Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1206/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Comentarii

0

Decizia nr. 1206/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-12-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 1206/P

Ședința publică de la 15 decembrie 2015

Completul compus din:

Președinte – A. I.

Judecător – D. I. N.

Cu participare: Grefier – M. V.

Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat în examinare apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 1096 din data de 05.10.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ de inculpatul M. G.-D., fiul lui M. și M., născut la data de 23.08.1989 în mun. C., jud. C., în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, trimis în judecată în pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.228 alin.1 raportat la art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 15.12.2015, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra apelului penal de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.1096/05.10.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:

În baza art.228 alin.1 raportat la art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 și 43 alin.1 C.pen. condamnă pe inculpatul M. G.-D. (fiul lui M. și M., născut la data de 23.08.1989 în mun. C., jud. C., domiciliat în ..25, jud. C., în prezent în stare de arest la Penitenciarul Poarta Albă, cetățean român, necăsătorit, studii 10 clase, ocupație – electrician, fără loc de muncă, cu antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art.67 alin.1 și art.68 alin.1 lit.c C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani, exercitarea drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și k C.pen.

În baza art.65 alin.1 și 3 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și k C.pen.

În baza art.104 alin.2 C.pen. și 43 alin.1 C.pen. revocă beneficiul liberării condiționate dispusă prin sentința penală nr.847/09.07.2014 a Judecătoriei Slobozia și dispune executarea restului de pedeapsă de 528 de zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 (doi) ani, 3 (trei) luni și 528 (cinci sute douăzeci și opt) de zile în regim de detenție conform art.60 C.pen.

În baza art.45 alin.1 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani, exercitarea drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și k C.pen.

În baza art.45 alin.2 și 5 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și k C.pen.

În baza art. 404 alin.4 lit.a C.proc.pen. raportat la art.72 alin.1 C.pen. scade din durata pedepsei închisorii reținerea și arestarea preventivă de la 12.03.2015 până la zi.

În baza art.399 alin.1 C.proc.pen. menține față de inculpatul M. G.-D. măsura arestării preventive luată prin încheierea nr. 184/12.03.2015 de judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria C., până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile, respectiv până la 03.12.2015 inclusiv.

Ia act că persoana vătămată C. A., domiciliat în com. Agigea, ..17 (anterior nr.25), jud. C. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.

Respinge solicitarea reprezentantului Ministerului Public de confiscare de la inculpat, în temeiul art.112 alin.1 lit.e C.pen., a sumei de 1.500 de lei – prejudiciu nerecuperat.

În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 și 2 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1.800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (1.000 de lei – urmărire penală și 800 de lei – faza de judecată).

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art.272 alin.2 C.proc.pen dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocaților din oficiu în cuantum de 200 de lei (conform împuternicirii . nr.1729 – urmărire penală) și de 150 de lei – parțial (conform împuternicirii . nr.2264 – faza de judecată), cheltuieli judiciare ce rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

1. Situația de fapt și încadrarea juridică reținute prin rechizitoriu:

Prin rechizitoriul nr.2898/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 03.04.2015, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul M. G.-D. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b C.pen. cu reținerea art.41 alin.1 C.pen., reținându-se în esență că, în noaptea de 26/27.02.2015, prin escaladarea gardului, a pătruns în curtea imobilului aparținând persoanei vătămate C. A., iar prin forțarea ușii de acces a pătruns într-o dependință de unde a sustras mai multe bunuri, respectiv transformatoare electrice de diferite mărimi și puteri, un motor de mașină de spălat, sârmă din cupru, piese sanitare, mai multe motorașe pentru pick­up și o geantă din material textil de culoare verde, cauzând un prejudiciu în valoare de aproximativ 15.000 de lei, recuperat în parte.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost menționate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 01.03.2015 și planșa fotografică (f. 13-19 d.u.p.); procesul-verbal din data de 09.03.2015 privind efectuarea identificării obiectelor împreună cu planșa fotografică (f. 22-24 d.u.p.); procesul-verbal de depistare din data de 27.02.2015 împreună cu planșa fotografică (f. 27-33 d.u.p.); înscrisurile care compun lucrarea diversă înregistrată la Postul de Poliție Agigea cu nr._/27.02.2015 (f. 34 – 39 d.u.p.); procesul-verbal din data de 12.03.2015 privind percheziția domiciliară împreună cu planșa fotografică (f. 41-50 d.u.p.); procesul-verbal din data de 09.03.2015 privind restituirea bunurilor identificate de persoana vătămată (f. 25 d.u.p.); declarațiile persoanei vătămate (f. 52-56 d.u.p.); declarațiile martorilor – C. B. (f. 59-62 d.u.p.), B. G. (f. 64-67 d.u.p.), M. V.-I. (f. 69-71 d.u.p.) și M. M. (f. 73, 74 d.u.p.); declarațiile inculpatului (f. 78, 79; 84, 85 d.u.p.).

1. Desfășurarea procedurii în camera preliminară și cercetarea judecătorească:

Prin încheierea din camera de consiliu din 14.05.2015, în condițiile în care nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat sau de către avocatul acestuia, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen., a constatat competența instanței și legalitatea sesizării prin rechizitoriul nr.2898/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor, motiv pentru care a dispus începerea judecății.

La termenul de judecată din data de 21.05.2015, fiind întrebată, persoana vătămată a precizat că nu se constituie parte civilă, bunurile fiind recuperate.

După ce i-au fost aduse la cunoștință inculpatului drepturile pe care le are, acesta a arătat prin intermediul avocatului că nu dorește să beneficieze de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, înțelegând să conteste doar proba testimonială – martorii audiați în cursul urmăririi penale, astfel că instanța a dispus readministrarea probei cu martorii din lucrări, urmând a avea în vedere la deliberare probele necontestate.

În aceste condiții, instanța a procedat la audierea inculpatului și a persoanei vătămate, declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei (f. 8-12).

În ședințele publice ulterioare au fost audiați pe rând martorii B. G. (f. 40, 41), C. B. (f. 42, 43) și M. M. (f. 55, 56). La termenul din 17.07.2015 inculpatul a solicitat încuviințarea unui martor în apărare, solicitare primită de instanță în raport de teza probatorie invocată, în raport de art.100 alin.3 C.proc.pen.

La data de 10.09.2015 inculpatul a arătat că înțelege să renunțe la martorul propus de inculpat, precum și la reaudierea martorului M. V.-I.. Solicitarea a fost încuviințată de instanță doar în parte, cu privire la martora B. M., considerând că se impune verificări suplimentare pentru ca martorul M. V.-I. să fie adus în fața instanței.

Deși au fost emise mandate de aducere și s-au efectuat verificări la I.T.M. pentru un eventual loc de muncă unde martorul să fie citat, nu a fost posibilă reaudierea martorului M. V.-I., din procesele-verbale de punere în executare ale mandatelor rezultând că ar fi plecat în orașul Caracal; organele de poliție au efectuat verificări, rezultând același domiciliu (f. 104). În consecință, la data de 24.09.2015, în raport de prevederile art.383 alin.3 și 381 alin.7 C.proc.pen., instanța a constatat imposibilitatea reaudierii martorului, astfel că a dat citire declarației acestuia din cursul urmăririi penale.

La solicitarea instanței, a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 31-33 d.u.p.).

La același termen, instanța a pus în discuție schimbarea de încadrare juridică propusă de inculpat prin avocat, din infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b C.pen. cu reținerea art.41 alin.1 C.pen. în infracțiunea de însușire a bunului găsit în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.243 alin.1 C.pen. cu reținerea art.41 alin.1 C.pen., argumentele fiind consemnate în practicaua de la acea dată.

Instanța a rămas în pronunțare asupra schimbării de încadrare juridică propusă, urmând a se pronunța odată cu fondul asupra ei și, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, a acordat cuvântul în dezbateri, rămânând în pronunțare.

1. Situația de fapt reținută de instanță:

În fapt, la data de 01.03.2015, organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Agigea au fost sesizate prin plângere penală de către persoana vătămată C. A. cu privire la faptul că, în intervalul 26.02.2015 – 01.03.2015, persoane necunoscute au pătruns prin efracție într-o anexă situată în curtea imobilului din com. Agigea, ..17 (anterior nr. 25), jud. C., de unde i-au sustras mai multe bunuri în valoare de aproximativ 15.000 de lei (aproximativ 20 transformatoare electrice de diferite mărimi, mai multe motorașe de pick-up, mai mulți colaci de sârmă din cupru, un motoraș de mașină de spălat, piese sanitare).

Audiat fiind la aceeași dată, persoana vătămată a declarat că în cursul zilei de 26.02.2015, în jurul orei 10:00, s-a deplasat la anexa aflată în curtea imobilului cu destinația de locuință, de unde a luat o piesă, iar în data de 01.03.2015, revenind la aceeași anexă, a constatat că ușa de acces era deschisă, având limba metalică de la yală îndoită, iar din interior a constatat lipsa mai multor bunuri, a căror listă detaliată a prezentat-o în cuprinsul declarației.

Procedându-se la cercetarea locului faptei, organele de poliție au constatat că ușa de acces în magazia amintită anterior prezenta la nivelul yalei modificările descrise de persoana vătămată, iar în interiorul anexei a fost fixat locul din care au bunurile ar fi fost sustrase.

Plecând de la cele sesizate și efectuându-se verificări, s-a constatat că la data de 27.02.2015, la Postul de Poliție Agigea s-a înregistrat lucrarea diversă cu numărul_ (f. 27 d.u.p.), având la bază procesului-verbal din data de 27.02.2015 întocmit cu prilejul celor constatate pe durata executării serviciului de patrulare pe raza localității Agigea, jud. C. de către un echipaj de poliție format din martorii B. G. (din cadrul Postului de poliție Agigea) și C. B. (Poliția locală).

Din procesul-verbal menționat rezultă că în noaptea de 26/27.03.2015, în jurul orei 03:15, cei doi polițiști au observat două persoane de sex bărbătesc ce se aflau în apropierea intersecției . I. C. și care cărau un bagaj voluminos. Cei doi polițiști s-au deplasat către cele două persoane în vederea legitimării, însă la vederea echipajului cele două persoane au abandonat bagajul, intrând în curtea imobilului cu nr.33 de pe . aparține numitului M. M.. Cu această ocazie, cei doi polițiști au recunoscut pe una dintre cele două persoane ca fiind numitul M. G. D..

Procedând la verificarea bagajului abandonat de cele două persoane de sex bărbătesc, organele de poliție au constatat că acesta era reprezentat de o geantă de culoare verde din material textil în care se aflau mai multe bunuri constând în transformatoare de diferite mărimi, un motor pentru mașină de spălat, colaci de sârmă din cupru, componente ale instalațiilor sanitare etc.

La data de 09.03.2015 s-a dispus efectuarea procedeului probator constând în identificarea obiectelor, astfel că persoana vătămată a recunoscut bunurile descoperite de organele de poliție în noaptea de 26/27.03.2015 pe . fiind ale sale, inclusiv geanta din material textil de culoare verde.

