Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Hotărâre din 15-05-2015, Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-05-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Camera de Consiiu de la 15 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. D. M.
Judecător - C. C.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul C. M. R., fiul lui N. și A., născut la 29.12.2079, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Tulcea, jud. Tulcea, împotriva deciziei penale nr. 259/P/27.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 14 mai 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 15 mai 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra cererii penale de față:
Contestatorul C. M. R. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 259/P/27.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._ .
În motivarea contestației se arată că instanța de apel a dispus contopirea pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată în dosarul penal nr._ cu pedeapsa de 3 ani și 2 luni, iar la pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare a aplicat un spor de 2 ani. S-a susținut că în mod greșit instanța de apel a dispus contopirea pedepselor direct în faza apelului, având în vedere că prin decizia nr. 79/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis cu caracter obligatoriu că instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate în cauza ce face obiectul judecății cu pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente în alte cauze soluționate definitiv.
S-a solicitat să se dispună asupra pedepsei aplicată în mod nelegal.
În drept, nu a fost invocat vreunul dintre cazurile prev. de art. 426 alin. 1 Cod procedură penală.
Având în vedere dispozițiile art. 431 alin. 1 Cod procedură penală curtea a procedat la verificarea admisibilității în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul C. M. R., cu privire la care reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 586/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ s-au hotărât următoarele:
,, In baza art 334 cod proc penala
Respinge cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de procuror pentru inculpatul C. M. R. din art. 9 alin. 1 lit. b în cond. art. 9 alin. 2 din Legea 241/2005 in art 9 alin. 1 lit. b în cond. art. 9 alin. 3 din Legea 241/2005
In baza art. 9 alin. 1 lit. b în cond. art. 9 alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplic . art.396 alin.10 rap. la art.374 alin.4 și art.375 alin.1 și alin.2 Cod proc.pen.,cu art 5 cod penal (modif pana in 22 martie 2013).Condamna pe inculpatul
C. M. R., posesor al CI . nr._ eliberat de Municipiul Medgidia la data de 14 mai 2007, CNP_, fiul lui C. N. și C. A., născut la data de 29 decembrie 1979 în Medgidia, județul C., studii - medii, căsătorit, fără loc de muncă, ocupația - conducător auto, situația militară - nesatisfăcută, fără antecedente penale, cu domiciliul în comuna C. - V., ., județul C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala, la pedeapsa de 3 ani si 2 luni inchisoare .
În baza art.65 alin.2 C.p. din 1969
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a, b și c ( dreptul de a mai ocupa funcția de administrator ) C.p. din 1969 pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.71 alin.1 C.p. din 1969:
Interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, b și lit.c ( dreptul de a ocupa funcția de administrator ) C.p. din 1969.
În baza art.86 ind.1 C.p. din 1969:
Dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate .
În baza art.86 ind.2 C.p. din 1969:
Stabilește termen de încercare de 5 ani si 2 luni ani compus din durata pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani.
Stabilește organ de supraveghere a inculpatului Serviciul de Probațiune C..
În baza art. 86 ind. 3 C.p. din 1969:
Obligă inculpatele ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune C.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
Datele prev. la lit. b,c,d vor fi comunicate de către inculpate Serviciului de Probațiune C..
Atrage atenția organului desemnat cu supravegherea inculpatelor asupra prevederilor art. 86 ind. 3 alin. 4 C.p. din 1969.
Atrage atenția inculpatelor asupra prevederilor art.86 ind. 4 C.p. din 1969, privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Dispune comunicarea, de îndată, către inculpat, a dispozițiilor din prezenta minută, privind măsurile de supraveghere la care sunt supuse și obligațiile pe care trebuie să le respecte.
În baza art.71 alin.5 C.p. din 1969:
În baza art. 397 cod procedură penală rap. la art. 1381 cod civil admite acțiunea civilă formulată de Statul R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice G. .
Obliga pe inculpatul C. M. R. la plata sumei de 3.588.681 lei reprezentând taxă pe valoarea adăugată în cuantum de 848.313 lei și impozit pe profit în sumă de 714.368 lei, 2.026.034 lei accesorii (dobânzi și penalități de întârziere) calculate pana la data de 10.08.2010 ,data controlului si a obligatiilor până la data achitării integrale a sumei către Statul R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice G..
Constată suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art.404 alin.4 lit. C.p.p.:
Constata ca măsura sechestrului asigurator nu se poate aplica intrucat nu are bunuri imobile.
Împotriva sentinței penale nr. 580/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul C. și inculpatul C. M. R..”
Prin decizia penală nr. 259/P/27.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._ s-au decis următoarele:
„În baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge apelul declarat de către apelantul inculpat C. M. R., împotriva sentinței penale nr. 586/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal
în dosarul penal nr. _, ca nefondat.
În baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul C., împotriva sentinței penale nr. 586 din data de 25.11.2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr. _ .
Desființează în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:
Constată că infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit. b în cond. art. 9 alin.2 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală rap. la art.374 alin. 4 și art. 375 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, cu aplicarea art.5 cod penal este concurentă cu infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.c și alin.3 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.374 alin.4 Cod.proc.pen. și art.396 alin.10 Cod.proc.pen. în ref. la art.5 Cod.pen., pentru care a fost condamnat inculpatul C. M. R., prin sentința penală nr.349/02.06.2014 a Tribunalul C., rămasă definitivă prin Decizia penală nr.6/P/13.11.2014 a Curții de Apel C..
În baza art.33 alin.1 lit. a rap. la art.34 alin.1 lit. b cod penal 1969, cu aplicarea art.5 cod penal, contopește pedepsele principale de 6 ani închisoare și 3 ani și 2 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani închisoare.
În final inculpatul C. M. R. execută 8 ani închisoare, în condițiile art. 57 cod penal.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat C. M. R. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Anulează formele de executare emise conform sentinței penale nr.349/02.06.2014 a Tribunalul C., rămasă definitivă prin Decizia penală nr.6/P/13.11.2014 a Curții de Apel C. și dispune emiterea unor noi forme de executare.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariu parțial avocat oficiu S. F., în sumă de 50 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.”
Curtea reține că, potrivit art. 426 Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Din interpretarea dispozițiilor art. 431 alin. 2 Cod procedură penală rezultă că instanța admite în principiu cererea de contestație în anulare dacă este făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
Contestatorul C. M. R. a invocat nelegalitatea dispoziției instanței de apel de a contopi direct în calea de atac a apelului pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.349/02.06.2014 a Tribunalul C. cu pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată în cauza dedusă judecății.
Examinând motivul invocat de contestator în susținerea cererii prin raportare la cazurile de contestație în anulare prev. de art. 426 Cod procedură penală, curtea constată că acesta nu se încadrează în niciunul dintre cazurile ce permit exercitarea căii de atac extraordinare a contestației în anulare. Indiferent de temeinicia sau netemeinicia motivului invocat de contestator, curtea observă că criticile privind modalitatea greșită de aplicare a dispozițiilor privind pluralitatea de infracțiuni și tratamentul sancționator al acesteia nu pot fundamenta formularea unei contestații în anulare.
De altfel, nici contestatorul nu a încadrat motivul invocat în vreunul dintre cazurile prev. de art. 426 Cod procedură penală, în concret neputând fi identificat un asemenea caz de contestație în anulare.
Având în vedere că motivul invocat de contestator nu este unul dintre cele prevăzute la art. 426 Cod procedură penală, nu sunt realizate condițiile cumulative prev. de art. 431 alin. 2 Cod procedură penală pentru a admite în principiu cererea de contestație în anulare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 431 alin. 1 Cod procedură penală curtea va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C. M. R. împotriva deciziei penale nr. 259/P/27.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat contestatorul C. M. R. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, ca efect al respingerii cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 431 alin. 1 Cod procedură penală respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C. M. R., fiul lui N. și A., născut la 29.12.2079, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Tulcea, jud. Tulcea, împotriva deciziei penale nr. 259/P/27.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul C. M. R. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.05.2015.
Președinte,Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. A.
Red.dec.jud.M.D.M./4 ex./27.05.2015
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 364/2015. Curtea... → |
|---|
