează din fondurile M.J. către Baroul C..
În baza art.274 alin.1 Cod.proc.pen.
Obligă inculpatul I. B. la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C., cu nr.1696/P/2014, din data de 27.10.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului I. B. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art.32 Cod penal rap. la art.188 Cod penal.
Prin actul de inculpare s-a reținut următoarea situație de fapt:
În fapt s-a reținut că, la data de 03 octombrie 2014, în jurul orelor 15.30, pe fondul stării de ebrietate și a unui conflict spontan, inculpatul I. B. i-a aplicat o lovitură cu un obiect tăietor-înțepător persoanei vătămate A. L. cauzându-i o plagă tăiată-înțepată abdominală, penetrantă în zona cavității peritoneale cu interesarea intestinului subțire, necesitând o intervenție chirurgicală de urgență, plagă ce i-a pus viața în primejdie și a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații.
Din materialul probator de la dosarul cauzei a rezultat că atât persoana vătămată, cât și inculpatul se cunoșteau, locuind în același oraș, inculpatul fiind în relație de concubinaj cu nepoata persoanei vătămate, A. CADÎNA.
Persoana vătămată A. L. locuia în același corp de casă cu nepotul său, A. SALI și fiul său A. BAIRAM, precum și cu fratele său A. T., soția acestuia A. ELMAZ și fiica acestora A. CADÎNA și alți patru copii.
În ziua de 03 octombrie 2014 aceștia au sacrificat batalul, conform tradiției religioase a acestora, ocazie cu care au consumat băuturi alcoolice. Cu acest prilej, între A. L., pe de o parte și pe de altă parte, A. T., A. ELMAZ, A. CADÎNA și inculpatul I. B. au avut loc discuții contradictorii ce au degenerat în ceartă.
De precizat faptul că inculpatul I. B. ce trăia în concubinaj de o perioadă scurtă de timp cu A. CADÎNA se afla în vizită la aceasta.
În afară de cei precizați mai sus, la domiciliul familiilor A. L. și A. T. se mai afla și martorul A. SALI.
Motivul stării conflictuale dintre A. L. și ceilalți era faptul că persoana vătămată era nemulțumită de prezența inculpatului I. B. la domiciliul lor comun, precum și pe fondul unor stări conflictuale mai vechi cu privire la dreptul de proprietate al celor doi frați L. și T. asupra camerelor din imobilul comun.
Cearta dintre A. L. și ceilalți a degenerat în bătaie, ocazie cu care inculpatul I. B., la un moment dat, a imobilizat-o pe persoana vătămată A. L. prin prinderea acesteia de partea din spate și strângerea cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă, cu un obiect tăietor-înțepător, i-a aplicat o lovitură dinspre înainte înspre înapoi în zona abdominală, cauzându-i o plagă penetrantă, după care a abandonat victima și a părăsit locul faptei, fiind însoțit de concubina sa.
Inculpatul și A. CADÎNA s-au prezentat la sediul Poliției Orașului Hârșova și au sesizat faptul că A. L., la domiciliul său îl agresează pe A. T. în scopul de a-și forma un alibi.
După ce victima A. L. a fost înjunghiată și abandonată de I. B., martorul A. SALI a transportat-o cu un taxi la serviciul de urgență al Spitalului Hârșova.
Datorită stării grave în care se afla persoana vătămată, aceasta a fost transferată de urgență la S. C. Județean C. fiind supusă unei intervenții chirurgicale de urgență.
Conform Raportului de Constatare Medico – Legală nr. 4616/36o/A1 Agresiuni/2o14 din o4.1o.2o14 rezultă că persoana vătămată A. L. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor – înțepător cu lățimea lamei de circa 1 cm, pot data din o3.1o.2o14 și au necesitat 16 – 18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicații.
Plaga înjunghiată abdominală a pus în primejdie viața victimei prin caracterul penetrant în cavitatea peritoneală cu interesarea intestinului subțire, ce a necesitat intervenție chirurgicală de urgență.
Cu ocazia cercetării locului faptei nu a fost identificat obiectul tăietor-înțepător.
Inculpatul I. B. a negat comiterea faptei chiar și participarea lui la starea conflictuală, acesta precizând că la momentul înjunghierii victimei el se afla plecat în oraș și că ar fi fost anunțat de existența stării conflictuale de un copil cu vârsta de 4-5 ani. Acesta, în mod neadevărat, a mai precizat că victima A. L. ar fi fost înjunghiată de către concubina sa A. CADÎNA, fapt ce îl cunoaște de la aceasta.
Cu ocazia audierii, A. CADÎNA a susținut varianta inculpatului, precizând că ea a fost cea care l-a înjunghiat pe A. L. cu un cuțit de bucătărie din locuință, dar pe care nu-l poate preda autorităților întrucât nu mai știe unde se află.
Declarațiile inculpatului și ale martorei A. CADÎNA, consideate subiective, sunt contrazise de materialul probator de la dosarul cauzei, respectiv declarația persoanei vătămate și a martorilor audiați în cauză, respectiv A. SALI, REGEP ELMAZ, A. T., A. GHILER BILICA și A. ELMAZ, motiv pentru care s-a dispus față de A. CADÎNA clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 rap. la art. 188 Cod penal, întrucât nu există probe că aceasta a săvârșit infracțiunea.
Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu are ocupație, își procură cele necesare traiului din munci ocazionale, este neșcolarizat.
Persoana vătămată a negat cele precizate de inculpat, aceasta solicitând tragerea la răspundere penală a inculpatului I. B. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, precizând totodată că se constituie parte civilă în proces.
Mai mult, din cercetări a rezultat că inculpatul a acționat în așa mod încât a provocat leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei, folosind un obiect înțepător specific uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente de inculpat. Numărul zilelor de îngrijiri medicale nu are relevanță deoarece acesta este caracteristic infracțiunii de vătămare corporală.
După comiterea faptei, inculpatul nu a acordat un prim ajutor victimei și nici nu a procedat la solicitarea cadrelor medicale specializate.
Potrivit deciziilor 107/18.01.2010, nr.1597/13.03.2006 și 3570/08.06.2005 ale Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, există infracțiunea de tentativă la omor și nu infracțiunea de lovire sau alte violențe ori vătămare corporală gravă, deoarece trebuie avut în vedere obiectul folosit de inculpat la agresiune, regiunea corpului vizată, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, încadrarea juridică nefiind condiționată de mențiunile din actele medico-legale, în sensul punerii în primejdie a vieții victimei.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din data de 03.10.2014, procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 04.10.2014, procesul verbal din data de 03.10.2014 încheiat cu ocazia prezentării inculpatului I. B. la sediul poliției, procesul verbal din data de 04.10.2014 în care s-au consemnat concluziile provizorii rezultate în urma examinării persoanei vătămate, raportul de constatare medico-legală nr.4616/360/A1 agresiuni/2014/04.10.2014 întocmit de Serviciul de Medicină Legală C., declarația persoanei vătămate A. L., declarațiile martorilor A. Sali, Regep E., A. T., A. Ghiler Bilica, A. Elmaz și A. Cadîna, declarațiile inculpatulzi I. B..
În raport de cele expuse mai sus, s-a reținut că, în drept, fapta inculpatului I. B. care, la data de 03.10.2014, în jurul orelor 15.30, pe fondul unui conflict spontan, cu un obiect înțepător-tăietor i-a aplicat persoanei vătămate A. L. o lovitură, cauzându-i o plagă înjunghiată abdominală care i-a pus viața în primejdie prin caracterul penetrant în cavitatea peritoneală cu interesarea intestinului subțire, ce a necesitat intervenție chirurgicală de urgență și un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art.32 Cod penal rap. la art.188 Cod penal.
La termenul de judecată din data de 23.02.2015, după ce instanța i-a adus la cunoștință dispozițiile art.374 alin.4 Cod.proc.pen., în ședință publică și în prezența apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul a învederat că dorește să se prevaleze de aceste dispoziții legale.
Astfel, fiind ascultat, acesta a arătat că recunoaște infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, că își însușește probele care au fost administrate în cursul urmăririi penale și dorește ca judecata să aibă loc doar pe baza acestor probe, întrucât nu dorește administrarea altora, cu excepția probei în circumstanțiere constând în întocmirea unui referat de evaluare.
Dispozițiile art.374 alin.4 Cod.proc.pen. prevăd că în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin.10 Cod.proc.pen., potrivit cărora atunci când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
În cauză fiind îndeplinite cerințele prev. de art.374 alin.4 Cod.proc.pen. în ref. la art.375 Cod.proc.pen., instanța a admis cererea inculpatului ca judecata să aibă loc potrivit procedurii simplificate.
Constatând că probele administrate în cauză au demonstrat dincolo de orice dubiu existența infracțiunii reținute în sarcina acestuia, precum și comiterea acesteia de către inculpatul I. B., care s-a prevalat de dispozițiile art.374 alin.4 Cod.proc.pen. și a solicitat judecarea numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța va dispune condamnarea acestuia.
În cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 Cod penal, stabilirea cuantumului acesteia se va face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea inculpatului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul concret de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, respectiv inculpatul, pe fondul unui conflict spontan, cu un obiect înțepător-tăietor i-a aplicat persoanei vătămate A. L. o lovitură, cauzându-i o plagă înjunghiată abdominală care i-a pus viața în primejdie; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, respectiv prin infracțiunea comisă s-a adus o atingere gravă relațiilor sociale ocrotite de legiuitor, referitoare la dreptul la viață al persoanei; natura și gravitatea rezultatului produs, constând în leziuni care i-au pus persoanei vătămate viața în primejdie prin caracterul penetrant în cavitatea peritoneală cu interesarea intestinului subțire, ce a necesitat intervenție chirurgicală de urgență și un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, respectiv inculpatul nu a acordat un prim ajutor victimei și nici nu a procedat la solicitarea cadrelor medicale specializate, inițial negând comiterea infracțiunii, după care în fața instanței a înțeles să se prevaleze de procedura simplificată recunoscând și regretând săvârșirea infracțiunii:
Pe de altă parte, reținem că inculpatul este tânăr, nu este școlarizat și nu are ocupație, este la primul conflict cu legea penală, din referatul de evaluare întocmit în cauză rezultând că perspectivele de reintegrare socială sunt minimale, însă ținând cont de gravitatea faptei pe care a comis-o, neasumarea completă a responsabilității față de propriul comportament, lipsa de empatie față de victima infracțiunii s-a apreciat că resursele individuale, familiale și comunitare de care dispune nu pot fi valorificate în mod real.
Având în vedere factorii psiho-sociali și ponderea acestora în conduita generală a inculpatului, precum și în vederea reducerii riscului de recidivă s-a propus o sancțiune privativă de libertate, putându-se desfășura în ceea ce-l privește o intervenție specializată având ca scop conștientizarea consecințelor manifestării unui comportament infracțional.
În raport de cele expuse mai sus și ținând cont și de dispozițiile art.396 alin.10 Cod.proc.pen., inculpatului I. B. i se va aplica pedeapsa închisorii, într-un cuantum care să răspundă cerințelor legii, privind scopul preventiv-educativ.
Aplicarea pedepsei complementare se impune fiind întrunite condițiile prevăzute de art.67 alin.1 Cod penal, potrivit căruia pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului această pedeapsă este necesară, precum și cerințele prev. de art.67 alin.2 Cod penal, care prevede că aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.
Pedeapsa principală se va executa în regim de detenție potrivit art.60 Cod penal, urmărindu-se atât reeducarea inculpatului, cât și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
În baza art.65 Cod penal se va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal.
În cursul urmăririi penale, prin încheierea nr.149/05.10.2014 a Tribunalului C., definitivă prin încheierea nr.93/P/JDL/07.10.2014 a Curții de Apel C., s-a dispus față de inculpatul I. B. luarea măsurii arestării preventive, măsură care ulterior a fost menținută cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Raportat la natura și gravitatea infracțiunii, la împrejurarea că inculpatului i s-a aplicat pedeapsa închisorii cu executare în regim privativ de libertate, instanța consideră că și la acest moment procesual se impune privarea în continuare de libertate a acestuia, sens în care în baza art.404 alin.4 lit.b Cod.proc.pen. rap. la art.399 alin.1 Cod.proc.pen., se va menține măsura arestării preventive luată față de inculpatul I. B..
În baza art.404 alin.4 lit.a Cod.proc.pen. și art.72 alin.1 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I. B. perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 04.10.2014 la zi.
Prin adresa nr._/13.03.2015 partea civilă S. C. Județean de Urgență C. a comunicat instanței că pentru perioada spitalizării persoanei vătămate A. L. s-au efectuat cheltuieli în cuantum de 3951,02 lei, formulând pretenții civile în acest sens.
Prin urmare, în baza art.397 alin.1 Cod.proc.pen. și art.25 alin.1 Cod.proc.pen. rap. la art.1357 Cod civil, va obliga inculpatul I. B. la plata sumei de 3951,02 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă S. C. Județean de Urgență C..
Persoana vătămată A. L. a precizat în cursul urmăririi penale că înțelege să se constituie parte civilă cu daune materiale și daune morale, arătând că va preciza ulterior cuantumul acestora.
La primul termen de jucată, fiind întrebat de către instanță, care este cuantumul pretențiilor civile solicitate, acesta deși a arătat că-l va preciza la următorul termen, nu s-a mai prezentat în instanță.
În acest sens, se va constata că partea civilă A. L. nu a formulat pretenții civile.
În baza art.112 alin.1 lit.b Cod penal se va confisca în folosul statului cuțitul de bucătărie indicat ca fiind cel cu care a fost înjunghiat A. L., depus la camera de corpuri delicte a Tribunalului C., într-un plic sigilat prin aplicarea ștampilei Serviciului Criminalistic și cu bandă de hârtie cu sigla IPJ C..
În baza art.255 alin.1 Cod.proc.pen. se va dispune restituirea către numita A. Elmaz a unui număr de patru cuțite ridicate cu ocazia cercetării la fața locului și depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului C., într-un plic sigilat prin aplicarea ștampilei Serviciului Criminalistic și cu bandă de hârtie cu sigla IPJ C..
În baza art.272 Cod.proc.pen. suma de 300 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, în favoarea avocat F. M., se va avansa din fondurile M.J. către Baroul C..
În baza art.272 Cod.proc.pen. suma de 600 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu în favoarea avocat M. D. se va avansa din fondurile M.J. către Baroul C..
În baza art.274 alin.1 Cod.proc.pen. va obliga inculpatul I. B. la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.”
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul I. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii.
La Curtea de Apel Constanta cauza a fost înregistrată sub același număr.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 126 din data de 16.04.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, prin prisma criticilor aduse de apelant și sub toate aspectele prev. de art. 417 al. 1,2 cod pr. penală, curtea constată ca apelul formulat de inculpatul I. B. este nefondat pentru următoarele considerente:
Procedând la soluționarea cauzei, prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpatului, dând faptei comisa de acesta încadrarea juridică în acord cu probatoriul administrat, confirmând rechizitoriul.
P. la începerea cercetării judecătorești, inculpatul I. B. a recunoscut fapta imputată și a solicitat să fie judecat potrivit procedurii simplificate prev. de art. 374, 375 cod pr. Penală, numai în baza probelor administrate ion cursul urmăririi penale.
Din perspectiva situației de fapt, curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect că la data de 03 octombrie 2014, în jurul orelor 15.30, pe fondul stării de ebrietate și a unui conflict spontan, inculpatul I. B. i-a aplicat o lovitură cu un obiect tăietor-înțepător persoanei vătămate A. L. cauzându-i o plagă tăiată-înțepată abdominală, penetrantă în zona cavității peritoneale cu interesarea intestinului subțire, necesitând o intervenție chirurgicală de urgență, plagă ce i-a pus viața în primejdie și a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații, astfel cum rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarația și plângerea părții vătămate A. L., declarațiile martorilor A. Sali, Regep Elmaz, A. T., A. Ghiuler Bilica, A. Cadâna, A. Elmaz, raportul de constatare medico-legală nr. 4616/360/A1 Agresiuni/2014 din 4.10.2014 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C., planșa foto prezentând leziunile suferite de persoana vătămată, procesul verbal de concluzii preliminare medico-legale, procesul verbal de cercetare la fața locului și declarația inculpatului I. B. prin care recunoaște și regretă fapta comisă.
Față de incidența în cauză a disp. art. 396 al. 2 c.p.p. în sensul că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, mai presus de orice îndoială rezonabilă, întemeiat prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 rap. la art. 188 cod penal – tentativă la infracțiunea de omor.
De asemenea, Curtea mai reține că în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei, nu se justifică schimbarea încadrării juridice din art. 32 rap. la art. 188 cod penal- tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 al. 2 cod penal, raportat la împrejurările și modul concret de săvârșirea infracțiunii și pe fondul unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu un obiect înțepător, într-o zonă vitală, cauzându-i o plagă înjunghiată abdominală care i-a pus în primejdie viața prin caracterul penetrant în cavitatea peritoneală cu interesarea intestinului subțire ce a necesitat o intervenție chirurgicală a de urgență și un număr de 16-18 de îngrijiri medicale.
De asemenea, curtea constată că în speță nu se impune nici reducerea cuantumului pedepsei închisorii aplicate inculpatului, așa cum acesta a solicitat prin cel de-al doilea motiv de apel.
Dimpotrivă, curtea observă că prima instanță a aplicat o pedeapsă corespunzătoare criteriilor de individualizare prev. în art. 74 cod penal, respectiv:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii si in cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel, curtea are în vedere că săvârșirea infracțiunii, a avut loc pe fondul unui conflict spontan, când inculpatul i-a cauzat părții vătămate o plagă înjunghiată abdominală care i-a pus în primejdie viața, cu un obiect înțepător – tăietor, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de lege, referitoare la dreptul la viață al persoanei, leziunile care i-au pus viața în primejdie, care au necesitat intervenție chirurgicală de urgență dar și 16-18 zile de îngrijiri medicale, precum și conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, când nu a acordat prim ajutor victimei, fără a cere ajutor cadrelor medicale specializate.
Nu poate fi ignorat nici faptul că inculpatul în cursul urmăririi penale a negat săvârșirea infracțiunii, iar în fața instanței s-a prevalat de procedura simplificată, recunoscând comiterea infracțiunii.
Totodată s-a ținut seama și de circumstanțele favorabile inculpatului, tânăr neșcolarizat, fără antecedență penală, și fără ocupație.
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune C. rezultă că perspectivele de reintegrare socială a inculpatului sunt minimale, că acesta nu-și asumă responsabilitatea față de propriul comportament, că resursele individuale familiale și comunitare de care dispune nu pot fi valorificate în mod real, astfel că în cauză, pentru realizarea scopului pedepsei, acela de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, în mod corect a apreciat prima instanță că singura modalitate de executare a pedepsei închisorii aplicată inculpatul este cea în regim privativ de libertate prev. de art. 60 cod penal.
Curtea observă că prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 374 al. 4, 375 cod pr. penală, reducând limitele speciale ale pedepsei închisorii cu 1/3 conform art. 396 al. 10 cod pr. penală.
Pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare efectivă, reflectă realitatea gradului de pericol social concret al faptei comise.
În cauză nu au fost reliefate elemente care să convingă curtea în sensul reducerii cuantumului pedepsei la care a fost condamnat inculpatul de instanța fondului.
În concluzie, curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, neexistând motive de reformare a acesteia, nici chiar sub aspectul celor care pot fi invocate din oficiu în favoarea inculpatului.
D. urmare, curtea, în baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,va respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat I. B. împotriva sentinței penale nr.126/06.04.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ .
În baza art.424 alin.3 cod procedură penală în ref. la art.72 alin.1 cod penal, va va deduce din durata pedepsei aplicată inculpatului I. B. durata arestului preventiv de la data de 06.04.2015 la zi.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală, onorariul avocat oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat Cuturicu F. C..
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat I. B. împotriva sentinței penale nr.126/06.04.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ .
În baza art.424 alin.3 cod procedură penală în ref. la art.72 alin.1 cod penal,
Deduce din durata pedepsei aplicată inculpatului I. B. durata arestului preventiv de la data de 06.04.2015 la zi.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală,
Onorariul avocat oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat Cuturicu F. C..
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală,
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 30.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. U. E. C. M.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond. I.R.
Red.jud.M.U.
6 ex./3.08.2015
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 654/2015.... → |
|---|
