Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 41/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 5725/118/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.41/P/C
Ședința publică de la 09 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE -A. I.
Cu participare: Grefier - G. P.
Ministerului Public prin procuror – I. D.
S-a luat în examinare contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul C., împotriva încheierii de ședință din data de 03 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 14, având ca obiect înlocuire măsură preventivă.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 6 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 9 februarie 2015 când a pronunțat următoarea decizie.
-CURTEA –
Deliberând, în secret, asupra contestației de față, a pronunțat următoarea hotărâre:
P. de pe lângă Tribunalul C. a contestat înlocuirea măsurii preventive față de inculpata C. A. A. dispusă prin încheierea de ședință din data de 03 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 14.
Circumstanțele cauzei
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. nr.326/P/2012, înregistrat la data de 29.07.2014, pe rolul Tribunalului Constanta, cu nr._ 14, alături de alți inculpați (M. M., C. D. Ș., P. C. și Iosin D.), s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C. A. A. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.47 cod penal în ref. la art.9 alin.1 lit.b în cond. alin.3 din Legea 241/2005 cu aplic. art.35 alin.1 cod penal, art.47 cod penal în ref. la art.320 alin.1 cod penal în cond. art.35 alin.1 cod penal, art.48 alin.1 cod penal în ref. la art.29 alin.1 lit.c din Legea 656/2002, cu aplic. art.38 alin.1 cod penal prin aceea că în anul 2010, i-a instigat pe inculpații P. C., C. D. Ș. și Iosin D. să procedeze la preluarea fictivă a S.C. A. B. MEDIA ADVERTISING SRL în scopul derulării de activități comerciale ilicite, cu consecința prejudicierii bugetului consolidat al statului cu suma totală de 2.993.763 lei și să întocmească borderouri de achiziții fictive cu ajutorul cărora să retragă în numerar sumele de bani din contul bancar al S.C. A. B. MEDIA ADVERTISING SRL și astfel să ajute la obținerea sumelor de bani în cuantum total de 8.277.736,75 lei, de către U. V., cunoscând că aceste sume de bani provin din activități ilicite.
În faza de urmărire penală, a fost luată față de inculpata C. A. A. masura arestului la domiciliu pe o durata de 30 de zile prin încheierea nr.86/2.07.2014 - definitivă prin încheierea nr.53/P/Jdl/4.07.2014 a Curții de Apel C..
Prin încheierile din data de 30.07.2014 și din data de 25.08.2014, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu față de inculpata C. A. A. și s-a menținut măsura preventivă, succesiv, ultima încheiere fiind pronunțată la data de 12.12.2014.
hotărârea Tribunalului C.
Fiind în cursul cercetării judecătorești, prin încheierea de ședință din data de 03 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr._ 14, Tribunalul C. a înlocuit, în baza art.362 cod procedură penală raportat la art.208 alin.2 si 3 cod procedură penală în referire la art.242 cod procedură penală și 211 cod procedură penală, măsura arestului la domiciliu față de inculpata C. A. A., cu măsura preventivă a controlului judiciar, măsură verificată periodic și pe durata căreia, în baza art.215 alin.(1) cod procedură penală, inculpata are următoarele obligații:
a) să se prezinte la la instanța de judecată ori de câte ori este chemata;
b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la Secția de politie in a carei raza domiciliaza, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemata;
d) în baza art.215 alin.(2) cod procedură penală- obligația de a nu depăși teritoriul Romaniei, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;
atrăgând, în baza art.215 alin.(3) cod procedură penală, atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care ii revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Pentru pronunțarea hotărârii, în complet legal constituit, judecătorul a reținut următoarele:
Asupra inculpatei planează suspiciunea rezonabilă că a comis mai multe infracțiuni aflate în concurs, ce au avut drept consecință crearea unui prejudiciu însemnat bugetului de stat, inculpata a retras o sumă importantă de bani cunoscând că acei bani provin din activitatea de evaziune fiscală și i-ar fi folosit în interes persoanal, imputându-i-se astfel și infracțiunea de spălare de bani.
Inculpata s-a prevalat de procedura simplificată, în sensul că a arătat că își recunoaște faptele așa cum au fost reținute, dorește să fie judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și au fost depuse doar înscrisuri în circumstanțiere, prin urmare inculpata nu ar mai avea interes în cauză de a influiența pe ceilalți inculpați care nu au înțeles să se prevaleze de aceeași procedură sau martorii care eventual s-ar mai propune spre audiere de către ceilalți inculpați, cercetarea judecatorească în ceea ce îi privește pe ceilalți inculpati fiind spre final și prin urmare măsura preventivă a arestului la domiciliu nemai fiind oportună.
În prezent, măsura arestului la domiciliu a fost luată inculpata C. A. A. în condiții de legalitate însă această măsură persistă de 7 luni, este gradual cea mai severă măsură, după cea a arestării preventive și prin urmare se consideră că s-a depășit durata rezonabilă, astfel încât să mai fie menținută.
Este adevărat că, inculpata a mai fost cercetată și trimisă în judecată pentru infracțiuni similare în dosarul penal nr._/118/2012 aflat pe rolul Tribunalului C., însă în acea cauză a fost instituită măsura controlului judiciar și prin urmare, se poate concluziona că în ambele dosare penale, inculpata poate fi judecată prin impunerea unitară a aceleiași măsuri preventive.
Privarea de libertate, chiar și în condițiile unui arest la domiciliu nu se mai justifică la acest moment procesual, față de durata scursă de la momentul luarii măsurii, față de împrejurarea că inculpata s-a conformat obligațiilor stricte impuse pe durata arestului la domiciliu, existând posibilitatea judecării acesteia în continuare în stare de libertate, față și de conduita sa procesuală.
În consecință, în baza art.362 cod procedură penală, art.208 alin.2 si 3 cod procedură penală in referire la art.242 cod procedură penală și art.211 cod procedură penală, se impune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu față de inculpata C. A. A., cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Contestația, cale de atac exercitată împotriva măsurii judecătorului de menținere a arestului
Împotriva hotărârii, în termenul legal, P. de pe lângă Tribunalul C. a contestat înlocuirea măsurii preventive față de inculpata C. A. A. motivând că inculpata mai este cercetată și într-o altă cauză de competența DIICOT pentru fapte similare, măsura arestului la domiciliu fiind în continuare proporțională cu gravitatea faptelor.
Aprecierea Curții
Criticile formulate de către procuror sunt neîntemeiate.
Potrivit art.362 cod procedură penală, în cursul judecății, instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive și este datoare să verifice periodic legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.208 la examinarea subzistenței temeiurilor menținerii măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpat.
Conform art.208 cu referire la art.218 alin.1, art.207 alin.(3)-(5) și art.242 alin.(2) cod procedură penală, instanța de judecată verifică dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpat și o înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și conduitei procesuale a inculpatului, este suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art.202 alin.1 cod procedură penală.
Astfel, pentru asigurarea buneidesfășurări a procesului penal, prin raportare la criteriul prev. de art.202 alin.3 cod procedură penală, ce vizează proporționalitatea măsurii preventive cu gravitatea acuzației aduse inculpatei, este justificată înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, această din urmă măsură preventivă fiind suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 cod procedură penală.
Întradevăr, suspiciunea comiterii infracțiunilor prev. de art.47 cod penal în ref. la art.9 alin.1 lit.b în cond. alin.3 din Legea 241/2005 cu aplic. art.35 alin.1 cod penal, art.47 cod penal în ref. la art.320 alin.1 cod penal în cond. art.35 alin.1 cod penal, art.48 alin.1 cod penal în ref. la art.29 alin.1 lit.c din Legea 656/2002, cu aplic. art.38 alin.1 cod penal, a determinat arestarea intimatei inculpată C. A. A. și continuarea privării de libertate o durată rezonabilă, dar nu poate constitui un motiv „relevant și suficient” pentru a fi menținută privarea de libertate peste 7 luni, fiind totuși și sub prezumția de nevinovăție.
În condițiile în care probele acuzării nu sunt contestate de către intimată inculpată care a declarat că își însușește probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, nefiind riscul exercitării de presiuni sau influențe asupra acestora, respectiv nu sunt date că s-ar sustrage judecății, este suficientă aplicarea unei măsuri preventive mai ușoare și anume cea a controlului judiciar;susținerea acuzării că sunt cercetări și în alte cauze de către DIICOT nu poate motiva împiedica aplicarea altei măsuri preventive, mai blândă, câtă vreme instanțele sunt chemate să examineze dacă sunt argumente solide pentru menținerea măsurii în raport de datele dosarului și conduita procesuală, în speță, destul de cooperantă a intimatei inculpată.
Prin urmare, nefiind vreun caz de nulitate a încheierii atacate și nici date că intimata inculpată ar comite alte infracțiuni, față de netemeinicia criticilor formulate, contestația este nefondată și, în temeiul 4251 alin.(7) pct.1. lit.b) cod procedură penală rap. la art.221 alin.(6) cod procedură penală, va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.4251 alin.(7) pct.1. lit.b) cod procedură penală, respinge contestația formulată de P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C., împotriva încheierii de ședință din data de 13 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._, ca nefondată.
În baza art.400 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2015.
Președinte, pt.Grefier,
A. I. G. P.
lipsă de la instanță semnează,
conform art.406 cod procedură penală
C. S.
Jud. fond: A.A.
Red.dec.jud.: A.I.
2 ex./11.02.15
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 122/2015. Curtea... | Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 166/2015.... → |
|---|
