Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 147/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 147/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 147/P
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător C. J.
Cu participare – grefier A. B.
- procuror V. J. P.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul R. I., fiul lui C. și M., născut la data de 09.09.1957 în ., cu domiciliul în mun. C., ..57, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 1273 din data de 21 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. _, fiind trimis in judecată in stare de libertate, pentru infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.335 alin.1 C.pen. și conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.336 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.38 alin.2 C.pen. și art.5 C.pen.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 20 februarie 2015, când a pronunțat următoarea decizie;
CURTEA
Dosar nr._
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1273/21.11.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
,, În baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.335 alin.1 C.pen. 2009 și conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.336 alin.1 C.pen. 2009 în infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.
În baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 și art.396 alin.10 C.proc.pen condamnă pe inculpatul R. I. (fiul lui C. și M., născut la data de 09.09.1957 în ., cu domiciliul în mun. C., ..57, jud. C., cetățean român, căsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii – 11 clase, ocupație – strungar, are loc de muncă, nu are antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 1 (unu) an și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 și art.396 alin.10 C.proc.pen condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art.33 lit.b și art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969 constată că cele două infracțiuni sunt concurente, contopește pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 3 luni închisoare la care adaugă un spor de 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În baza art.861 C.pen. 1969 suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, calculat conform art.862 alin.1 C.pen. 1969.
În baza art.863 alin.1 C.pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.863 alin.1 lit.e C.pen. 1969 impune condamnatului obligația de a nu conduce niciun vehicul.
În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și pedepsele accesorii.
În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.1 și 2 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare ori în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și impuse de instanță.
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (300 de lei din cursul urmăririi penale și 400 de lei din faza de judecată).
În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului parțial în cuantum de 100 de lei conform împuternicirii . nr.4567, sumă ce rămâne în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.11.2014,, .
Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.2049/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., s-a dispus trimiterea în judecată inculpatul R. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.335 alin.1 C.pen. și de conducere a unui vehicul de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.336 alin.1 C.pen. cu aplic. art.38 alin.2 C.pen. și art.5 C.pen., reținându-se în esență că la data de 10.04.2011 inculpatul a condus autoturismul marca Dacia 1310, cu număr de înmatriculare_, pe . a deține permis de conducere și având o îmbibație alcoolică de 2,60 g/l alcool pur în sânge – proba I, respectiv 2,40 g/l alcool pur în sânge – proba a II-a, conform B.A.T.A. nr.393-394/A12/14.04.2011.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: adresa nr._/01.02.2013 emisă de I.P.J. C. – Serviciul Rutier (f. 9 d.u.p.); buletinul de analiză toxicologică nr.393-394/A12/14.04.2011 și buletin de examinare clinică (f. 11-13 d.u.p.); declarații martori Patracioc A.-G., O. P. G. și F. C. (f. 14-16; 31-33 d.u.p.); rezultat printat alcooltest (f. 45 d.u.p.); declarație inculpat (f. 46-48 d.u.p.).
Prin încheierea din camera de consiliu din 19.09.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat sau de către avocatul său și nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să se invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen. a constatat competența și legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr.2049/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., legalitatea efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor, dispunând începerea judecății.
La termenul din 13.11.2014, fiindu-i aduse la cunoștință dispozițiile art.374 alin.4, art.375 și art.396 alin.10 C.proc.pen., inculpatul a arătat că recunoaște fapta în modalitatea descrisă în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (f. 10, 11), cererea inculpatului fiind admisă de instanță pentru considerentele arătate în practicaua încheierii de dezbateri.
De asemenea, la solicitarea instanței, a fost atașată în copie fișa de cazier a inculpatului (f. 3).
La data de 10.04.2011, în jurul orei 20:40, organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că . mun. C. s-a produs un accident rutier soldat cu pagube materiale, iar unul dintre conducătorii auto se află sub influența băuturilor alcoolice (proces-verbal de cercetare – f. 8 d.u.p.).
Deplasându-se la fața locului, polițiștii au stabilit faptul că în acidentul rutier a fost implicat autoturismul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul R. I. care, în zona imobilului nr.30, a pierdut controlul asupra direcției autoturismului și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia 1310, cu număr de înmatriculare_, care era parcat în acel moment.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit faptul că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule (adresa nr._/01.02.2013 – f. 9 d.u.p.) și, întrucâ emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând o concentrație de 1,24 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În aceste condiții inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Județean C. unde i-au fost recoltate probe biologice de sânge, rezultând o îmbibație alcoolică de 2,60 g/l alcool pur în sânge – proba I, respectiv 2,40 g/l alcool pur în sânge – proba a II-a, conform B.A.T.A. nr.393-394/A12/14.04.2011 (f. 13 d.u.p.). Potrivit buletinului de examinare clinică inculpatul « părea » sub influența alcoolului – păstrarea echilibrului alterată ; comportare dezordonată, confuz, neconcentrat, incoerent.
