Verificare măsura preventivă propusă de DNA/DIICOT. Art.207 NCPP. Decizia nr. 7/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 07-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 7/P/C
Ședința publică din data de 07.01.2015
Completul compus din:
Președinte: V. L.
Cu participare: Grefier M. I.
Ministerului Public –D. S.T. C. - prin procuror C. T.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul T. S. – fiul lui S. și M., născut la 11.02.1980, aflat în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 29.12.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14, având ca obiect art. 207 C.p.p.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpat T. S., in stare de arest preventiv si asistat de avocat ales C. I., în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 C.p.p.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Curtea a verificat identitatea contestatorului inculpat T. S., acesta precizând că își menține contestația formulată.
Având cuvântul, avocat C. I. arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Având Cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Având cuvântul, avocat C. I., pentru contestatorul inculpat T. S., solicită admiterea contestației, cu consecința înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura arestului la domiciliu.
Apreciază că o primă critică a încheierii contestate o reprezintă faptul că soluția nu este motivată de instanța de fond, fiind făcută trimitere doar la faptul că subzistă condițiile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, fără a se face o analiză obiectivă pe disp. art. 242 al. 3 C.p.p., prin raportare la disp. art. 202 al 1 și 3 C.p.p.
Arată că în mod evident condițiile care au stat la baza măsurii arestării preventive, printr-o analiză efectivă a rechizitoriului, în special a filei nr. 41 vol. I dosar u.p., demonstrează pertinența solicitării și modificării condițiilor care au stat la luarea măsurii arestării preventive. Dacă inițial, la data de 19.06.2014, prin ordonanța procurorului s-a dispus schimbarea încadrării juridice, fără să se dispună față de inculpat nicio măsură preventivă, ulterior, la data de 14.10.2014, se reține în sarcina inculpatului infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, fiind sesizat Tribunalul C. cu propunere de arestare preventivă. Dacă o anumită condiție a stat la luarea măsurii arestării preventive, iar ulterior aceasta s-a modificat, apărarea este îndreptățită să solicite instanței înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă.
Arată că la momentul la care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive exista o anumită încadrare juridică, care în mod evident conducea magistratul la luarea măsurii arestării preventive, încadrare juridică care a fost modificată în data de 27.10.2014, când procurorul a revenit asupra încadrării juridice, înlăturând dispozițiile cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, dar fără a mai putea face nimic cu privire la măsura arestării preventive, în contextul în care ar fi intrat într-un mandat de arestare preventivă rămas definitiv la Tribunalul C..
Din acest punct de vedere, arată că a antamat dispozițiile legale care îndreptățesc apărarea să solicite înlocuirea măsurii preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate.
Consideră că la acest moment nu mai subzistă condițiile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, având în vedere, pe de o parte, condițiile care s-au modificat de la momentul la care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, unde instanța de judecată a avut în vedere două considerente și anume schimbarea temeiurilor pentru luarea măsurii arestării preventive, reținându-se la acel moment disp. art. 223 al. 1 lit. d C.p.p. și faptul că se impunea efectuarea unor acte de urmărire penală, care necesitau menținerea inculpatului în stare de detenție.
Din punctul de vedere al apărării, prima condiție a fost înlăturată ulterior de procuror prin revenirea asupra schimbării de încadrare juridică, prin rechizitoriu inculpatul fiind trimis în judecată nu pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, care prin limite de pedeapsă, în mod evident conducea la concluzia rezonabilă că se impunea luarea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia. Cu privire la a doua condiție, prin finalizarea urmăririi penale, o dată cu rechizitoriul trimis în fața instanței de judecată, nu se mai justifica acel temei avut în vedere la momentul la care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, respectiv efectuarea unor acte de urmărire penală.