Inculpatul M. G. D. a fost audiat la data de 06.03.2015 (f. 37 d.u.p.), însă această declarație nu poate fi avută în vedere de instanță câtă vreme inculpatul nu avea la acel moment nicio calitate.

A fost audiat însă și numitul M. M., tatăl inculpatului M. G.-D., care a declarat că în noaptea de 26/27.02.2015 s-au prezentat la domiciliul său organele de poliție care l-au întrebat unde sunt fii săi, acesta răspunzând că nu știe. Ulterior i s-a solicitat să recunoască mai multe bunuri care se aflau într-o geantă, la aproximativ 30 m de locuința sa. Cu acest prilej le-a comunicat lucrătorilor de poliție că nu cunoaște proveniența respectivelor bunuri, însă ulterior acesta a revenit asupra declarației sale precizând că fiul său M. G.-D. l-a informat că i-a luat din podul și curtea casei mai multe bunuri.

M. V.-I., fratele inculpatului, a declarat lucrătorilor de poliție că la un moment dat numitul M. G. D. a venit la el și i-a solicitat să îl ajute să care ceva. Cei doi au mers la aproximativ 50 m de casă, pe . de lângă gardul unei locuințe au luat o geantă din material textil foarte grea, deplasându-se către casă. După câțiva pași au fost surprinși de organele de poliție, moment în care au abandonat geanta în mijlocul străzii și au fugit în curtea casei, ascunzându-se. Ulterior, M. G. D. i-a comunicat că acele bunuri i-ar aparține tatălui lor.

Instanța remarcă faptul că încă de la acest moment incipient al cercetărilor martorii confirmă, pe de-o parte, faptul că inculpatul a fost una dintre cele două persoane care cărau geanta (aspect care se coroborează cu procesul-verbal întocmit de organele de poliție la data de 27.02.2015), iar pe de altă parte că acea geantă era purtată de cei doi spre domiciliul tatălui lor, ceea ce exclude în principiu varianta că acele bunuri aparțineau martorului M. M..

Martorul M. V.-I. a declarat ulterior, la data de 12.03.2015, că în dimineața zilei de 27.02.2015, în jurul orei 03:00, în timp ce se afla la domiciliul său situat în com. Agigea, ..25 (anterior nr.33), a fost trezit de inculpatul M. G.-D. care i-a cerut să-l însoțească pentru a-l ajuta să care o geantă. Împreună cu inculpatul s-a deplasat pe . . dreptul gardului imobilului aparținând persoanei vătămate C. A., inculpatul i-a indicat o geantă din material de culoare verde și voluminoasă cu privire la care acesta din urmă i-a cerut să-l ajute să o ascundă, pentru ca a doua zi să meargă să valorifice conținutul.

Conformându-se solicitării inculpatului, martorul a luat geanta împreună cu acesta și, în timp ce se îndreptau spre domiciliu, după parcurgerea a aproximativ 20-25 de metri, au fost observați de către o patrulă de poliție. La îndemnul inculpatului, martorul a abandonat geanta și a fugit, refugiindu-se în curtea imobilului situat în com. Agigea, ..25 (anterior nr.33).

Martorul a mai precizat că, după plecarea organelor de poliție, inculpatul le-a cerut atât lui cât și tatălui lor, martorul M. M., să declare organelor de anchetă că bunurile aflate în geanta de culoare verde ar fi aparținut martorului M. M., fiind adunate din curtea acestuia. Martorul M. V.-I. a menționat că bunurile aflate în geanta de culoare verde nu s-au aflat niciodată la domiciliul său și al tatălui său.

In cauză a fost audiat și martorul M. M., declarație care se coroborează cu cele declarate de martorul M. V.-I. și cele consemnate de către organele de poliție în procesul-verbal întocmit la data de 27.02.2015. De asemenea, martorul a precizat că fiul său, inculpatul M. G.-D., i-a cerut să declare în mod mincinos organelor de poliție că bunurile abandonate îi aparțin.

Fiind audiat și de instanță, după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art.117 alin.1 lit.a C.proc.pen., martorul M. M. a declarat că în acea seară, în jurul orei 03:00, la poarta imobilului în care locuiește s-au prezentat organele de poliție, fiindu-i arătată ulterior o geantă în care erau mai multe transformatoare electrice, comunicându-i că au observat două persoane care au intrat în curtea martorului. Inițial a declarat că bunurile îi aparțin, însă ulterior, la postul de poliție, și-a dat seama că nu sunt bunurile sale.

În aceeași seară, după ce organele de poliție au plecat, inculpatul a venit acasă și i-a solicitat să declare că transformatoarele respective îi aparțin lui, de față la discuție fiind și concubina inculpatului. Martorul a mai arătat că fiul său mai mic, martorul M. V. I., i-a comunicat faptul că acea geantă era furată.

Martorii B. G. și C. B. au arătat că, în data de 27.02.2015, în jurul orelor 03:15, în timp ce își îndeplineau atribuțiile de serviciu pe raza .-au observat pe inculpatul M. G.-D. și pe martorul M. V.-I. care cărau un bagaj dinspre imobilul cu nr.17 (anterior nr.25 – aparținând persoanei vătămate C. A.) spre imobilul cu nr.25 (anterior nr.33 – aparținând martorului M. M., în aceeași curte locuind și martorul M. V.-I. și inculpatul). În momentul în care au dorit să îi legitimeze, inculpatul și fratele acestuia au abandonat bagajul și s-au ascuns în curtea imobilului unde domiciliau. Cu acest prilej, organele de poliție i-au prezentat martorului M. M. bunurile abandonate, acesta declarând că nu le recunoaște și că nu îi aparțin.

Fiind audiați și de către instanță, martorii au arătat că distanța dintre locuința martorului M. M. și cea a persoanei vătămate este una mică (30-40 m) și că cele două persoane care cărau acel bagaj au abandonat bunurile în momentul în care au observat autoturismul poliției locale. Ambii martori au arătat că, fiind totuși luminată zona respectivă, au reușit să îl recunoască pe inculpatul M. G.-D. după fizionomie, mai ales că în aceeași seară acesta fusese sancționat contravențional pentru provocarea de scandal.

Deși în fața organelor de urmărire penală inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, acesta a consimțit să dea o declarație în fața judecătorului de drepturi și libertăți la data de 12.03.2015.

Astfel, inculpatul a arătat că în acea seară se deplasa către domiciliul său, observând la un moment dat, în jurul orei 01:00, prezența unei genți lungă de 50 cm și înaltă de 30 cm care avea deasupra un motor de mașină de spălat.

Astfel, inculpatul a arătat că s-a deplasat la domiciliul său, solicitându-i fratelui său să îl însoțească să ia geanta, întrucât a apreciat că aceasta cântărea în jur de 30 kg. S-au deplasat împreună la fața locului, au luat geanta, însă ulterior, după câțiva pași au fost surprinși de organele de poliție. Cei doi au lăsat geanta lângă gardul curții lor și au intrat în curte.

Fiind audiat de instanță la termenul din 21.05.2015, inculpatul a arătat că știe cine a comis fapta, iar geanta respectivă nu era cărată de el în acea seară, ci de fratele său M. V. I. și un anume Ț. I., zis „P.”. Totodată, cel care a comis fapta este numitul Memet Sali, acesta spunându-i în acea seară că a sustras bunuri dintr-o locuință aflată în apropierea locuinței inculpatului. Susține inculpatul că, ajungând acasă în acea seară, le-a povestit numiților M. V. I. și Ț. I., zis „P.” că Memet Sali a abandonat o geantă în apropiere deoarece nu a reușit să o care, astfel că cei doi, fiind sub influența băuturilor alcoolice, s-au deplasat în zona respectivă, lângă locuința persoanei vătămate, luând geanta însă nu cu intenția de a fura, ci pentru a o ascunde.

Inculpatul precizează că a ales să îi ia apărarea fratelui său atunci când a dat declarația inițială la poliție (f. 37 d.u.p.), spunând cu acea ocazie că el a cărat respectiva geantă împreună cu fratele său, comunicându-i ulterior martorului M. V. I. că bunurile aparțineau de fapt tatălui lor.

Fiind întrebați de instanță, martorii audiați în faza de cercetare judecătorească au declarat că nu îi cunosc pe numiții Memet Sali și Ț. I. zis „P.”.

Instanța constată că declarațiile inculpatului sunt nesincere și schimbătoare, neputând fi coroborate cu niciunul dintre mijloacele de probă administrate în cauză și care confirmă fără niciun dubiu că în acea seară inculpatul și fratele său cărau geanta conținând bunurile sustrase persoanei vătămate C. A.. Este de neînțeles cum inculpatul ar fi ales să construiască o apărare fratelui său „pentru a nu avea probleme”, în condițiile în care încă de la început ar fi putut prezenta varianta sa în legătură cu comiterea faptei, astfel cum a fost prezentată instanței, variantă care ar fi fost la fel de benefică pentru fratele său din perspectiva unei eventuale răspunderi penale.

Inculpatul a mai arătat în fața instanței de judecată că de fapt fratele și tatăl său ar fi fost influențați în declarații de organele de cercetare penală, în condițiile în c are el personal este în relație de vrăjmășie cu șeful Postului de Poliție, aspect care însă nu s-a dovedit și care, eventual, putea fi invocat în procedura de cameră preliminară din perspectiva loialității administrării probelor. Oricum, fiind audiat de către instanță, martorul M. M. și-a menținut declarația dată în fața organelor de cercetare penală.

Toate probele administrate în cauză, coroborate cu declarațiile nesincere și oscilante ale inculpatului (în condițiile în care acesta a prezentat trei variante diferite în care s-ar fi petrecut lucrurile, două în care este plasat la locul comiterii infracțiunii, cărând bunurile sustrase, iar una în care exclude orice implicare în comiterea infracțiunii, contribuția sa fiind doar accea că i-a adus la cunoștință fratelui său și unui anume Ț. I. că pe . geantă cu bunuri abandonate, sustrase anterior de Memet Sali) conduc spre o singură concluzie: dincolo de orice îndoială rezonabilă inculpatul a sustras bunurile respective din dependința curții imobilului în care locuiește persoana vătămată, prin efracție. Este adevărat însă că, deși procurorul susține că fapta a fost comisă prin escaladarea gardului curții imobilului, nu rezultă probe certe în acest sens.

În privind declarațiilor persoanei vătămate C. I., instanța reține, pe de-o parte, că acesta nu poate da detalii în legătură cu comiterea faptei, precizând doar că a observat că ușa de la magazie prezenta urme de forțare, iar pe de altă parte susținerile sale cum că i-au mai fost sustrase bunuri și ulterior arestării preventive ale inculpatului în aceeași modalitate și că, din acest motiv, consideră că este posibil ca inculpatul să nu fie autorul faptei, sunt pur subiective, fiind contrazise pe deplin de probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească.

În privința reținerii infracțiunii de însușire a bunului găsit prev. de art.243 alin.1 C.pen., instanța observă că ultima apărare a inculpatului este chiar în sensul că nu el a cărat acea geantă; pe de altă parte, declarația dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți în sensul că a observat acea geantă abandonată și că, ulterior a luat hotărârea să și-o însușească, fiind ajutat de fratele său, nu se coroborează decât în parte cu probatoriul administrat în cauză, astfel cum s-a arătat anterior. Sustragerea bunurilor este dovedită în cauză, declarațiile persoanei vătămate coroborându-se cu cele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului.

1. Încadrarea juridică a faptei:

În raport de situația de fapt reținută de instanță, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că bunurile au fost „găsite” de inculpat și că astfel ar fi intrat în posesia lor (chiar inculpatul negând în declarația dată în fața instanței o asemenea împrejurare), iar cantitatea foarte mare de obiecte și greutatea lor excludeau posibilitatea ca acele bunuri să fi ieșit voluntar din posesia sau detenția unei persoane, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b C.pen. cu reținerea art.41 alin.1 C.pen. în infracțiunea de însușire a bunului găsit în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.243 alin.1 C.pen. cu reținerea art.41 alin.1 C.pen.

În drept, fapta inculpatului M. G.-D. care, în noaptea de 26/27.02.2015 a pătruns în curtea imobilului aparținând persoanei vătămate C. A., iar prin forțarea ușii de acces a pătruns într-o dependință de unde a sustras mai multe bunuri, respectiv transformatoare electrice de diferite mărimi și puteri, un motor de mașină de spălat, sârmă din cupru, piese sanitare, mai multe motorașe pentru pick­up și o geantă din material textil de culoare verde, cauzând un prejudiciu în valoare de aproximativ 15.000 de lei, bunurile fiind ulterior recuperate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b C.pen. cu reținerea art.41 alin.1 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, inculpatul a realizat elementul material al infracțiunii de furt calificat, respectiv “luarea”, sustrăgând pe nedrept din posesia persoanei vătămate mai multe bunuri, respectiv transformatoare electrice de diferite mărimi și puteri, un motor de mașină de spălat, sârmă din cupru, piese sanitare, mai multe motorașe pentru pick­up și o geantă din material textil de culoare verde, producându-se așadar urmarea imediată, respectiv deposedarea părții civile și aproprierea bunurilor de către inculpat, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată fiind dovedită în urma administrării materialului probator.

Atașate elementului material sunt și elementele circumstanțiale agravante vizând modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv pe timp de noapte (în jurul orei 03:00 – 03:15), prin pătrunderea în curtea imobilului persoanei vătămate și prin forțarea cu corp dur a yalei ușii din lemn care permitea accesul în dependința imobilului de unde ulterior a sustras bunurile (efracție și violare de domiciliu) – art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b C.pen.

Sub aspectul laturii subiective, instanța apreciază că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei săvârșite, urmărind producerea lui prin comiterea acesteia, fiind așadar întrunite condițiile prevăzute de art.16 alin.3 lit.a C.pen – forma de vinovăție a intenției directe.

În legătură cu stare de recidivă postcondamnatorie, văzând fișa de cazier judiciar a acestuia, instanța constată că prin sentința penală nr.847/09.07.2014 a Judecătoriei Slobozia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 15.07.2014 din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.893/20.12.2013 a Judecătoriei Slobozia cu un rest de 528 de zile.

În consecință, pedeapsa s-ar fi considerat executată la data de 25.12.2015, însă inculpatul a comis infracțiunea de furt calificat la data de 27.02.2015, fiind prin urmare îndeplinite condițiile prevăzute de art.41 alin.1 C.pen. pentru reținerea stării de recidivă postcondamnatorie

1. Individualizarea judecătorească a pedepsei:

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Cu privire la fapta săvârșită, instanța reține că infracțiunea de furt calificat ocrotește o valoare sociale importantă – patrimoniul persoanei fizice sau juridice, dar și libertatea psihică în condițiile în care atingerile aduse inviolabilității domiciliului (fiind reținute dispozițiile art.229 alin.2 lit.b C.pen.) pot avea ca efect o stare de nesiguranță într-un spațiu care ar trebui să ofere în primul rând securitate și liniște; pericolul social abstract al faptei este concretizat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 2 la 7 ani închisoare).

În concret, inculpatul a acționat noaptea, fără teama de a fi prins, pătrunzând în interiorul anexei imobilului în care locuiește persoana vătămată prin forțarea sistemului de închidere, sustrăgând bunuri de o valoare modestă, prejudiciul inițial reclamat, de 15.000 de lei, fiind mult supraevaluat din perspectiva instanței, prejudiciu oricum recuperat în totalitate, astfel cum a arătat persoana vătămată, fără însă ca inculpatul să aibă vreo contribuție De asemenea, în activitatea sa infracțională l-a angrenat și pe fratele său, care l-a ajutat să care bunurile; dată fiind legătura de rudenie cu inculpatul, nu se impunea însă cercetarea acestuia pentru tăinuire, operând cauza de nepedepsire prev. de art.270 alin.3 C.pen.

Fapta nu este totuși într-atât de gravă din perspectiva elementului circumstanțial agravant prev. de art.229 alin.2 lit.b C.pen., în condițiile în care inculpatul a pătruns într-o dependință nelocuită de persoana vătămată și asigurată printr-un sistem de închidere ce a putut fi cu ușurință depășit, astfel cum se poate vedea și din planșele foto anexate procesului-verbal de cercetare la fața locului.

Referitor la persoana inculpatului, instanța constată că inculpatul a mai fost condamnat anterior atât pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, cât și pentru infracțiuni la regimul circulației (peste 10 infracțiuni reținute în sarcina sa), fiind liberat condiționat la data de 15.07.2014 cu un rest rămas neexecutat de 528 de zile. De remarcat că pe lângă aceste condamnări, față de inculpat s-au dispus mai multe soluții de netrimitere în judecată, fiind aplicate sancțiuni cu caracter administrativ. Mai mult, deși inculpatul are o ocupație (electrician), acesta nu are un loc de muncă și, prin urmare, nici o sursă clară de venituri.

Mai este de remarcat și anturajul său, inculpatul locuind în același imobil cu fratele său mai mare care, conform declarațiilor membrilor de familie, ar fi încarcerat. Este de remarcat și atitudinea sa procesuală, inculpatul schimbându-și de mai multe ori declarațiile, fără ca susținerile sale să se coroboreze cu vreun alt mijloc de probă, încercând să influențeze urmărirea penală, sens în care le-a solicitat tatălui și fratelui său să declare în sensul apărărilor sale de la acel moment, ulterior martorii revenind asupra declarațiilor și confirmând intervenția inculpatului.

Aspectele ce țin de situația familială – concubină, 2 copii minori, mamă bolnavă, contrastează cu atitudinea sa procesuală de nerecunoaștere, inculpatul prezentând pe parcursul procesului penal nu mai puțin de trei varianta în care fapta s-ar fi petrecut, variante ilogice, contrazise de ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Cu toate acestea, ținând cont de gravitatea redusă a faptei, în raport de bunurile sustrase și calitatea acestora, evidențiată de altfel în planșele foto și care determină instanța să considere că valoarea lor era una mai degrabă simbolică, văzând modalitatea neelaborată de comitere a faptei, succesul inculpatului fiind facilitat și de sistemul primitiv de închidere al acelei dependințe, luând în considerare antecedența penală a inculpatului care relevă perseverența infracțională, dar și celelalte aspecte analizate anterior, o pedeapsă îndreptată către minimul prevăzut de lege apare ca fiind justificată din punctul de vedere al instanței și suficientă pentru realizarea scopului final al sancțiunii penale – prevenirea comiterii de infracțiuni și reeducarea inculpatului în spiritul rspectării valorilor sociale ocrotite de normele penale.

Față de toate aceste considerente, în baza art.228 alin.1 raportat la art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 și 43 alin.1 C.pen. instanța îl va condamna pe inculpatul M. G.-D. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.

Sub aspectul pedepsei complementare, instanța apreciază că infracțiunea comisă de inculpat, gravitatea acesteia, justifică interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și a dreptului de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, durata de 2 ani fiind una rezonabilă. Inculpatul este nedemn să mai exercite drepturile prevăzute anterior și care, de altfel, impun o multitudine de obligații și responsabilități deosebite. Or, inculpatul nu prezintă garanții suficiente că după executarea pedepsei va fi în măsură să se supună rigorilor respectivelor funcții.

În consecință, în baza art.67 alin.1 și art.68 alin.1 lit.c C.pen. instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani, exercitarea drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și k C.pen.

Pentru aceleași considerente, în baza art.65 alin.1 și 3 C.pen. instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și k C.pen.

Având în vedere că infracțiunea a fost comisă de inculpat după liberarea condiționată și înainte ca pedeapsa de 4 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr.893/20.12.2013 a Judecătoriei Slobozia să fie considerată ca executată, în baza art.104 alin.2 C.pen. și 43 alin.1 C.pen. instanța va revoca beneficiul liberării condiționate dispusă prin sentința penală nr.847/09.07.2014 a Judecătoriei Slobozia și dispune executarea restului de pedeapsă de 528 de zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 (doi) ani, 3 (trei) luni și 528 (cinci sute douăzeci și opt) de zile în regim de detenție conform art.60 C.pen.

Față de pluralitatea de infracțiuni, în baza art.45 alin.1 C.pen. instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani, exercitarea drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și k C.pen.

De asemenea, instanța constată că pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare menționată era însoțită de pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969, inculpatul fiind în executarea ei la momentul comiterii infracțiunii, pedeapsă ce are același conținut cu pedeapsa aplicată prin prezenta (art.66 alin.1 lit.a și b).

Așadar, în baza art.45 alin.2 și 5 C.pen. instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și k C.pen.

1. Computarea măsurilor preventive privative de libertate:

În baza art. 404 alin.4 lit.a C.proc.pen. raportat la art.72 alin.1 C.pen. instanța va scădea din durata pedepsei închisorii reținerea și arestarea preventivă de la 12.03.2015 până la zi.

1. Dispoziții privind măsura preventivă:

Instanța reține că în acest moment procesual privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru a înlătura starea de pericol pentru ordinea publică, fiind în continuare incident cazul prevăzut de art.223 alin.2 C.proc.pen., ținând cont de gravitatea faptei astfel cum a fost relevată și de persoana inculpatului; în plus, suspiciunile rezonabile inițiale s-au confirmat în cauză, inculpatul fiind cel care a comis infracțiunea.

De asemenea, instanța constată că de la data ultimei verificări în ședință publică (10.09.2015 – f. 84), nu au trecut mai mult de 60 zile, iar arestarea preventivă a inculpatului nu a depășit durata maximă a arestării preventive în cursul judecății prev. de art.239 alin.1 C.proc.pen. Oricum, instanța consideră că privarea de libertate a inculpatului nu a depășit termenul rezonabil, luând în considerare și celeritatea ce a caracterizat desfășurarea procesului penal, inculpatul fiind arestat preventiv de 197 de zile, perioadă în care nu se poate considera că pericolul pentru ordinea publică s-a estompat.

Totodată, instanța constată că prin pronunțarea soluției de condamnare în primă instanță, din perspectiva Convenției Europene a drepturilor omului, temeiul privării de libertate a inculpatului a devenit art.5 par.1 lit.a din Convenție. Astfel cum a statuat Curtea Europeană, art.5 §1 lit.a din Convenție este incident atunci când o persoană este privată de libertate ca urmare a pronunțării unei condamnări penale de către un tribunal competent. Acest caz de privare de libertate devine incident de la momentul pronunțării hotărârii de condamnare în primă instanță, nefiind necesară o hotărâre de condamnare definitivă (Wemhoff c. Germaniei, par. 9).

Prin raportare la argumentele expuse, în baza art.399 alin.1 C.proc.pen. instanța va menține față de inculpatul M. G.-D. măsura arestării preventive luată prin încheierea nr. 184/12.03.2015 de judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria C., până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile, respectiv până la 03.12.2015 inclusiv.

1. Latura civilă:

La termenul de judecată din 21.05.2015, fiind întrebată de instanță, persoana vătămată a declarat că nu se mai constituie parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.

În consecință, instanța va lua act că persoana vătămată C. A., nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.

Instanța consideră oricum că, în lipsa vreunei dovezi, susținerile persoanei vătămată cum că de fapt i-ar fi fost sustrase și alte bunuri pe care nu le-a recuperat sunt neîntemeiate, acesta fiind și motivul pentru care nu se poate da curs solicitării Ministerului Public de confiscare a contravalorii bunurilor sustrase și nerecuperate, (art.112 alin.1 lit.e și alin.5 C.pen.).

Așadar, instanța va respinge solicitarea reprezentantului Ministerului Public de confiscare de la inculpat, în temeiul art.112 alin.1 lit.e C.pen., a sumei de 1.500 de lei – prejudiciu nerecuperat.

Împotriva sentinței penale nr.1096/05.10.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ , a declarat apel, în termen legal, inculpatul M. G. D.. În susținerea motivelor de apel se solicită achitarea, în temeiul dispozițiilor art.16 lit.c Cod procedură penală. În subsidiar, inculpatul solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către prima instanță.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată că apelul declarat de inculpatul M. G. D. este nefondat.

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului, pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art.396 alin.2 Cod de procedură penală.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești rezultă că la data de 01.03.2015 persoana vătămată C. A. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în intervalul 26.02.2015 – 01.03.2015, persoane necunoscute au pătruns prin efracție într-o anexă situată în curtea imobilului din comuna Agigea, ..17, jud. C., de unde i-au sustras mai multe bunuri în valoare de aproximativ 15.000 de lei (aproximativ 20 transformatoare electrice de diferite mărimi, mai multe motorașe de pick-up, mai mulți colaci de sârmă din cupru, un motoraș de mașină de spălat, piese sanitare).

Procedându-se la cercetarea locului faptei, organele de poliție au constatat că ușa de acces în magazia amintită anterior prezenta la nivelul yalei modificări, respectiv limba metalică îndoită.

În noaptea de 26/27.02.2015, în jurul orei 03:15 polițiștii din cadrul Postului de Poliție Agigea au observat două persoane de sex bărbătesc ce se aflau în apropierea intersecției . I. C. și care cărau un bagaj voluminos. Cei doi polițiști s-au deplasat către cele două persoane în vederea legitimării, însă la vederea echipajului cele două persoane au abandonat bagajul, intrând în curtea imobilului cu nr.33 de pe . aparține numitului M. M.. Cu această ocazie, cei doi polițiști au recunoscut pe una dintre cele două persoane ca fiind numitul M. G. D..

Procedând la verificarea bagajului abandonat de cele două persoane de sex bărbătesc, organele de poliție au constatat că acesta era reprezentat de o geantă de culoare verde din material textil în care se aflau mai multe bunuri constând în transformatoare de diferite mărimi, un motor pentru mașină de spălat, colaci de sârmă din cupru, componente ale instalațiilor sanitare.

La data de 09.03.2015 persoana vătămată a recunoscut bunurile descoperite de organele de poliție în noaptea de 26/27.02.2015 pe . fiind ale sale, inclusiv geanta din material textil de culoare verde.

Fiind audiat, inculpatul M. G. D. a susținut că nu este autorul faptei de furt reclamată de persoana vătămată C. A., însă mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal infirmă apărările inculpatului. La reținerea vinovăției inculpatului Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă:

- declarația persoanei vătămate C. A., care a relatat că în cursul zilei de 26.02.2015, în jurul orei 10:00, s-a deplasat la anexa aflată în curtea imobilului cu destinația de locuință, de unde a luat o piesă, iar în data de 01.03.2015, revenind la aceeași anexă, a constatat că ușa de acces era deschisă, având limba metalică de la yală îndoită, iar din interior a constatat lipsa mai multor bunuri, astfel cum au fost evidențiate mai sus;

- procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliție, din care reiese că în noaptea de 26/27.02.2015, în jurul orei 03:15, l-au observat pe inculpat, însoțit de o altă persoană în apropierea intersecției . I. C., cărând un bagaj voluminos. La vederea echipajului cele două persoane au abandonat bagajul, intrând în curtea imobilului cu nr.33 de pe . aparține numitului M. M.;

- procesul-verbal de identificare a obiectelor, din care rezultă că bunurile găsite asupra inculpatului au fost recunoscute de persoana vătămată C. A.;

- declarația martorului M. M., tatăl inculpatului M. G.-D., care a declarat că în noaptea de 26/27.02.2015 s-au prezentat la domiciliul său organele de poliție care l-au întrebat unde sunt fii săi, acesta răspunzând că nu știe. Ulterior i s-a solicitat să recunoască mai multe bunuri care se aflau într-o geantă, la aproximativ 30 m de locuința sa. A precizat că fiul său M. G.-D. l-a informat că i-a luat din podul și curtea casei mai multe bunuri;

- declarația martorului M. V.-I., fratele inculpatului, care a arătat că, la un moment dat, inculpatul i-a solicitat să îl ajute să care ceva. Cei doi au mers la aproximativ 50 m de casă, pe . de lângă gardul unei locuințe au luat o geantă din material textil foarte grea, deplasându-se către casă. După câțiva pași au fost surprinși de organele de poliție, moment în care au abandonat geanta în mijlocul străzii și au fugit în curtea casei, ascunzându-se. Martorul a mai precizat că, după plecarea organelor de poliție, inculpatul le-a cerut atât lui cât și tatălui lor, martorul M. M., să declare organelor de anchetă că bunurile aflate în geanta de culoare verde ar fi aparținut martorului M. M., fiind adunate din curtea acestuia;

- declarațiile martorilor B. G. și C. B. au arătat că, în data de 27.02.2015, în jurul orelor 03:15, în timp ce își îndeplineau atribuțiile de serviciu pe raza .-au observat pe inculpatul M. G.-D. și pe martorul M. V.-I. care cărau un bagaj dinspre imobilul cu nr.17 spre imobilul cu nr.25, aparținând martorului M. M.. În momentul în care au dorit să îi legitimeze, inculpatul și fratele acestuia au abandonat bagajul și s-au ascuns în curtea imobilului unde domiciliau. Cu acest prilej, organele de poliție i-au prezentat martorului M. M. bunurile abandonate, acesta declarând că nu le recunoaște și că nu îi aparțin.

Pe parcursul procesului penal inculpatul a dat mai multe declarații care cuprind numeroase contradicții, aspect ce relevă nesinceritatea apărărilor inculpatului. Astfel, inițial inculpatul a susținut că în noaptea de 26/27.02.2015 se deplasa către domiciliul său, observând la un moment dat, în jurul orei 01:00, prezența unei genți lungă de 50 cm și înaltă de 30 cm care avea deasupra un motor de mașină de spălat. În continaure, s-a deplasat la domiciliul său, solicitându-i fratelui său să îl însoțească să ia geanta, întrucât a apreciat că aceasta cântărea în jur de 30 kg. S-au deplasat împreună la fața locului, au luat geanta, însă ulterior, după câțiva pași au fost surprinși de organele de poliție. Cei doi au lăsat geanta lângă gardul curții lor și au intrat în curte.

Fiind audiat de prima instanță, inculpatul a arătat că știe cine a comis fapta, iar geanta respectivă nu era cărată de el în acea seară, ci de fratele său M. V. I. și un anume Ț. I., zis „P.”. Totodată, cel care a comis fapta este numitul Memet Sali, acesta spunându-i în acea seară că a sustras bunuri dintr-o locuință aflată în apropierea locuinței inculpatului. Ajungând acasă în acea seară, le-a povestit numiților M. V. I. și Ț. I., zis „P.” că Memet Sali a abandonat o geantă în apropiere deoarece nu a reușit să o care, astfel că cei doi, fiind sub influența băuturilor alcoolice, s-au deplasat în zona respectivă, lângă locuința persoanei vătămate, luând geanta însă nu cu intenția de a fura, ci pentru a o ascunde.

Pentru considerente expuse, inculpatul nu poate fi exonerat de răspundere penală prin achitare, astfel cum a solicitat în susținerea motivelor de apel.

Ținând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal se constată că instanța de fond a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpaților, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestora.

Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Trebuie subliniat și faptul că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin pedeapsa aplicată, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.

Astfel, instanța de apel evidențiază că fapta reținută în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere contextul în care a fost comisă, descris anterior, relațiile sociale lezate, scopul urmărit, precum și cuantumul relativ ridicat la prejudiciului.

De asemenea, circumstanțele personale nu sunt favorabile inculpatului, din analiza fișei de cazier judiciar rezultând că acesta a fost condamnat anterior pentru săvârșirea de numeroase infracțiuni contra patrimoniului. Totodată, pe parcursul procesului penal inculpatul a manifestat o atitudine nesinceră, negând în mod constant comiterea faptei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. G. D. împotriva sentinței penale nr.1096/05.10.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

Conform art.424 alin.3 Cod procedură penală raportat la art.72 Cod penal va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada arestării preventive de la data de 05.10.2015 la zi.

Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.272 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu-avocat R. E. I., în cuantum de 260 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. G. D. împotriva sentinței penale nr.1096/05.10.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

Conform art.424 alin.3 Cod procedură penală raportat la art.72 Cod penal deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada arestării preventive de la data de 05.10.2015 la zi.

Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.272 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu-avocat R. E. I., în cuantum de 260 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. I. D. I. N.

GREFIER,

M. V.

Jud. fond: M. V.

Jud. red. dec: A. I.

2ex./21.12.2015

← Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 158/2015. Curtea...		Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1174/2015. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos. Art.250 NCP. Decizia nr. 1160/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 1163/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 891/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 158/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1174/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 1176/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1178/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA Revocare control judiciar. Art.213 alin. 6 NCPP. Decizia nr. 228/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA