Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 19/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR. 19/P
Ședința publică din 12 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. I.
Grefier - I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror R. C.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe condamnatul G. V. - deținut într-un penitenciarul din Regatul Suediei, având ca obiect recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.02.2015, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Prin sentința penală nr. 46/P din 14.03.2014, pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel C. a hotărât:
„În baza art. 153, art. 154 din Legea nr. 302/2004 privind Cooperarea judiciară internațională în materie penală cu modificările și completările ulterioare, admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Recunoaște pe cale incidentală sentința penală pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță ATTUDNA Unitatea 4 Suedia, la data de 12.12.2012 în cauza cu numărul B.7162-12 definitivă la 2.01.2012, privind pe inculpatul G. V., condamnat la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare și interdicția de a reveni în Suedia pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 154 al. 6 lit. a din Legea nr. 302/2004, dispune transferarea numitului G. V. din Penitenciarul Saltvik, Suedia, într-un loc de detenție din România.
Pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată de autoritățile suedeze se execută potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală român.
Deduce perioada arestului preventiv începând cu data de 2.01.2013 – 24.01.2013, inclusiv și de la 24.07.2013 la zi.
Mandatul de executare se va emite, conform art. 154 al. 12 din Legea nr. 302/2004 republicat, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Soluția se comunică autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul avocat din oficiu pentru avocat O. A., în cuantum de 320 lei se decontează din fondurile Ministerului Justiției.”
Pentru a hotărâ astfel, curtea a reținut următoarele:
„Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată la data de 6.03.2014, P. de pe lângă Curtea de Apel C. a sesizat Curtea de Apel C. și a solicitat - în conformitate cu dispozițiile art. 134-136 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013 - transferul numitului G. V., condamnat de autoritățile judiciare suedeze la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare, într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.
S-a motivat că persoana condamnată G. V. a solicitat autoritățile judiciare suedeze, care la rândul lor au cerut Ministerului de Justiție din România, transferarea acesteia într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.
Se învederează că, la data de 12.12.2012 Tribunalul de Primă Instanță Attunda, Unitatea 4, prin sentința penală pronunțată în cauza cu nr. B 7162-12, 1-a condamnat pe inculpatul G. V. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 4 cap. 8 din Codul penal suedez, înșelăciune, prev. de art. 1 și 2 cap. 9 din Codul penal suedez și tentativă la înșelăciune prev. de art. 1, 2 și 11 cap. 9, art. 1 cap. 23 din Codul penal suedez, precum și la cu interdicție de reîntoarcere înainte de 12.12.2017.
Executarea pedepsei a început pe data de 02.01.2013, când sentința a rămas definitivă, urmând a fi finalizată la data de 23.07.2015.
În intervalul 25.01._13 a avut loc o întrerupere a executării pedepsei, deoarece G. V. a fost extrădat către Finlanda pentru participarea la un proces.
După executarea a două treimi din pedeapsă, respectiv la data de 12.10.2014, poate interveni liberarea condiționată.
În fapt, s-a reținut că, la data de 26.09.2012, împreună cu alte persoane, au intrat în ICA Supermarket din Enkoping, Suedia, de unde au sustras un portofel, care conținea 200 coroane, de la o persoană vătămată. De asemenea a mai comis o faptă de furt calificat în data de 25.09.2012, în mod similar, sustrăgând de la o altă persoană un portofel, conținând suma de 1300 coroane.
De la persoană vătămată Gun Astrom a sustras suma de 1000 coroane, prin sustragerea inițială a card-ului și apoi prin folosirea neautorizată la bancomat.
Ulterior, a comis mai multe fapte penale de același gen, toate fiind în perioada 2010-2012.
In acest context, se observă că, în cauză, faptele comise de persoana condamnată G. V. sunt prevăzute Cod penal român sub denumirea de: furt în formă continuată, prev. de art. 228 alin. 1-3 comb. cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prev. de art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; accesul ilegal la un sistem informativ, în formă continuată, prev. de art. 360 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal.
In cauză putând fi aplicabile și dispozițiile art. 77 lit. a Cod penal, intitulate circumstanțe agravante, respectiv săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.
Autoritatea centrală a statului de condamnare a solicitat, în mod expres, ca autoritățile judiciare române, să aplice procedura continuării executării, fiind exclusă conversiunea condamnării.
Din verificările efectuate a rezultat că, persoana condamnată G. V. nu figurează ca fiind cercetat în vreo cauză penală pe teritoriul României, și-a dat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, iar autoritățile judiciare suedeze și-au exprimat acordul cu privire la transferarea acestuia, în vederea continuării executării, iar în prezent se află în penitenciarul din Saltvik, Suedia.
In această cauză, între România și Suedia sunt aplicabile dispozițiile Protocolului Adițional la Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 18.12.1997.
Pentru soluționarea cererii s-au atașat următoarele înscrisuri: adresa Ministerului Justiției nr._/2013/13 c/DR din data de 15.10.2013; adresa Ministerului Afacerilor Interne nr._/10 din data de 15.11.2013; adresa Ministerului Afacerilor Interne nr._ din data de 14.11.2013; adresa autorității centrale a statului de condamnare, prin care se formulează cererea de transferare; certificatul de legislație străină; declarația persoanei condamnate G. V., din care rezultă că este de acord cu transferarea; referat privind stadiul executării pedepsei; hotărârea Tribunalului Attunda din data de 12.12.2012; rechizitoriul Parchetului Norrort, Stockholm, Suedia; informații privind acordul statului de condamnare privind transferul persoanei condamnate G. V.; certificatul de legislație român, aplicabil în cauză; cazierul judiciar al persoanei condamnate G. V.; proces verbal privind verificarea referitoare la cercetarea persoanei condamnate G. V. pe teritoriul României.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că cererea de transfer este fondată pentru următoarele considerente:
Transferarea persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România se face cu respectarea procedurii prev. de art. 153 și urm. din Legea nr. 302/2004 republicată.
Obiectul procedurii îl constituie, potrivit art. 154 alin. 3 și 4 din Legea nr. 302/2004 republicată, verificarea condițiilor prevăzute la art. 155 din Legea nr. 302/2004 republicată referitoare la condițiile de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine.
Conform art. 155 alin. 1 lit. a, b, c, d și e din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
-hotărârea este definitivă și executorie;
-fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil; în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;
- persoana condamnată are cetățenie română;
- persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România; nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151 din Legea nr. 302/2004 republicată. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României, sau deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. În raport de vârsta ori starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia atunci când este necesar;
- nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și de neexecutare prevăzute la art. 151 din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv:
- persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții; persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României;
- persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală;
- pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;
- pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate;
- atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei;
- atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislația sa.
Curtea constată că, la data de 12.12.2012 Tribunalul de Primă Instanță Attunda, Unitatea 4, prin sentința penală pronunțată în cauza cu nr. B 7162-12, 1-a condamnat pe numitul G. V. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 4 cap. 8 din Codul penal suedez, înșelăciune, prev. de art. 1 și 2 cap. 9 din Codul penal suedez și tentativă la înșelăciune prev. de art. 1, 2 și 11 cap. 9, art. 1 cap. 23 din Codul penal suedez, precum și la cu interdicție de reîntoarcere înainte de 12.12.2017.
De subliniat că, faptele comise de persoana condamnată G. V. sunt prevăzute în Codul penal român și incriminate ca: furt în formă continuată, prev. de art. 228 alin. 1-3 comb. cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prev. de art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal; accesul ilegal la un sistem informativ, în formă continuată, prev. de art. 360 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal.
Curtea constată că, în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art.155 alin.1 lit. a, b, c, d și e din Legea nr.302/2004 republicată și că nu a fot identificat nici un motiv de refuz de recunoaștere a hotărârii străine dintre cele prev. de art. 151 din Legea nr. 302/2004 republicată.”
În baza acestei sentințe a fost emis mandatul de executare.
Prin adresa nr._/2012/DR/13C din 10.10.2014, M. Justiției din Suedia – Direcția pentru cauze penale și cooperare judiciară internațională comunică MInisterului Justiției din România că, referitor la cererea de transfer a persoanei condamnate cetățean roman V. G. din Suedia în România, Serviciul de Probațiune și sistemul penitenciar suedez și-a retras solicitarea la data de 9.10.2014, datorită cererii de liberare condiționată formulată de condamnatul V. G., cerere aflată în curs de soluționare.
Având în vedere că în cauză Curtea de Apel Constanta s-a pronunțat asupra cererii de transfer a persoanei condamnate G. V. din Penitenciarul Saltvik, Suedia, într-un loc de detenție din România prin sentința penală mai sus menționată, emițându-se în acest sens mandat de executare, în acest moment nu se poate lua act de retragerea solicitării, singura soluție care se impune este cea reglementată de art. 154 al. 13 din Legea nr. 302/2004, rep. respectiv anularea mandatului de executare emis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 154 al. 13 din Legea nr. 302/2004, republicată;
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 46/P/14.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 12.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. U. I. C.
Jud. fond. M.U.
2 ex./8.04.2015
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 45/2015. Curtea de Apel... | Sustragerea de sub sechestru. Art. 244 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