Fiind audiat la data de 10.04.2011 inculpatul a declarat că, în aceeași zi, în jurul orei 21:15, a condus auto marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ pe .-se către ., iar la un moment dat a pierdut controlul asupra direcției vehiculului, motiv pentru care a intrat în coliziune cu un alt autovehicul care era parcat. A menționat inculpatul că anterior să se urce la volan a consumat aproximativ 200 ml de votcă. Inculpatul a declarat în fața organelor de cercetare penală că nu posedă permis de conducere (f. 46, 48 d.u.p.).
Cu ocazia audierii martorii Patracioc A.-G., O. P. G. și F. C. au declarat faptul că în data de 10.04.2011, în jurul orei 21:15, au observat momentul în care autoturismul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_ a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_ care era parcat.
În momentul în care s-au apropiat de locul accidentului au observat că șoferul autoturismului marca Dacia 1310, cu număr de înmatriculare_, era inculpatul R. I. care se afla singur în mașină și care se afla sub influența băuturilor alcoolice. Totodată, martorii confirmă rezultatul alcooltestului, precizând în schimb că nu au asistat la recoltarea probelor biologice de sânge, inculpatul recunoscând în fața instanței rezultatele anelizelor de sânge.
Inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței faptele ce i se rețin în sarcină.
Instanța a constatat că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța a constatat că prin decizia nr.265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr.372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
Prin urmare, având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța a constatat că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Sub acest aspect, din perspectiva limitelor de perdeapsă, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere (art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată; art.335 alin.1 C.pen. 2009), limitele de pedeapsă sunt aceleași, respectiv închisoarea de la 1 la 5 ani (de la 8 luni la 3 ani și 4 luni ca urmare a aplicării art.396 alin.10 C.proc.pen.).
De asemenea, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge limitele pedepsei închisorii sunt aceleași (art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002; art.336 alin.1 C.pen. 2009) – închisoarea de la 1 la 5 ani, respectiv de la 8 luni la 3 ani și 4 luni ca urmare a aplicării art.396 alin.10 C.proc.pen., cu mențiunea că potrivit art.336 C.pen. 2009 inculpatului i s-ar putea aplica și pedeapsa amenzii penale. Însă, simpla posibilitate de aplicare a pedepsei amenzii penale nu poate conduce automat la concluzia că legea nouă este mai favorabilă, câtă vreme instanța, pentru motivele ce vor fi detaliate la individualizarea pedepsei, se va orienta către pedeapsa închisorii. Prin urmare, nu cu privire la limitele de pedeapsă va fi determinată legea penală mai favorabilă în cazul inculpatului.
Astfel, instanța a apreciat că pentru ambele infracțiuni se impune stabilirea unei pedepse cu închisoarea, faptele fiind în concurs ideal (art.33 lit.b C.pen. 1969, art.38 alin.2 C.pen. 2009), motiv pentru care dispozițiile legii vechi devin mai favorabile, câtă vreme în cazul contopirii celor două pedepse instanța va aplica pedeapsa cea mai grea, aplicarea unui spor de pedeapsă fiind facultativ (art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969), în timp ce în cazul legii noi sporul este obligatoriu, la pedeapsa cea mai grea adăugându-se un spor de o treime din totalul pedepselor stabilite (art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009). Or, chiar dacă în cazul inculpatului se impune aplicarea unui spor de pedeapsă, acesta va fi oricum mai mic decât 1/3 din pedeapsa ce nu se execută, motiv pentru care legea veche este mai favorabilă, pedeapsa rezultantă fiind mai mică în acest caz decât în situația în care s-ar aplica legea nouă.
Mergând mai departe, chiar și sub aspectul posibilităților de individualizare judiciară a executării pedepsei, legea veche este mai favorabilă. Sub acest aspect, instanța a apreciat că nu se impune executarea pedepsei închisorii în regim de detenție, opțiunea de individualizare judiciară fiind atât pe vechiul Cod penal, cât și pe noul Cod penal suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru argumentele ce vor fi arătate la secțiunea corespunzătoare.
Or, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere – Codul penal 1969 este mai favorabilă decât suspendarea executării sub supraveghere – Codul penal 2009, în condițiile în care inculpatul nu este obligat să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității și, la împlinirea termenului de încercare este reabilitați de drept dacă nu a mai săvârșit o altă infracțiune și dacă nu a încălcat cu rea-credință măsurile de supraveghere. În schimb, pe noul Cod penal, la expirarea termenului de supraveghere pedeapsa se consideră executată, începând să curgă termenul de reabilitare.
Față de aceste considerente, în baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.335 alin.1 C.pen. 2009 și conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.336 alin.1 C.pen. 2009 în infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime, conform dispozițiilor art.396 alin.10 C.proc.pen. privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii.
Cu privire la prima faptă săvârșită, infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 protejează o valoare socială importantă, respectiv siguranța desfășurării circulației pe drumurile publice și protejarea celorlalți participanți la trafic de pericolul pe care îl reprezintă conducerea unui autovehivul fără a avea pregătirea teoretică și practică necesară. Gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 1 an la 5 ani închisoare și, ca urmare a aplicării art.396 alin.10 C.proc.pen de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare. În concret, nepregătirea inculpatului a generat o stare de pericol care de altfel s-a și concretizat, inculpatul intrând în coliziune cu un alt autoturism ce era parcat pe . mun. C., în condițiile în care accidentul s-a produs la o oră la care încă traficul era intens în municipiu.
În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta are 57 de ani, este căsătorit, studii 11 clase, ocupație – strungar, lucrează ca vânzător (f. 12) și nu are antecedente penale. Cu referire însă la acest din urmă aspect, instanța a observat că inculpatul, după multiple condamnări pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, în anul 2005 a fost condamnat pentru același gen de infracțiuni ca cele pentru care a fost trimis în judecată (f. 44 d.u.p. – evidență operativă) și pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. Chiar dacă inculpatul este reabilitat de drept cu referire la cele două condamnări, instanța a avut în vedere persistența infracțională a acestuia precum și faptul că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul, chestiuni ce prevalează în raport de strarea de sănătate a inculpatului relevată de înscrisurile de la dosar (f. 13)
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului având în vedere că acesta este integrat în societate, este căsătorit, are un loc de muncă, însă este necesar un control strict al acestuia pe o durată lungă de timp.
Nu se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei având în vedere gravitatea deosebită a faptelor, pericolul în care au fost participanții la trafic în acea zi fiind unul extrem în condițiile în care inculpatul era aproape de coma alcoolică; oricum, deși anterior pedepsele aplicate inculpatului au fost suspendate condiționat, se pare că beneficiul acordat de organele judiciare nu a fost suficient. În schimb, suspendarea executării sub supraveghere este oportună în speță, fiind de natură să îl împiedice pe inculpat să mai comită alte infracțiuni, să se reintegreze în societate pe deplin și să cultive spiritul de respect față de lege și autoritate care, la acest moment cel puțin, pare că îi lipsește. De asemenea, este necesară împiedicarea inculpatului de a mai conduce în această perioadă vreo categorie de vehicule din cele prevăzute în anexa la OUG nr.195/2002.
Împotriva sentinței penale nr. 1273/21.11.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, a declarat apel inculpatul R. I..
Apelul nu a fost motivat in fapt si in drept.
La termenul de judecata din 19.02.2015, apelantul inculpat R. I.,
a solicitat în scris, instanței de control judiciar sa ia act de retragerea apelului formulat in cauza.
Conf. art.415 cod proc. pen.,
Până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat.
Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere.
Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.
Reprezentanții legali pot retrage apelul, cu respectarea, în ceea ce privește latura civilă, a condițiilor prevăzute de legea civilă. Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul său legal.
Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
Apelul declarat de procuror și retras poate fi însușit de partea în favoarea căreia a fost declarat.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 415 alin. 1 C. proc. pen. va lua act de retragerea apelului formulat de apelantul inculpat R. I., împotriva sentinței penale nr. 1273/21.11.2014, în dosarul nr._ a Judecătoriei Consranța.
În baza art. 275 alin 2 Cod proc.pen. va fi obligat inculpatul apelant, la plata sumei de 250 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 415 alin. 1 C. proc. pen. ia act de retragerea apelului formulat de apelantul inculpat R. I., împotriva sentinței penale nr. 1273/21.11.2014, în dosarul nr._ a Judecătoriei Consranța.
În baza art. 275 alin 2 Cod proc.pen. obligă inculpatul apelant, la plata sumei de 250 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, C. D. C. J.
Grefier,
A. B.
Jud fond M .V.
Red. dec Jud. C D.
2ex/25.02.2015
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Verificare măsura preventivă propusă de DNA/DIICOT. Art.207... → |
|---|
