Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 358/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 358/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-04-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 358/P

Ședința publică de la 29 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. D.

Judecător C. J.

Cu participare: Grefier de ședință A. B.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror J. V. P.

S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul P. F., fiul lui D. și G., născut la data de 25.05.1981 în C., jud. C., cu domiciliul în C., ., nr. 81C, ., ., având CNP_,trimis în judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 291 teza a II-a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, împotriva sentinței penale nr. 146 din data de 01.10.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr. _ .

Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 29 aprilie 2015, când a pronunțat următoarea decizie;

CURTEA

Asupra apelului penal de față.

Prin sentința penală nr. 146/01.10.2014, a Judecătoriei M. s-a hotărât:

„Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului P. F..

În baza art. 215al. 1 și 2 C.pen., cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen,.

Condamnă pe inculpatul P. F., fiul lui D. și G., născut la data de 25.05.1981 în C., jud. C., cu domiciliul în C., ., nr. 81C, ., ., având CNP_, la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În baza art. 290 al. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen,.

Condamnă pe inculpatul P. F. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 291, teza a II-a C.pen., cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen,.

Condamnă pe inculpatul P. F. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 34 lit. b C.pen, rap. la art. 33 lit. a C.pen.

Aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C.pen.

Suspendă executarea pedepsei aplicate sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat conf. art 86² C.pen.

În baza art. 86³ C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 404 alin. 2 C.pr.pen.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor 86⁴ rap. la art. 83 C.pen., cu privire la revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 71 C.pen interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a b și c C.pen., cu excepția dreptului de a alege..

În baza art. 71 alin. 5 C.pen.

Suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate.

În baza art. 215al. 1 și 2 C.pen., cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen,.

Condamnă pe inculpatul B. C., fiul lui V. și L., născut la data de 18.01.1982 în M., jud. C., cu domiciliul în M., ., având CNP_, la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În baza art. 26 C.pen., rap la art. 290 al. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen,.

Condamnă pe inculpatul B. C. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 291, teza a II-a C.pen., cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen,.

Condamnă pe inculpatul B. C. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 34 lit. b C.pen, rap. la art. 33 lit. a C.pen.

Aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C.pen.

Suspendă executarea pedepsei aplicate sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat conf. art. 86² C.pen.

În baza art. 86³ C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 404 alin. 2 C.pr.pen.

În baza art. 71 C.pen interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a b și c C.pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen.

Suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate.

În baza art. 19 și 397 C.pr.pen., rap. la art. 998-999 C.civ. de la 1865, admite acțiunea civilă.

Obligă inculpații, în solidar, la plata către partea civilă . IFN SA sumei de 43.970,99 lei, reprezentând prejudiciul material cauzat.

În baza art. 191 al 1 C.pr.pen.

Obligă pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1000 lei, câte 500 lei fiecare.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele :

„Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria M. sub nr. 1340/P/2011 la data de 21.11.2012 și înregistrat pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ la data de 27.11.2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților P. F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute dispozițiile art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 291 teza a II-a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și B. C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute dispozițiile art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 alin. 1 Cod penal raportat la art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 291 teza a II-a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Totodată, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P. F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 Cod penal, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni și neînceperea urmăririi penale față de numiții M. M., M. F., R. Nicușor V. și C. I. privind infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, întrucât faptele nu există.

În fapt, s-a arătat în rechizitoriu că, la data de 24.06.2008, numita M. M. din mun. M. a formulat o plângere penală înregistrată la Poliția Municipiului M., prin care solicita efectuarea de cercetări penale, identificarea și tragerea la răspundere penală a peroanelor care au achiziționat bunuri electronice, în rate, pe numele său, de la magazinul ALTEX din orașul M., achiziții efectuate în baza unor înscrisuri contrafăcute.

Cu prilejul audierii numitei M. M., aceasta a arătat că, în cursul lunii iunie 2008, a primit mai multe notificări de plată din partea S.C. E. R. Services IFN S.A., ca urmare a neachitării ratelor unui contract de credit și, întrucât știa că nu încheiase un astfel de contract, s-a deplasat la magazinul ALTEX din municipiul M., ocazie cu care a luat la cunoștință, din relatările făcute de numitul P. F., angajat la S.C. Credex Finanțări S.A., că pe numele său există un contract de creditare în valoare de_,38 lei, având ca obiect achiziționarea, în rate, a mai multor bunuri electronice din magazinul respectiv, contract întocmit pe baza unei adeverințe de salarizare care atesta faptul că este angajată, în funcția agent vânzări, la S.C. Gen M. .., având un salariu lunar de 1.200 lei.

Urmare constatărilor făcute, M. M. a notificat reprezentanții S.C. E. R. Services IFN S.A. despre faptul că nu a solicitat niciodată o finanțare acestei societăți și nu a ridicat niciodată de la magazinul ALTEX bunuri electronice, dosarul de credit nefiind semnat de către aceasta, fapt pentru care refuză să plătească ratele aferente creditului respectiv.

În baza acestor sesizări și, conform adresei S.C. E. R. Services IFN S.A. a rezultat că, într-adevăr, numita M. M. a solicitat societății o finanțare pentru care a primit aprobarea finală la data de 02.06.2008, valoarea creditată fiind de_,38 lei. Efectuându-se verificări în evidentele I.T.M. C., s-a confirmat faptul că numita M. M. nu a fost niciodată angajată la S.C. Gen M. .., iar adeverința de salarizare pe baza căreia a fost contractat creditul respectiv este falsă.

La data de 09.07.2008, numitul M. F. a sesizat organele de cercetare cu privire la faptul că a primit la domiciliu mai multe somații de la S.C. E. R. Services IFN S.A., vizând neplata ratelor unui credit obținut de la aceeași societate, în condițiile în care, personal, nu a făcut demersuri și nici nu a împuternicit vreo persoană în vederea obținerii unui astfel de credit și nici nu a cumpărat de la magazinul ALTEX bunuri electronice.

Din verificările efectuate, s-a stabilit că a fost obținut contractul de credit pe baza unei adeverințe de salarizare emisă de S.C. Vulcano Blue S.R.L. M., prin care se atesta că numitul M. F. era angajat în funcția de zidar la această societate, având un salariu lunar de 1200 lei.

Din cercetările efectuate și, conform evidențelor I.T.M. C., a rezultat că numitul M. F. nu figura în anul 2008 ca fiind angajat la această societate, cu atât mai mult cu cât societatea Vulcano Blue S.R.L. M. nu avea nici un angajat.

Din adresa S.C. E. R. Services IFN S.A. din 03.08.2011 a rezultat că, într-adevăr, numitul M. F. a solicitat societății o finanțare pentru care a primit aprobarea finală la data de 24.03.2008, valoarea creditată fiind de_,87 lei.

La data de 12.09.2008, și respectiv 15.11.2008, S.C. E. R. Services IFN S.A. a formulat o plângere penală împotriva numiților R. Nicușor V. și C. I., solicitând efectuarea de cercetări față de aceștia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, în cuprinsul căreia s-a arătat faptul că cei doi au solicitat și au obținut, în mod fraudulos, o creditare în valoare de 10.165,99 lei și respectiv 9.852,72 lei, sens în care aceștia au depus la dosarul de creditare adeverințe de salarizare completate în fals.

Astfel, din adeverința de salarizare depusă de R. Nicușor V., a rezultat că acesta era angajat la S.C. Vulcano Blue S.R.L. în funcția de instalator, având un salariu de 1.200 lei, iar din cea depusă de numitul C. I. a rezultat că acesta era angajat la S.C. Gen M. .. în funcția de șofer, având un salariu lunar de 1.200 lei.

Procedându-se la efectuarea de verificări în evidențele I.T.M. C., s-a constatat faptul că numiții R. Nicușor V. și C. I. nu au fost niciodată angajați ai S.C. Vulcano Blue S.R.L. și S.C. Gen M. .., cele două adeverințe de salarizare întocmite pe numele lor fiind false.

În cuprinsul plângerii s-a arătat, de asemenea, faptul că, urmare neplății ratelor creditelor acordate, societatea a făcut demersuri în vederea recuperării acestora, și luându-se legătura cu numiții R. Nicușor V. și C. I., aceștia au infirmat că ar fi contractat vreun credit de la S.C. E. R. Services IFN S.A. și au refuzat să-și asume orice obligații cu privire la plata ratelor scadente.

Având în vedere cele patru sesizări, lucrătorii de poliție au procedat la efectuarea de verificări în legătură cu modul în care au fost întocmite dosarele de creditare ale numiților M. M., M. F., R. Nicușor V. și C. I., a modului în care acestea au fost aprobate.

Reprezentanții S.C. E. R. Services IFN S.A. au apreciat că, prin încheierea, în fals, a acestor contracte și neachitarea ratelor de către numiții M. M., M. F., R. Nicușor V. și C. I., societatea a fost indusă în eroare și i s-a cauzat un prejudiciu în cuantum de 12.355,38 lei - M. M., 11.596,87 lei - M. F., 10.165,99 lei -R. Nicușor V. și 9.852,75 lei - C. I., sume cu care aceasta se constituie parte civilă în procesul penal.

Din cercetările efectuate, s-a stabilit că cele 4 dosare de credit au fost întocmite de către înv. P. F. angajat în funcția de ofițer de credite la S.C. Credex Finanțări IFN S.A. București, conform contractului de muncă 538 din 03.03.2008, punct de lucru magazinul ALTEX M..

La data de 31.07.2008, s-a confirmat începerea urmăririi penale față

de înv. P. F. pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu faptă prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal.

Conform procedurii de lucru în cadrul magazinului ALTEX, persoanele care doreau să achiziționeze bunuri electronice în baza contractelor de creditare cu plata în rate, se prezentau la înv. P. F., sens în care prezentau actul de identitate și o adeverință de salarizare, după care completau formularul cerere de creditare cu suma reprezentând contravaloarea bunurilor pe care doreau să le achiziționeze.

În calitate de angajat al S.C. Credex Finanțări IFN S.A. București, respectiv de ofițer de credit, învinuitului îi revenea obligația de verificare a identității clientului, a co-aplicantului (dacă era cazul) precum și a garantului - garanților (original și copie act de identitate), să vizeze copia actului de identitate prin mențiunea conform cu originalul (nume în clar, semnătura și ștampila vânzătorului) și să verifice documentația prezentată de client care trebuia să fie în conformitate cu procedurile interne sau cu procedurile partenerilor Credex Finanțări IFN S.A.

Înv. P. F., în baza documentelor primite, întocmea dosarul de creditare pe care ulterior îl înainta spre aprobare reprezentanților S.C. E. R. Services IFN S.A.,după aprobarea finanțării, dosarul era retrimis la magazinul ALTEX din M. și ulterior înaintat numitei A. F., casier la magazinul respectiv. Aceasta întocmea factura fiscală privind bunurile ce urmau a fi vândute, factură ce ulterior era înmânată lucrătorului de pe raionul de produse electronice, iar acesta, la rândul său, le înmâna cumpărătorului.

Verificându-se atribuțiunile de serviciu, expres prevăzute în fișa postului fiecărui angajat al magazinului, s-a constatat că singurul lucrător care avea obligația verificării actelor de identitate ale cumpărătorului, era ofițerul de credite, respectiv înv. P. F..

