Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 512/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 512/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-06-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 512/P

Ședința publică de la 03 iunie 2015

Completul compus din:

Președinte – D. I. N.

Judecător – A. I.

Cu participare Grefier – M. V.

Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat în examinare apelul penal declarat împotriva sentinței penale nr. 345 din data de 13.03.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ de inculpatul B. F. G., în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, trimis in judecată, pentru infracțiunea de refuz, împotrivirea sau sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, in vederea stabilirii alcoolemiei, prev. și ped. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 R.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 03.06.2015, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

Constată că prin împotriva sentinței penale nr. 345 din data de 13.03.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, s-a hotărât:

„În baza art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată cu reținerea art.5 C.pen. 2009 condamnă pe inculpatul B. F.-G. (fiul lui I. și E., născut la data de 29.03.1985 în mun. C., jud. C., domiciliat în orașul O., ., jud. C., în prezent în stare de deținere în altă cauză la Penitenciarul Poarta Albă, cetățean român, necăsătorit, studii medii, cu antecedente penale, cu loc de muncă la momentul comiterii infracțiunii, CNP:_) la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.

În baza art.36 alin.1 C.pen. 1969 constată că prezenta este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.983/20.09.2014 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.35/P/16.01.2015 a Curții de Apel C..

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.983/20.09.2014 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.35/P/16.01.2015 a Curții de Apel C. și repune pedepsele în individualitatea lor, respectiv:

- 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană care are suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1 și 3 C.pen. 1969;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul autovehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale sau a sănătății unei persoane, ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea la fața locului prev. de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002,

cu reținerea sporului de 1 an închisoare.

În baza art.36 alin.1 raportat la art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969 contopește pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, stabilite prin sentința penală nr.983/20.09.2014 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.35/P/16.01.2015 a Curții de Apel C., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 6 (șase) ani închisoare în regim de detenție conform art.57 C.pen. 1969.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În baza art.404 alin.4 lit.a C.proc.pen. și art.36 alin.3 C.pen. 1969 deduce din durata pedepsei închisorii perioada reținerii și arestării preventive, precum și perioada executată de la 01.01.2014 la zi.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1606/2014/16.01.2015 emis de Judecătoria C. și dispune emiterea unor noi forme de executare.

În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1.900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1.500 de lei din faza de urmărire penală și 400 de lei în faza de judecată). »

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În seara de 16.01.2013, în jurul orei 17:45, lucrătorii din cadrul I.P.J. C. – Serviciul Rutier, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au fost sesizați prin dispecerat cu privire că pe . mun. C., la intersecția cu . loc un accident de circulație, iar unul dintre șoferii implicați în evenimentul rutier pare a fi sub influența băuturilor alcoolice.

Conform procesului-verbal a rezultat că autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ se deplasa dinspre . la . carburanți Rompetrol de pe . a a acroșat cu partea din față autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ care era parcat regulamentar în interiorul stației.

În urma cercetărilor s-a stabilit că cel care a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ a fost inculpatul B. F.-G., autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ aparținând martorului M. C.-Ș.

Martorii A. Cetin și M. C.-Ș. au arătat că se aflau pe terasa stației de carburanți în momentul în care au observat cum autoturismul condus de inculpatul B. F.-G. a pătruns în interiorul acesteia și a acroșat autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ . Matorul M. a arătat că a încercat să poarte discuții cu inculpatul însă acesta i-a adus injurii după care a adormit în autoturismul marca Audi, fiind trezit de polițiștii care au sosit la fața locului în urma apelului la S.N.A.U.U. 112.

Deoarece s-a constatat că inculpatul emena halenă alcoolică, acesta a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind 1,19 mg/l alcool pur în aerul expirat (f. 34 d.u.p.), motiv pentru care a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. pentru a i se recolta probe biologice de sânge în vedere stabilirii alcoolemiei.