Conduita adoptată de către inculpat este justificată de atitudinea inculpatului este de recunoaștere și cooperare, nefiind nicio dovadă că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului sau cercetării judecătorești. În cameră preliminară, inculpatul nu a contestat materialul probator, urmând să meargă pe procedura simplificată și nu există nici un temei care să ateste la acest moment oportunitatea, din perspectiva. art. 202 al. 3 C.p.p., respectiv aprecierea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate, măsura arestului la domiciliu, nu ar putea oferi suficiente garanții instanței de judecată pentru a admite această cerere.
Instanța de judecată face o trimitere la circumstanțele reale și personale ale inculpatului, care pot fi valorificate pe fondul cauzei, însă apărarea are o altă părere în contextul în care, potrivit Codului penal, circumstanțe reale și personale s-au modificat și, în mod evident, faptul că inculpatul are un domiciliu stabil, are un copil în întreținere, o familie închegată și face dovada veniturilor realizate, demonstrează o garanție, în plus, în fața instanței de judecată că dacă s-ar dispune o măsură mai puțin restrictivă de libertate nu s-ar aduce nici un fel de atingere actului de justiție care urmează să se efectueze în cercetarea judecătorească.
Totodată, avocat C. I. opinează că în cauza de față, pe lângă aceste garanții de ordin moral și familial, din perspectiva disp. art. 223 al. 2 C.p.p., pe care le oferă inculpatul, ar mai rămâne în discuție un alt aspect, motivat de instanța de judecată, respectiv acela al rezonabilității măsurii arestării preventive. Această rezonabilitate este oarecum combătută de disp. art. 202 al. 3 C.p.p., unde legiuitorul a prevăzut proporționalitatea sau aprecierea de către magistrat a utilității înlocuirii unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă și din perspectiva art. 242 al. 3 C.p.p.
Dacă s-ar merge pe considerentul de rezonabilitate, din perspectiva faptului că față de inculpat s-a dispus luarea măsurii arestării preventive la data de 15.10.2014, atitudinea acestuia de la momentul dispunerii arestării preventive, evoluția dosarului, ieșind din procedura de cameră preliminară, s-ar demonstra că la acest moment nu se poate discuta de o proporționalitate sau de o oportunitate din perspectiva măsurii preventive.
Din înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu nu rezultă că inculpatul ar reprezenta un real pericol pentru ordinea publică pentru care nu ar putea beneficia de această facilitate oferită de legiuitor, respectiv de înlocuirea unei măsuri preventive cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulată de T. S. ca nefondată, solicitând totodată și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, nefiind aptă la acest moment la acest moment procesual, la aproape trei luni de zile de la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, să asigure caracterul preventiv al măsurii, respectiv necesitatea preîntâmpinării săvârșirii de fapte penale de către inculpat.
În cauză urmează a se constata, așa cum a constatat și judecătorul fondului, că temeiul inițial al măsurii arestării preventive, cel prev. de art. 223 al. 1 lit. d C.p.p. subzistă nemodificat. Judecătorul de drepturi și libertăți, când a luat măsura arestării preventive, a analizat aspectul că după punerea în mișcare, pentru infr. prev. de art. 16 al. 1 din Legea nr. 194/2011, în formă continuată, existau indicii de comitere a unei infracțiuni de deținere de droguri de risc pentru consum, apreciind că este incident acest temei al arestării preventive, coroborat cu faptul că, deși inculpatul fusese trimis în judecată pentru o altă infracțiune, dosarul aflându-se pe rolul Tribunalului C., în care inculpatul fusese și arestat preventiv, persista în comiterea de fapte penale, iar toate acestea au justificat luarea măsurii.
Pe parcurs, acest temei nu s-a modificat și, subzistând nemodificat, instanța de fond, în mod justificat, a menținut măsura arestării preventive ca legală și temeinică. De asemenea, a apreciat-o ca fiind si rezonabilă sub aspectul duratei, având în vedere că în data de 15 ianuarie 2015 s-ar împlini 3 luni de de când inculpatul se află arest preventiv, timp in care dosarul a ajuns in fața instanței de judecată, cercetarea judecătoreasca apropiindu-se de final, în condițiile în care se susține că s-ar dori a se uza de procedura simplificată.
Cu privire la necesitatea măsurii, s-a apreciat corect pentru că pentru finalizarea cercetării judecătorești este necesară menținerea în continuare, in stare de arest, a inculpatului, având in vedere ca este necesară și stoparea activității infracționale si prevenirea săvârșirii de fapte similare de către acesta, raportat la comportamentul său infracțional.
Apreciază procurorul de ședință că pentru aceste considerente o altă măsură preventiva mai puțin restrictivă nu ar fi aptă să asigure scopul măsurii, iar circumstanțele personale invocate în favoarea inculpatului nu prevalează asupra necesității prevenirii de fapte similare în condițiile în care, analizând si circumstanțele in care se retine că s-ar fi comis faptele, multitudinea actelor materiale ce i se rețin in sarcina, faptul că ar fi atras in activitatea infracțională un minor, antecedentele sale penale, toate acestea justifică menținerea în stare de arest preventiv și nu o altă măsură preventivă mai ușoară.
În ultimul cuvânt, contestatorul inculpat T. S. arată că dorește să fie alături de familia sa și că nu mai are nevoie să consume droguri.
CURTEA,
Cu privire la contestația de față. retine următoarele;
Pronunțând încheierea de ședință din data de 29.12.2014 in dosarul nr._ 14, Tribunalul C. a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului T. S. – fiul lui S. și M., născut la 11.02.1980, deținut in Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanta si a stabilit ca termen pentru verificarea temeiniciei si legalității respectivei măsuri data de 25.02.2015.Totodată, tribunalul a respins ca nefondată cererea inculpatului T. S. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Pentru a se pronunța in sensul celor menționate anterior, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 332/D/P/2014 din 6.11.2014 s-a dispus trimiterea in judecată, in stare de arest preventiv, a inculpatului T. S., pentru săvârșirea infracțiunilor de efectuare neautorizată a unor operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive prevăzută de art. 16 al. 1 din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p. 1968 și art. 75 al. 1 lit. c C.p. 1968, precum si cu aplic. art. 5 al. 1 C.p., și de consum de droguri de risc prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000 si de efectuare neautorizată a unor operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 al. 1 din Legea nr. 194/2011
Măsura arestării preventive față de inculpatul T. S. a fost luată prin încheierea nr. 158/15.10.2014 a Tribunalului C., definitiva prin încheierea nr. 98/P/JDL/20.11.2014 a Curții de Apel C..
Analizând situația inculpatului T. S., tribunalul a constatat că in cauză există și în prezent suspiciunea rezonabilă, bazată pe probele de la urmărirea penală, că inculpatul a savarsit infracțiunea de efectuare neautorizată a unor operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, in formă continuată, prevăzută de art. 16 al. 1 din Legea nr. 194/2011, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. 1968 și art. 75 al. 1 lit. c C.p. 1968, precum si cu aplic. art. 5 al. 1 C.p., a infracțiunii de consum de droguri de risc, prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și a infracțiunii de efectuare neautorizată a unor operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 al. 1 din Legea nr. 194/2011.
În considerarea activității infracționale a inculpatului astfel cum se releva din probatoriul administrat pana in prezent, a multitudinii actelor materiale componente ale activității pretins infracționale, dar si a faptului că inculpatul era la momentul punerii in mișcare a acțiunii penale in această cauză, cercetat . penală aflată pe rolul Tribunalului C., s-a apreciat că acesta prezintă pericol concert pentru ordinea publică și la momentul actual, ceea ce impune protejarea cu prioritate a ordinii publice.
În condițiile in care acuzațiile aduse inculpatului prin rechizitoriu sunt de o gravitate ridicată, atât in abstract, prin limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și în concret, raportat la circumstanțele reale in care se pretinde că a avut loc desfășurarea activității infracționale, impactul social intens negativ și rezonanța actuală a faptelor, pe fondul creșterii frecvenței infracțiunilor privind traficul si consumul de droguri, tribunalul a apreciat, că este justificată menținerea măsurii arestării preventive pentru protejarea prioritară a ordinii publice și insuficientă pentru asigurarea scopului prevăzut de art. 202 al. 1 C.p.p. măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului T. S., tribunalul a reținut că nu pot prevala in fața necesității protejării prioritare a interesului public, existând riscul și la acest moment ca inculpatul să nu respecte obligațiile ce i-ar fi impuse în cadrul măsurii preventive a arestului la domiciliu.
În privința termenului rezonabil al măsurii preventive, tribunalul a reținut că nu a fost depășit în condițiile in care procesul penal s-a desfășurat până în prezent fără a schimba semnificativ în favoarea inculpatului temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a arestului față de el.
Împotriva încheierii din 29.12.2014 pronunțata de Tribunalul Constanta in dosarul nr._ 14 a declarat contestație, în termen legal, inculpatul T. S., criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
În esență, contestatorul inculpat a susținut că la acest moment nu mai subzistă condițiile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de schimbarea încadrării juridice a faptelor prin rechizitoriu in sensul că nu s-a mai dispus trimiterea lui in judecată pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, iar, in altă ordine de idei, odată cu finalizarea urmăririi penale și trimiterea in judecată, nu mai există pericolul împiedicării bunei desfășurări a procesului penal, in sensul intervenirii pentru denaturarea probelor de la urmărirea penală.
Un alt argument adus în sprijinul contestației formulate de către inculpat a fost și acela că, în condițiile in care in procedura camerei preliminare nu a contestat materialul probator administrat la urmărirea penală, nu există niciun temei de a se aprecia că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului și implicit bunul mers al procesului penal.
În referire la circumstanțele personale, inculpatul contestator a susținut că pot fi avute in vedere ca și garanții pentru admiterea cererii de înlocuire a arestului preventiv cu măsura mai puțin restrictivă de libertate a arestului la domiciliu întrucât nu ar fi împiedicat procesul penal aflat la debutul fazei cercetării judecătorești in fond.
În considerarea faptului că măsura arestării preventive a fost luata la data de 15.10.2014 și menținuta până în prezent, inculpatul contestator T. S. a susținut că rezonabilitatea și proporționalitatea respectivei măsuri preventive nu mai justifică respingerea cererii de înlocuire cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate.
Examinând încheierea din 29.12.2014 a Tribunalului Constanta raportat la criticile din contestația inculpatului T. S., la probatoriul administrat până în prezent, cât și din oficiu, curtea constată că este legală și temeinică, iar contestația nefondată.
În prezent, contestatorul inculpat T. S. a fost trimis in judecată prin rechizitoriul nr. 332/D/P/2014 din 6.11.2014 al D. S.T. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de efectuare neautorizată a unor operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive prevăzută de art. 16 al. 1 din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p. 1968 și art. 75 al. 1 lit. c C.p. 1968, precum si cu aplic. art. 5 al. 1 C.p., și de consum de droguri de risc prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000 si de efectuare neautorizată a unor operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 al. 1 din Legea nr. 194/2011.
Față de inculpatul contestator T. S. s-a luat măsura arestării preventive la data de 15.10.2014, iar respectiva măsură a fost prelungită și menținută până în prezent.
La momentul luării măsurii arestării preventive, s-a avut în vedere temeiul prev. de art. 223 al. 1 lit. d C.p.p., in sensul că probatoriul contura suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiuni de către inculpatul T. S., dar și suspiciunea rezonabilă că după punerea in mișcare a acțiunii penale împotriva sa, acesta a savarsit cu intenție o nouă infracțiune.
În considerarea împrejurării că, după punerea in mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea prev. de art. 16 al. 1 din Legea nr. 194/2011, in formă continuată, existau indicii despre comiterea unei alte infracțiuni cu droguri, iar pe rolul Tribunalului C. se mai afla o cauză penală in care inculpatul fusese trimis in judecată pentru comiterea unei alte infracțiuni, ceea ce releva persistenta in comiterea de fapte penale, s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 223 al. 1 lit. d C.p.p., în temeiul cărora s-a luat măsura arestării preventive.
Având in vedere că până în prezent temeiul prevăzut de art. 223 al. 1 lit. d C.p.p. nu s-a modificat și subzistă astfel și în prezent, curtea apreciază că, în mod temeinic și legal, tribunalul a menținut măsura arestării preventive a inculpatul contestator T. S..
Raportat la ansamblul probator de la urmărirea penală, necontestat de inculpatul T. S., se constată că și la momentul actual rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea lui în judecată prin rechizitoriu, că acuzațiile aduce acestuia prezintă o gravitate socială ridicată, prin impactul social negativ asupra sănătății persoanelor consumatoare de droguri și a recrudescenței fenomenului în rândul membrilor societății, ceea ce impune protejarea prioritară a ordinii publice prin luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive.
Chiar dacă s-ar face abstracție de perseverența in săvârșirea de fapte de natură penală a inculpatului, raportat la situația în baza căreia s-a reținut incidența temeiului prev. de art. 223 al. 1 lit. d C.p.p., măsura arestării preventive a inculpatului este justificată și în temeiul prevederilor art. 223 al 2 C.p.p., care fac trimitere la suspiciunea rezonabilă de săvârșire a unei infracțiuni de trafic de stupefiante.
Raportat la data luării măsurii arestării preventive, intervalul de timp scurs până în prezent se apreciază că este insuficient pentru a se susține întemeiat că a estompat rezonanța negativă în rândurile membrilor societății a faptelor pentru care este trimis in judecată inculpatul contestator.
Având in vedere prevederile legale referitoare la durata masurilor preventive în cursul fazelor procesului penal, curtea constată că durata măsurii arestării preventive a inculpatului T. S. nu a depășit termenul rezonabil în condițiile subzistenței temeiurilor avute in vedere la luarea acesteia.
Subzistenta nemodificată a temeiurilor avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului contestator T. S. impunând protejarea prioritară a ordinii publice in detrimentul drepturilor si libertăților personale justifică menținerea măsurii arestării preventive a acestuia.
Existând in continuare pericol concret pentru ordinea publică, dar și riscul ca inculpatul să-și reia activitatea infracțională dacă s-ar lua față de el o altă măsură preventiva mai puțin restrictivă de libertate, curtea apreciază că măsura arestului la domiciliu este insuficientă pentru a asigura scopul prevăzut de art. 202 al. 1 C.p.p., astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 242 al. 2 C.p.p. D. urmare, cererea inculpatului contestator de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu este nefondată și a fost respinsă ca atare, în mod temeinic și legal, de prima instanță.
Raportat la cele ce preced, în temeiul prev, art. 425 1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. în referire la art. 206 C.p.p., curtea va respinge ca nefondată contestația inculpatului T. S. împotriva încheierii de ședință din data de 29.12.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14, motivat și de împrejurarea că examinarea din oficiu nu a identificat alte motive de reformare a soluției primei instanțe.
În baza prevederilor art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga contestatorul T. S. să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. în referire la art. 206 C.p.p.;
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul inculpat T. S. – fiul lui S. și M., născut la 11.02.1980, CNP_, aflat în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 29.12.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14.
În baza prevederilor art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă pe contestatorul T. S. să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în contestație.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică din 07.01.2015.
Președinte, Grefier,
V. L. M. I.
Red.jud.fond.C.D.
Red.jud.dec.V.L.
2ex/14.03.2015
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 147/2015.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 14/2015. Curtea... → |
|---|
