Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 52/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 52/P/C
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. I.
Cu participarea:Grefier - C. S.
Procuror D.N.A. – N. Z.
S-a luat în examinare contestația formulată de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - S. TERITORIAL C., împotriva încheierii de ședință din 19 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ privind pe inculpatul C. M., având ca obiect înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP).
În conformitate cu dispozițiile art. 358 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul inculpat C. M., în stare de arest și asistat de avocat ales P. A., în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.258-262 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 372 cod procedură penală, s-a verificat identitatea intimatului inculpat C. M..
În conformitate cu dispozițiile art.363-366 cod procedură penală, părțile arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților în contestație pentru dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, procuror N. Z. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii instanței de fond și rejudecând să se dispună menținerea stării de arest preventiv față de inculpatul C. M., respingând cererea de înlocuire a măsurii cu arestul la domiciliu. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile sub aspectul temeiniciei, raportat la contribuția inculpatului, situația familială a acestuia deși se reține că a trecut o perioadă lungă de timp, de 8 luni de zile de când inculpatul este arestat, măsura arestului preventiv fiind necesară în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal. Inculpatul nu a recunoscut fapta ce i se reține în sarcină, urmează să fie administrate probe respectiv, audierea soacrei inculpatului și a părții vătămate B. M., starea de arest fiind necesară pentru a evita denaturarea probatoriului, pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni raportat la perseverența infracțională a inculpatului care, anterior a mai fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fapta din prezenta cauză fiind săvârșită înlăuntrul termenului de liberare condiționată. Având în vedere natura și gravitatea acuzațiilor admise, precum și pericolul în abstract dar și în concret, inculpatul amenințând partea vătămată B. M. cu divulgarea în presă a unor chestiuni, apreciază că, măsura arestului la domiciliu nu este suficientă față de scopul măsurilor preventive prev. de art. 202 Cod procedură penală.
Având cuvântul pentru intimatul inculpat C. M., avocat P. A. arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 din Codul de procedură penală, solicită respingerea contestației formulate de procuror ca fiind nefondată. Încheierea de ședință din 19 februarie 2015 pronunțată de judecătorul fondului este legală și temeinică, fiind îndeplinite condițiile legale ca, după 9 luni de zile de arest preventiv să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv, întrucât această măsură nu mai este oportună, este una excesivă, iar motivele expuse de procuror sunt generale și abstracte. P., atunci când a argumentat necesitatea menținerii măsurii arestului preventiv s-a referit la dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, nefăcând referiri la un comportament previzibil. Judecătorul de fond a motivat că, din acest moment nu mai sunt relevante aceste aspecte întrucât inculpatul a avut o conduită procesuală activă, fiind audiați și coinculpații. Din această perspectivă se pune problema dacă inculpatul mai prezintă un pericol pentru ordinea publică întrucât, parchetul nu a adus nimic nou ca argument. În acest sens invocă jurisprudența CEDO, cauza C. contra României. Nu s-a pus problema ca inculpatul să nu recunoască faptele pentru că, probele relevă faptul că inculpatul a avut un rol periferic. Soția lui fiind însărcinată, el a trebuit să conducă autoturismul. Din procesul – verbal de înregistrate rezultă că inculpatul a participat la acea întâlnire însă a fost o alăturare de conjunctură date fiind legăturile familiare dintre aceștia. S-au invocat dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală însă ar trebui ca parchetul să dovedească în ce mod ar tulbura ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului. Suspiciunea rezonabilă există însă din probe nu rezultă elemente esențiale. Sigur că trebuie ținut cont de gravitatea faptei însă inculpatul a fost doar prezent fizic și nu a avut nici o contribuție. Nu au avut loc amenințări, inculpatul a fost prezent decorativ în acel context. Întreaga activitate nu a avut nici măcar caracter intimidant. Solicită a se avea în vedere modul de săvârșire, anturajul inculpatului, faptul că rromii acționează de regulă în grup și vorbesc cu voce tare, însă nu s-a pus problema violențelor verbale. Solicită a se avea în vedere aceste elemente specifice și particulare ale cauzei. Antecedentele penale au fost arătate însă, judecătorul fondului a apreciat că această stare nu este relevantă. Inculpatul este tatăl a doi copii minori, pe cel de 7 luni nici nu l-a văzut. Există și o problemă socială legată de familie în sensul că, singurul membru major al familiei este A. I., soția sa, care mai are încă doi frați minori în grija sa. Dacă s-ar înlocui măsura arestului preventiv inculpatul ar putea să-și ajute soția, familia, fetița care i s-a născut având probleme de sănătate. Judecătorul fondului a apreciat în mod corect și solicită să se constate că există toate condițiile pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai ușoară. Contestația formulată de parchet este pur formală și abstractă. A discutat cu inculpatul iar acesta a înțeles că dacă se va aproba cererea formulată, va trebui să respecte obligațiile impuse de către instanță.
Având ultimul cuvânt, intimatul inculpat C. M. arată că achiesează la concluziile apărătorului său. Ar dori să fie lângă familia sa până la terminarea procesului. Promite că va respecta toate obligațiile. A avut o condamnare de 3 ani închisoare si s-a liberat la 01.10.2013.
CURTEA:
Deliberând în secret asupra contestației penale de față, a pronunțat următoarea hotărâre:
Circumstațele cauzei
1.Prin încheierea nr.69 din 30.05. 2014 a Tribunalului C. (dosar nr._, definitivă prin respingerea contestației inculpatului în baza încheierii nr.361/P/03.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel C.), inculpatul C. M. a fost arestat preventiv pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 30 mai 2014 și până la data de 28.06. 2014, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.31/UP/30.05. 2014;la luarea măsurii arestării preventive, judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.223 alin.1și 2 și art.202 alin.1 și 3 cod procedură penală.
Prin rechizitoriul nr.81/P/2014 al Direcției Naționale Anticorupție–S. Teritorial C. - înregistrat pe rolul Tribunalului C. la data de 23.06.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, alături de alți inculpați (A. I., A. G. I., A. F. și A. F.), a inculpatului C. M. pentru comiterea infracțiunii de „șantaj” prevăzută de art.131 din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin.1, 2 și 3 cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 cod penal și art.77 lit.a și d cod penal prin aceea că, la data de 26.05.2014, inculpatul C. M. împreună cu inculpata A. I. - iar la data de 29.05.2014, C. M. împreună cu inculpații A. I. și A. G. I. - au exercitat constrângeri asupra persoanei vătămate B. M., constând în amenințarea cu darea în vileag, prin intermediul presei, a unor fapte compromițătoare pentru persoana vătămată și pentru membrii familiei acesteia, implicare în infracțiuni de corupție, cu scopul de a o determina să le dea suma de 280.000 euro, primind împreună cu inculpații A. G. I. și A. I. suma de 10.000 euro de la persoana vătămată.
La data de 29.05.2014, în cadrul discuției înregistrată ambiental, cu inculpații A. I. și A. G. I., inculpatul C. M. ar fi acționat conjugat, completându-și replicile și susținându-se reciproc în afirmațiile amenințătoare adresate persoanei vătămate B. M. de natură a-i insufla temerea că dacă nu le remite suma de 280.000 euro, vor fi dezvăluite Direcției Naționale Anticorupție, presei și televiziunilor, o posibilă implicare a sa în demersurile privind punerea în libertate a tatălui inculpaților A. I. și A. G. I., aducându-i la cunoștință că a fost filmată și compromiterea sa este inevitabilă.
Măsura preventivă a fost verificată și menținută periodic la datele de: 26.06.2014, 18.07.2014, 18.08.2014, 12.09.2014, 06.10.2014 și 03.11.2014 (în cadrul procedurii camerei preliminare); 26.11.2014, 06.01.2015 (în cursul judecății în fond a cauzei).
Prin încheierea de ședință din data de 18.07.2014, iar ulterior prin încheierea de ședință din data de 18.08.2014, judecătorul de cameră preliminară a admis cererea inculpatului și a dispus înlocuirea măsurii arestării cu arestul la domiciliu însă în urma admiterii căii de atac formulată de DNA- S. Teritorial C.-măsura arestării a fost menținută prin încheierile pronunțate de Curtea de Apel C. la data de 22.07.2014 și respectiv 19.08.2014.
Prin încheierea nr.163 pronunțată la data de 15.09 .2014, definitivă prin respingerea contestațiilor inculpaților prin încheierea nr.146/P/CP din data de 4.11.2014 a Curții de Apel C., judecătorul de cameră preliminară a respins, în baza art.345 alin.1 și art.346 alin.1 cod procedură penală, excepțiile și cererile formulate de inculpați și a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății față de inculpați, cu privire la infracțiunile prevăzute în rechizitoriu, primul termen de judecată fiind fixat la 19.12.2014.
Inculpatul C. M. a fost audiat la termenul din 27.01.2015, iar la termenul din 17.02.2015, instanța de judecată a procedat la audierea inculpaților A. F., A. I. și A. G. –I..
2.Conform art.362 alin.2 cod procedură penală, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.208 cod procedură penală.
Potrivit art.208 alin.4 cod procedură penală, în tot cursul judecății, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii preventive.
Dispozițiile art.207 alin.3-5 cod procedură penală, se aplică în mod corespunzător.
Când instanța constată, potrivit disp.art.207 alin.4 cod procedură penală că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
În conformitate cu alin.5 al aceluiași articol, când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive, judecătorul de cameră preliminară, dispune prin încheiere, revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
La data de 17.02.15, prin apărătorul ales, inculpatul C. M. a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestări preventive cu măsura controlului judiciar, iar în subsidiar cu măsura arestului la domiciliu, față de modalitatea de comitere a presupuselor fapte, de contribuția sa concretă, foarte redusă, din perspectiva probelor dosarului, de pericolul pentru ordinea publică, care nu mai este de actualitate datorită timpului scurs de la data arestării preventive, de peste 8 luni, de scopul măsurii preventive, de situația familială a inculpatului, pentru a putea efectua diligențele necesare asigurării suportului material și moral de care soția și cei doi copii minori –în vârstă de aproximativ 4 ani și respectiv câteva luni au nevoie cu atât mai mult în condițiile în care soția sa se află în arest la domiciliu într-un alt dosar, pe de altă parte, în urma nașterii celui de-al doilea copil, aceasta are o stare precară de sănătate iar măsura controlului judiciar, care presupune o oarecare libertate de mișcare, i-ar permite să se ocupe și să asigure îngrijirile de care soția și copilul de câteva luni au nevoie.
Astfel, prin încheierea de ședință din data de 19.02.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C. a admis, în baza art.362 alin.1 și alin.2 cod procedură penală rap. la art.208 alin.4 cod procedură penală și la art.242 alin.2 cod procedură penală, ca fondată cererea formulată de inculpatul C. M., a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpatul C. M.- fiul lui M. și G., ns. la 13.10.1989 în mun.Slatina, jud.O., cu dom. în oraș Drăgănești - O., ., fără forme legale în .-4, jud.O., CNP_, în prezent aflat în stare de arest preventiv în P. P. Albă, jud.C. - prin încheierea nr.69/ 30.05.2014 a Tribunalului C., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, prevăzută de art.218 cod procedură penalăpe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 19.02.2015 și până la data de 19.04.2015, inclusiv, dispunând punerea în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.31/UP/30.05.2014 emis în baza încheierii nr.69/ 30.05.2014 a Tribunalului C., dacă nu este arestat ori reținut în altă cauză, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, iar în baza art.221 alin.(1) cod procedură penală, a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul unde locuiește, situat în oraș Drăgănești - O., .-4, jud.O., fără permisiunea instanței de judecată care a dispus măsura ori a instanței sau alt organ judiciar, după caz, în fața cărora se află prezenta cauză și în baza art.221 alin.(2) cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, respectarea următoarelor obligații:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată care a dispus măsura sau a instanței ori alt organ judiciar, în fața cărora se află prezenta cauză, ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu persoana vătămată B. M., cu martorul C. M.-A., din prezenta cauză, cu membrii familiilor persoanei vătămate și membrii familiei martorului, să nu comunice cu toate aceste categorii de persoane direct sau indirect, pe nici o cale;atrăgându-i atenția inculpatului, în baza art.221alin. (4) cod procedură penală, că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive cu desemnarea în baza art.221 alin.9 cod procedură penală, a supravegherii inculpatului pe durata măsurii arestului la domiciliu, Poliția oraș Drăgănești O. jud. O., respingând ca nefondată cererea inculpatului C. M., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Pentru pronunțarea hotărârii, Tribunalul C. a reținut următoarele:
Verificând din oficiu, măsura arestării preventive, conform art.208 alin.4 cod procedură penală, în raport de mijloacele de probă administrate, pe care se întemeiază și rechizitoriul, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, se apreciază că subzistă presupunerea rezonabilă că inculpatul C. M. ar fi săvârșit faptele ce ar putea constitui infracțiunea de „șantaj” prevăzută de art.131 din Legea nr.78/2000 rap.la art.207 alin.1,2,3 cod penal cu aplic.art.41 alin.1 și art.77 lit.a și d cod penal constând în:înregistrarea în mediul ambiental a discuției din data de 29.05.2014 dintre persoana vătămată B. M. și inculpații A. I., C. M. și A. G. I., planșa fotografică privind fotografiile capturate din filmările efectuate în ziua de 29.05.2014, declarațiile persoanei vătămate B. M., înregistrările telefonice, procesele-verbale de redare, depoziția martorului C. C..
Inculpatul C. M. ar fi luat parte în mod activ la această discuție inițiată de A. I., astfel încurajând comportamentul acesteia și a lui A. G. I. și ar fi făcut chiar afirmații personale cu privire la existența unei filmări a persoanei vătămate și unor bani cu telefonul mobil al lui A. F., filmări pe care inculpatul C. M. susține că le-a văzut, afirmații de natură a sugera părții vătămate posibilitatea folosirii acestor filmări în modul afirmat de către ceilalți doi inculpați, dacă nu va remite suma solicitată.Anterior, la data de 25.05.2014, inculpatul C. M. s-ar fi deplasat împreună cu inculpata A. I., la domiciliul persoanei vătămate și ar fi făcut amenințările ce ar fi fost exercitate apoi de inculpatul A. F., vizând începerea unei campanii de presă denigratoare dacă nu li se remitea suma de 280.000 euro, situație care s-ar fi repetat la data de 26.05.2014, când cei doi inculpați C. M. și A. I. s-ar fi prezentat la locul de muncă al persoanei vătămate.
Deși există probe care oferă rezonabilitatea comiterii unei infracțiuni, de o gravitate semnificativă, fiind de netăgăduit existența unor fapte sau informații în măsură să convingă un observator obiectiv și neutru că persoana în cauză ar fi putut comite infracțiunea pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, raportat la conținutul concret al acuzațiilor aduse inculpatului C. M., la contribuția efectivă în consumarea presupuselor fapte, așa cum reiese din probatoriul existent la acest moment procesual, totodată prin luarea în considerare a perioadei de timp în care inculpatul se află în stare de arest preventiv, de 8 luni și 19 zile, nu se mai justifică menținerea măsurii preventive, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.242 alin.2 din codul de procedură penală, iar măsura arestului la domiciliu este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Prevederile art.242 alin.2 cod procedură penală, permit înlocuirea unei măsuri preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 cod procedură penală.
Art.202 cod procedură penală, arată ca și condiționare, că măsurile preventive pot fi dispuse, între alte aspecte și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei noi infracțiuni. În același articol, la alin.3 se arată că: ”Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Incontestabil acuzațiile penale aduse prezintă gravitate, însă prin raportare la măsura preventivă, starea de pericol pentru ordinea publică s-a atenuat prin trecerea unei perioade semnificative de arest preventiv și poate fi înlăturată prin măsura arestului la domiciliu necesară și suficientă în scopul desfășurării în condiții optime a procesului penal, al înlăturării unui eventual risc de sustragere a inculpatului de la judecată ori de săvârșire a unei alte infracțiuni, așadar pentru atingerea scopului măsurilor preventive prevăzut de art.202 cod procedură penală, prin raportare la măsura mai grea a arestului preventiv.
Pericolul pentru ordinea publică, după o perioadă de aproximativ 266 de zile, fiind diminuat, poate fi înlăturat în egală măsură și prin această măsură având în vedere și caracterul extrem de restrictiv al libertății de circulație și obligațiile impuse, ceea ce restrânge posibilitățile inculpatului de a influența negativ procesul penal aflat în curs, dar până în prezent, la dosar nu sunt date în acest sens.Dealtfel, la luarea măsurii arestării preventive s-au avut în vedere dispozițiile art.223 alin.2 cod procedură penală, nereținându-se vreunul dintre cazurile prevăzute de art.223 alin.1 cod procedură penală pentru a aprecia și din această perspectivă, că nu ar putea fi garantată buna desfășurare a fazelor procesuale ulterioare dacă inculpatul va fi plasat în arest la domiciliu.
Inculpatul C. M. a dat declarație în fața instanței în legătură cu faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, neexistând nici riscul influențării celorlalți inculpați împreună cu care ar fi comis fapta, aceștia fiind audiați, a martorului A. S., care se află în executarea unei pedepse privative de libertate și nici a părții civile B. M., precum și a martorului C. M., ambii aflați sub măsura preventivă a arestului la domiciliu într-o altă cauză.
Nu în ultimul rând, s-a remarcat comportamentul adoptat de inculpat la termenele de judecată în sensul de a nu îngreuna în vreun mod judecata cauzei și ține seamă și de acest aspect.
Prin privarea de libertate în această perioadă, inculpatul a avut timp suficient să reflecteze asupra consecințelor faptelor presupus comise, pentru a se conforma fără nici o rezervă obligațiilor ce îi vor fi impuse în cadrul noii măsuri preventive mai ușoare, în condițiile în care, în caz contrar, se poate înlocui măsura cu arestarea preventivă.
De asemenea, existența domiciliului și a familiei stabile ale inculpatului sunt elemente ce se impun a fi evaluate și vor fi avute în vedere, raportat la obiectul cererii apărării.
În aceeași ordine de idei, se subliniază că deși inculpatul C. M. nu este la primul conflict cu legea penală, acest aspect nu poate constitui un impediment în dispunerea măsurii arestului la domiciliu, în condițiile în care existența antecedentelor penale sunt aspecte care interesează fondul cauzei și care vor fi analizate de instanța de judecată la momentul deliberării asupra fondului dacă se va stabili vinovăția inculpatului.
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, au fost identificate și dezvoltate patru motive pe baza cărora arestarea preventivă este considerată ca justificată: pericolul ca acuzatul să fugă;riscul ca acuzatul o dată pus în libertate să împiedice buna administrare a justiției ori să comită noi infracțiuni;existența unui pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în mod constant că gravitatea acuzațiilor aduse unei persoane poate justifica arestarea, însă de la un moment dat menținerea acesteia în stare de detenție, nu se mai justifică pe simplul motiv al gravității faptelor de care persoana este acuzată iar aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detenție nu poate fi apreciat în abstract, el trebuie evaluat de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia.
Este în primul rând, autorităților judiciare naționale să se asigure că, într-o cauză determinată, detenția preventivă nu depășește o durată rezonabilă iar în acest scop, autoritățile trebuie să ia în considerare toate argumentele pentru și împotriva existenței unei necesități de ordin public care să justifice o îndepărtare de la regula respectării libertății individuale și care să constituie considerente pentru hotărârea autorităților de a respinge cererea de punere în libertate.
Se reține că menținerea măsurii arestării preventive nu poate în nici un mod să anticipeze o pedeapsă privativă de libertate, așa încât, dacă nu mai poate persista nici unul dintre pericolele mai sus analizate, detenția provizorie nu se mai justifică .
Măsura arestului la domiciliu răspunde scopului prevăzut de art.202 cod procedură penală și asigură un control adecvat al conduitei procesuale ulterioare a inculpatului prin obligațiile ce vor fi stabilite și trebuie respectate de acesta pe durata măsurii preventive.
Relativ la cererea principală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mult mai blândă, respectiv controlul judiciar, nu este oportună și adecvată la acest moment procesual având în vedere că deși perioada care a trecut de la data luării măsurii arestării preventive este semnificativă, pericolul pentru ordinea publică, chiar dacă nu mai este atât de pregnant, diminuându-se, nu a dispărut.
Sesizarea Curții
În termen legal, împotriva încheierii din data de 19.02.2015 pronunțată de Tribunalul C., ministerul Public, D.N.A. – S. Teritorial C. a formulat contestație motivând că, raportat la contribuția intimatului inculpat C. M., situația familială a acestuia deși se reține că a trecut o perioadă lungă de timp, de 8 luni de zile de când este arestat, măsura arestului preventiv este necesară în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal.
Aprecierea Curții
Contestația formulată de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție –S. Teritorial C. este întemeiată pentru considerentele expuse în continuare.
Potrivit art.362 cod procedură penală, în cursul judecății, instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive și este datoare să verifice periodic legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.208 la examinarea subzistenței temeiurilor menținerii măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpat.
Conform art.208 cu referire la art.218 alin.1, art.207 alin.(3)-(5) și art.242 alin.(2) cod procedură penală, instanța de judecată verifică dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpat și o înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și conduitei procesuale a inculpatului, este suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art.202 alin.1 cod procedură penală.
Sub aspectul condițiilor prevăzute de art.223 alin.(2) cod procedură penală și a limitei de pedeapsă, din probele administrate până în prezent- înregistrarea în mediul ambiental a discuției din data de 29.05.2014 dintre persoana vătămată B. M. și inculpații A. I., C. M. și A. G. I., planșa fotografică privind fotografiile capturate din filmările efectuate în ziua de 29.05.2014, declarațiile persoanei vătămate B. M., înregistrările telefonice, procesele-verbale de redare, depoziția martorului C. C., declarațiile inculpaților date în fața Tribunalului, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul C. M. a săvârșit infracțiunea de care este acuzat- „șantaj” prevăzută de art.131 din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin.1, 2 și 3 cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 cod penal și art.77 lit.a și d cod penal pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani închisoare, prin aceea că în participație, la data de 29.05.2014, inculpatul C. M. a exercitat presiuni psihice asupra persoanei vătămate, completându-și cu ceilalți participanți acțiunile adresate acesteia în cadrul dialogului inițiat de inculpata A. I.-soția sa într-un mod în care să-i insufle persoanei vătămate temerea că în cazul în care nu le remitea suma de 280.000 euro, se vor adresa organelor de urmărire penală, dar și presei și televiziunilor, cu privire la o pretinsă implicare legată de punerea în libertate a tatălui inculpaților A., condamnatul A. S., în timpul dialogului inculpații susținându-se reciproc, întărindu-și afirmațiile unii altora, în scopul dobândirii prin constrângerea persoanei vătămate a sumei de bani, precizându-i acesteia că fost filmată de inculpatul A. F., iar filmările sunt compromițătoare și inevitabile pentru persoana vătămată ”Ce o să iasă? cine moare-moare, cine trăiește-trăiește, nașule! Ce vrei să facem?”.
Totodată, temei inițial al luării măsurii, gravitatea faptei imputate intimatului inculpat subzistă și în acest stadiu procesual după audierea numai a inculpaților, inculpatul C. M. fiind judecat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, periculozitate relevată atât de limitele de pedeapsă, de modul și mijloacele de săvârșire, împreună cu alte persoane, dintre care una la vârsta minoratului, acționând conjugat, în direcția constrângerilor psihice asupra persoanei vătămate, amenințând-o în mod repetat, cuantumul însemnat al folosului material solicitat în mod injust, respectiv 280.000 euro, precum și de circumstanțele sale personale-persistând în manifestările agresive, fiind condamnat anterior la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de „tâlhărie”, acționând la nici 1an de la data punerii în libertate condiționată și mai înainte de a fi considerată executată pedeapsa, cu un rest neexecutat de 310 zile închisoare, gravitate care nu s-a atenuat pe parcusul procesului penal, inculpatul participând la majoritatea actelor de constrângere psihică exercitare asupra persoanei vătămate.În condițiile în care probatoriul nu s-a epuizat, probele administrate confirmă participarea intimatului inculpat alături de ceilalți inculpați la acțiunile de constrângere psihică a persoanei vătămate, date fiind relațiile de rudenie dintre aceștia, scopul comun pentru care acționau, este prematură susținerea apărării, respectiv ciudată, argumentația instanței de fond cu privire la „participarea redusă” a intimatului inculpat C. M.;la acest moment, contrar opiniei instanței de fond susținută încă de la investirea cu soluționarea cauzei, la acest moment, datele dosarului nu demonstrează cu certitudine contribuția fiecărui inculpat, rolurile fiecăruia având în vedere că intimatul inculpat a acționat atât singur cât și conjugat cu ceilalți inculpați în scopul obținerii de la persoana vătămată a sumei de bani pe care considerau că sunt îndreptățiți să o primească, deși nu era la primul conflict cu legea penală, era „capul familiei”, iar inculpata A. I. nu a acționat niciun moment singură, fiind doar mai vocală, iar inculpatul A. G. I. este minor, ambii fără antecedente penale.
Spre exemplu, din convorbirile telefonice înregistrate pe telefonul mobil al persoanei vătămate, din declarațiile inculpaților C. M., A. I., A. G. I., A. F. date la tribunal la 27.01.15, respectiv la 17.02.15, rezultă că:
- în perioada 22.05.2014 – 27.05.2014, între partea vătămată și membrii familiei A., respectiv A. F. și A. I. s-au purtat discuții având ca obiect cererile repetate ale inculpaților A. F. și A. I. de dobândire a sumei de 280.000 euro,
- amenințările inculpatului A. F. privind denunțarea pe mai multe posturi de televiziune a presupusei activități infracționale a persoanei vătămate,
- fixarea unei întâlniri într-o zi de luni la care urma să participe și inculpatul C. M.,
- la aceiași dată, respectiv 28.05.2014, a avut loc o convorbire telefonică și între partea vătămată și inculpatul C. M. potrivit căreia, persoana vătămată încerca să îl convingă și pe acesta de a amâna vizita de a doua zi, inculpatul replicându-i că au mai vorbit și că exista deja o înțelegere pe care trebuia să o respecte,
- atitudinea fermă a inculpatului C. M. de a se deplasa la locuința persoanei vătămate și de a discuta cu acesta dar și faptul că a realizat caracterul ilicit al demersurilor întreprinse de vreme ce preciza că nu este bine să vorbească la telefon,
- inculpatul C. M. intervenind pentru a-l convinge pe persoana vătămată că filmările existau și a încercat, pe fondul acestor presiuni, să îl determine pe persoana vătămată să acționeze în așa fel încât să nu aibă de suferit nici unul din ei, utilizând cuvinte din care reieșea fără echivoc că demersurile lor de divulgare a filmărilor reprezintă pentru persoana vătămată un „rău”,
- inculpatul C. M. este singurul care îi aduce la cunoștință persoanei vătămate că este filmat inclusiv momentul unei presupuse recunoașteri că ar fi acționat pentru a se interveni în favoarea martorului A. S., pentru a-l determina să se supună cerințelor lor,
- și nu în ultimul rând, pe de o parte, cei patru inculpați au declarat că banii s-ar fi dat pentru favorizarea situației juridice a unuia dintre membrii familiei-A. S., însă, cu ocazia acțiunilor exercitate asupra persoanei vătămate, li s-a spus că banii au fost folosiți în alte scopuri de către martorul C. M. sau de persoana vătămată.
Atât potrivit legislației și jurisprudenței naționale, cât și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în interpretarea art.5 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, după trecerea unei durate de timp, autoritățile judiciare pot și trebuie să ia în considerare posibilitatea folosirii unor măsuri preventive alternative celor privative de libertate, opțiune care se analizrează de la caz la caz;deci, scurgerea unei anumite durate a arestului preventiv nu conduce automat la modificarea măsurii.
Ori, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, prin raportare la criteriul prev. de art.202 alin.3 cod procedură penală, ce vizează proporționalitatea măsurii preventive cu gravitatea acuzației aduse intimatului inculpat C. M. nu este justificată înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu, măsura fiind insuficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 cod procedură penală.
În acest sens, trecerea a 9 luni de la arestarea intimatului inculpat (amânările acordându-se la solicitarea apărării) nu a condus la atenuarea gravității activității infracționale-confirmată de probele administrate, respectiv a rezonanței sociale a faptei dimpotrivă continuând să fie în atenția publică date fiind multiplele apariții televizate ale apărării sau unora dintre inculpați în mass-media, urmate de intense și îndelungi dezbateri ceea ce demonstrează percepția încă puternic negativă la nivelul opiniei publice.
Având în vedere că cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, nefiind audiați încă toți inculpații, persoana vătămată, gravitatea faptelor pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 5 ani, privarea de libertate este justificată pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, dar și evitarea riscului influențării probatoriului până la audierea tuturor participanților.
Cum la acest moment, când intimatul inculpatul nu a înțeles gravitatea acțiunilor sale, comportamentul agresiv asupra persoanei vătămate și membrilor familiei sale prin telefoane, deplasări la locuința și biroul acestuia, abia liberat condiționat dintr-o pedeapsa cu închisoarea, s-a angajat în activitatea infracțională, în loc să se ocupe de întreținerea propriei familii, concubina sa-inculpata A. I. ca și alți membrii ai familiei este în arest la domiciliu, mediul familial neoferindu-i condiții corespunzătoare reintegrării ordinea publică este în mod real amenințată, iar desfășurarea judecății pusă în pericol așa încât, nu se poate aplica inculpatului o măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate.
Astfel, circumstanțele care imprimă faptei un grad ridicat de pericol social, precum și cele personale intimatului, în raport de care se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului C. M. și justifică menținerea în continuare a arestării preventive pentru buna desfășurare a procesului penal și proporțională cu gravitatea acuzației, fiind insuficientă aplicarea unei măsuri mai ușoare;în același sens este și conduita intimatului inculpat care împreună cu membrii familiei A. au desfășurat tot felul de acțiuni pentru a se interveni pe lângă magistrați în scopul pronunțării unei soluții favorabile ceea ce creează temerea că, pus în libertate, ar putea exercita acte de același gen mai ales că majoritatea membrilor familiei sunt antrenați în diverse afaceri judiciare.
Prin urmare, criticile formulate de către procuror fiind întemeiate, în baza art.4251 alin.(7) pct.2. lit.a) cod procedură penală, contestația va fi admisă, se va desființa încheierea de ședință din data de 19.02.2015 pronunțată de Tribunalul C. și rejudecând, în baza potrivit art.362 alin.(2) cu ref. la art.208 alin. (4), art.207 alin.(4) și art.242 cod procedură penală, se va menține măsura arestării preventive pentru inculpatul C. M. pe o durată de până la 60 de zile începând cu data de 24.02.15, respingând ca nefondată cererea inculpatului C. M. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.(7) pct.2. lit.a) cod procedură penală, admite contestația formulată de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – S. TERITORIAL C., desființează încheierea de ședință din 19 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul C. și, soluționând cauza, potrivit art.362 alin.(2) cu ref. la art.208 alin. (4), art.207 alin.(4) și art.242 cod procedură penală, menține măsura arestului preventiv și respinge cererea formulată de intimatul inculpat C. M. ( fiul lui M. și G., născut la 13.10.1989, CNP_) de înlocuire cu arestul la domiciliu, ca nefondată.
În baza art.400 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.15.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Judecător A. I. C. S.
Jud. fond: N. A.
Red. dec. Jud. A. I.
3 ex/02.03.15
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 142/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 147/2015.... → |
|---|