La data de 04.11.2008, prin rezoluția nr. 1181/P/2008 s-a dispus începerea urmăririi penale față de înv. P. F. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute de art. 215¹ alin. 1 și art. 290 din Codul penal.

Pe parcursul cercetărilor, cu prilejul audierii angajaților magazinului, a înv. P. F. și respectiv a numitului C. R. - administratorul S.C. Vulcano Blue S.RL. M. a rezultat că, la începutul anului 2008, înv. B. C. s-a prezentat la magazinul ALTEX și, luând legătura cu C. S., lucrător la raionul electrice pe care acesta îl știa din vedere, i-a solicitat sprijin în întocmirea unor dosare de creditare, în vederea achiziționării de produse electronice, în rate.

Înv. B. C. i-a precizat angajatului magazinului că deține o societate comercială, iar o parte din angajații săi sunt interesați în achiziționarea unor produse în rate de la acest magazin, iar el, în calitate de angajator, pentru operativitatea încheierii acestor contracte s-a oferit să depună personal toată documentația necesară, în vederea obținerii finanțării respective.

Conform declarațiilor martorului C. S., înv. B. C. a fost îndrumat către înv. P. F., care se ocupa în calitate de ofițer de credit de întocmirea dosarelor celor care solicitau astfel de credit.

După ce înv. P. F. a luat la cunoștință de solicitarea înv. B. C., acesta a fost de acord ca învinuitul B. C. să depună documentația pentru persoanele solicitante ale creditului, urmând să se prezinte personal cu actele de identitate ale acestora. Cei doi s-au înțeles ca după aprobarea finanțării și a obținerii creditului, bunurile să fie ridicate de înv. B. C., urmând ca acestea să fie împărțite între ei.

Deoarece înv. P. F. nu a fost de acord să ia o parte din bunuri, cei doi au stabilit ca pentru fiecare dosar de credit întocmit în lipsa titularului, înv. B. C. urma să-i ofere acestuia suma de 400 lei.

În baza acestei înțelegeri, în următoarele zile, înv. B. C. s-a prezentat la magazinul ALTEX și a înmânat înv. P. F. copiile actelor de identitate pe numele M. M., M. F., R. Nicușor V. și C. I. împreună cu adeverințele de salarizare întocmite în fals, prin care se atesta că persoanele respective erau angajate în diferite funcții la diverse societăți comerciale și aveau un salariu de 1.200 lei.

În baza acestor documente depuse de către înv. B. C. și, în lipsa titularilor creditelor, înv. P. F. a întocmit în fals dosarele de credit pe numele numiților M. M., M. F., R. Nicușor V. și C. I., după care le-a înaintat spre aprobare reprezentanților S.C. E. R. Services IFN S.A.

După aprobarea finanțării, respectiv obținerea avizului, înv. P. F. l-a contactat pe înv. B. C., iar acesta s-a prezentat la magazinul ALTEX unde a ridicat produsele, la date diferite, în numele titularilor de credit.

Conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, a rezultat că de fiecare dată, când înv. B. C. se prezenta la magazin pentru a ridica produsele respective era însoțit și de alte persoane, care ajutau la transportul bunurilor, împrejurare ce a creat convingerea angajaților societății că, în realitate, aceștia sunt și titularii contractelor de credit.

La data de 25.07.2011, s-a confirmat propunerea de începere a urmăririi penale față de înv. B. C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215¹ alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Prin ordonanța din 25.07.2011, s-a dispus extinderea cercetărilor față de înv. P. F. și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215¹ alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cos penal.

Pe parcursul cercetărilor, s-a stabilit că două adeverințe de salarizare au fost emise, în fals, de S.C Vulcano Blue S.R.L. M.. Fiind audiat administratorul societății, C. R., acesta a negat că ar fi eliberat astfel de adeverințe, infirmând totodată că ar fi completat, semnat și ștampilat adeverințele care au fost depuse la dosarele de creditare. Acesta a declarat, de asemenea, că îl cunoaște pe numitul B. C., întrucât era vecin cu acesta în anul 2008, împrejurare cu care venea și la locuința sa.

Martorul a susținut că înv. B. C. era familiarizat cu locuința sa și cunoștea faptul că era administratorul S.C. Vulcano Blue S.R.L. M. și că, într-un moment de neatenție, ar fi putut să sustragă ștampila societății ce se afla în permanență pe birou, unde aceștia de altfel stăteau.

Pe parcursul urmăririi penale, s-au efectuat demersuri în vederea identificării S.C. Gen M. .. și audierii administratorului acesteia, demersuri care însă au rămas fără rezultat, întrucât acesta nu mai locuiește la adresa de domiciliu declarată.

Deoarece după comiterea faptei înv. B. C. a părăsit țara, acesta nu a putut fi identificat și audiat cu privire la faptele comise împreună cu P. F.. Cu ocazia audierii martorilor, acestora le-a fost prezentată fotografia înv. B. C., toți martorii recunoscându-1 ca fiind persoana care s-a prezentat la magazinul ALTEX, a depus documentația pentru achiziționarea și ridicarea produselor electronice.

Audiat în legătură cu faptele comise, înv. P. F. a recunoscut inițial că a întocmit cele 4 dosare de credit, în baza documentației depuse de înv. B. C., fără a verifica identitatea celor care solicitau creditul respectiv pentru ca ulterior să revină asupra celor declarate, în sensul că, învinuitul B. C. i-ar fi propus să întocmească cererile pentru finanțare fără prezența efectivă a titularilor, însă el a refuzat, singurul incident fiind cu numita M. M. care a venit la el la serviciu și i-a reproșat că i-ar fi întocmit o cerere de finanțare în fals.

Acesta a mai declarat faptul că la momentul încheierii contractelor, a avut încredere în înv. B. C. și a apreciat că actele de identitate și adeverințele de salarizare au fost înmânate acestuia de către cei care solicitau creditele, neștiind la momentul respectiv că adeverințele de salarizare erau false.

