Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 364/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 364/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 364/P
Ședința publică de la 29 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C. M.
Judecător M. U.
Grefier I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror L. S.
Pe rol judecarea apelului penal declarat de inculpații D. M. – domiciliată în M., ., . și D. T. – domiciliat în M., . ., jud. C. și de partea civilă M. Finanțelor prin ANAF – Direcția Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., împotriva sentinței penale nr. 584/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul C., având ca obiect evaziunea fiscală (Lg. 87/1994, Lg. 241/2005, Lg. 31/1990).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 5.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.03.2015, 3.04.2015, 9.04.2015, 20.04.2015 și 29.04.2015, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra apelului de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr. 584/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, s-au dispus următoarele:
”In baza art. 386 C.p.p. dispune schimbarea incadrarii juridice din infractiunile retinute prin actul de inculpare in sarcina inculpatilor D. M. si D. T. in urmatoarele infractiuni:
-pentru inculpata D. M.- art. 280/1 din Legea nr.31/1990, art. 3 din Legea nr. 241/2005, art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005, art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990 toate cu aplicarea art. 5 N.C.P. si art. 33 lit.a C.penal din 1969.
-pentru inculpatul D. T.-art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005 si art. 280/1 din Legea nr. 31/1990 ambele cu aplicarea art. 5 N.C.P. si art. 33 lit.a C.penal din 1969.
In baza art. 396 alin.6 C.p.p. in referire la art. 16 lit.f C.p.p. rap. la art. 122 lit.e C.penal din anul 1969 si art. 124 C.penal din 1969, inceteaza procesul penal pornit fata de inculpata D. M. pentru infractiunea prevazuta de art. 3 din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 5 N.C.P.
In baza art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale cu aplic. art. 5 N.C.P. condamna pe inculpata D. M. la pedeapsa de 3 ani inchisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a IIa, b si c (dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice, dreptul de a ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii publice de stat, dreptul de a fi administrator sau asociat . sau de a ocupa orice alta functie in cadrul societatii) .
In baza art. 280/1 din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale cu aplic. art. 5 N.C.P. condamna pe inculpata D. M. la o pedeapsa de 2 ani inchisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. prevazute de art. 64 lit.a teza a IIa, b si c (dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice, dreptul de a ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii publice de stat, dreptul de a fi administrator sau asociat . sau de a ocupa orice alta functie in cadrul societatii) .
In baza art. 272 pct.2 din Legea nr. 241/2005 privind societatile comerciale cu aplic. art. 5 N.C.P. condamna pe inculpata D. M. la o pedeapsa de 1 an inchisoare .
In baza art.33 lit.a –art. 34 lit.b-art. 35 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 N.C.P contopeste pedepsele aplicate prin prezenta, in final inculpata D. M. executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. prev. de art. 64 lit.a teza a IIa, b si c (dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice, dreptul de a ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii publice de stat, dreptul de a fi administrator sau asociat . sau de a ocupa orice alta functie in cadrul societatii) .
In baza art. 86 ind. 1 Cod penal din 1969 dispune suspendarea executarii pedepsei principale sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adauga un interval de 2 ani, stabilit in condițiile art. 86 ind. 2 C. P.
In baza art. 86 ind. 3 al. 1 C. pen. din 1969 inculpata se va supune, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: a)- sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanta; b)- sa anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; c)- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; d)- sa comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta
Datele prevăzute la lit. b, c si d se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanta.
În baza art. 359 C. Pr. P.. atrage atenția inculpatei D. M. asupra dispozițiilor art. 864 C. P. a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 C.pen. din 1969 interzice inculpatei D. M. drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a ( dreptul de a fi ales ) si b C. P. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a (dreptul de a fi ales ) si b C. P., pe durata suspendării sub supraveghere a executări pedepsei principale.
In baza art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale cu aplic. art. 5 N.C.P. condamna pe inculpatul D. T. la pedeapsa de 4 ani inchisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a IIa, b si c (dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice, dreptul de a ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii publice de stat, dreptul de a fi administrator sau asociat . sau de a ocupa orice alta functie in cadrul societatii) .
In baza art. 280/1 din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale cu aplicarea art. 5 N.C.P. condamna pe inculpatul D. T. la o pedeapsa de 2 ani inchisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. prevazute de art. 64 lit.a teza a IIa, b si c (dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice, dreptul de a ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii publice de stat, dreptul de a fi administrator sau asociat . sau de a ocupa orice alta functie in cadrul societatii) .
In baza art.33 lit.a –art. 34 lit.b-art. 35 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 N.C.P contopeste pedepsele aplicate prin prezenta, in final inculpatul D. T. executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani inchisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II - a, b si c (dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice, dreptul de a ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii publice de stat, dreptul de a fi administrator sau asociat . sau de a ocupa orice alta functie in cadrul societatii) .
Pedeapsa se va executa in regim de detentie confirm art. 57 Cod penal din 1969.
Admite actiunea civila formulata de partea civila Directia Generala a Finantelor Publice Galati – Administratia Judeteana a Finantelor Publice Constanta, in contradictoriu cu inculpatii D. M. si D. T..
In baza art. 20 C.p.p., art. 397 alin.1 C.p.p., art.998 si urm. C.civ. obliga inculpatii D. M. si D. T., in solidar, la plata sumei de 745.065,20 lei la care se adauga dobanda legala calculata de la data producerii prejudiciului si pana la data efectuarii platii, catre partea civila ANAF-prin mandatar Directia Generala a Finantelor Publice Galati – Administratia Judeteana a Finantelor Publice Constanta .
Respinge actiunea civila formulata de partea civila si in contradictoriu cu partea responsabila civilmente . C. SRL Constanta.
Ia act ca . C. SRL nu s-a constituit parte civila.
In baza art. 397 alin.2 C.p.p. in referire la art. 249 C.p.p. dispune luarea masurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatilor D. M. si D. T., pana la concurenta valorii prejudiciului retinut prin prezenta hotarare. Executorie.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Constanta nr. 1100/P/2009 din data de 21.11.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților D. M. si D. T. pentru comiterea infractiunilor prev. de art. 280/1 si 2 din Legea nr. 31/1990, art. 3 din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005 toate cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen. in cazul inculpatei D. Mrieta si pentru comiterea infractiunilor prevazute de art. 9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005 si art. 280/1 din Legea nr. 31/1990 ambele cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen. pentru inculpatul D. T..
In sustinerea actului de inculpare s-a retinut pe scurt ca, inculpata D. M. in calitate de administrator la . C. SRL M., impreuna cu inculpatul D. T., in calitate de mandatar cu puteri depline pentru desfasurarea activitatii societatii, în perioada ianuarie 2oo6 – septembrie 2oo7 a efectuat mai multe lucrări la DW M., fără a le evidenția în contabilitate, a cesionat fictiv părțile sociale din societate, nu și-a refăcut evidența contabilă în termenul stabilit de organul de control fiscal, a ascuns sursa impozabilă și a folosit cu rea – credință bunurile aparținând societății, folosindu-le în folosul propriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de cesionare fictivă a părților sociale ale societății și determinarea înmatriculării unei societăți folosindu-se date fictive.
Pentru a se retine aceasta situatie de fapt au fost avute in vedere urmatoarele mijloace de proba: notificarea ANAF C., precum și documentele justificative ; Adresa Serviciului Public de Impozite și Taxe C., din care rezultă că învinuiții nu figurează cu bunuri mobile sau imobile ;Extrase de cont de la BCR M., pentru perioada 23.01._09, depuse la dosar de către învinuiți ; Raport de evaluare autoturisme, depus la dosar de către învinuit Bilanțuri contabile ; Hotărârea asociatului unic nr. 1 din 09.10.2007 ; Proces-verbal de predare-primire documente, arhivă, ștampile procură comercială ; Arhiva societății ridicată de la Oficiul Registrului Comerțului Adresă Baroul București Adresă birouri notariale Adresă Biroul de carte funciară Adresă Oficiul de cadastru ; Procese-verbale de cercetare la noul sediu al societății ; Declarațiile martorilor B. M. și B. G., T. M., B. N., A. C., P. L. ; Declarațiile învinuiților D. M. și D. T. ; Raport de expertiză contabilă, cu obiecțiuni ; Proces-verbal de control încheiat ca urmare a inspecției fiscale efectuată de S.A.F. - Activitatea de inspecție fiscală ; Documente în legătură cu activitatea comercială desfășurată de societate în cadrul D.M.H.I. M. ; Acte Inspectoratul Teritorial de Muncă ; Extrase de cont ale societății de la B.C.R.M..
La data de 31.12.2oo4, inculpatii au înființat Societatea Comercială T&D SCHIPP C. SRL M., având ca obiect principal de activitate, construcții și reparații nave.
Intrucat de activitatea societatii se ocupa in principal inculpatul D. T., iar inculpata nu a mai dorit sa se implice atat de mult, în baza procurii comerciale nr. 6253 din o7.o9.2oo6 inculpata D. M. l-a împuternicit pe soțul său, D. T., să se ocupe de activitatea societății, enumerând in concret limitele mandatului în sensul de a semna actele adiționale, de a reprezenta administratorul la toate organele administrative și bancare, în general, orice va considera necesar pentru buna desfășurare și administrare a societății.
La data de 15.06.2006, numita P. E. A. a formulat plângere penală împotriva inculpatilor D. M. și D. T., administratori ai . C. SRL M., pe motiva ca, nu-i achitaseră salariul în cuantum de 500 lei și acordarea a 15 bonuri de masă.
La solicitarea organelor de poliție, DGFP C., S.A.F. - Activitatea de Control Fiscal a efectuat o verificare cu privire la cele sesizate de către P. E. A. și s-a constatat că, societatea datora angajatei salariul net în sumă de 271 lei, care a și fost achitat la data de 18.07.2006.
La data de 25.09.2007, reprezentanți ai DGFP C. au efectuat control fiscal la sediul societății, întocmind procesul-verbal nr. 4519 din 26.09.2007, prin care se constata că, societatea nu avea întocmită evidența contabilă aferentă perioadei ianuarie - decembrie 2006.
Deoarece administratorul societății inculpata D. M. a declarat organelor de control că, documentele financiar-contabile aferente anului 2006 au fost pierdute, în timpul controlului, s-a instituit ca măsură reconstituirea și refacerea evidenței financiar - contabile, cu termen de aducere la îndeplinire data de 29.10.2007.
In intervalul acestui termen, administratorii societății au cesionat părțile sociale ale societății, schimbând structura acționariatului.
Conform Hotărârii asociatului unic nr. 1 din 09.10.2007, noii asociați sunt B. G. și B. M..
Pe timpul cercetărilor penale s-a constatat că, documentele care au stat la baza modificării acționariatului erau false, fapt pentru care, organul de cercetare penală a propus extinderea cercetărilor, iar P. de pe lângă Judecătoria M. a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor, prin adresa nr. 335.264 din 05.09.2008.
A fost efectuata o verificare privind impozitele și taxele datorate de societate în perioada 01.01._07, iar cu această ocazie s-a întocmit proces-verbal din 25.09.2007.
Controlul s-a efectuat la sediul societății, societatea fiind reprezentată de către inculpata D. M., în calitate de administrator.
În urma verificării efectuate, s-au constatat ca, societatea nu avea întocmită evidența contabilă aferentă perioadei 01.01._06, administratorul societății declarând că, documentele financiar contabile aferente anului 2006 au fost pierdute în luna decembrie 2006.
Societatea nu a luat măsuri de reconstituire în termen de maximum 30 de zile de la constatare, așa cum prevede Legea contabilității nr. 82/1991 R, motiv pentru care a fost sancționată contravențional.
S-a stabilit ca măsură reconstituirea și refacerea evidenței financiare contabile a societății, cu termen de aducere la îndeplinire 29.10.2007, inspecția fiscală fiind întreruptă în perioada 26.09._07.
La data de 28.11.2007, s-a reluat inspecția fiscală, pentru verificarea aducerii la îndeplinire a măsurii stabilite anterior.
La control a participat reprezentantul împuternicit al societății, inculpatul D. T., care a declarat că, nu a putut face reconstituirea și refacerea evidenței financiar contabile a societății pentru perioada 01.01._06, întrucât . C. SRL a făcut obiectul cesiunii părților sociale către B. M. și B. G., conform Hotărârii asociatului unic al societății nr. 1/09.10.2007 și Procesului-verbal de predare-primire a documentelor și actelor societății, inclusiv ștampila societății.
Practic, cesionarea părților sociale ale societății a fost efectuată de către inculpatul D. T., considerat mandatar al inculpatei D. M., însă pentru această activitate, era necesar să se întocmească o procură specială în care să se menționeze că inculpatul D. T. este împuternicit să cesioneze părțile sociale ale societății, procura emisa initial nefiind suficientă pentru cesiune.
În hotărârea asociatului unic din 01.09.2007 se menționează că, părțile sociale ale societății au fost primite de către numiții B. M. și B. G..
Cedentul D. M. a primit contravaloarea capitalului social, iar cesionarii afirmă: "cunoaștem situația societății și o acceptăm ca atare și am preluat arhiva societății, inclusiv ștampila, registre și evidența contabilă, precum și toate actele societății, activul și pasivul societății existent la data semnării prezentului înscris privind toate datoriile și obligațiile societății ieșite din activitatea acesteia"
Însă, în procesul-verbal de predare-primire, încheiat între D. M. și B. M. și B. G. există susțineri contradictorii în raport cu hotărârea asociatului unic, procesul verbal fiind incheiat la o dată necunoscută, nefiind completată data încheierii.
S-a sustinut ca, au fost predate documente, materiale cu regim special, documente arhivă și documente contabile.
În lista documentelor contabile predate către noii administratori nu figurează dosarul ianuarie - decembrie 2006, respectiv documentele contabile care au făcut obiectul inspecției fiscale.
La punctul E. -Obiecțiuni și precizări cu privire la modul de predare-primire, se menționează că predarea-primirea a fost făcută în prezența martorei A. C., contabila societății, insa din declarația martorei A. C. rezultă că aceasta nu a participat la operațiunea de predare-primire a celor menționate în procesul-verbal și nu i-a văzut niciodată pe noii administratori și că procesul-verbal i-a fost prezentat, spre semnare, ulterior lunii octombrie 2007, a vizualizat actul, fără a-1 citi, și a semnat.
De asemenea, la punctul E se precizează că, "societatea nu are datorii către Administrația Financiară conform balanței la iulie 2007 anexată în xerocopie", însa această balanță nu a fost pusă la dispoziție de către inculpati, care ar fi trebuit să dețină, obligatoriu, un exemplar și nu a fost identificată nici în arhiva altor instituții.
În timpul cercetărilor, AFP M. a comunicat la 28.o5.2oo8 că . C. SRL M. figurează în evidențe, cu obligații de plată neachitate către bugetul consolidat al statului în valoare totală de 124.181 lei, iar ultima declarație privind obligațiile de plată și ultimul decont de TVA au fost depuse pentru luna septembrie 2007.
In declarația sa, inculpatul D. T. afirmă că, în termenul de suspendare a inspecției fiscale, s-a hotărât să înstrăineze părțile sociale ale societății fiind contactat telefonic de către un bărbat, căruia nu i-a reținut numele, și a stabilit o întâlnire la Oficiul Registrului Comerțului. S-au prezentat trei bărbați: B. M., B. G. și un avocat. De întocmirea tuturor actelor s-a ocupat acel avocat. Ulterior, s-au deplasat în mun. M., iar inculpatul a predat tot ce era menționat în procesul-verbal de predare-primire și din acel moment nu a mai luat legătura și nu s-a mai văzut vreodată cu cei trei bărbați.
Aceasta situatie prezentata de inculpat nu concorda cu realitatea, deoarece cesiunea părților sociale ale societății nu se poate realiza doar printr-o singură întâlnire între vechiul și noii administratorii, actele impunandu-se sa fie depuse la Oficiul Registrului Comerțului și după aproximativ o săptămână se eliberează.
In timpul urmaririi penale, le-au fost prezentate inculpatilor D. T. și D. M. fotografiile numiților B. M. și B. G., dar nici unul dintre ei nu a recunoscut aceste persoane, cum de altfel nici cei doi, audiati fiind in calitate de martori nu i-a recunoscut pe inculpati pe parcursul procesului penal.
Pe unele dintre documentele depuse la Oficiul Registrului Comerțului apare impresiunea ștampilei avocatului C. E. M. din Baroul București. Prin adresa nr. 3242 din 23.04.2008, Baroul București ne înștiințează că numitul C. E. M. nu figurează în Tabloul Avocaților Baroului București. Pe ștampilă există antetul Uniunea Avocaților din România, insa din anul 2004, această denumire s-a schimbat în Uniunea Națională a Barourilor din România.
Inculpatul D. T. ar fi trebuit sa participe direct la cesiunea părților sociale, având în vedere cererea la Oficiul Registrului Comerțului de înmatriculare a societății, ca urmare a schimbării sediului în mun. București și declarația pe propria răspundere în legătură cu noul sediu social din București, ., camera 2, sector 5. Ambele acte au fost înregistrate la Registru Comertului sub nr. 47.531 din 10.10.2007 și poartă semnătură inculpatului D. T., semnaturi pe care acesta si le-a recunoscut si in fata instantei, cu ocazia prezentarii documentelor aflate in copie la dosar.
Pentru noul sediu social s-a încheiat Contractul de comodat nr. l din 09.10.2007, între I. I. și I. F. cu . C. SRL - reprezentată de B. G.. La O.R.C. C. a fost depus Contractul de vânzare - cumpărare a imobilului din București, ., sector 5, insa în urma verificărilor efectuate s-a constatat că, numele persoanelor menționate la vânzători/cumpărători, nu corespund codurilor numerice personale înscrise în act.
A fost verificată si încheierea de autentificare nr. 2823 din 26.05.1999 a Contractului de vânzare cumpărare si a rezultat ca, acest contract de vânzare-cumpărare nu a fost autentificat la Biroul Notarului Public R. M., cu sediul în București.
De asemenea, încheierea de legalizare a specimenului de semnătură nr. 4605 din 31.07.2007, precum și toate documentele referitoare la acest act nu au fost întocmite la Biroul Notarial Public "L." - Z. M. N..
Printre documentele depuse la O.R.C. apare numele A. L., care a solicitat verificarea și rezervarea firmei T&D SCHIP C. SRL, prin cererea nr. 432.283 din 09.10.2007.
S-a constatat ca, numitul A. L. domiciliat in . a decedat la data de 21.11.2008 în București, sector 5.
Deplasându-se la noul sediu social al societății, din București, ., sector 5, polițiștii au constatat că, această adresă se află în cartierul Ferentari, . de cetățeni de etnie rromă. La adresa menționată locuiește numitul P. V. împreună cu soția sa, care a precizat că nu are cunoștință de nici o firmă, de administratori sau alte date despre obiectul dosarului.
Conform datelor de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a rezultat că, imobilul respectiv figurează sub numerele 7 și 7A, fiind în litigiu între familiile P. și Fliță.
Din cercetările la fața locului, precum și din analizarea documentelor enumerate mai sus, se poate concluziona că sediul social al societății este fictiv, cu atât mai mult cu cât, între Oficiul Registrului Comerțului din C. dar și cel din București a existat corespondență în legătură cu clarificarea aspectelor referitoare la adresa sediului social al societății.
Pe parcursul cercetării au fost identificați noii administratori, respectiv B. M. și B. G.. In declarațiile lor, cei doi susțin că nu se cunosc între ei și nu-1 cunosc pe inculpatul D. T.. Nu au fost niciodată asociați la vreo societate comercială, nu au primit părțile sociale ale vreunei societăți și nu au primit nici un fel de documente contabile sau ștampile, dimpotriva ambii au aratat ca, figureaza ca administratori sau asociati in sute de societati comerciale, fiind intocmite pe numele lor mai multe dosare penale in care sunt nevoiti sa dea explicatii, fara sa aiba vreo implicatie anume.
Prin urmare, se poate aprecia că, părțile sociale ale . C. SRL au fost transmise în mod fictiv, tocmai pentru a fi ingreunate verificarile in cadrul societatii si pentru ca administratorul de drept, dar si cel de fapt sa nu poata fi tras la raspundere penala, dat fiind ca se pot prevala de anumite inscrisuri care atesta ca societatea a fost preluata de alte persoane cu toate drepturile si obligatiile existente la momentul cesionarii si acceptate fara rezerve.
Transmiterea fictivă a părților sociale pe care le dețineau inculpatii s-a efectuat în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de a îngreuna urmărirea. Operațiunea s-a efectuat prin încheierea unor acte juridice fictive, prin care s-a transferat proprietatea asupra părților sociale ale societății.
Folosindu-se de acte documente nereale, inculpatul D. T. a determinat pe judecătorul delegat și pe funcționarii O.R.C., să admită cererea de înmatriculare și să înmatriculeze societatea "constituită" în baza unui act constitutiv fals.
În legătură cu plata impozitelor și taxelor, SAF-Activitatea de inspecție fiscală a constatat că pentru perioada ianuarie-decembrie 2006, nu a fost găsită evidența contabilă.
Inspecția fiscală nu a putut fi efectuată nici pentru perioada anului 2007, deoarece aceasta se poate realiza numai prin verificarea evidenței contabile în continuitatea ei.
Conform Legii contabilității nr. 82/1991, art. 26 prevede că, în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare.
Procedura de reconstituire a documentelor justificative și sustrase sau pierdute este prevăzută explicit de art. 27 - 30 din Ordinul M.F. nr. 1850/2004.
Pe parcursul funcționării societății, rezultatele financiar contabile au fost evidențiate în contabilitate, în perioada 2004 - 2006, de către contabil P. L., cu care societatea încheiase contract de prestări servicii.
Ulterior, societatea nu a mai angajat contabil, situațiile fiscale fiind întocmite de contabil A. C..
Din verificarile efectuate, S.C. T &D SCHIP C. SRL M., administrată de către inculpati, a desfășurat activitati de prestații pentru Șantierul DAEWOO SA M., în incinta șantierului, în conformitate cu contractele de prestări servicii încheiate.
Din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că, administratorii societății nu au declarat punctul de lucru în Șantier, deoarece nu au înregistrat punctul de lucru la Registrul comerțului și nici la organele fiscale.
Activitatea desfășurată de către societate în anul 2006, constând în lucrări la nave, nu a fost înregistrată în evidența contabilă a societății, administratorii societății neputând face dovada că au înregistrat rezultatele operațiunilor comerciale.
În urma efectuării unei expertize contabile de catre expert C. A., a rezultat faptul că . C. SRL a obținut venituri în sumă totală de 1.809.179, 40 lei. Prin neplata taxelor și impozitelor aferente, administratorii societății au produs un prejudiciu în sumă totală de 736.442 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată, impozit pe profit și impozit pe dividende.
Totodata, s-a aratat ca, facturile ce au fost intocmite pentru vanzarea autoturismelor au fost declarate ca fiind intocmite pana la data de 30.04.2007 pentru sumele ce trebuie platite de cumparatori, insa in realitate carnetele facturier nu au fost predate, facturile pentru vanzare au fost intocmite formal, iar societatea a fost prejudiciat cu vanzarea autoturismelor cu suma de 21.829 lei, iar bugetul de stat din neplata TVA si impozit pe profit cu suma de 8623,2 lei.
A existat si o opinie separata la expertiza, cea a expertului O. Zana, care a concluzionat ca, societatea vizata datoreaza bugetului de stat impozite si taxe, in valoare de 35.956,50 lei,
In urma obiectiunilor formulate de inculpati la expertiza contabila efectuata, a mai fost realizat un raport de expertiza contabila de catre expert Aragea I. si O. Z. din care reiese ca, societatea datoreaza impozit pe profit in valoare de 16.438 lei si TVA in valoare de 19.519 lei, in total suma de 35.957 lei, prin raportare la veniturile aferente anilor 2006-2007 de 1440.234 lei, fara TVA si_ lei, TVA colectata.
Pe timpul cercetării penale s-a constatat că, o dată cu cesionarea părților sociale ale societății, inculpatii trebuiau să predea către noii administratori și bunurile societății, constând în două autoturisme, unul marca VOLKSWAGEN și unul marca AUDI 6.
La data de 09.10.2007, inculpatii au cumpărat de la . C. SRL cele două autoturisme, fără ca la dosar să existe documente din care să rezulte că suma a fost achitată.
Studiind procesul-verbal de predare-primire a documentelor către noii administratori, rezultă că, toate carnetele de facturi au fost terminate la data de 30.04.2007, respectiv 30.09.2007 și conform procesului-verbal au fost predate către noii administratori, astfel încât cei doi inculpati nu puteau să întocmească facturile de vânzare a autoturismelor, în calitate de foști administratori, pentru a-și vinde lor autoturismele la data de 09.10.2007.
De aceea, se poate concluziona că, facturierele nu au fost predate, facturile de vânzare a autoturismelor au fost întocmite formal, iar contravaloarea acestora nu a fost achitată și încasată de către societate.
Prin vânzarea autoturismelor, societatea a fost prejudiciată cu suma de 21.829, 5 lei, iar bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 8.623,2 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit.
Pentru a se retine aceasta situatie de fapt, instanta a avut in vedere urmatoarele mijloace de proba: ; Proces-verbal de control încheiat ca urmare a inspecției fiscale efectuată de S.A.F. - Activitatea de inspecție fiscală; notificarea ANAF C., precum și documentele justificative ; Adresa Serviciului Public de Impozite și Taxe C., din care rezultă că inculpatii nu figurează cu bunuri mobile sau imobile ; Raport de evaluare autoturisme, depus la dosar de către inculpat; Bilanțuri contabile ; Hotărârea asociatului unic nr. 1 din 09.10.2007; Proces-verbal de predare-primire documente, arhivă, ștampile; Procură comercială autentificata sub nr. 6253/7.09.2006; documentele ce vizeaza societatea ridicate de la Oficiul Registrului Comerțului; Adresă Baroul București in care se arata ca numitul C. E. M. nu figureaza in Tabloul Avocatilor Baroului Bucuresti; Adresă birouri notariale cu privire la actele emise si autentificate ce vizeaza societatea . C. SRL ; adresă Biroul de carte funciară Adresă Oficiul de cadastru; Procese-verbale de cercetare la noul sediu al societății ; declarațiile martorilor B. M., care a aratat ca desi nu a infiintat vreo societate comerciala, pe numele sau exista infiintate peste 60 astfel de societati si este urmarit penal pentru un prejudiciu adus statului de 5 miliarde lei, desi semnaturile de pe actele de infiintare ale societatii nu ii apartin; B. G., care a relatat ca nu ii cunoaste pe inculpati, nu a infiintat niciodata o societate, insa pe numele său au fost infiintate peste 200 de societati; T. M., B. N., care a aratat ca este de profesioe economist si de-a lungul timpului a vizat acte ale mai multor societati, insa nu isi aminteste de aceasta societate; A. C., care a aratat ca in calitate de contabila a tinut legatura cu inculpatul care ii aducea actele contabile, nu i s-a spus de lipsa unor documente contabile si nu s-a pus problema refacerii contabilitatii, P. L. care a relatat ca, in urma cu mai mult timp a tinut contabilitatea firmei, la care inculpata era administrator; declarațiile inculpatilor D. M. și D. T. ; Raport de expertiză contabilă, cu obiecțiuni; Documente în legătură cu activitatea comercială desfășurată de societate în cadrul D.M.H.I. M. ; Acte Inspectoratul Teritorial de Muncă ; Extrase de cont ale societății emise de B.C.R.M..
Din declaratia inculpatului D. T. reiese ca, societatea avea ca administrator pe sotia sa, D. M., avand ca obiect de activitate reparatii nave, iar initial nu avea nicio calitate in cadrul societati, insa apoi a incheiat cu sotia sa un act notarial pentru a actiona in numele societatii.
La societate nu au existat probleme, insa la un moment dat i s-a pus in vedere la un control sa refaca actele societatii, fara insa a reusi acest lucu si de aceea a dat un anunt in ziar pentru a vinde societatea.
A fost contactat de un cunoscut de-al său, a sunat o persoana pe nume V., care s-a recomandat ca fiind avocat, s-a deplasat la adresa indiciat si s-a intalnit cu acel domn la o adresa din Bucuresti, unde i-a explicat ca vrea sa vanda societatea si ca trebuie sa fie refacuta contabilitatea.
A fost incredinta ca nu este nici un fel de problema, ca de acest aspect se vor ocupa noii administratori si a lasat un set de acte cu mențiunea că la ORC s-a perfectat toata vanzarea, s-a predat toata arhiva si s-a incheiat un proces verbal, însă cumparatorii nu s-au prezentat insa a venit domnul V..
Tranzactia nu a fost una fictiva pentru ca totul s-a petrecut la sediul ORC.
Nu este de acord cu prejudiciul pretins pentru ca au fost achitate toate darile catre stat.
Dupa declansarea anchetei a hotarat sa il caute pe acel V., si in final l-a gasit, a spus ca isi aminteste de el, ar putea sa-i mai faca anumite servicii daca ar veni in Constanta.
S-au intalnit in Constanta si au discutat despre o presupusa vanzarea a unei societati, iar acesta i-a dat mai multe detalii legate de aceste vanzari, discutia fiind inregistrata pe telefonul mobil.
Inculpata D. M. a declarat in fata instantei ca isi mentine declaratiile, in anul 2004 a devenit administrator al unei societati, apoi in anul 2006 a hotarat ca sotul sau sa preia atributiile, apoi datorita implicatiei in mai multe activitati, au hotarat sa vanda societatea, apoi a fost anuntata ca a gasit un cumparator si astfel vor scapa de probleme.
Nu cunoaste nimic de pierderea unor acte contabile din anul 2006.
S-a mai susținutt că, societatea avea doua autoturisme ce au fost vandute, dar nu stie la ce data și că nu a semnat nici un document pentru vanzarea societati si nici nu a intalnit persoanele ce au cumparat societatea.
Coroborand sustinerile inculpatilor si cu celelalte probe, s-a constatat ca societatea prezenta probleme legate de inregistarea operatiunilor in contabilitate si implicit cu plata obligatiilor catre stat si prin urmare inculpatul a incercat sa gasesca o cale pentru ca societatea sa fie instrainata, in conditii obscure, cu ajutorul unui pretins avocat din Bucuresti, care se ocupa de rezolvarea unor astfel de probleme, bineinteles pe cai ilicite, insa inculpatului ii era foarte clar acest lucru dat fiind conditiile suspecte in care a avut loc tranzactia.
Astfel, inscupatul, fara o procura speciala a reusit in urma unei singure intrevederi cu acea persoana V. sa ajunga la o intelegere si apoi sa se deplaseze la sediul ORC, unde sa rezolve problema cesionarii firmei, conditiile incheierii acestei vanzari, fiind foarte bine cunoscute de inculpat, care de altfel era singura persoana si parte interesata de incheierea tranzactiei in conditii ilegale.
Astfel, inculpatul nu a urmarit numai cesionarea societatii, ci acest lucru sa se realizeze catre persoane care erau implicate doar formal si care nici macar nu cunosteau despre acsete demersuri, iar pana la descoperirea adevaratului plan pus la cale de inculpat, cu ajutorul altor persoane si cu stirea inculpatei, D. M., ce avea totusi calitatea de administrator al societatii si sotie a inculpatului, ar fi trecut un timp suficient, care sa permita oferirea unei explicatii in sesul necunosterii si neimplicarii in astfel de fapte dar si modificarea situatiei juridice a societatii, care nu ar mai putea fi analizata in conditiile anterioare efectuarii vanzarii.
Astfel, inculpatii se apara ca, societatea nu inregistra nici un prejudiciu, ca nu datoreaza nimic la bugetul de stat, ori, la momentul cand a fost efectuat un control si li s-a pus in vedere sa refaca contabilitatea pretins a fi pierduta, inculpatii nu au inteles sa –si lamureasca situatia si sa dovedeasca faptul ca, chiar si in aceste conditii, situatia lor si a societatii este cea sustinuta de ei, dimpotriva au cautat căi ilicite si persoane care erau evident ca actionau doar pe cai ilicite pentru a face pierduta activitatea societatii, cea reala si pe baza unor inscrisuri incheiate in fals sa sustina ca toate actele societatii au fost predate pe baza de proces verbal si nu mai este raspunderea lor pentru situatia creata.
S-a apreciat de asemenea, ca inculpatii au actionat cu buna stiinta in acest mod, iar acest fapt se deduce si din modul in care au fost instrainate autoturismele firmei, pur fictiv, acest lucru fiind evidentiat si de documentele incheiate in acest sens si care atesta o instrainre din patrimoniul societatii in patrimoniul inculpatilor.
In acest context, s-a luat in considerare concluziile primului raport de expertiza contabila in care se mentioneaza ca, au fost avute in vedere toate facturile primite de la . care atesta plata unor facturi fiscale catre . C. SRL, care reprezinta venituri certe la acesta din urma si despre care nu se cunoaste ca sunt inregistrate, astfel ca au fost luate in considerare ca venituri suplimentare; in ceea ce priveste obligatiile fiscale comunicate in cuantum de 124.000 lei, nu pot fi luate in considerare, intrucat in lipsa documetelor contabile, nu se poate sustine ca sunt venituri aferente celor la care s-a facut referire anterior, toate cheltuielile au fost inregistrate, asa incat se concluzioneaza ca veniturile au fost in suma de 1.809.179,40 lei, pentru care prejudiciul produs bugetului de stat este in cuantum de 736.442 lei, la care se adauga suma de 8623 lei, reprezentand impozit calculat pentru tranzactiile ce vizeaza cele doua autoturisme.
In ceea ce priveste instrainarea societatii, in mod fictiv, s-a constatat ca nici macar inscrisurile depuse la dosar, de redare a convorbirilor telefonice purtate in mediu ambiental de inculpatul D. T. cu persoana cu care a discutat pentru cesionarea societatii, V., nu dovedesc ca inculpatul a actionat cu buna credinta, dimpotriva, din discutiile purtate reiese ca acea persoana se ocupa tocmai cu preluarea unor societati cu probleme, folosindu-se de persoane ce nu aveau nici un interes de a deveni administratori, fiind folosite datele de identitate in mod fraudulos, pentru ca adevaratii administratori sa poata sa invoce ulterior predarea in conditii de legalitate a societatii, preluarea facandu-se cu toate datoriile si problemele pe care aceasta le presupunea la un moment dat .
Este de inteles ca, persoana interesata era cea care cesiona societatea, pentru a scapa de implicatiile si problemele ei, in cazul de fata, refacerea documentatiei si achitarea datoriilor catre stat, deci nu s-a dovedit ca asa numitul V. ar fi avut vreun interes, altul decat unul material, sa se preocupe si sa-l ajute pe inculpat sa se realizeze cesionarea.
Aceste convorbiri si inscrisuri nu releva altceva decat ca, inculpatul a actionat in cunostinta de cauza, acesta fiind persoana potrivita sa il ajute sa scape de raspundere.
S-a dispus în baza art. 386 C.p.p. schimbarea incadrarii juridice din infractiunile retinute prin actul de inculpare in sarcina inculpatilor D. M. si D. T. in urmatoarele infractiuni:
-pentru inculpata D. M.- art. 280/1 din Legea nr.31/1990, art. 3 din Legea nr. 241/2005, art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005, art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990 toate cu aplicarea art. 5 N.C.P. si art. 33 lit.a C.penal din 1969, avand in vedere ca legea penala mai favorabila ramane tot legea penala anteriora, adica dispozitiile privind concursul de infractiuni din Codul penal din 1969 care nu prevedea aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsa, iar pentru acaesta inculpata, avand in vedere ca instanta s-a orienatat spre aplicarea unei pedepse cu inchisoarea neprivativa de libertate, vor fi considerate mai favoabile dispozitiile privind suspendarea sub supraveghere din vechiul Cod penal. De asemenea, legea penala mai favorabila se va retine in ceea ce priveste infractiunea prevazuta de art. 280/1 din Legea 31/1990 fara a se mentiona si art. 280/2 avand in vedere ca, prin Legea nr. 187/2012 acest articol s-a abrogat.
Pentru inculpatul D. T. se va retine art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005 si art. 280/1 din Legea nr. 31/1990 ambele cu aplicarea art. 5 N.C.P. si art. 33 lit.a C.penal din 1969, avand in vedere ca, dispozitiile din vechiul cod penal privind concursul de infractiuni sunt mai favorabile, nefiind aplicabil un spor de pedeapsa obligatoriu.
Faptele inculpatei D. M. care, în calitate de administrator al . C. SRL M., în perioada ianuarie 2oo6 – septembrie 2oo7 a efectuat mai multe lucrări la DW M., fără a le evidenția în contabilitate, a cesionat fictiv părțile sociale din societate, nu și-a refăcut evidența contabilă în termenul stabilit de organul de control fiscal, a ascuns sursa impozabilă și a folosit cu rea – credință bunurile aparținând societății, folosindu-le în folosul propriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevazute de art. 280 1 din Legea nr. 31/1990, art. 3 din Legea nr. 241/2005, art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005, art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990 toate cu aplicarea art. 33 lit.a C.penal si art. 5 N.C.P.
Faptele inculpatului D. T. care, în calitate de administrator de fapt la . C. SRL M. a contribuit la sustragerea de la plata obligațiilor către bugetul consolidat al statului prin ascunderea sursei impozabile și s-a preocupat de cesionarea fictiva a părților sociale ale societății, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevazute de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005 si art. 280/1 din Legea nr. 31/1990 ambele cu aplicarea art. 5 N.C.P. si art. 33 lit.a C.penal din 1969.
Pentru faptele pentru care s-a dovedit vinovatia inculpatilor si pentru care nu s-a indeplinit termenul de prescriptie a raspunderii penale, s-a dispus condamnarea la o pedeapsa cu inchisoarea in limitele prevazute de lege.
Pentru infractiunea prevazuta de art. 3 din Legea nr. 241/2005 fiind prevazuta doar pedeapsa amenzii penale, la momentul comiterii faptei, noiembrie 2007, modificarea in sensul prevederii pentru aceasta infractiune a pedepsei inchisorii facandu-se prin Legea nr. 50/2013, ori prin aplicarea legii penale mai favorabile sunt incidente dispozitiile art. 122 lit.e C.pen si 124 C.pen. din 1969, cu consecinta constatarii prescriptiei raspunderii penale a inculpatei D. M. pentru aceasta infractiune.
La individualizarea pedepselor aplicate, s-au avut in vedere dispozitiile art. 72 C.pen. din 1969, limitele de pedepsa prevazute in Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscala si Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, modalitatea concreta de comitere a faptelor, desfasurarea unor activitati economice, fara a inregistra in contabilitate operatiunile efectuate, cu scopul prejudicierii bugetului de stat, cu o suma importanta, prezentarea ca fiind pierdute documenetele contabile pe o perioada mai mare de timp, la momentul verificarilor si nerefacerea evidentelor contabile la cererea organelor fiscale, dimpotriva inculpatii au pus la cale instrainarea societatii, in mod cu totul fictiv, pentru a putea invoca lipsa oricarei culpe, in ceea ce ii priveste.
S-au avut in vedere si datele ce caracterizeaza persoana inculpatilor, care se afla la primul conflict cu legea penala, pe parcursul procesului penal au avut o atitudine nesincera, nu au incercat acoperirea prejudiciului sau diminuarea consecintelor faptelor lor.
S-a ținut seama si de contributia inculpatilor la comiterea faptelor, respectiv, inculpatul D. T. a condus si coordonat activitatea desfasurata de societate, acesta comportandu-se ca un administrator de fapt, iar inculpata D. M., desi nu s-a implicat in mod activ decat in perioada de inceput de activitate a societatii, cunoscand situatia societatii si conditiile instrainarii ei, totusi aceasta nu poate fi exonerata de raspundere pentru activitatile desfasurate de sotul ei, pentru ca se subintelege ca s-a consultat cu inculpatul, mai ales ca ea purta raspunderea in calitate de administrator, asa cum rezulta din declaratiile acestora.
Din aceste motive si modalitatea de executare a pedepselor stabilite pentru cei doi inculpati va fi diferita, inculpatul D. T., urmand sa o execute in regim de detentie, iar inculpata D. M. urmand sa beneficieze de dispozitiile privind suspendarea sub supraveghere.
S-a admis actiunea civila formulata de partea civila Directia Generala a Finantelor Publice Galati – Administratia Judeteana a Finantelor Publice Constanta, in contradictoriu cu inculpatii D. M. si D. T..
In baza art. 20 C.p.p., art. 397 alin.1 C.p.p., art.998 si urm. C.civ. au fost obligați inculpatii D. M. si D. T., in solidar, la plata sumei de 745.065,20 lei la care se adauga dobanda legala calculata de la data producerii prejudiciului si pana la data efectuarii platii, catre partea civila ANAF-prin mandatar Directia Generala a Finantelor Publice Galati – Administratia Judeteana a Finantelor Publice Constanta . Se apreciaya ca intre faptele inculpatilor si prejudiciul reclamat de partea civila exista un raport de cauzalitate, inculpatii au actionat prin actiuni conjugate si au contribuit prin faptele lor ilicite la producerea respectivului prejudiciu, dovedit cu inscrisurile aflate la dosar si care au fost avute in vedere la momentul efectuarii expertizelor contabile in cauza.
S-a respins actiunea civila formulata de partea civila si in contradictoriu cu partea responsabila civilmente . C. SRL Constanta, intruacat nu se poate sustine ca inculpatii au actionat in numele societatii, din moment ce a rezultat chiar ca ei au actionat in nume propriu si chiar in interesul societatii a caror administratori erau la acel moment. Mai mult, societatea a fost cesionata fictiv unor persoane, ce nu poarta nicio raspundere, figurand ca administratori, doar datorita manevrelor dolosive ale inculpatilor, in concurs cu cele exercitate de terte persoane.
In baza art. 397 alin.2 C.p.p. in referire la art. 249 C.p.p. s-a dispus luarea masurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatilor D. M. si D. T., pana la concurenta valorii prejudiciului retinut prin prezenta hotarare, avand in vedere ca potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscala luarea masurilor asiguratorii este obligatorie.
Împotriva susmenționatei sentințe au formulat apel inculpații D. M. și D. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele prezentate în cererea scrisă la care facem trimitere.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.417 alin.2 cod procedură penală, Curtea constată:
În mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea celor doi inculpați pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005, impunându-se achitarea acestora în baza art.17 alin.2 cod procedură penală în ref. la art.16 lit.c cod procedură penală.
Prin actul de inculpare s-a reținut că societatea . C. SRL Constanta, la care inculpata D. M. era administrator iar inculpatul D. T. se ocupa, în baza unei procuri, de administrarea efectivă a acesteia, a efectuat în perioada ianuarie 2006 – septembrie 2007 mai multe lucrări la DW M. însă inculpații au ascuns sursa impozabilă.
Instanța de fond reține pentru inculpata D. M. că, în calitate de administrator al . C. SRL M., în perioada ianuarie 2oo6 – septembrie 2oo7 a efectuat mai multe lucrări la DW M., fără a le evidenția în contabilitate, prin ascunderea sursei impozabile iar pentru inculpatul D. T. că, în calitate de administrator de fapt la . C. SRL M. a contribuit la sustragerea de la plata obligațiilor către bugetul consolidat al statului prin ascunderea sursei impozabile.
Elementul material al laturii obiective se poate realiza doar printr-o acțiune care constă în ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Reținem că pentru veniturile pentru care există doar obligația declarării, nedeclararea veniturilor impozabile reprezintă o modalitate de ascundere a sursei impozabile, deoarece, nedeclarând venitul, organul fiscal nu află despre acesta și nu îl poate impozita, fiindu-i ascunsă o sursă de impozitare.
În cazul veniturilor pentru care există atât obligația declarării cât și obligația evidențierii acestora, arătăm că dacă veniturile au fost evidențiate dar nu au fost declarate nu suntem în prezența acestei infracțiuni întrucât, fiind evidențiate organul fiscal poate lua cunoștință oricând de acestea iar dacă veniturile nedeclarate nu au fost nici evidențiate, faptele se încadrează la art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, neputând exista un concurs de infracțiuni deoarece ascunderea este o consecință firească a primei activități infracționale și anume omisiunea evidențierii.
Suntem în prezența unei acțiuni de ascundere atunci când se întreprind orice activități sau se iau orice măsuri pentru ca bunul sau altă sursă de impozitare sau taxare să nu fie cunoscute de organele fiscale, indiferent dacă este vorba de ascundere fizică sau scriptică.
În perioada ianuarie 2006 – septembrie 2007 . C. SRL Constanta a încheiat cu . de prestări servicii 10MBIM/2005, 03SRMS/2006 ți 03SRMS/2007, având ca obiect reparații nave, aspect ce rezultă chiar din procesul verbal din 14.11.2007 înregistrat sub nr.5275/16.11.2007 la DGFP C. – SAF Activitatea de Control Fiscal, aceste contracte fiind puse la dispoziția organului fiscal de către .>
Conform acestor contracte, societatea a desfășurat activitate, în calitate de subcontractor la beneficiar și nu avea obligația de a-și deschide punct de lucru astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul urmăririi penale de către experți Aragea I. și O. Z..
Pentru operațiunile comerciale desfășurate în baza acestor contracte, societatea a depus la organele fiscale bilanțurile contabile însoțite de balanțele contabile pentru anii 2005 și 2006, declarația privind impozitul pe profit pe anul 2006 și deconturile privind taxa pe valoarea adăugată pe luna decembrie 2005, pe lunile martie, iunie, septembrie și decembrie 2006 și pe lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie 2007 și declarațiile privind obligații de plată la bugetul general consolidat pe lunile decembrie 2005, decembrie 2006 și septembrie 2007, aspecte care sunt confirmate de instituțiile financiare din M. și București, loc unde s-a transferat dosarul fiscal al societății după cesiune.
Aceleași documente se află și la dosarul cauzei.
De asemenea, se reține prin raportul de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale de către experți Aragea I. și O. Z. că operațiunile comerciale derulate de . C. SRL Constanta cu . perioada ianuarie 2006 – septembrie 2007 constând în lucrări de nave au fost declarate la Administrația Financiară M. în deconturile privind taxa pe valoarea adăugată.
Reținem că evidențele contabile ale . C. SRL Constanta pentru anii 2006 și 2007 și actele în baza cărora s-au făcut înregistrările contabile au fost pierdute sau distruse urmare a unor renovări care au avut loc la apartamentul unde locuiau inculpații, astfel încât această evidență contabilă și actele contabile aferente nu a putut fi vizualizată și controlată.
În urma controlului declanșat de organele fiscale au putut fi verificate însă evidențele contabile și actele contabile corelative existente la . perioada ianuarie 2006 – septembrie 2007.
Evidențiem totodată și faptul că facturile fiscale emise de . C. SRL Constanta către . fost menționate la această societate în contul 401 iar cele emise de . . C. SRL Constanta au fost menționate la . contul 411.
Conform facturilor emise de . perioada ianuarie 2006 – septembrie 2007 către . C. SRL Constanta, în derularea contractelor de prestări servicii și a extraselor de cont bancare în baza cărora s-a realizat plata acestor facturi de către . . C. SRL Constanta rezultă că, pentru cei doi ani, s-a achitat suma totală de 1.520.319 lei.
Din documentele fiscale depuse de . C. SRL Constanta la Administrația Fiscală M., respectiv cele mai sus enunțate și existente la dosarul cauzei, rezultă că societatea menționată a declarat venituri din derularea contractelor de prestări servicii pentru cei doi ani de 1.440.234 lei ( venituri fără TVA ) + 273.430 lei TVA colectată, aspect care rezultă și din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul urmăririi penale de către experți Aragea I. și O. Z..
Pentru veniturile realizate și declarate . C. SRL Constanta a achitat toate impozitele și taxele datorate bugetului de stat consolidat.
Rezultă fără nici un dubiu că . C. SRL Constanta și-a declarat veniturile realizate din contractele de prestări servicii, cu mențiunea că, pentru diferența constatată de 80.085 lei aceasta mai datora către bugetul de stat suma de 28.030 lei.
Este de observat că veniturile nedeclarate reprezintă un procentaj de numai 7,13% din totalul veniturilor declarate, ce poate fi apreciat ca fiind infim față de totalul veniturilor declarate și care exclud intenția inculpaților de a se sustrage de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat, putându-se considera că omisiunea se poate datora unei erori umane sau materiale.
Declararea veniturilor prin completarea documentelor fiscale și depunerea lor la organele fiscale de . C. SRL Constanta, coroborată cu realitatea aspectelor declarate, realitate ce rezultă din verificarea documentelor existente la . extrasele bancare în baza cărora s-a realizat plata acestor venituri, a convins instanța de apel că inculpații nu au ascuns nici faptic și nici scriptic surse impozabile în scopul sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat.
Numai în măsura în care s-ar fi constatat o diferență semnificativă între veniturile declarate și cele care au rezultat din verificarea documentelor contabile ale .-ar fi putut considera că există intenția inculpaților de a ascunde sursa impozabilă în scopul sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat.
Concluzia instanței are la bază și o decizie pronunțată de ICCJ - Secția Penală, respectiv decizia nr.501/28.01.2004 potrivit cu care, pentru a se pronunța condamnarea pentru infracțiunea prev. de art.11 din Legea nr.87/1994, text ce a fost preluat de art.9 lit.a din Legea nr.241/2005, s-a reținut că în perioada 2000 – 2002, inculpatul, asociat al ..E. SRL Ploiești, a comercializat importante cantități de produse petroliere, sustrăgându-se însă controlului organelor de specialitate, nedepunând declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat, nedepunând deconturile de TVA și bilanțurile contabile, actele privind aprovizionările și livrările produselor comercializate în condițiile în care, prin reconstituirea evidenței contabile s-a stabilit că inculpatul a obținut un venit ilicit de aproape 2 milioane lei pe care nu a evidențiat-o în contabilitate sustrăgându-se de la plata impozitelor și taxelor datorate statului.
Pentru cei doi inculpați nu s-a putut reține că nu au depus declarațiile privind obligațiile la bugetul de stat, deconturile de TVA și bilanțurile contabile mai mult, în urma controlului efectuat s-a stabilit că veniturile declarate coincid, cu o marjă de eroare foarte mică, cu veniturile efectiv încasate, astfel încât, nu se poate reține, că inculpații s-au sustras de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat.
De altfel, nici organul de urmărire penală și nici instanța de fond nu au reliefat ce surse impozabile ar fi fost ascunse, după cum, faptul că veniturile declarate provin dintr-o altă activitate comercială ce ar fi fost desfășurată în aceiași perioadă, nu are suport probatoriu.
Astfel deși se recunoaște că s-au declarat venituri și s-au achitat taxele și impozitele datorate bugetului de stat corespunzător acestor venituri, urmare a inexistenței evidenței contabile pe anii 2006 și 2007 și fără a se lua în considerare reconstituirea prin expertiză contabilă a acestei evidențe în baza actelor contabile ale .>se consideră că, în baza aceleiași activități comerciale desfășurate cu .> societatea s-ar fi sustras de la plata obligațiilor fiscale calculate tot la veniturile declarate de . C. SRL Constanta în aceiași perioadă, și din aceiași activitate comercială, ceea ce este inacceptabil.
Acestea au fost și motivele pentru care instanța de apel a înlăturat concluziile raportului de expertiză întocmit tot în cursul urmăririi penale de către expert contabil C. A. (fila 35 din raportul de expertiză ).
Împrejurarea că bilanțurile contabile depuse de . C. SRL Constanta pe anii 2005, 2006 și 2007 au fost întocmite de contabili și experți contabili, respectiv B. N. și A. C. coroborată cu faptul că, aceste persoane, la momentul întocmirii și avizării au verificat evidențele contabile ale societății a consolidat concluzia instanței că dosarele cu evidențele contabile ale societății au fost ținute și s-au pierdut în condițiile menționate de inculpați, astfel încât se impune și concluzia că nu s-a urmărit ascunderea sursei impozabile în scopul sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate statului.
Astfel, martora B. N. recunoaște că a avizat bilanțul contabil din 2007 și 2006, arătând că la finele anului 2006 a avizat bilanțul contabil în baza verificării efectuate asupra documentelor prezentate, în principal balanța de verificare a conturilor sintetice și analitice a lunii decembrie 2006.
S-a mai arătat de martoră că există concordanțe între evidența analitică și cea sintetică și că studierea și verificarea documentelor contabile din luna decembrie 2006 nu i-a ridicat nici o suspiciune.
Martora A. C. a susținut că a întocmit bilanțul contabil pe anul 2006 și ulterior pe anul 2007 și aceasta s-a realizat în baza actelor contabile puse la dispoziție de cei doi inculpați, acte pe care, după întocmirea bilanțurilor le-a restituit.
A mai arătat martora că, începând cu anul 2007, inculpatul D. T., la sfârșitul fiecărei luni îi aducea documentele de evidență contabilă în baza cărora întocmea situațiile lunare pe care le depunea la instituțiile abilitate după care, luna următoare, restituia inculpatului situațiile și documentele contabile.
În mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 280/1 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale,respectiv cesionarea fictivă a părților sociale ale societății, impunându-se achitarea acestora în baza art.17 alin.2 cod procedură penală în ref. la art.16 lit.b cod procedură penală.
Instanța de fond a reținut în mod corect modalitatea faptică în care s-a realizat cesionarea părților sociale însă nu s-a argumentat, pe bază de probe, că inculpatul D. T. a avut cunoștință de caracterul fals al documentelor încheiate cu această ocazie, respectiv nu s-a probat conivența cu persoanele care au luat legătura cu inculpatul în vederea cesionării părților sociale în modalitatea reținută de instanța de fond.
Nu s-a probat că inculpatul D. T. avea cunoștință că persoana care s-a prezentat ca fiind avocat și care a întocmit toate actele de cesiune necesare la Oficiul Registrului Comerțului nu avea calitatea de avocat, de asemenea, nu s-a probat că inculpatul ar fi avut cunoștință că persoana cu care s-a prezentat acel presupus avocat nu este numitul B. G. ori că persoanele cărora scriptic le-a cesionat părțile sociale sunt într-adevăr B. G. și B. M..
Nu s-a stabilit și nici nu s-a probat vreo contribuție a inculpatului cu privire la actele notariale fictive, că ar fi avut cunoștință de caracterul fals al acestora sau în legătură cu caracterul fictiv al actului referitor la noul sediu social al societății.
Un argument important în sensul că inculpatul nu a avut cunoștință de toate aspectele menționate, aspecte care au condus la concluzia instanței de fond privind intenția de a cesiona fictiv părțile sociale, îl constituie existența unui dosar penal pe rolul Secției de Poliție nr.18 București privind plângerile a unui număr foarte mare de persoane, de ordinul sutelor, care au fost înșelate de numitul V., dosar în care au fost identificați numiții V. V. și V. L. suspectați ca autori ai acestor infracțiuni.
În același sens sunt și declarațiile martorilor B. M. și B. G. potrivit cu care pe numele lor figurează sute de societăți comerciale deși ei nu au nici o legătură cu aceste societăți, confirmând că există sute de persoane înșelate de această persoană V..
Se impune concluzia că, dacă persoana care s-a prezentat sub numele de V. a reușit, înșelarea, în aceiași modalitate, a sute de persoane, în lipsa unor probe contrare, nu poate fi înlăturată susținerea inculpatului D. T. că se află în aceiași situație, de a fi fost indus în eroare de aceiași persoană.
Un alt argument îl constituie și faptul că, printre documentele predate inculpatul D. T. nu a menționat și documentele contabile pentru anul 2006 întrucât acestea se pierduseră, ori, dacă cesiunea ar fi avut ca scop sustragerea de la control, care viza chiar perioada 2006, s-ar fi menționat și predarea acestor documente.
În consecință, existând un dubiu major cu privire la intenția inculpaților de a cesiona fictiv părțile sociale și stabilindu-se, conform aspectelor prezentate cu ocazia analizei achitării pentru infracțiunea de evaziune fiscală că inculpații nu au acționat în scopul de a se sustrage de la controlul organelor fiscale pentru a se sustrage de la plata taxelor și impozitelor datorate statului nu se poate reține vinovăția celor doi inculpați pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 280/1 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale.
. C. SRL Constanta a deținut și două autoturisme, unul marca Volkswagen și unul marca Audi.
La data de 09.10.2007, inculpații au cumpărat de la . C. SRL Constanta cele două autoturisme fără ca la dosar să existe documente din care să rezulte că suma reprezentând preț a fost achitată.
Vânzarea fictivă a autoturismelor rezultă din chiar declarația inculpatului D. T. potrivit cu care a convenit cu numitul V. păstrarea autoturismelor ca o compensație pentru acesta că achita un preț redus pentru cesionarea părților sociale.
În consecință, se va reține comiterea de către inculpata D. M. a infracțiunii prev. de art. 272 pct.2 din Legea nr. 241/2005 privind societățile comerciale.
Motivul pentru care inculpații au recurs la vânzarea celor două autoturisme și neachitarea efectivă a prețului către societate exclude intenția inculpaților de ascundere a bunului impozabil în scopul sustragerii de la plata impozitelor și taxelor datorate de societate, astfel încât nu se va reține comiterea de cei doi inculpați a infracțiunii prev. de art.9 lit.a din Legea nr.241/2005 în referire la acest aspect.
Față de împrejurarea că, pentru inculpata D. M. s-a mai reținut doar comiterea infracțiunii prev. de art. 272 pct.2 din Legea nr. 241/2005 instanța de apel va modifica modalitatea de executare a pedepsei aplicată acesteia de instanța de fond, urmând să se dispună, în condițiile art.81 cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Referitor la latura civilă a cauzei, conform raportului de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale de experți Aragea I. și O. Z., că . C. SRL Constanta pentru diferența constatată dintre veniturile declarate și cele efectiv realizate de 80.085 lei societatea mai datora către bugetul de stat suma de 28.030 lei.
Cum însă această sumă nu rezultă din comiterea infracțiunii de evaziune fiscală datorându-se doar unor erori, se va respinge ca nefondată acțiunea civilă promovată de partea civilă, urmând ca recuperarea acesteia să se realizeze de organul fiscal pe calea procedurii administrativ fiscale.
Aceleași concluzii se impun și cu privire la suma de 7927 lei reprezentând impozit pe profit și TVA calculate la veniturile obținute din înstrăinarea celor două autoturisme.
În consecință, Curtea, în baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală,va admite apelurile formulate de apelanții inculpați D. M. și D. T. împotriva sentinței penale nr.584/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, în baza art.423 alin.2 cod procedură penală,va desființa, în parte sentința penală nr.584/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ și rejudecând, în baza art.17 alin.2 cod procedură penală în ref. la art.16 lit.c cod procedură penală, va achita pe inculpata D. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005.
În baza art.17 alin.2 cod procedură penală în ref. la art.16 lit.b cod procedură penală, va achita pe inculpata D. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 280/1 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale.
În baza art.81 cod penal din 1969, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată de instanța de fond inculpatei D. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 pct.2 din Legea nr. 241/2005 privind societățile comerciale.
În baza art.82 cod penal din 1969, se va stabili termen de încercare de 3 ani, termen compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
În baza art. 359 C. Pr. P.. se va atrage atenția inculpatei D. M. asupra dispozițiilor art.83 cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 cod penal din 1969 se va constata suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a (dreptul de a fi ales ) si b cod penal pe durata suspendării condiționate a executări pedepsei principale.
În baza art.17 alin.2 cod procedură penală în ref. la art.16 lit.c cod procedură penală, va achită pe inculpata D. T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art.9 alin.1 lit. a din Legea nr. 241/2005.
În baza art.17 alin.2 cod procedură penală în ref. la art.16 lit.b cod procedură penală, va achită pe inculpata D. T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 280/1 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale.
Se va respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civila Directia Generala a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeana a Finanțelor Publice C..
Se va înlătura dispoziția instanței de fond privind luarea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpaților D. M. si D. T., având în vedere soluția de respingere a acțiunii civile promovată de partea civilă Directia Generala a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeana a Finanțelor Publice C..
În baza art.275 alin.1 lit. a cod procedură penală,
Luând în considerare aceiași soluție de respingere a acțiunii civile, va fi obligată partea civilă Directia Generala a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeana a Finanțelor Publice C. la plata sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată la instanța de fond.
Ca urmare a soluției de achitare a inculpatului D. T. pentru ambele infracțiuni și a achitării inculpatei D. M. pentru două din cele trei infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea sa, se va înlătura obligarea inculpatului D. T. de la plata sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat la instanța de fond și se va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată inculpata D. M. la instanța de fond de la 2000 lei la 1000 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală, onorariile parțiale avocați oficiu, în sumă de câte 100 lei se vor avansa din fondurile MJ, în favoarea avocați G. M. și Nula M..
Referitor la apelul declarat de apelanta parte civilă Directia Generala a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeana a Finanțelor Publice C., apreciem că acesta este nefundat având în vedere toate considerentele prezentate în susținerea soluției de achitare a inculpaților și de respingere a acțiunii civile promovată de partea civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală,
Admite apelurile formulate de apelanții inculpați D. M. și D. T. împotriva sentinței penale nr.584/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._,
În baza art.423 alin.2 cod procedură penală,
Desființează în parte sentința penală nr.584/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ și rejudecând dispune:
În baza art.17 alin.2 cod procedură penală în ref. la art.16 lit.c cod procedură penală,
Achită pe inculpata D. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005.
În baza art.17 alin.2 cod procedură penală în ref. la art.16 lit.b cod procedură penală,
Achită pe inculpata D. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 280/1 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale.
În baza art.81 cod penal din 1969,
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată de instanța de fond inculpatei D. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 pct.2 din Legea nr. 241/2005 privind societățile comerciale.
În baza art.82 cod penal din 1969,
Stabilește termen de încercare de 3 ani, termen compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
În baza art. 359 C. Pr. P.. atrage atenția inculpatei D. M. asupra dispozițiilor art.83 cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 cod penal din 1969 constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a (dreptul de a fi ales ) si b cod penal pe durata suspendării condiționate a executări pedepsei principale.
În baza art.17 alin.2 cod procedură penală în ref. la art.16 lit.c cod procedură penală,
Achită pe inculpata D. T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art.9 alin.1 lit. a din Legea nr. 241/2005.
În baza art.17 alin.2 cod procedură penală în ref. la art.16 lit.b cod procedură penală,
Achită pe inculpata D. T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 280/1 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale.
Respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civila Directia Generala a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeana a Finanțelor Publice C..
Înlătură dispoziția instanței de fond privind luarea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpaților D. M. si D. T..
În baza art.275 alin.1 lit. a cod procedură penală,
Obligă partea civilă Directia Generala a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeana a Finanțelor Publice C. la plata sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată la instanța de fond.
Înlătură obligarea inculpatului D. T. de la plata sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat la instanța de fond și reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată inculpata D. M. la instanța de fond de la 2000 lei la 1000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală,
Onorariile parțiale avocați oficiu, în sumă de câte 100 lei se vor avansa din fondurile MJ, în favoarea avocați G. M. și Nula M..
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. M. M. U.
GREFIER,
I. C.
Jud.fond.A.A.
Tehnored.jud. E.C.M.
7 ex./11.06.2015
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Hotărâre din 15-05-2015,... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