Conform mențiunilor din buletinul de examinare clinică și a declarațiilor martorului C. S., inculpatul a refuzat să se supună procedurii de recoltare a probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, deși inițial a fost de acord.

Inculpatul a declarat la data de 17.01.2013 că s-a urcat la volanul autoturismului marca Audi cu nr. de înmatriculare_ în data de 16.01.2013 după ce anterior a consumat 4 beri alcoolizate de 0,5 l fiecare conducând pe . L., str. Soveja, . momentul în care a efectuat virajul la dreapta pentru a intra în stația de carburanți Rompetrol a pierdut controlul volanului și a acroșat autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ . Inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, recunoscând rezultatul alcoolemiei însă ulterior a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge deoarece are fobie de ace, solicitând în schimb recoltarea altor probe biologice. Acesta nu a mai dorit să facă declarații suplimentare la data de 21.05.2013, arătând că își menține în totalitate declarațiile din 17.01.2013.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B. F. G..

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului B. F. G. s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală, în sensul că inculpatul nu a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată; în subsidiar, dacă instanța va aprecia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia în sensul reducerii cuantumului și neaplicarea sporului de 6 luni închisoare, scopul preventiv – educativ al pedepsei putând fi atins și în această manieră.

La termenul din data 28.05.2015, inculpatul a precizat personal că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art.83 lit.a) cod procedură penală.

În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.

Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în cauză de către inculpatul B. F. G. nu este fondat, pentru următoarele:

Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului B. F. G. sub forma intenției directe prev. de art. 16 alin.(3) lit. a) cod penal.

În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:

- procesul-verbal încheiat în data de 16.01.2013 prin care s-a reținut că autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ se deplasa dinspre str. Tulcei către . la . carburanți Rompetrol de pe . a a acroșat cu partea din față autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ care era parcat regulamentar în interiorul stației; în urma cercetărilor s-a stabilit că cel care a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ a fost inculpatul B. F.-G., autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ aparținând martorului M. C.-Ș.;

- declarațiile martorilor A. Cetin și M. C.-Ș. care au arătat că se aflau pe terasa stației de carburanți în momentul în care au observat cum autoturismul condus de inculpatul B. F.-G. a pătruns în interiorul acesteia și a acroșat autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ . Matorul M. a arătat că a încercat să poarte discuții cu inculpatul însă acesta i-a adus injurii după care a adormit în autoturismul marca Audi, fiind trezit de polițiștii care au sosit la fața locului în urma apelului la S.N.A.U.U. 112;

- rezultatul testării cu etilotestul, rezultatul fiind 1,19 mg/l alcool pur în aerul expirat (f. 34 d.u.p.), motiv pentru care a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. pentru a i se recolta probe biologice de sânge în vedere stabilirii alcoolemiei;

- mențiunile din buletinul de examinare clinică și declarațiilor martorului C. S., inculpatul a refuzat să se supună procedurii de recoltare a probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, deși inițial a fost de acord;

- declarația inculpatului B. F. G. din data de 17.01.2013 prin care a arătat că s-a urcat la volanul autoturismului marca Audi cu nr. de înmatriculare_ în data de 16.01.2013 după ce anterior a consumat 4 beri alcoolizate de 0,5 l fiecare conducând pe . L., str. Soveja, . momentul în care a efectuat virajul la dreapta pentru a intra în stația de carburanți Rompetrol a pierdut controlul volanului și a acroșat autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ ; inculpatul a precizat că a fost testat cu aparatul alcooltest, recunoscând rezultatul alcoolemiei însă ulterior a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge deoarece are fobie de ace, solicitând în schimb recoltarea altor probe biologice.

Curtea constată că nu este întemeiat motivul de apel al inculpatului B. F. G. prin care a solicitat achitarea în baza art.16 lit.c) cod penal pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, Curtea constată că inculpatul nu a făcut dovada în nici un fel a fobiei sale pentru ace.

În același sens, Curtea constată că prin sentința penală nr.983/30.09.2014 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.35/16.01.2015 a Curții de Apel C., inculpatul B. F. G. a fost condamnat pentru comiterea la data de 31.12.2013 a infracțiunii de ucidere din culpă și pentru mai multe infracțiuni la regimul rutier, printre care și pentru aceeași infracțiune de refuz de recoltare de probe biologice, la acea dată refuzul fiind justificat de către inculpat prin faptul că fusese înțepat de albine în urmă cu 3-4 ani (v. pag.15 par.2 din sentința menționată - f.22 dosar primă instanță).

În consecință, faptul că inculpatul B. F. G. a oferit 2 explicații diferite pentru refuzul recoltării de probe biologice la 2 date relativ apropiate (la 16.01.2013 și 31.12.2013) relevă că aceste susțineri ale inculpatului au fost nereale, fiind făcute doar pentru a se sustrage de la recoltarea de probe biologice.

Curtea mai reține că instanța de fond a reținut în mod corect că recoltarea mostrelor biologice se face cu respectarea normelor stabilite potrivit art.125 lit.c conform căruia Ministerul Sănătății Publice are următoarele atribuții: […] c) elaborează norme privind examinarea medicală a conducătorilor de autovehicule, tractoare agricole sau forestiere și tramvaie, precum și norme privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor și substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule, tractoare agricole sau forestiere și tramvaie.

În acest sens a fost emis inițial Ordinul nr.376/2006 de aprobare a Normele privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie, iar ulterior Ordinul nr.1512/2013 de aprobare a normelor privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier. Având în vedere data săvârșirii infracțiunii, instanța va avea în vedere dispozițiile primului act normativ.

Or, potrivit art.6, procedurile de prelevare a probelor biologice sunt următoarele: pentru determinarea alcoolemiei se prelevează 2 (două) probe de sânge din venă la interval de o oră între prelevări, fiecare proba conținând 10 ml sânge, iar pentru determinarea produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare se prelevează o singura proba de sânge și în mod obligatoriu 50-100 ml urină.

Conform art.7 alin.1 din aceleași norme, în situațiile medicale speciale, în care nu poate fi efectuată cea de-a doua prelevare, precum și în cazul refuzului de prelevare, se menționează acest fapt în mod expres în cadrul rubricii „observații” a buletinului de examinare clinică, precizându-se motivul neprelevării. În aceste situații, cu excepția refuzului de prelevare, se prelevează 10 ml urina, sub supraveghere, în flacon spălat, care ulterior va fi supus procedurii de sigilare prevăzute la art.13, cu excepția refuzului de prelevare (alin.2).

Așadar, pentru determinarea alcoolemiei nu există altă posibilitate decât recoltarea probelor biologice de sânge, iar în cazul refuzului se interzice chiar recoltarea probei de urină. În consecință, este lipsită de relevanță împrejurarea că inculpatului „nu i s-a adus la cunoștință posibilitatea de a-i fi recoltate și alte probe biologice în afara celor de sânge”.

Pe de altă parte, deși este o chestiune ce se încadrează în noțiunea de viață privată în sensul art.8 din Convenția europeană a drepturilor omului – dreptul la integritatea fizică a unei persoane, fosta Comisie a statuat în sensul că nu constituie o ingerință în viața privată obligația impusă unui conducător auto de a se supune unui examen al sângelui atunci când este bănuit că a condus un vehicul în stare de ebrietate (cauza X. contra Olanda din 04.12.1978), cum este cazul și în speță, rezultatul alcooltestului fiind relevant în acest sens.

Față de aspectele expuse mai sus, Curtea constată că încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

Astfel, fapta inculpatului B. F. G. care la data de 16.01.2013, ora 17:25, a condus autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare_ pe .. C., dinspre . implicat într-o tamponare și ulterior s-a constatat că avea o concentrație alcoolică de 1,19 mg/l alcool pur în aerul expirat, însă a refuzat recoltarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz, împotrivirea sau sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată.

Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 396 alin. 2 cod procedură penală, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fosttrimis în judecată.

În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urma a fi aplicată, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal și a stabilit pentru inculpat o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunii și persoanei inculpatului.

Astfel, Curtea constată că starea de ebrietate a inculpatului era una avansată, nu a dorit să coopereze cu organele de poliție, alcoolemia în aerul expirat fiind una extrem de mare (1,19 mg/l alcool pur în aerul expirat) ceea ce subliniază pericolul deosebit al faptei, din cauza stării în care se afla, inculpatul chiar tamponând un autoturism parcat regulamentar, faptul că ulterior comiterii acestei infracțiuni inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă, 3 infracțiuni de conducere a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, o infracțiune de părăsirea a locului accidentului și o infracțiune de refuz de recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine indiferentă, pasivă, nu a recunoscut comiterea infracțiunii, încercând să obțină o soluție favorabilă prin invocarea unor motive puerile, fără a își asuma responsabilitatea pentru infracțiunea comisă, justificându-se astfel aplicarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, aproximativ la mijlocul dintre minimul special de 1 an închisoare și maximul special de 5 ani închisoare.

Instanța de fond a reținut în mod corect că infracțiunea dedusă judecății în prezentul dosar este concurentă cu toate cele 7 infracțiuni săvârșite de același inculpat pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.983/20.09.2014 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.35/P/16.01.2015 a Curții de Apel C., la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare ca urmare a contopirii următoarelor pedepse:

- 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1 și 3 C.pen. 1969;

la pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare fiind adăugat un spor de 1 an închisoare.

În consecință, Curtea constată mcă în mod corect prima instanță a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.983/20.09.2014 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.35/P/16.01.2015 a Curții de Apel C. și a repus pedepsele în individualitatea lor și, în baza art.36 alin.1 raportat la art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969, a fost contopită pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezentul dosar cu pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, stabilite prin sentința penală nr.983/20.09.2014 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.35/P/16.01.2015 a Curții de Apel C., în final fiind aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an și 6 luni închisoare, în final urmând ca inculpatul să execute în final 6 (șase) ani închisoare în regim de detenție conform art.57 C.pen. 1969.

Curtea constată că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului prin care s-a solicitat sporului de 6 luni închisoare, sporul total de 1 an și 6 luni închisoare (1 an de închisoare intrat în puterea lucrului judecat la care s-a mai adăugat 6 luni închisoare) fiind justificat la perseverența infracțională deosebită a inculpatului, multitudinea de infracțiuni comise de inculpat într-o perioadă de timp relativ mică de timp fiind toate în legătură directă/indirectă cu circulația pe drumurile publice, infracțiuni deosebit de grave care subliniază atitudinea inculpatului față de lege și față de valorile sociale ocrotite prin normele penale, dar și lipsa de respect față de autoritate.

Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, impunându-se executarea efectivă a pedepsei rezultante, raportat atât la cuantumul acesteia cât și la aspectele expuse mai sus cu privire la perseverența infracțională deosebită a inculpatului în comiterea de infracțiuni la regimul rutier, precum și la consecințele produse.

Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 alin.1 pct.1 lit.b) cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de către inculpatul B. F. G. împotriva sentinței penale nr. 345 din data de 13.03.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .

În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, apelantul inculpat B. F. G. va fi obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.272 alin.2 cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu G. A. în cuantum de 200 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 alin.1 pct.1 lit.b) cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de către inculpatul B. F. G. împotriva sentinței penale nr. 345 din data de 13.03.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .

În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat B. F. G. la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.272 alin.2 cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu G. A. în cuantum de 200 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. I. N. A. I.

GREFIER,

M. V.

Jud. fond: V. M.

Jud. red. dec: D.I. N.

2ex. / 28.06.2015

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 455/2015. Curtea de...		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 287/2015. Curtea... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 512/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 512/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA