Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea 302/2004. Sentința nr. 53/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 53/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 07-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR.53/P
Ședința publică de la 7 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Grefier C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare solicitarea autorităților italiene privind transferul persoanei condamnate N. T. – născut la data de 17.09.1971 în mun.C., județul C., fiul lui I. și E., cu ultimul domiciliu cunoscut în C. ., ., CNP_ în prezent deținut în Penitenciarul din Milano, Italia, într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 9 ani și 9 luni închisoare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2015 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a stabilit, în conformitate cu disp.art.391 alin.1 Cod pr.penală pronunțarea la data de 24 aprilie 2015 și, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 30 aprilie 2015, respectiv 7 mai 2015.
CURTEA ,
Asupra sesizării penale de față:
La data de 19.12.2014 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., prin care, în temeiul art.153-158 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată prin Legea nr.300/2013, s-a solicitat transferul condamnatului N. T., fiul lui I. și E., născut la data de 17.09.1971, în mun. C., județul C., CNP -171 09_, în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei de 9 ani și 9 luni închisoare.
Prin sentința nr.102 a Tribunalului din Brescia, Italia din 11.01.2008, numitul N. T. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol, prev. de art.609 bis Cod penal italian, constând în aceea că la data de 16.06.2004, prin violență, a întreținut relații sexuale cu minora P. A. A., născută la data de 10.04.1989 iar prin sentința nr. 2009-1445, rămasă definitivă la data de 23.07.2011 a Tribunalului din Ancona, Italia, inculpatul N. T. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni, prev. de art.216 RD 267/42, respectiv fraude ale documentelor și fraude din neatenție și o infracțiune fiscală, prev. de art.8 din Legea nr. 74/2000, respectiv emiterea unei facturi pentru o operațiune ce nu fusese efectuată, constând în aceea că inculpatul, în calitate de titular al unei firme individuale, cu sediul în Falconara, a ținut registrele contabile, prejudiciind patrimoniul societății; nu a înregistrat încasări în valoare de 402.000 euro și a ascuns bunurile deținute de societate în valoare de 57.000 euro; a emis o factură pentru o operațiune ce nu fusese efectuată în valoare de 33.000 euro, în scopul de a permite unei persoane să nu achite impozite pe câștiguri și TVA, faptele fiind comise în anul 2004.
N. T. a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani și 9 luni închisoare.
În acest context se observă că în cauză faptele comise de persoana condamnată sunt prevăzute în art. 218 pct.2 lit.c din Codul penal român, sub denumirea de viol,precum și prev. de art. 9 lit. a,b,c din Legea nr. 241/2005 sun denumirea de evaziune fiscală, fiind pedepsite cu închisoarea de până la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, pedeapsa putând fi majorată cu otreime din totalul celorlalte pedepse.
În această cauză, între România și Italia sunt aplicabile dispozițiile Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la data de 21.03.1983, care exclude procedura conversiei pedepselor.
Sesizării Ministerului Public i-au fost atașate următoarele documente:
- adresa Ministerului Justiției nr._/2014/13c/DM ;
- certificatul menționat la art.4 din decizia cadru nr. 2008/909/JAI ;
- adresa Ministerulului Justiției din Italia nr. 479/11.09.2014 ;
- sentința nr. 102 a Tribunalului din Brescia, Italia din 11.01.2008 ;
- sentința nr. 2009 – 1445, rămasă definitivă la data de 23.07.1011 a Tribunalului din Ancona, Italia ;
- certificat de legislație român, aplicabil în cauză ;
- proces verbal privind verificarea referitoare la cercetarea persoanei condamnate pe teritoriul României ;
- cazierul persoanei condamnate N. T..
Analizând cererea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel C., Curtea constată că această este întemeiată
Curtea reține că transferarea persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România se realizează cu respectarea procedurii prev. de art. 153 și urm. din Legea nr. 302/2004.
Obiectul procedurii, potrivit art. 154 alin. 3 și 4 din Legea nr. 302/200, este acela al verificării condițiilor prevăzute la art. 155 din Legea nr. 302/2004 referitoare la condițiile de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine.
Astfel, în art. 150 din Legea nr. 302/2004 se arată că „hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român”.
Potrivit art.155 alin.1 lit. a, b, ,c, d și e din Legea nr.302/2004, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă și executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;
c) persoana condamnată are cetățenie română;
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151.
În conformitate cu dispozițiile art. 151 din Legea nr. 302/2004, „o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 155, atunci când:
a) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții;
b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României;
c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală;
d) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;
e) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate;
f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei;
g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislația sa:
(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau
(ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau
(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și a fost încunoștințată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi și că, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.
Hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege”.
Curtea constată că numitul N. T. a fost condamnat prin – scanare
Prin ordonanța de executare a pedepselor concurente emisă la data de 24.01.2014, de către P. de pe lângă Tribunalul din Ancona a fost determinată o pedeapsă unică globală de 9 ani și 9 luni închisoare, interzicerea pentru totdeauna a unor drepturi privind funcții și demnități publice,drepturi electorale și alte drepturi, enumerate de art.28 din Codul penal italian, interzicerea pentru totdeauna a dreptului de tutelă și curatelă, interdicțiile legale pe durata executării pedepsei, inabilitatea inculpatului de a exercita o activitate comercială, precum și incapacitatea acestuia de a exercita funcții de conducere în orice fel de societate comercială pe 10 ani.
În cauză, faptele comise de persoana condamnată N. T. sunt incriminate ca infracțiuni, având corespondent în legea română în art.218 pct.2 lit.c Cod penal român sub denumirea de viol și evaziune fiscală în formele prev. de art.9 lit.a,b,c din Legea nr. 241/2005, modificată cu aplic.art.38 alin.1 lit.b Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal, fiind pedepsite cu închisoarea de până la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Pedepsele evaluate în mod separat în cuprinsul hotărârilor străine de condamnare, alături de pedeapsa globală de 9 ani și 9 luni închisoare, stabilită potrivit legislației italiene, corespund limitelor de pedeapsă prevăzute de legea română, determinate potrivit art.154 alin.8 lit.b din Legea nr.302/2004.
Din verificările efectuate a rezultat că persoana condamnată N. T. nu figurează ca fiind cercetat în vreo cauză penală pe teritoriul României. Totodată, instanța reține că persoana condamnată are cetățenie română și este de acord să execute pedeapsa în România, așa cum reiese din memoriul acestuia către Ministrul de Justiție al României, înscris datat 29 august 2014, statul emitent fiind de acord cu transferarea condamnatului.
În speță, între România și Italia sunt aplicabile dispozițiile Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la data de 21.03.1983, precum și ale Deciziei cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din data de 28.11.2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.
Curtea constată că în cauză îndeplinirea cerințelor impuse de art. 155 alin.1 lit. a, b, c, d și e din Legea nr. 302/2004 pentru recunoașterea hotărârilor de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare italiene, în condițiile în ambele hotărâri de condamnare sunt definitive și executorii, faptele pentru care a fost condamnat N. T. constituie infracțiuni și pe teritoriul României și ar fi angajat tragerea acestuia la răspundere penală, iar susnumitul este cetățean român.
Curtea subliniază că nu este incident niciun motiv de refuz de recunoaștere a hotărârii străine, dintre cele prev. de art. 151 din Legea nr. 302/2004. De altfel, nici nu s-a invocat existența vreunui asemenea motiv de refuz de recunoaștere a hotărârii străine.
În esență, Curtea constată că sunt realizate toate exigențele legale pentru recunoașterea și punerea în executare a celor două sentințe penale de condamnare a numitului N. T., mai sus menționate. Totodată, se va dispune transferarea condamnate din Italia în România, cu respectarea regulii specialității prev. de art. 157 din Legea nr. 302/2004, în vederea executării pedepsei rezultante de 9 ani și 9 luni închisoare, într-un penitenciar din România. Regula specialității constă în dreptul persoanei transferate în România dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene de a nu fi cercetată penal sau sancționată cu o altă pedeapsă privativă de libertate, pentru o infracțiune săvârșită anterior transferării sale, alta decât cea pentru care este transferată, cu excepțiile prevăzute explicit de lege.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 155 din Legea nr. 302/2004 va dispune recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 102 din data de 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul din Brescia, definitivă la data de 15.04.2011, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate N. T. în prezent deținut în Penitenciarul din Milano, Italia, pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art.609 bis, având corespondent în legea română în art.218 alin.2 lit. c din Codul penal, sub denumirea de viol, precum și a sentinței penale nr. 2009-1445 din data de 12.11.2009 pronunțată de Tribunalul din Ancona, definitivă la data de 23.07.2011 prin care i s-a aplicat persoanei condamnate pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de fraude ale documentelor și fraude din neatenție, prev. de art. 216, 217din R.D. nr 267/1942 și o infracțiune fiscală prev. de art. 8 din Legea nr. 74/2000, având corespondent în legea română în art.9 lit. a,b,c din Legea nr.241/2005, sub denumirea de evaziune fiscală.
În baza art.154 alin.6 lit. a din Legea nr.302/2004, va admite cererea de transfer a persoanei condamnate N. T., în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 9 ani și 9 luni închisoare, aplicată de instanța statului emitent și dispune transferarea persoanei condamnate din Italia în România, cu respectarea regulii specialității, prev. de art.157 din Legea nr.302/2004.
Va dispune executarea într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 9 ani și 9 luni închisoare aplicată persoanei condamnate N. T. dispusă prin Ordonanța de executare a pedepselor concurente emisă de P. de pe lângă Tribunalul Ancona la data de 27.09.2011 .
În baza art. 144 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 va deduce din durata pedepsei rezultante de 9 ani și 9 luni închisoare a perioadei executate, de la data de 15.04.2011, la zi.
Va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei de 9 ani și 9 luni închisoare aplicată persoanei condamnate N. T., în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală.
Hotărârea definitivă și mandatul de executare a pedepsei se va comunica autorității competente a statului emitent, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, Direcției de Specialitate din cadrul Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acesteia.
În baza art. 272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, suma de 320 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu – avocat Nula M., se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 155 din Legea nr. 302/2004 dispune recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 102 din data de 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul din Brescia, definitivă la data de 15.04.2011, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate N. T. – născut la data de 17.09.1971 în mun.C., județul C., fiul lui I. și E., cu ultimul domiciliu cunoscut în C. ., ., CNP_ în prezent deținut în Penitenciarul din Milano, Italia, pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art.609 bis, având corespondent în legea română în art.218 alin.2 lit. c din Codul penal, sub denumirea de viol, precum și a sentinței penale nr. 2009-1445 din data de 12.11.2009 pronunțată de Tribunalul din Ancona, definitivă la data de 23.07.2011 prin care i s-a aplicat persoanei condamnate pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de fraude ale documentelor și fraude din neatenție, prev. de art. 216, 217din R.D. nr 267/1942 și o infracțiune fiscală prev. de art. 8 din Legea nr. 74/2000, având corespondent în legea română în art.9 lit. a,b,c din Legea nr.241/2005, sub denumirea de evaziune fiscală.
În baza art.154 alin.6 lit. a din Legea nr.302/2004, admite cererea de transfer a persoanei condamnate N. T., în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 9 ani și 9 luni închisoare, aplicată de instanța statului emitent și dispune transferarea persoanei condamnate din Italia în România, cu respectarea regulii specialității, prev. de art.157 din Legea nr.302/2004.
Dispune executarea într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 9 ani și 9 luni închisoare aplicată persoanei condamnate N. T. dispusă prin Ordonanța de executare a pedepselor concurente emisă de P. de pe lângă Tribunalul Ancona la data de 27.09.2011 .
În baza art. 144 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 deduce din durata pedepsei rezultante de 9 ani și 9 luni închisoare a perioadei executate, de la data de 15.04.2011, la zi.
Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei de 9 ani și 9 luni închisoare aplicată persoanei condamnate N. T., în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală.
Hotărârea definitivă și mandatul de executare a pedepsei se comunică autorității competente a statului emitent, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, Direcției de Specialitate din cadrul Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acesteia.
În baza art. 272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, suma de 320 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu – avocat Nula M., se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Cu drept de apel în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru persoana condamnată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07.05.2015.
Președinte, Grefier,
V. B. C. C.
Tehnored.hot.jud. – V.B.
2 ex./08.06.2015
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... → |
|---|
