Revocare control judiciar. Art.213 alin. 6 NCPP. Decizia nr. 228/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 228/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-09-2015
Dosar nr._/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 228/P/C
Ședința publică de la 25 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Grefier C. C.
Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C.
reprezentat de procuror – N. Z.
S-a luat în examinare contestația formulată împotriva încheierii din data de 21.09.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._/3/2014/a15 de inculpatul
- C. NICUȘOR D. – fiul lui M. și V., născut la 29.10.1966 în Ploiești, județul Prahova, C.N.P. –_, cu domiciliul în municipiul C., județul C., ..13, cetățenia română.
În conformitate cu disp.art.358 Cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul inculpat C. Nicușor D., în stare de arest și asistat de avocat ales M. M. și avocat ales B. B., conform împuternicirilor avocațiale de la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 cod procedura penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Curtea, constată că cererea de recuzare formulată de inculpat prin apărătorul ales împotriva completului de judecată a fost respinsă ca nefondată.
In conformitate cu disp.art.365 alin.2 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Nemaifiind alte cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, curtea constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat B. B. având cuvântul pentru contestatorul inculpat C. Nicușor D., solicită, în temeiul disp.art.208 alin.5 rap. la art.207 alin.5 Cod pr.penală admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și rejudecând să se dispună revocarea măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpat iar în subsidiar să se modifice această măsură a controlului judiciar în sensul de a-i permite inculpatului să-și desfășoare activitatea de președinte al Consiliului Județean C.. Apreciază că, în această etapă procesuală nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii și nu au apărut alte elemente care să justifice în continuare menținerea acestei măsuri. Din punctul de vedere al apărării au apărut elemente care justifică revocarea acestei măsuri preventive în sensul că, inculpatul a dat dovadă de bună credință pe tot parcursul procesului penal atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat, nu a săvârșit alte fapte penale, nu a luat legătura cu părțile sau cu martorii din dosar și nici nu a pus presiuni pe martori.
Nu există niciun elemente sau probă la dosar din care să rezulte că odată ridicată această măsură acest lucru ar prezenta un pericol pentru ordinea publică care ar crea un sentiment de insecuritate așa cum reține judecătorul fondului. pe data de 30.09.2015 s-a stabilit termen când se va dezbate fondul cauzei, astfel încât, nu vede cum inculpatul în acest moment ar putea să altereze probe sau mijloace de probă, să influențeze părțile din dosar, așa încât scopul procesului penal poate fi atins și fără menținerea acestei măsuri preventive.
Din punctul de vedere al apărării s-a depășit termenul rezonabil al măsurii preventive, această măsură preventivă își produce efectele în acest dosar de 1 an și 8 luni de zile, luată la data de 15.01.2014 de către Tribunalul C., iar pe data de 26.02.2014 aceeași instanță a înlocuit măsura controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu pentru că a fost cercetat în alt dosar, iar pe data de 16.04.2015 instanța a înlocuit măsura arestului la domiciliu din nou cu măsura controlului judiciar.
Nu se poate susține și nu este de acord cu judecătorul fondului în situația în care ar exista la dosar probe sau indicii temeinice din care să rezulte această suspiciune rezonabilă că inculpatul ar săvârși infracțiuni pentru care este cercetat în condițiile în care acesta se bucură de prezumția de nevinovăție până la finalizarea procesului. Prin menținerea acestei măsuri preventive se încalcă în mod flagrant acest principiu al prezumției de nevinovăție.
Avocat M. M. având cuvântul pentru contestatorul inculpat C. Nicușor D., solicită, în subsidiar să se dispună modificarea măsurii controlului judiciar sub aspectul înlăturării interdicțiilor impuse în cadrul acestei măsuri, obligații prev. de art.251 lit. d și e Cod pr.penală.
Așa cum a susținut și colegul său, solicită a se constata că faza procesuală este una avansată, sens în care lecturând ultima încheiere care a fost pronunțată la ultimul termen pe fond, se va constata că s-a acordat termen numai pentru susținerea dezbaterilor, ori în acest context menținerea interdicției în ceea ce-l privește pe inculpat de a lua legătura cu membrii Consiliului Județean C. sau personalul contractual din cadrul Consiliului Județean C. are au avut legătură cu inițierea, adoptarea și punerea în executare a celor două hotărâri de Consiliu Județean C., se impune a se menține interdicția de a lua legătura cu aceștia, nu-și are corespondent în raport de stadiul procesual în care ne aflăm, respectiv cel al dezbaterilor, iar dacă această obligație dacă ar fi înlăturată este clar că din perspectiva apărării nu s-ar aduce atingere în niciun caz scopului măsurii preventive sub acest aspect.
Este clar că nu mai există la acest moment nicio rațiune pentru menținerea acestei interdicții din moment ce niciuna dintre aceste persoane nu mai urmează a fi audiate ca martori în această fază de cercetare judecătorească.
În ceea ce privește cea de-a doua interdicție impusă de instanță, din aceeași perspectivă, cea a fazei procesuale în care ne aflăm, apreciază că nu se mai impune necesitatea menținerii în continuare a acestei interdicții în ceea ce-l privește pe inculpat. Urmează a se constata faza procesuală în care ne află, faptul că s-au administrat mai multe probe, au fost depuse înscrisuri de la C. Județean C. de unde rezultă, că toată această pretinsă activitate infracțională imputată inculpatului și care este redată în actul de sesizare a instanței a făcut obiectul unui control în cadrul unei proceduri contravenționale sens în care a fost aplicată o măsură cu caracter contravențional Consiliului Județean C. sub aspectul nerespectării dispozițiilor din acea lege specială care obligă autoritatea locală sau județeană să asigure finanțarea sub acest aspect referitor la funcționarea acestui Centru M. Zonal. A fost atașat și un dosar al Judecătoriei C. în care s-a pronunțat o soluție de neîncepere a urmăririi penale, această soluție subsecvent trimiterii în judecată a făcut obiectul unui control din partea instanței de judecată în cadrul procedurii reglementată și anume, aceea a atacării ordonanțelor de neîncepere a urmăririi penale. In această procedură s-a pronunțat o hotărâre prin care aceleași aspecte care sunt reținute în acuzarea inculpatului a fost analizată de către un judecător și a fost confirmată astfel soluția de neîncepere a urmăririi penale în ceea ce-l privește pe inculpat.
Din perspectiva apărării sunt temeiuri noi, temeiuri importante care au apărut cu ocazia cercetării judecătorești și care schimbă perspectiva din punctul de vedere al gravității acuzațiilor și chiar din perspectiva unei condamnări pe fondul cauzei, motiv pentru care măcar acest motiv al contestației să fie admis și anume al înlăturării acestor interdicții.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, formulează concluzii de respingere a contestației ca fiind nefondată și de menținere a soluției pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică. In mod corect instanța de fond a apreciat că se impune în continuare menținerea inculpatului sub măsura preventivă a controlului judiciar aceasta fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal dar și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Apreciază că nu s-a depășit termenul rezonabil prevăzut de lege având în vedere faptul că, această măsură curge din aprilie 2015, întrucât de-a lungul timpului regimul măsurilor preventive a fost diferit din diferite motive iar măsura controlului judiciar din luna aprilie 2015 își menține temeiurile de la acel moment, respectiv pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și prevenirea săvârșirii de alte infracțiuni.
In ceea ce privește critica în sensul că s-ar impune revocarea și datorită încălcării principiului ne bis in idem, solicită a se avea în vedere că acele verificări făcute de Instituția Prefectului și acea soluție de netrimitere în judecată se referă la acte materiale individuale, ori activitatea infracțională reținută în prezenta cauză se referă la un ansamblu de măsurii, dispoziții date de inculpat în perioada 2009-2013 care în integralitatea lor au fost încadrate la infracțiunea de abuz în serviciu, prin urmare nu poate fi revocată măsura preventivă din acest considerent.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară de a se dispune încetarea celor două obligații, respectiv luarea legăturii cu consilierii care au luat parte la adoptarea acelor hotărâri de Consiliu Județean, este adevărat faptul că, ultimul termen de judecată este pe data de 30.09.2015 pentru a avea loc dezbaterile. Având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului se pot releva în cadrul dezbaterilor elemente care să conducă la reluarea cercetării judecătorești și, teoretic se pot audia aceste persoane, astfel încât consideră că este important ca inculpatul să fie împiedicat să ia legătura cu aceștia până la termenul din 30.09.2015, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
De asemenea, în ceea ce privește cealaltă interdicție, având în vedere că, inculpatul atât în prezenta cauză a fost trimis în judecată pentru o infracțiune săvârșită în exercitarea atribuțiilor de serviciu prin încălcarea unor dispoziții clare ale legii dar și în alte cauze tot prin săvârșirea de fapte în exercitarea aceleiași funcții de președinte al CJ C., în mod corect instanța a dispus menținerea acestei obligații pentru protejarea intereselor CJ C.. Având în vedere și preconizarea că urmează a se finaliza în cel mai scurt termen faza procesuală a judecății în primă instanță, judecătorul în mod corect a invocat în încheiere că urmează a se analiza pe parcurs dacă se mai impune menținerea acestor interdicții.
Contestatorul inculpat C. Nicușor D., în ultimul cuvânt, plecând de la afirmațiile reprezentantului Ministerului Public, susține că nici procurorul, nici apărarea și nici judecătorul fondului nu au dorit citarea ca martori a consilierilor județeni. La ultimul termen s-a respins proba cu martorii care stau la baza dosarului și expertiza pe care a solicitat-o în acest dosar. Pe data de 30.09.2015 vor avea loc dezbaterile și se va termina în cel mai scurt timp procesul la Tribunalul C.. Nu se impune menținerea acestei interdicții, nu a influențat pe nimeni și nici nu are cum să influențeze dacă nu sunt citați ca martori, au avut decât rolul de legiuitori ai aleșilor locali, doi dintre consilieri au decedat, alți trei consilieri sunt plecați din România.
Nu a încălcat condițiile controlului judiciar, interdicția de a comunica cu consilierii locali și exercitarea mandatului a depășit termenul de rezonabilitate, există o hotărâre judecătorească prin care a fost achitat, omologi de ai săi, președintele Consiliului Județean B., prin în flagrant, cu luare de mită, cu acuzații mult mai grave își exercită în continuare mandatul de președinte al Consiliului Județean.
A iniția proiecte de hotărâre, a face hotărâri de Consiliu Județean nu înseamnă că sunt infracțiuni, sunt supuse controlului de legalitate, nu vede de unde vine acest pericol social și înverșunare. C. Județean nu s-a constitut parte civilă în cauză, principiul de nevinovăția trebuie să primeze și în situația dumnealui, este dreptul cetățenilor de a avea reprezentant, de a avea aleși locali, care să dezvolte localitățile, îi este încălcat dreptul la muncă.
CURTEA ,
Asupra contestației de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că prin încheierea din 21.09.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._/3/2014/a15 s-au dispus următoarele:
„ În baza art.208 alin.5 Cod procedură penală,
Menține măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul C. NICUȘOR D. – fiul lui M. și V., născut la 29.10.1966 în Ploiești, județul Prahova, C.N.P. –_, cu domiciliul în municipiul C., ..13, județul C., cetățenia română, măsură ce urmează a fi verificată până la data de 19.11.2015.
Respinge, ca nefondate, cererile de revocare a controlului judiciar, de modificare și încetare a obligațiilor impuse în cadrul măsurii controlului judiciar.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.”
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.179/P/2013 din data de 25.04.2014 al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. NICUȘOR pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.132 din Legea 78/2000 raportat la art.297 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal.
Actul de sesizare al instanței a reținut, în esență, că faptele inculpatului C. NICUȘOR D., care în perioada 2009 – 27.11.2013, cu știință în exercitarea atribuțiilor care decurgeau din calitatea de Președinte al Consiliului Județean C., în mai multe rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale nu și-a îndeplinit sau și-a îndeplinit în mod defectuos obligațiile care îi incumbau potrivit art.76 din Legea nr.446/2006, în raport de funcția publică deținută, neasigurând finanțarea Centrului M. Zonal C., neefectuând reparațiile necesare la sediul acestuia, dispunând rezilierea contractelor pentru furnizarea de utilități și servicii de pază necesare funcționării în condiții normale a Centrului M. Zonal C. și încercând de mai multe ori să evacueze instituția din sediul pe care îl ocupa, fapte care au provocat vătămări ale drepturilor și intereselor legale ale Ministerului Apărării Naționale precum și pagube acestei instituții întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.132 din Legea 78/2ooo raportat la art.297 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1Cod penal.
Prin Încheierea din 04.09.2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr._/3/2014 al Tribunalului C., astfel cum a rămas definitivă prin Încheierea nr.2/P/C din data de 15.09.2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel C., s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului C. NICUȘOR D. pe o perioada de 30 de zile de la data punerii în executare a măsurii arestării preventive în conformitate cu dispozițiile art.223 alin.1 lit.a Cod procedură penală.
Prin Încheierea din 07 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/3/2014, rămasă definitivă prin Încheierea din 13 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C., s-a dispus confirmarea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul C. NICUȘOR D. și executarea mandatului de arestare preventivă nr. 5 din 04.09.2014, emis de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr._/3/2014 al Tribunalului C. pe numele inculpatului C. NICUȘOR D., cu valabilitate pe o durată de 30 de zile cu începere de la data încarcerării - 06.11.2014 și până la data de 05.12.2014, inclusiv.
Ulterior, prin Decizia penală nr.289/P din 05.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._/3/2014/a5 și lămurită prin Decizia penală nr.6 din 22.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. NICUȘOR cu măsura controlului judiciar, instituindu-se o . obligații în sarcina acestuia.
Prin Încheierea de ședință din 26.02.2015, instanța a dispus, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.3 Cod procedură penală și art.215 alin.7 Cod procedură penală în referire la art.218 alin.1 și 2 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu a inculpatului C. NICUȘOR D..
Prin Încheierea din 16.04.2015, definitivă, s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu a inculpatului C. NICUȘOR cu măsura controlului judiciar, iar în baza art.215 alin.1 și 2 Cod procedură penală, pe durata controlului judiciar, s-au instituit în sarcina acestuia o . obligații, printre care cea de a nu comunica direct sau indirect și prin orice mijloace de comunicare, cu martorii și experții din prezenta cauză, cu personalul Centrului M. Zonal C., cu personalul din cadrul Consiliului Județean C. și cu consilierii județeni care au participat, în orice formă, în procesul de propunere, decizie și execuție a celor două hotărâri ale Consiliului Județean C. care au vizat Centrul M. Zonal C. (HCJ 153/2009 și HCJ 339/2012) și de a nu exercita funcția de Președinte al Consiliului Județean C..
Măsura controlului judiciar a fost verificată periodic sub aspectul legalității și temeiniciei, fiind menținută până în prezent.
Tribunalul constată că și la momentul procesual actual față de inculpat se mențin temeiurile care au determinat măsura preventivă a controlului judiciar, neintervenind elemente de noutate care să determine încetarea acestora sau din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive, fapt ce impune menținerea acestei măsuri.
Prin adoptarea măsurii controlului judiciar și instituirea unor obligații în sarcina inculpatului, autoritatea judiciară a urmărit realizarea scopului măsurilor preventive respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, astfel cum este acesta reglementat în art.202 Cod procedură penală.
Din analiza actelor și lucrărilor cauzei instanța nu a constatat apariția unor elemente de fapt cu caracter de noutate, care să modifice în vreun mod rațiunile pentru care s-a menținut măsura controlului judiciar la ultimul termen de judecată la care s-a discutat această măsură, în cauză subzistând nemodificate aspectele verificate de către instanța de fond și confirmate în căile de atac.
Se subliniază faptul că măsura controlului judiciar și instituirea unor obligații în sarcina inculpatului sunt menite să asigure realizarea unei bune desfășurări a procesului penal, astfel cum este acesta reglementat în art.202 Cod procedură penală.
Reiterând rațiunile pentru care s-a considerat că este necesară supunerea inculpatului unei astfel de măsuri preventive, atragem atenția asupra faptului că acest inculpat este judecat pentru comiterea unei infracțiuni presupus comise în exercițiul funcției de ales local – președinte al Consiliului Județean C..
Menținerea măsurii controlului judiciar a inculpatului, cu toate obligațiile instituite în sarcina acestuia este de natură a asigura desfășurarea în bune condiții a judecății, asigurării participării inculpatului la judecată, dar și împiedicarea comiterii unor fapte în exercitarea funcției pe care o îndeplinește, cu atât mai mult cu cât judecata în primă instanță se apropie de final, urmând termenul de judecată acordat pentru desfășurarea dezbaterilor.
Fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură orice persoană deferită justiției până la momentul pronunțării unei hotărâri penale definitive, Tribunalul nu poate dispune revocarea acestei măsuri din perspectiva normelor inserate la art.242 alin.1 Cod procedură penală, nefiind identificat vreun caz de încetare a temeiurilor care au determinat-o și nici împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea.
Aceasta restricție trebuie analizată și din perspectiva faptului potrivit căruia inculpatul este trimis în judecată în mai multe dosare penale pentru fapte presupus comise în exercitarea funcției de Președinte al C.J. C., aspect ce impune prudență din partea autorităților.
Din economia dosarului se observă că nu este aplicabil nici unul din cazurile menționate în mod expres de legiuitor, neexistând elemente noi care să
demonstreze netemeinicia sau nelegalitatea acestei măsuri.
Mai mult, termenul scurs de la momentul la care s-a luat această măsură este un termen rezonabil, proporțional atât cu gravitatea infracțiunii de a cărei comitere este acuzat inculpatul, cât și cu faptul că desfășurarea cercetării judecătorești a avut loc într-un ritm echilibrat și susținut, ultimele 2 termene acordate în cauză fiind determinate exclusiv de solicitările inculpatului și apărătorilor acestuia (efectuarea concediului, pregătirea concluziilor pe fondul cauzei).
Examinând cererea de modificare a controlului judiciar și încetare a obligațiilor instituite în cadrul acestui control, respectiv de a nu exercita funcția de Președinte al Consiliului Județean C., Tribunalul reține, astfel cum a mai fost expus și cu ocazia unor cereri similare anterioare, că interesul unei bune desfășurări a procesului penal impune respingerea acesteia.
Astfel cum am mai subliniat, prin raportare la rațiunea pentru care a fost adoptată această obligație în cadrul controlului judiciar, respectiv cea de a nu exercita funcția în exercițiul căreia ar fi fost comisă presupusa infracțiune, se apreciază că aceasta este necesară în continuare, pentru ca inculpatului să nu i se pună la dispoziție premisele comiterii unor fapte de același gen, în exercițiul funcției pe care o îndeplinește la nivelul autorității locale, pentru evitarea unor situații ce ar putea crea posibilitatea afectării funcționării corespunzătoare a instituției C.J.C..
Calitatea de Președinte al Consiliului Județean nu atrage nici o imunitate în favoarea persoanei fizice alese în această funcție, iar potrivit art.124 alin.2 din Constituție, justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, astfel încât este imperios necesar să funcționeze deopotrivă pentru toți cetățenii, indiferent de situația lor socială și materială, de apartenența politică, de statutul lor social și profesional.
Imposibilitatea instituirii unor interdicții, de natura celor la care este supus inculpatul, ar face ca persoanele ce ocupă funcții de reprezentativitate publică să nu poată fie supuse unor interdicții similare celor stabilite în sarcina altor cetățeni, acest fapt putând aduce atingere principiului egalității în drepturi, prevăzut de art.16 alin.1 din Constituția României și putând sursa comiterii unor noi infracțiuni de către o anumită categorie privilegiată de cetățeni.
De aceea, nu se poate susține că o astfel de interdicție ar constitui un amestec în atribuțiile autorității publice locale, constituindu-se într-un caz de suspendare sau încetare a efectelor mandatului acordat de cetățeni, deoarece legea procesual penală are caracter special și derogatoriu, iar justiția nu se pot situa mai prejos de celelalte puteri ale statului, între care și puterea executivă, constituită la nivel local.
Instanța va respinge și solicitarea inculpatului privind înlăturarea interdicției de a lua legătura cu personalul din cadrul Consiliului Județean C. și cu consilierii județeni, fiind relevant stadiul procesual de la acest moment, urmând ca ulterior, funcție de interesele justiției, să se stabilească dacă o astfel de interdicție ar mai fi oportună.
Pentru toate considerentele expuse anterior în baza art.208 alin.5 Cod procedură penală, se va menține măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul C. NICUȘOR D., măsură ce urmează a fi verificată până la data de 19.11.2015.
Se vor respinge, ca nefondate, cererile de revocare a controlului judiciar, de modificare și încetare a obligațiilor impuse în cadrul măsurii controlului judiciar.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat contestație inculpatul Constantinescui Nicușor D. motivele de nelegalitate și netemeinicie fiind reliefate în practicaua prezentei încheieri, astfel încât nu vor mai fi reiterate.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma criticilor invocate de către contestatorul - inculpat C. Nicușor D., cât și din oficiu, Curtea constată că se impune respingerea ca nefondată a contestației formulate .
Curtea arată, din nou, că măsura controlului judiciar luată față de inculpatul C. Nicușor de către Tribunalul C. este necesară, în continuare, pentru protejarea și conservarea materialului probator, dar mai ales, având în vedere stadiul procesual în care se găsește cauză, considerându-se prioritară realizarea scopul preventiv al măsurii, reglementat în art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală, acela de desfășurare a procesului penal în condiții optime, până la final. Totodată, se constată că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la adoptarea măsurii preventive a controlului judiciar și nici nu au apărut elemente noi de natură a conduce către revocarea măsurii preventive.
Se evidențiază în continuare, necesitatea păstrării limitelor controlului judiciar impuse de către instanța de fond, câtă vreme inculpatului i se reproșează că acuzațiile ce i se aduc, au fost comise în timpul exercitării mandatului de Președinte al Consiliului Județean C. și nu s-a constat vreo modificare semnificativă, relativ la existența suspiciunii rezonabile că inculpatul este cel care a comis infracțiunile, reținute în sarcina sa de D.N.A - S.T. C..
Subliniem ca și în precedent că referitor la măsurile preventive, sediul materiei se găsește în Codul de procedură penală, iar nu în dispozițiile cuprinse în dreptul muncii ori în cele ale dreptului administrativ, aduse în discuție de apărare.
Termenul rezonabil al măsurii controlului judiciar luată față de inculpat, în mod evident, nu a fost depășit, mai ales din perspectiva C.E .D.O, prin prisma complexității cauzei, dar și a comportamentului autorităților, care au fost preocupate spre desfășurarea cu celeritate a procedurilor, cu mențiunea că s-a menținut constant comportamentul inculpatului în fața organelor de urmărire penală, a procurorului și a magistraților investiți cu judecare cauzei, ori a cererilor și contestaților adiacente acesteia.
Nu în ultimul rând, apreciem că, în privința solicitării inculpatului de a i se permite a lua legătura cu martorii deja audiați în cauza, până la finalizarea procesului penal, întrucât poate să se întrezărească necesitatea reaudierii lor ori a confruntării cu alte persoane, în interesul desfășurării optime a procesului penal, fără a exista percepția că aceștia pot fi influențați de inculpat,apare ca necesară menținerea interdicției instituită de judecătorul fondului. Pentru aceleași motive și interdicția de a lua legătura cu alți funcționari ai Consiliului Județean ori consilieri județeni trebuie menținută.
Contrar susținerilor apărării, nu se constată apariția unor temeiuri noi, care să conducă la nelegalitatea măsurii preventive,aspectele suplimentare invocate, privind depunerea unor înscrisuri noi,fiind numai apărări, ce țin de fondul cauzei și care vor fi valorificate, corespunzător, de judecătorul fondului.
Având în vedere aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 425 ind.1 alin.7 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală în referire la art. 206 alin.1din Codul de procedură penală, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul – inculpat C. Nicușor D. împotriva încheierii de ședință din data de 21.09.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/3/2014.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă de 200 de lei vor fi suportate de contestatorul – inculpat C. Nicușor D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza dispozițiilor art. 425 ind.1 alin.7 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală în referire la art. 206 alin.1din Codul de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul – inculpat C. NICUȘOR D. – fiul lui M. și V., născut la 29.10.1966 în Ploiești, județul Prahova, C.N.P. –_, cu domiciliul în municipiul C., județul C., ..13, cetățenia română împotriva încheierii de ședință din data de 21.09.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/3/2014.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă de 200 de lei sunt suportate de contestatorul – inculpat C. Nicușor D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2015.
Președinte,Grefier,
V. B. C. C.
Jud.fond – I.C.S.
Tehnored.dec.jud. – V.B.
2 ex./27.10.2015
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1178/2015.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1182/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
