Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 119/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 119/P
Ședința publică din data de 15.05.2015
Completul compus din:
Președinte: V. L.
Cu participare: Grefier M. I.
Ministerului Public – prin procuror L. S.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul G. D., fiul lui I. și M., născut la 30.04.1969, împotriva încheierii din data de 05.05.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14, având ca obiect art. 242 C.p.p.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpat G. D., in stare de arest preventiv si asistat de avocat ales S. G. în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 Cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Curtea a verificat identitatea inculpatului G. D., acesta precizând că își menține contestația formulată.
Nemaifiind cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului inculpatului și reprezentantului Ministerului Public.
Având cuvântul, avocat S. G., pentru inculpatul G. D., solicită admiterea contestației și, în rejudecare, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă, respectiv cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
În susținerea contestației arat că probele administrate până în prezent în cursul cercetării judecătorești creionează o cu totul o altă situație de fapt decât aceea avută în vedere la incriminarea inculpatului. Probele administrate în sensul acuzării inculpatului sunt atât de contradictorii încât creează serioase îndoieli că martorii audiați au prezentat o realitate pe care au trăit-o nemijlocit, ci mai degrabă o realitate pe care mama părții vătămate i-a învățat să o declare.
Pe de altă parte, apreciază că s-au schimbat condițiile și în ceea ce îi privește pericolul pentru ordinea publică. Astfel, arată că inculpatul locuiește într-o localitate în care astfel de conflicte sunt aproape zilnice, iar rezonanța unui astfel de conflict se estompează de la o zi la alta, ori în cauza de față au trecut mai mult de 6 luni de zile de când inculpatul este arestat, timp în care atât partea vătămată cât și mama acesteia au fost arestați în altă cauză și, de mult, nu se mai vorbeste în comunitate de acel incident.
Arată că, așa cum a dovedit timp de 28 de ani, inculpatul nu prezintă niciun pericol social, având un comportament social corespunzător și neparticipând la niciun incident.
Apreciază că trecerea unui interval de timp mai mare de 6 luni de când inculpatul a fost arestat preventiv ar îndritui instanța să revină asupra măsurii arestării preventive mai ales că acest lucru ar constitui o garanție a respectării prezumției de nevinovăție.
De asemenea, solicită a se avea în vedere situația familiei inculpatului întrucât arestarea acestuia nu trebuie să pună în pericol iminent familia sa, ori in momentul de față soția sa a fost operata de 2 ori de cancer, fiica sa este bolnavă de cancer, are 4 copii minori, fără nicio altă posibilitate de a-și asigura subzistența.
Pentru toate aceste considerente, avocat S. G. solicită admiterea contestației formulată de inculpatul G. D..
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondată a contestației privind revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă mai ușoară.
Apreciază că, în respingerea contestației, trebuie a se ține seama că probele sunt contradictorii, mai sunt de audiat martori, iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune ca inculpatul să fie în continuare privat de libertate. Nu se impune revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu au încetat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii și nici nu au apărut temeiuri noi în favoarea inculpatului.
Consideră că nu se impune nici înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu întrucât, știind că între familiile părților există un conflict mai vechi în comunitate, iar persoanele din comunitate s-ar simți în nesiguranță știind că printre ei s-ar afla persoane care au comis infracțiuni grave.
Astfel, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică deoarece acesta a comis infracțiuni grave, intrând în curtea părții vătămate cu o sabie, săvârșind mai multe infracțiuni și, deși știa că are probleme de sănătate în familie, a comis din nou alte infracțiuni, motiv pentru care solicită respingerea contestației ca nefondată.
În ultimul cuvânt, inculpatul G. D. arată că a împlinit luna trecută 46 de ani, iar de 28 de ani nu a mai avut probleme cu legea. Este un om muncitor, un familist convins și arată că dacă în urma înlocuirii măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar, nu va respecta obligațiile impuse de instanță, este de acord să-i fie aplicată pedeapsa maximă.
În situația în care va fi pus in libertate, inculpatul arată că va avea posibilitatea fie de a-și redeschide magazinul fie de a-l vinde, pentru a-și asigura subzistența familiei sale. Promite că dacă va fi lăsat liber nu va mai greși până la sfârșitul vieții.
CURTEA,
Asupra contestației de față reține următoarele;
Pronunțând încheierea de ședință din 05.05.2015 în dosarul penal nr._ 14 Tribunalul C., în baza art. 242 C.p.p., a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de către inculpatul G. D., de revocare a măsurii arestării preventive ori de înlocuire a acesteia cu măsura arestului la domiciliu.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate anterior tribunalul a reținut următoarele;
„Prin rechizitoriul nr.1750/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. D., în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor de tentativă de omor prev. de art.32 C.p. rap. la art.188 alin.1 C.p. și violare de domiciliu prev. de art.224 alin.2 C.p. cu aplicarea art.38 alin.1 C.p..
În sarcina inculpatului s-a reținut în fapt că, la data de 07.10.2014, în jurul orelor 1900, a pătruns, fără drept, în curtea locuinței persoanei vătămate S. I., situată în ., având asupra sa o sabie, după care a lovit-o cu tăișul acesteia, producându-i două plăgi tăiate la nivelul extremității cefalice (fronto-temporal-stâng) și două plăgi tăiate la nivelul mâinii stângi, în actul medico-legal stabilindu-se că aceste leziuni au putut fi produse prin lovire cu corp cu o muchie tăietoare (posibil sabie) cele din urmă având caracter de autoapărare.
Instanța constată că, de la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării, temeiurile care au determinat luarea și menținerea acesteia nu au suferit modificări în favoarea inculpatului, astfel încât solicitarea de revocare sau de înlocuire a măsurii este neîntemeiată.
În ceea ce privește existența probelor sau indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar săvârșit infracțiunile reținute în sarcina acestuia, condiție impusă de art.223 alin.1 C.p.p., se constată că, față de momentul ultimei verificări – 22.04.2014 ( de către instanța de control judiciar ) acestea nu s-au schimbat în mod favorabil inculpatului.
La ultimul termen de judecată, din 5.05.2015, nu a fost posibilă administrarea probelor, întrucât martorii care au fost citați și chemați cu mandate de aducere nu au fost prezenți, fiindu-le aplicată sancțiunea amenzii judiciare.
Față de circumstanțele cauzei, de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea ordinii publice împotrivapericolului de reiterare a comportamentului infracțional ( inculpatul neaflându-se la primul conflict cu legea penală) și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ( în cauză urmând a fi ascultați martori oculari ), în condițiile în care fiul inculpatului, care inițial susținuse varianta victimei în ceea ce privește locul și împrejurările în care a început conflictul între inculpat și victimă, în cursul judecății și-a schimbat declarația, fiind necesară așadar prevenirea denaturării probelor, precum și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzațiilor penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, măsura preventivă a arestului la domiciliu ar fi insuficientă în vederea realizării scopului prevăzut de dispozițiile art.202 alin.1 C.p.p..
Instanța are în vedere și faptul că familiile părților implicate în incident locuiesc în aceeași comunitate restrânsă, faptele au fost comise pe fondul unui conflict mai vechi, derulat nu numai între inculpat și victimă ci între mai mulți membrii ai celor două familii, astfel încât, este necesară prevenirea repetării unor fapte chiar de natura celor ce fac obiectul prezentei cauze.
Ori, date fiind circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului ( cunoscut cu antecedente penale pentru fapte de violență – loviri sau alte violențe și viol ) precum și tendința manifestată în mod constant în cursul procesului, de plasare asupra familiei victimei a întregii responsabilități în derularea incidentului, instanța consideră că acesta nu prezintă garanții în sensul că, prin înlocuirea măsurii arestării preventive și prezența acestuia în mijlocul familiei nu va determinarea continuarea conflictului cu consecințe poate mult mai grave.
Simpla afirmație a inculpatului cum că nu va săvârși alte fapte antisociale, nesusținută de date concrete, nu constituie o garanție suficientă pentru înlocuirea măsurii dispuse.
Având în vederea gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, complexitatea cauzei, determinată atât de specificul probatoriului, numărul martorilor dar și de natura apărărilor formulate de către inculpat, care se verifică în continuare, durata măsurii arestării preventive nu a depășit limita rezonabilității din punct de vedere al duratei.
Raportat la gravitatea acuzațiilor, la conduita procesuală a inculpatului, la natura probelor ce urmează a fi administrate și la necesitatea asigurării garanțiilor necesare aflării adevărului, instanța consideră că situația familială a inculpatului (acesta susținând că este singurul întreținător al familiei, în condițiile în care cei doi dintre copiii săi sunt majori și își desfășoară activitatea chiar la magazinul familiei), nu constituie un argument suficient pentru înlocuirea măsurii dispuse.
În considerarea argumentelor expuse, instanța va respinge cerea de revocare ori de înlocuire a măsurii arestării preventive.”
Împotriva încheierii de ședință din 05.05.2015 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ 15 a formulat, în termen legal, contestație inculpatul G. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, contestatorul inculpat G. D. a susținut, că nu mai subzistă temeiurile inițiale care au dus la arestarea sa preventivă având în vedere că probele administrate au fost contradictorii și că rezonanța socială a faptelor s-a estompat raportat la perioada mai mare de 6 luni în care acesta s-a aflat în arest preventiv.
Totodată, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere situația familiei sale, că in momentul de față soția sa fiind operata de 2 ori de cancer, fiica sa este bolnavă de cancer, are 4 copii minori, iar aceștia nu au nicio altă posibilitate de a-și asigura subzistența, considerând că se poate dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, măsuri care sunt suficiente pentru garantarea bunei desfășurări a procesului penal.
Examinând încheierea de ședință din 05.05.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 14 raportat la criticile din contestația inculpatului G. D., la probatoriul administrat până în prezent, cât și din oficiu, curtea constată că este legală și temeinică, iar contestația inculpatului nefondată.
La momentul prezent inculpatul G. D. a fost trimis în judecată, cauza aflându-se pe rolul Tribunalului C., la începutul cercetării judecătorești, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor, prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 188 al. 1 C.p. și violare de domiciliu, prev. de art. 224 al. 2 C.p. cu aplic. art. 38 C.p.
Pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală, s-a reținut, că la data de 07.10.2014, în jurul orelor 19:00, a pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate S. I. din . C. V., ., înarmat cu o sabie și a lovit-o pe persoana vătămată cu tăișul acesteia la nivelul capului, repetat, provocându-i două plăgi tăiate la nivelul extremității cefalice și două plăgi tăiate la nivelul mâinii stângi, ultimele leziuni având caracter de autoapărare.
Probele pe baza cărora s-a întocmit rechizitoriul de trimitere în judecată susțin și în prezent suspiciunea rezonabilă că inculpatul G. D. a săvârșit faptele reținute în sarcina sa și care întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor (art. 32 C.p. rap. la art. 188 C.p.) și violare de domiciliu (art.244 al. 2 C.p.).
Lămurirea eventualelor contradicții între declarațiile martorilor cade în sarcina instanței investite cu soluționarea fondului cauzei și care trebuie să stabilească cu valoare de certitudine vinovăția sau nonvinovăția, ori în cauză se verifică doar legalitatea și temeinicia măsurii preventive a arestării inculpatului funcție de temeiurile prevăzutede lege.
Cauza aflându-se la debutul cercetării judecătorești în fond, pentru buna desfășurare a acestei faze procesuale, cu atât mai mult cu cât există contradicții între declarațiile martorilor și pentru a nu da posibilitatea inculpatului să altereze probatoriul prin influențarea martorilor dar și pentru prevenirea reluării comportamentului agresiv de natură infracțională de către inculpat, se justifică luarea unei măsuri preventive față de acesta.
În considerarea împrejurării că inculpatul G. D. este bănuit de săvârșirea unor infracțiuni cu violență, de cea mai mare gravitate singura măsură preventivă proporțională cu acuzațiile aduse acestuia este arestarea preventivă. În consecință, fiind îndeplinite cerințele art. 202 al. 1 și 3 C.p.p. în mod temeinic și legal s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului G. D..
Așa cum a reținut și prima instanță, pericolul concret pentru ordinea publică se menține la aceleași cote ridicate și este de actualitate față de violența extremă cu care se prezumă rezonabil că a acționat inculpatul, riscul de recidivă al comportamentului ilicit pe fondul conflictului preexistent dintre inculpat și partea vătămată dar și a posibilei dorințe de răzbunare a inculpatului.
Subzistând necesitatea protejării ordinii publice cu prioritate este justificată menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului G. D., in detrimentul drepturilor și libertăților personale, care au caracter subsidiar și nu pot estompa pericolul concret pentru ordinea publică la acest moment.
Simpla trecere a unei perioade de 6 luni de la data arestării preventive a inculpatului nu este de natură să estompeze semnificativ pericolul concret pentru ordinea publică, pe care acesta îl prezintă, câtă vreme nu au intervenit elemente noi favorabile acestuia cu relevanță probatorie.
Rezonabilitatea duratei măsurii preventive se apreciază în raport de complexitatea cauzei, de durata procedurilor judiciare și termenele legale ale acestora dar și de menținerea necesității asigurării scopului pentru care a fost luată.
În condițiile în care procesul penal pornit împotriva inculpatului G. D. a parcurs fazele urmăririi penale și camerei preliminare, care s-a finalizat cu trimiterea în judecată nu se poate susține întemeiat că măsura arestării preventive a inculpatului tinde să depășească termenul rezonabil, după numai 6 luni de când a fost luată, cu atât mai mult cu cât pericolul concret pentru ordinea publică rămâne actual și la cote ridicate.
Unul din scopurile urmărite prin luarea măsurii arestării preventive a inculpatului G. D. fiind și acela al evitării reluării comportamentului violent de natură infracțională și implicit protejarea ordinii publice cu prioritate, nicio altă măsură preventivă mai ușoară nu este suficientă pentru realizarea respectivului scop, întrucât nu este proporțională cu gravitatea acuzației adusă acestuia.
Astfel, atât măsura arestului la domiciliu cât și a controlului judiciar ar presupune întoarcerea inculpatului în comunitatea restrânsă din care face parte și familia persoanei vătămate, cu care atât el cât și familia lui este într-o stare conflictuală, ceea ce ar crea o temere justificată din partea persoanei vătămate și a membrilor familiei. acestuia dar și riscul major ca sub influența inculpatului să se nască noi stări conflictuale, generatoare de violențe, cu consecințe imprevizibile dintre cele mai grave.
În aceeași ordine de idei, măsurile preventive alternative ale controlului judiciar și arestului la domiciliu i-ar permite inculpatului G. D. să intre in contact cu membrii familiei sale care au calitatea de martori în cauză dar și cu ceilalți martori, personal sau prin persoane interpuse și s-ar crea riscul influențării acestora iar prin denaturarea declarațiilor martorilor s-ar împiedica buna desfășurare a procesului penal care are ca deziderat major aflarea adevărului.
Conform prevederilor art. 223 al. 2 C.p.p. în aprecierea necesității privării de libertate pentru protejarea ordinii publice trebuie să se facă o evaluare a mediului din care provine inculpatul, a antecedentelor penale și a oricăror alte împrejurări ce țin de persoana acestuia.
În privința inculpatului G. D. se reține, că nu este la primul conflict cu legea penală, că are o predispoziție pentru săvârșirea de fapte penale cu violență, predispoziție care s-a materializat în săvârșirea unor fapte ce au atentat la viața unei persoane ceea ce denotă lipsa de autocontrol în gestionarea unor situații conflictuale dar și lipsa de responsabilitate în respectarea normelor sociale de conviețuire cu ceilalți membri ai societății. Prin comportamentul imprevizibil, violent și iresponsabil inculpatul G. D. prezintă un real pericol pentru membrii comunității din care provine și chiar pentru membrii familiei sale pe care i-a lăsat fără sprijin material și moral, fiind evident că, la acest moment, când încă nu a realizat consecințele negative ale faptelor sale, nu este suficientă luarea față de el a măsurii arestului la domiciliu.
Fiind necesară și justificată menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului G. D., datele personale favorabile acestuia, în sensul că membrii familiei sale au grave probleme de sănătate, nu pot prevala în fața interesului general al apărării ordinii de drept cu atât mai mult cu cât respectivele date personale erau cunoscute ca atare și la data luării măsurii arestării lui preventive, și nu au constituit un factor inhibator în asumarea conduitei prezumat infracționale,iar din perspectiva antecedentelor penale rezultă predispoziția inculpatului în săvârșirea de infracțiuni cu violență, ceea ce menține actual și la cote ridicate pericolul pentru ordinea publică, fiind în continuare incident temeiul prev. de art. 223 al. 2 C.p.p.
Raportat la cele ce preced, curtea constatând subzistența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și insuficiența unei alte măsuri preventive mai ușoare pentru realizarea scopurilor urmărite, precum și netemeinicia criticilor din contestația inculpatului G. D., în temeiul prevederilor art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. rap. la art. 206 C.p.p., o va respinge ca nefondată cu consecința menținerii încheierii de ședință din 05.05.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ 14 al Tribunalului C..
În temeiul prevederilor art. 275 alin. 2 C.p.p., va fi obligat contestatorul inculpat G. D. să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 4251alin.7 pct.1 lit. b C.p.p., în referire la art. 206 C.p.p.
Respinge contestația formulată de inculpatul G. D., fiul lui I. și M., născut la 30.04.1969, CNP_, împotriva încheierii din 05.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ 14 al Tribunalului C., ca nefondată.
În baza art. 275 al.2 C.p.p. obligă contestatorul inculpat G. D. să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.05.2015.
Președinte, Grefier,
V. L. M. I.
Jud.fond.M.V.
Red.cont.jud.V.L
Thred.gref.M.I.
2ex/16.11.2015.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... → |
|---|