Pe parcursul cercetărilor, învinuitul a declarat că, inițial, înv. B. C. i-a propus ca o parte din bunurile ce urmau a fi achiziționate în baza acestor contracte, să fie împărțite între ei, propunere pe care nu a acceptat-o, acceptând doar să primească un comision de 400 lei, la fiecare contract încheiat.

Acesta a mai susținut, de asemenea, că nu are cunoștință de modalitatea în care înv. B. C. procura adeverințele de salarizare false și nici celelalte documente.

Pe parcursul urmăririi penale, înv. B. C. nu a putut fi audiat în calitate de învinuit și nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală deoarece acesta a părăsit țara, la scurt interval de timp după comiterea faptelor, fără a se cunoaște data unei eventuale reveniri în țară. In vederea garantării dreptului la apărare al înv. B. C., în cauză a fost numit un apărător din oficiu, care a luat la cunoștință de actele de urmărire penală efectuate în cauză.

Având în vedere declarațiile făcute de înv. P. F., P. de pe lângă Tribunalul C. a efectuat cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzute de art. 254 Cod penal, iar față de înv. B. C. de dare de mită prevăzute de art. 255 Cod penal.

Prin ordonanța nr. 410/P/2009, față de cei doi s-a dispus neînceperea urmăririi penale, apreciindu-se că faptelor le lipsește unul din elementele constitutive acestor infracțiuni.

Întrucât, din probele administrate a rezultat că faptele comise de înv. P. F. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzute de art. 249 Cod penal, s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b rap. la art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedură penală scoaterea înv. P. F. de sub urmărire penală privind infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 Cod penal.

Având în vedere că, din cercetări a rezultat că numiții M. M., M. F., R. Nicușor V. și C. I. nu au făcut nici un demers în sensul încheierii unui contract de creditare cu S.C. E. R. Services IFN S.A., actele și documentele întocmite în fals nefiind întocmite de aceștia, în sarcina celor patru nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, întrucât aceste fapte nu există.

În cursul urmăririi penale, inculpatul P. F. a avut o atitudine oscilantă, recunoscând inițial săvârșirea faptelor, iar inculpatul B. C. s-a sustras cercetărilor, astfel că nu a putut fi audiat și nu i-a putut fi prezentat materialul de urmărire penală.

Față de considerentele expuse, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții M. M., M. F., R. Nicușor V. și C. I. privind infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, întrucât în cauză sunt incidente prevederile art. 10 lit. a Cod procedură penală.

Cu privire la latura civilă, s-a menționat în rechizitoriu că S.C. E. R. Services IFN S.A a apreciat că, prin încheierea, în fals, a acestor contracte, societatea a fost indusă în eroare și i s-a cauzat un prejudiciu în cuantum de 12.355,38 lei - M. M., 11.596,87 lei - M. F., 10.165,99 lei - R. Nicușor V. și 9.852,75 lei - C. I., sume cu care aceasta se constituie parte civilă în procesul penal.

Se menționează în rechizitoriu că vinovăția inculpaților P. F. și B. C. se probează cu: sesizarea părții vătămate, rezoluții de începere a urmăririi penale, adrese prejudiciu, adrese parte vătămată, procese verbale de investigații, documente financiar contabile ale părții vătămate, declarații de martori, dosare de credit în original și declarațiile învinuiților.

În ședința publică din data de 25.04.2013, inculpații P. F. și B. C. s-au prezentat în fața instanței de judecată și, în prezența apărătorilor aleși ai acestora, au arătat că nu se prevalează de dispozițiile art. 320¹ alin. 1 și alin. 2 Cod procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În conformitate cu dispozițiile art. 323 raportat la art. 73 Cod procedură penală, instanța a procedat la audierea inculpaților P. F. și B. C., declarațiile acestora fiind consemnate și anexate la dosarul cauzei, filele 55-56 și respectiv 57-58.

În conformitate cu dispozițiile art. 327 Cod procedură penală au fost audiați martorii propuși prin rechizitoriu, M. M., M. F., C. I., R. Nicușor-V., B. V. și C. S., declarațiile acestora fiind consemnate și anexate la dosarul cauzei, filele 59, 99-103.

În ședința publică din 27.02.2014, instanța a încuviințat cererea de suplimentare a probatoriului, la solicitarea apărătorului inculpatului B. C., în sensul audierii martorului C. R., iar în ședința din 27.03.2014, față de lipsa acestui martor, instanța a luat act de renunțarea, de către inculpatul B. C., la administrarea probei testimoniale cu martorul C. R..

În aceeași ședință, având în vedere dispozițiile art. 386 Cod procedură penală, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina ambilor inculpați, în sensul reținerii legii mai favorabile și a dispus pronunțarea cu privire la schimbarea încadrării juridice odată cu fondul cauzei.

În ședința publică din 27.03.2014, instanța a adus la cunoștința părților faptul că, pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de dispozițiile art. 244 alin. 3 din Noul Cod penal există posibilitatea împăcării părților și a emis o adresă către partea civilă S.C. RFG R. Sevices IFN S.A. cu mențiunea de a preciza dacă înțelege să se împace cu cei doi inculpați cu privire la infracțiunea de înșelăciune.

Prin adresa nr._/16.04.2014 depusă la fila 144 din dosar, partea civilă S.C. RFG R. Sevices IFN S.A. a menționat că este de acord cu împăcarea, potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 3 Cod penal, exclusiv în cazul în care inculpații P. F. și B. C. vor achita integral, către această societate, debitele cu care s-a constituit parte civilă în cauză.

Au fost întocmite, la solicitarea instanței, de către S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., referatele de evaluare ale inculpaților P. F. și B. C., fiind depuse la filele 124-131 din dosar.

Cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei, instanța reține că prin Decizia nr. 265 din 06.05.2014, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, stabilind că acestea sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În consecință, urmează a se aplica legea penală mai favorabilă în întregul ei, iar nu aplicarea instituțiilor autonome mai favorabile.

Astfel, instanța apreciază că legea mai favorabilă este legea în vigoare la data săvârșirii faptelor, respectiv Codul penal de la 1969, având în vedere regimul sancționator mai drastic prevăzut de Noul Cod penal în cazul infracțiunii continuate și a concursului de infracțiunii.

Pe cale de consecință, instanța urmează să respingă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților

Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:

Inculpatul P. F. a fost angajat în luna martie 2008 la S.C. Credex Finanțări IFN S.A. București, la punctul de lucru din incinta magazinului ALTEX din M..

Conform procedurii de lucru în cadrul magazinului ALTEX, persoanele care doreau să achiziționeze bunuri electronice în baza contractelor de creditare cu plata în rate, se prezentau la inculpatul P. F., sens în care prezentau actul de identitate și o adeverință de salarizare, după care completau formularul cerere de creditare cu suma reprezentând contravaloarea bunurilor pe care doreau să le achiziționeze.

În calitate de angajat al S.C. Credex Finanțări IFN S.A. București, respectiv de ofițer de credit, inculpatului îi revenea obligația de verificare a identității clientului, a co-aplicantului (dacă era cazul) precum și a garantului - garanților (original și copie act de identitate), să vizeze copia actului de identitate prin mențiunea conform cu originalul (nume în clar, semnătura și ștampila vânzătorului) și să verifice documentația prezentată de client care trebuia să fie în conformitate cu procedurile interne sau cu procedurile partenerilor Credex Finanțări IFN S.A.

P. F., în baza documentelor primite, întocmea dosarul de creditare pe care ulterior îl înainta spre aprobare reprezentanților S.C. E. R. Services IFN S.A., după aprobarea finanțării, dosarul era retrimis la magazinul ALTEX din M. și ulterior înaintat numitei A. F., casier la magazinul respectiv. Aceasta întocmea factura fiscală privind bunurile ce urmau a fi vândute, factură ce ulterior era înmânată lucrătorului de pe raionul de produse electronice, iar acesta, la rândul său, le înmâna cumpărătorului.

La mijlocul lunii martie 2008, inculpatul B. C. s-a prezentat la magazinul ALTEX și, luând legătura cu C. S., lucrător la raionul electrice pe care acesta îl știa din vedere, i-a solicitat sprijin în întocmirea unor dosare de creditare, în vederea achiziționării de produse electronice, în rate. Acesta i-a precizat angajatului magazinului că deține o societate comercială, iar o parte din angajații săi sunt interesați în achiziționarea unor produse în rate de la acest magazin, iar el, în calitate de angajator, pentru operativitatea încheierii acestor contracte s-a oferit să depună personal toată documentația necesară, în vederea obținerii finanțării respective.

Conform declarațiilor martorului C. S., inculpatul B. C. a fost îndrumat către P. F., care se ocupa în calitate de ofițer de credit de întocmirea dosarelor celor care solicitau astfel de credit.

După ce P. F. a luat la cunoștință de solicitarea lui B. C., acesta a fost de acord ca inculpatul să depună documentația pentru persoanele solicitante ale creditului, urmând să se prezinte personal cu actele de identitate ale acestora. Cei doi s-au înțeles ca după aprobarea finanțării și a obținerii creditului, bunurile să fie ridicate de B. C., urmând ca acestea să fie împărțite între ei.

Deoarece P. F. nu a fost de acord să ia o parte din bunuri, B. C. i-a oferit acestuia suma de 400 lei pentru fiecare dosar de credit întocmit în lipsa titularului, ofertă pe care inculpatul P. F. a acceptat-o, aspect ce rezultă din chiar declarația acestuia dată în faza de urmărire penală (vol. II, fila 86).

În baza acestei înțelegeri, în următoarele zile, inculpatul B. C. s-a prezentat la magazinul ALTEX și i-a înmânat lui P. F. copiile actelor de identitate ale numiților M. M., M. F., R. Nicușor V. și C. I., împreună cu adeverințele de salarizare întocmite în fals, prin care se atesta că persoanele respective erau angajate în diferite funcții la diverse societăți comerciale și aveau un salariu de 1.200 lei.

În baza acestor documente depuse de către B. C. și, în lipsa titularilor creditelor, inculpatul P. F. a întocmit în fals dosarele de credit pe numele numiților M. M., M. F., R. Nicușor V. și C. I., după care le-a înaintat spre aprobare reprezentanților S.C. E. R. Services IFN S.A.

După aprobarea finanțării, respectiv obținerea avizului, P. F. l-a contactat pe B. C., iar acesta s-a prezentat la magazinul ALTEX unde a ridicat produsele, la date diferite, în numele titularilor de credit.

Conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, a rezultat că de fiecare dată, când B. C. se prezenta la magazin pentru a ridica produsele respective era însoțit și de alte persoane, care ajutau la transportul bunurilor, împrejurare ce a creat convingerea angajaților societății că, în realitate, aceștia sunt și titularii contractelor de credit.

Pe parcursul cercetărilor, s-a stabilit că două din adeverințele de salarizare au fost emise, în fals, de S.C Vulcano Blue S.R.L. M.. Fiind audiat administratorul societății, C. R., acesta a negat că ar fi eliberat astfel de adeverințe, infirmând totodată că ar fi completat, semnat și ștampilat adeverințele care au fost depuse la dosarele de creditare. Acesta a declarat, de asemenea, că îl cunoaște pe numitul B. C., întrucât era vecin cu acesta în anul 2008, împrejurare cu care venea și la locuința sa.

Martorul a susținut că inculpatul B. C. era familiarizat cu locuința sa și cunoștea faptul că era administratorul S.C. Vulcano Blue S.R.L. M. și că, într-un moment de neatenție, ar fi putut să sustragă ștampila societății ce se afla în permanență pe birou, unde aceștia de altfel stăteau.

Audiat în legătură cu faptele comise, inculpatul P. F. a recunoscut inițial că a întocmit cele 4 dosare de credit, în baza documentației depuse de B. C., fără a verifica identitatea celor care solicitau creditul respectiv pentru ca ulterior să revină asupra celor declarate, în sensul că, inculpatul B. C. i-ar fi propus să întocmească cererile pentru finanțare fără prezența efectivă a titularilor, însă el a refuzat, singurul incident fiind cu numita M. M. care a venit la el la serviciu și i-a reproșat că i-ar fi întocmit o cerere de finanțare în fals.

Acesta a mai declarat faptul că la momentul încheierii contractelor, a avut încredere în B. C. și a apreciat că actele de identitate și adeverințele de salarizare au fost înmânate acestuia de către cei care solicitau creditele, neștiind la momentul respectiv că adeverințele de salarizare erau false.

Pe parcursul cercetărilor, inculpatul a declarat că, inițial, B. C. i-a propus ca o parte din bunurile ce urmau a fi achiziționate în baza acestor contracte, să fie împărțite între ei, propunere pe care nu a acceptat-o, acceptând doar să primească un comision de 400 lei, la fiecare contract încheiat, ca ulterior să revină asupra acestor declarații.

Acesta a mai susținut, de asemenea, că nu are cunoștință de modalitatea în care B. C. procura adeverințele de salarizare false și nici celelalte documente.

Declarațiile inculpatului P. F. sunt contradictorii. În acest sens sunt elocvente declarația inculpatului aflată la fila 89 din vol. II al dosarului de urmărire penală, în care acesta susține că nu cunoaște cine este persoana care a lăsat actul de identitate în xerocopie al numitei M. M. și adeverința de salarizare pe biroul său, și declarația aflată la fila 63 din vol. I al dosarului de urmărire penală, în care inculpatul menționează că, în cazul numitei M. M., copia actului de identitate al acesteia i-a fost adusă de inculpatul B. C.. Totodată, cu ocazia declarației dată în fața procurorului de caz la data de 02.07.2012, cât și în fața instanței, inculpatul P. F. a afirmat că B. C. i-ar fi spus că M. M. este mătușa sa, iar altă dată că este mătușa unui prieten de-al său (declarația dată în fața organului de cercetare penală, la data de 11.09.2008 – vol. II, fila 95).

Audiat în fața instanței de judecată, inculpatul P. F. a declarat că a refuzat oferta inculpatului B. C. de a primi o parte din produse sau bani și că personal a verificat buletinele originale ale titularilor de contract, dar întrucât acestea erau vechi nu a realizat că persoanele care au semnat contractele erau altele decât cele din actele de identitate ce i-au fost prezentate de B. C..

Instanța urmează să înlăture ca nesincere aceste declarații, având în vedere că la filele 43 și 81 din vol. III se află copiile cărților de identitate ale numiților C. I. și M. F., din care rezultă că actele de identitate ale acestora au fost eliberate în 2004, respectiv 2007, astfel că în anul 2008, când acestea au fost prezentate inculpatului P. F., fizionomia celor doi nu putea suferi modificări considerabile de natură să creeze confuzii inculpatului.

Toate aceste încercări ale inculpatului de a ascunde adevărul, după ce în primă fază inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, întăresc convingerea instanței că acesta a completat în fals dosarele de creditare pe numele numiților M. M., R. Nicușor V., M. F. și C. I., utilizând documentele de identitate ale acestora, puse la dispoziție de inculpatul B. C., precum și adeverințe de salarizare despre care știa că sunt false, inducând astfel în eroare reprezentanții S.C. E. R. Services S.A., care au aprobat și creditat cele patru persoane, în baza informațiilor și documentelor falsificate înaintate de inculpat.

În ce-l privește pe inculpatul B. C., acesta nu a putut fi audiat, în calitate de învinuit, pe parcursul urmăririi penale și nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală deoarece acesta a părăsit țara, la scurt interval de timp după comiterea faptelor.

Audiat în fața instanței de judecată inculpatul B. C. a susținut că a cumpărat mai multe produse de la inculpatul P. F., produse ce erau aduse în magazin de persoanele care le-au cumpărat în rate, dar de care nu mai aveau nevoie și doreau să le revândă la un preț mai mic. Produsele îi erau date de inculpatul P. F., sigilate și cu actul de garanție, pe care apoi le vindea și, după ce își oprea un comision cuprins între 50 și 100 lei, îi aducea banii lui P. F., iar acesta din urmă îi împărțea cu persoana care contractase creditul.

Aceste declarațiile ale inculpatului B. C. nu se coroborează cu nicio probă din dosar. Astfel, martorii audiați în cauză au declarat că nu au cumpărat niciodată în rate produse de la magazinul ALTEX, iar în anul 2008 au pierdut cărțile de identitate.

Inculpatul B. C. a mai declarat că nu l-a vizitat niciodată pe vecinul său, numitul C. R., administrator al ..R.L., aspect infirmat de acesta din urmă, care a declarat că B. C. era familiarizat cu locuința sa și cunoștea faptul că era administratorul S.C. Vulcano Blue S.R.L. și că, într-un moment de neatenție, acesta ar fi putut să sustragă ștampila societății ce se afla în permanență pe birou, unde aceștia de altfel stăteau.

Prin urmare, instanța urmează să înlăture ca nesincere declarațiile inculpatului B. C., data în fața instanței de judecată.

Din ansamblul probator administrat în cauză și analizat mai sus, rezultă cu certitudine vinovăția inculpaților, sub forma intenției directe, în săvârșirea faptelor.

Având în vedere situația de fapt anterior reținută, instanța apreciază că faptele săvârșite de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată”

Împotriva sentinței penale a formulat apel inculpatul P. F., motivele fiind consemnate în considerentele încheierii de amânare a pronunțării.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 408 C. pr. pen., Curtea constată că apelul formulat de către apelantul inculpatul P. F. este nefondat.

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului P. F., fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 396 alin. 2 C. pr. pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.

Sub aspectul stării de fapt se constată că, inculpatul P. F., în calitate de angajat al S.C. Credex Finanțări IFN S.A. București a completat în fals patru dosare de creditare pe numele numiților M. M., R. Nicușor V., M. F. și C. I. utilizând documentele de identitate ale acestora, puse la dispoziție de inculpatul B. C., precum și adeverințe de salarizare despre care știa că sunt false, în vederea producerii unor consecințe juridice, inducând astfel în eroare reprezentanții părții vătămate S.C. E. R. Services S.A. care au aprobat și creditat cele patru persoane, în baza informațiilor și documentelor falsificate înaintate de inculpat.

Situația de fapt astfel expusă rezultă din sesizarea părții vătămate S.C. E. R. Services S.A., adrese prejudiciu, adrese parte vătămată, procese verbale de investigații, documente financiar contabile ale părții vătămate, declarații de martori M. M., M. F., C. I., R. Nicușor-V., C. S., dosare de credit în original și declarațiile învinuiților/inculpaților B. V. și P. F..

Cu prilejul audierii, inculpatul P. F. a recunoscut inițial că a întocmit patru dosare de credit, în baza documentației depuse de inculpatul B. C., fără a verifica identitatea celor care solicitau creditul, pentru ca ulterior să revină asupra depoziției inițiale, în sensul că, inculpatul B. C. i-ar fi propus să întocmească cererile pentru finanțare fără prezența efectivă a titularilor, însă el a refuzat, singurul incident fiind cu numita M. M. care a venit la el la serviciu și i-a reproșat că i-ar fi întocmit o cerere de finanțare în fals.

Inculpatul P. F. a precizat faptul că la momentul încheierii contractelor a avut încredere în inculpatul B. C. și a apreciat că actele de identitate și adeverințele de salarizare au fost înmânate de către cei care solicitau creditele, neștiind la momentul respectiv că adeverințele de salarizare erau false.

Pe parcursul cercetărilor, inculpatul P. F. a declarat că, inițial inculpatul B. C. i-a propus ca o parte din bunurile ce urmau a fi achiziționate în baza acestor contracte, să fie împărțite între ei, propunere pe care nu a acceptat-o, fiind de acord doar să primească un comision de 400 lei, pentru fiecare contract încheiat, însă ulterior a revenit asupra acestor declarații.

Inculpatul P. F. a menționat că nu are cunoștință de modalitatea în care B. C. procura adeverințele de salarizare false și nici celelalte documente.

Se constată că declarațiile inculpatului P. F. sunt contradictorii având în vedere că precizează faptul că nu cunoaște cine este persoana care a lăsat actul de identitate în xerocopie al numitei M. M. și adeverința de salarizare pe biroul său pentru ca, ulterior să menționeze că, în cazul numitei M. M., o copie a actului de identitate al acesteia i-a fost adusă de inculpatul B. C.. (fila 89 din vol. II al dosarului de urmărire penală, fila 63 din vol. I al dosarului de urmărire penală). De asemenea, pe parcursul urmării penale la data de 02.07.2012, dar și în fața instanței, inculpatul P. F. a afirmat că B. C. i-ar fi spus că M. M. este mătușa sa, pentru ca ulterior, să arate că este mătușa unui prieten de-al său (vol. II, fila 95).

Pe parcursul desfășurării ședinței în apel, inculpatul P. F. s-a prelevat de dreptul la tăcere.

Se constată că, în mod temeinic, instanța de fond a înlăturat ca nesincere aceste declarații, având în vedere că la filele 43 și 81 din vol. III se află copiile cărților de identitate ale numiților C. I. și M. F., din care rezultă că actele de identitate ale acestora au fost eliberate în 2004, respectiv 2007, astfel că în anul 2008, când acestea au fost prezentate inculpatului P. F., fizionomia celor doi nu putea suferi modificări considerabile de natură să creeze confuzii inculpatului.

În ceea ce privește inculpatul B. C., acesta a declarat că a cumpărat mai multe produse de la inculpatul P. F., produse ce erau aduse în magazin de persoanele care le-au cumpărat în rate, dar de care nu mai aveau nevoie și doreau să le revândă la un preț mai mic. Produsele îi erau date de inculpatul P. F., sigilate și cu actul de garanție, pe care apoi le vindea și, după ce își oprea un comision cuprins între 50 și 100 lei, îi aducea banii lui P. F., iar acesta din urmă îi împărțea cu persoana care contractase creditul, aspecte infirmate de martorii audiați în cauză care au declarat că nu au cumpărat niciodată în rate produse de la magazinul ALTEX, iar în anul 2008 au pierdut cărțile de identitate.

În probarea activității infracționale a inculpatului P. F., Curtea are în vedere, alături de declarațiile coroborate ale părții civile . IFN SA, a martorilor M. M., M. F., C. I., R. Nicușor V., A. F. și declarația martorului C. R. - administratorul S.C. Vulcano Blue S.RL. M. din care rezultă că, la începutul anului 2008, inculpatul B. C. s-a prezentat la magazinul ALTEX care a luat legătura cu C. S., lucrător la raionul electrice și i-a solicitat sprijin în întocmirea unor dosare de creditare, în vederea achiziționării de produse electronice, urmând ca plata să se facă în mod eșalonat.

Din conținutul declarațiilor martorului C. S., rezultă că inculpatul B. C. a fost îndrumat către inculpatul P. F. care, în calitate de ofițer de credit la întocmirea dosarelor, a fost de acord ca inculpatul B. C. să depună documentația pentru persoanele solicitante ale creditului, urmând să se prezinte personal cu actele de identitate ale acestora.

Cei doi s-au înțeles ca, după aprobarea finanțării și a obținerii creditului, bunurile să fie ridicate de inculpatul B. C., urmând ca inculpatul P. F. să primească suma de 400 de lei, pentru fiecare dosar de credit întocmit în lipsa titularului.

În baza acestei înțelegeri, inculpatul B. C. s-a prezentat la magazinul ALTEX și a înmânat inculpatului P. F. copiile actelor de identitate pe numele M. M., M. F., R. Nicușor V. și C. I. împreună cu adeverințele de salarizare întocmite în fals, prin care se atesta că persoanele respective erau angajate în diferite funcții la diverse societăți comerciale și aveau un salariu de 1.200 lei.

În baza acestor documente depuse de către inculpatul B. C. și în lipsa titularilor creditelor, inculpatul P. F. a întocmit în fals dosarele de credit pe numele numiților M. M., M. F., R. Nicușor V. și C. I., după care le-a înaintat spre aprobare reprezentanților S.C. E. R. Services IFN S.A.

După aprobarea finanțării, inculpatul P. F. l-a contactat pe inculpatul B. C., iar acesta s-a prezentat la magazinul ALTEX unde a ridicat produsele, la date diferite, în numele titularilor de credit.

Susținerile inculpatului P. F. constând în negarea săvârșirii infracțiunilor sunt apreciate de Curte ca nesincere, făcute cu scopul de a evita tragerea la răspundere penală fiind infirmate de ansamblul probelor administrate în cauză, astfel cum au fost arătate mai sus. Simpla afirmație a unei alte stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu mijloace de probă credibile, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de către cei inculpatul P. F., constând în negarea în totalitate a săvârșirii infracțiunilor nu poate influența convingerea instanței bazată pe probe.

În consecință, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, Curtea constată că faptele există, au fost comise de inculpații P. F. și B. C., cu forma de vinovăție cerută de lege.

Cu privire aplicarea legii penale mai favorabile, instanța are în vedere Decizia nr 265 din 06.05.2014 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art 5 C.pen. și, care a statuat că dispozițiile art 5 C.pen sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Deși noile dispoziții legale prevăd un tratament sancționator mai blând pentru infracțiunile de înșelăciune în formă continuată, uz de fals, în formă continuată și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, Curtea că pedepsele aplicate în concret sunt temeinic dozate și în limitele legale, prevăzute de noul Cod penal.

Curtea constată că este mai favorabil vechiul Cod penal, sub aspectul modalității de executare.

Într-adevăr, comparativ cu instituția amânării aplicării pedepsei, art. 81 și urmt. C.penal 1969 este mai favorabil prin prisma condițiilor de acordare ( nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicate pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele cate constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt mai restrânse). Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă este durata termenului de încercare, însă acest element este insuficient pentru a constata că noua reglementare este mai favorabilă. La această concluzie conduc și prevederile din legea de punere în aplicare a codului penal. Într-adevăr, art. 15 alin. 1 din Legea nr 187/2012, măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza C.penal din 1969 se menține și după . noului Cod penal. Prin urmare legiuitorul prezumă că vechea modalitate de individualizare este mai favorabilă nefiind necesară modificarea acesteia ca efect al intrării în vigoare a dispozițiilor privind amânarea. Pe de altă parte, art 16 alin 2 din Legea nr 187/2012 prevede faptul că, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea executării sub supraveghere, conform art 5 C.penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse inculpatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de supraveghere sau încercare. Deși textul se referă la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, considerăm că principiul instituit, prevalența conținutului față de durata termenului de încercare, se aplică și în ipoteza analizată de noi.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicată inculpatului P. F., Curtea constată că instanța de fond a avut în vedere și a acordat eficiență juridică necesară criteriilor prevăzute de art. 72 C.penal 1969.

În acest sens, alături de circumstanțele reale ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, uz de fals, în formă continuată și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată se are în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului P. F., acesta fiind în vârstă de 27 de ani, are studii superioare și nu este cunoscut cu antecedente penale.

Pentru aceste motive, Curtea constată că aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare ( 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 și 2 C.penal cu aplic. art. 41 alin 2 C.penal, 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1 C.penal cu aplic. arrt. 41 alin. 2 C.penal, 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 291 C.penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal), în condițiile art. 86 ind 1 C.penal 1969 este de natură a realiza scopul preventiv educativ al pedepsei și reinserția socială reală a inculpatului P. F..

Față de cele expuse, în baza art. 421 pct 2 lit. b C.proc.penală va respinge apelul declarat de către apelantul inculpat P. F. împotriva Sentinței penale nr. 146/01.10.2014 a Judecătoriei M., ca nefundat.

În baza art. 275 alin 2 C.proc.penală va obliga apelantul inculpat P. F. la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelul declarat de către apelantul inculpat P. F., împotriva sentinței penale nr. 146/01.10.2014, a Judecătoriei M., ca nefondat.

În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. obligă inculpatul apelant P. F., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.272 cod procedură penală, onorariu parțial în sumă de 150 lei, pentru apărători din oficiu av. R. N. și în sumă de 300 de lei av. P. A., se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, C. D. C. J.

Grefier,

A. B.

Jud. fond A.C.D.

Red. dec. Jud. C J.

2 ex/14.05.2015

← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 359/2015. Curtea...		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Hotărâre din 15-05-2015,... →

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 358/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 358/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA