Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 382/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 382/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 382/P
Ședința publică de la 05 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. I.
Judecător – C. C.
Cu participare: Grefier – M. V.
Ministerul Public prin procuror M. Ț. din cadrul D.I.I.C.O.T. – S.T. C.
S-a luat în examinare apelul penal declarat împotriva sentinței penale nr. 31 din data de 22.01.2015 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ de condamnatul C. A. V., fiul lui M. și Olguța, născut la 24 03 1981, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Rahova - București, având ca obiect revizuire penală.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 05.05.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.31/22.01.2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
În baza art. 459 alin. 5 Cod procedură penală:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr 407 din 08 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr_, modificată prin decizia penală nr 70/2013 din 10 05 2013 a Curții de Apel C. și definitivă prin decizia penală nr 3522/2013 din 13 11 2013 a ICCJ, formulată de revizuientul condamnat C. A. V. (fiul lui M. și Olguța, născut la 24 03 1981, CNP_, deținut în Penitenciarul Rahova -București) .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală:
Obligă revizuientul să plătească statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr_, revizuientul condamnat C. A. V. a solicitat revizuirea sentinței penale nr 407 din 08 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr_, modificată prin decizia penală nr 70/2013 din 10 05 2013 a Curții de Apel C. și definitivă prin decizia penală nr 3522/2013 din 13 11 2013 a ICCJ.
De asemenea, a solicitat ca prin încheiere să se dispună admiterea în principiu a cererii și suspendarea executării sentinței penale.
În drept, revizuientul invocă dispozițiile art. 453 alin. 1 lit a) și e) Cod procedură penală, și ale art. 460 alin. 1 Cod procedură penală.
În motivarea cererii, revizuientul arată că după soluționarea cauzei s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate, cu referire la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc și constituirea unui grup infracțional organizat ce i s-a reținut în sarcină.
Revizuientul arată faptul că prin decizia penală nr 1585/2014 pronunțată în dosarul penal nr_/118/2011 al Tribunalului C., ICCJ a admis recursul declarat în cauză, a păstrat soluția de condamnare și a redus pedeapsa aplicată pentru art. 48 Cod penal raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr 143/2000, de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare; de asemenea, a redus pedeapsa aplicată pentru art. 32 Cod penal –art. 3 alin. 2 din Legea nr 143/2000, de la 12 ani și 6 luni închisoare la 7 ani închisoare.
Revizuientul apreciază că decizia penală nr 1585/2014 este una din hotărârile definitive care nu se pot concilia, în sensul art. 453 lit e) Cod procedură penală.
Apreciază că sunt invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, precum și faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea, acestea nefiind prezentate într-o cerere anterioară de revizuire. Apreciază că faptele și mijloacele de probă invocate conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Solicită anularea sentinței penale nr 407/08 12 2010 a Tribunalului C. modificată prin decizia penală nr 70/2013 a Curții de Apel C. și definitivă prin decizia penală nr 3522/2013 a ICCJ, și, în măsura în care hotărârile nu se pot concilia, solicită pronunțarea unei noi hotărâri potrivit art. 395-399 Cod procedură penală, care se aplică corespunzător.
Solicită ca instanța să judece cauza prin extindere și cu privire la celelalte infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Cu privire la expunerea faptelor și împrejurărilor noi, revizuientul arată că inculpatul Cano Alvarez, în declarația pe care a dat-o în fața instanței, a indicat o . aspecte de fapt și activități desfășurate (faptul că nu a recunoscut comiterea faptelor, faptul că a cumpărat și revândut . Baia de F., faptul că a venit la C. la insistențele unei alte inculpate, că aceasta se ocupa de documentele cherestelei venite în containere, etc).
Revizuientul mai arată că el însuși a dat declarație în fața instanței de judecată, prin care a indicat anumite aspecte de fapt punctuale și nu a recunoscut săvârșirea faptelor.
Mai arată revizuientul că inculpata C., în declarația dată în fața instanței, nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, a indicat anumite aspecte cocrete –faptul că se afla în relație de concubinaj cu cano Alvarez, faptul că acesta avea o afacere cu cherestea și o fabrică la Baia de F., pe care i-a cedat-o inculpatei contra sumei de 100.000 euro, faptul că a contactat o firmă din Brazilia pentru un import de cherestea, împrejurarea că au venit împreună la C. și apoi la Timișoara pentru schimbarea comisionarului vamal, faptul că i-a solicitat informații lui C. asupra situației containerelor, care nu ieșiseră din port.
Revizuientul arată în continuare că el s-a aflat în eroare și nu a cunoscut conținutul containerelor, nu a acționat în cadrul unui grup infracțional organizat. Faptul că a acționat în numele . baia de F. fără a avea calitate oficială în această societate, și faptul că s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire și cu numitul I. M. nu denotă vreo intenție frauduloasă de a acționa și cu atât mai puțin săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.
Consideră că s-a încălcat dreptul la apărare și au fost încălcate dispozițiile art. 68 alin. 2 Cod procedură penală, și s-a solicitat în proces înlăturarea actelor întocmite de investigatorii și colaboratorii sub acoperire. S-a susținut că ordonanța prin care investigatorul este autorizat nu arată, potrivit art. 17 din Legea nr 508/2004, indiciile și motivele concrete care impun folosirea unui investigator sub acoperire, actele pe care trebuie să le efectueze, limitele de acțiune. S-a mai învederat că există contradicție între procesele verbale întocmite de investigator și procesele verbale întocmite de un alt procuror decât cel desemnat în cauză. Informatorul nu avea autorizație, exista numai autorizația privind pe investigator, iar pentru a conferi legalitate actelor informatorului s-a schimbat ordonanța, în noua ordonanță cu același număr fiind indicați atât investigatorul cât și informatorul. Actele întocmite de informator sunt ilegale și nu pot fi stabilite ca probe de vinovăție.
Instanța nu a reținut probele și mijloacele de probă ce au format convingerea posibilității soluționării laturii penale.
Apreciază revizuientul că se impune admiterea cererii de revizuire, rejudecarea procesului și atunci când după administrarea probelor se ajunge la îndoială ce nu poate fi înlăturată, soluția se impune a fi de achitare, cu aplicarea principiului ,,in dubio pro reo” . nicio persoană nu poate fi trasă la răspundere penală decât pe bază de probe. Autoritățile judecătorești au obligația de a porni de la această prezumție, având sarcina de a administra probele, deoarece nu toate acuzațiile sunt adevărate; o acuzație poate fi greșită, eronată, bazată pe coincidențe care stârnesc bănuieli serioase . Revizuientul prezintă în continuare principiile care stau la baza prezumției de nevinovăție, inculsiv din perspectiva CEDO.
La dosarul cauzei au fost atașate dosarele nr_ și nr_/118/2011 ale Tribunalului C..
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Revizuientul C. A. V. a fost condamnat prin sentința penală nr 407 din 08 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr_, modificată prin decizia penală nr 70/2013 din 10 05 2013 a Curții de Apel C. și definitivă prin decizia penală nr 3522/2013 din 13 11 2013 a ICCJ, la pedepsele de:
-6 ani închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev de art. 7 din Legea nr 39/2003
-12 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev de art. 2 alin. 2 din Legea nr 143/2000.
-12 ani închisoare pentru infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc, prev de art. 3 alin. 2 din Legea nr 143/2000.
S-a reținut în esență că revizuientul s-a constituit într-un grup infracțional organizat împreună cu cano Alvarez și C. R. E. cu scopul de a introduce și trafica în România droguri de mare risc, iar la data de 29 01 2009 au introdus în țară, prin punctul vamal Port C. -Agigea Sud cantitatea de 1080 kg cocaină disimulată în două containere ce conținea cherestea de cedru, importată din Brazilia și au dispus cu privire la transportul cocainei pe teritoriul României.
Din examinarea conținutului deciziei penale nr 3522/2012 a ICCJ tribunalul constată că pasajele redactate de revizuient în conținutul cererii de revizuire, referitoare la declarațiile date de cei trei inculpați în cursul judecății, sunt preluate integral din decizia susmenționată. De asemenea, sunt preluate integral din decizie pasajele care se referă la presupuse nulități ale actelor procurorului sau ale investigatorilor și colaboratorilor sub acoperire.
De asemenea, instanțele de condamnare –fond, apel și recurs –au examinat susținerile inculpatului Chirbău V. potrivit cărora acesta este nevinovat, că nu există probe că ar fi făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, că nu a cunoscut ce conțineau containerele și că intenția sa a fost doar să o ajute pe C. R..
S-au mai examinat punctual și apărările inculpaților potrivit cărora actele întocmite de investigatorul sub acoperire și colaboratorii acestuia sunt ilegale deoarece nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 17 din Legea nr 39/2003 referitoare la autorizarea investigatorului de către procurorul care efectuează urmărirea penală, iar în cauză rechizitoriul a fost întocmit de un alt procuror decât cel care a efectuat urmărirea penală.
Rezumând, tribunalul constată în esență că toate aspectele invocate de revizuientul C. A. V. pentru susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit a) Cod procedură penală au fost examinate în cadrul judecății fondului infracțiunilor.
S-a analizat și aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și introducere în țară de droguri de mare risc în forma coautoratului pentru cei trei inculpați.
Revizuientul C. A. V. (ca și ceilalți doi inculpați) a mai fost condamnat într-un alt dosar aflat în conexiune de fapte cu cel în care se solicită revizuirea, și anume în dosarul penal nr_/118/2011 al Tribunalului C., în care s-a pronunțat sentința penală nr 265 din 06 06 2012, modificată prin decizia penală nr 115/P din 27 septembrie 2013 a Curții de Apel C. și modificată și definitivă prin decizia penală nr 1585/09 05 2014 a ICCJ.
Astfel, în acest dosar revizuientul a fost condamnat:
-la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prev de art. 48 Cod penal (nou) raportat la art. 2 alin. 2 din legea nr 143/2000.
-la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la introducerea în țară de droguri de mare risc, prev de art. 32 Cod penal (nou) rap la art. 3 alin. 2 din Legea nr 143/2000.
S-a reținut ca situație de fapt că, în aceeași conjunctură în care inculpații Cano Alvarez, C. R. și C. V. s-au constituit într-un grup infracțional organizat și au introdus în România cantitatea de 1080 kg cocaină, aceștia au făcut demersuri și pentru introducerea și traficarea în țară a cantității de 3778 kg cocaină, ce urma a fi expediată tot din Brazilia, tot disimulată în containere cu cherestea, prin intermediul acelorași firme. Această cantitate de cocaină a fost descoperită de autoritățile braziliene înainte de a fi expediată.
Din examinarea conținutului hotărârilor judecătorești pronunțate în această cauză tribunalul constată că nu se reține nici o situație de fapt contradictorie cu cele reținute în dosarul penal nr_, în ceea ce privește activitățile care constituie fapte probatorii pentru ambele dosare. Dimpotrivă, cea de-a doua hotărâre definitivă prea în totalitate situațiile de fapt reținute și în hotărârea supusă prezentei revizuiri, la care adaugă, în esență, împrejurarea că autoritățile braziliene au capturat 5 containere cu cherestea, din care în patru se afla disimulată, în aceeași metodă ca disimularea cantității de 1080 kg cocaină, cantitatea de 3770 kg cocaină, precum și împrejurarea că aceste containere urmau a fi expediate tot în România –Port C., tot către societatea română . Baia de F., precum și împrejurarea că din discuțiile purtate între persoanele implicate în introducerea celor 2 containere interceptate în Portul C. a rezultat că urmează a fi trimise și alte transporturi asemănătoare.
S-a analizat apărarea inculpatului C. V. potrivit căreia acesta a fost deja condamnat pentru aceleași fapte într-un alt dosar (nr_ ) stabilindu-se că apărarea este nefondată. De asemenea, s-au reanalizat apărările referitoare la nelegalitatea unor autorizații emise pentru investigatorul sub acoperire, ori acțiunea provocatoare a acestuia.
Singurul aspect diferențiat reținut de instanțele de control judiciar în dosarul penal nr_/118/2011 a fost acela că inculpatul (revizuientul) C. V. nu a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri în dosarul_/118/2011 în forma coautoratului, ci în forma complicității, motivând expres că, spre deosebire de fapta privind cantitatea de 1080 kg cocaină, în care C. a fost implicat în asigurarea transportului containerelor, pe care trebuia să le însoțească până la Târgu J., în cauza privind cantitatea de 3770 kg cocaină C. a desfășurat doar acte de ajutorare morală a celorlalți doi inculpați.
Instanța de apel și cea de recurs au menținut soluțiile de condamnare pentru cele două infracțiuni reținute în sarcină, cu modificări doar în ce privește cuantumul pedepselor și reîncadrarea juridică în raport de legea penală mai favorabilă, aspecte ce nu pot face obiectul revizuirii.
Potrivit art. 453 lit a) și e) Cod procedură penală, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a)s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
e)când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Cazul prevăzut la lit a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Tribunalul reține că în cauză nu sunt întrunite condițiile acestor două cazuri de revizuire, invocate de către revizuient.
Pe de o parte, nu rezultă existența unor fapte și împrejurări care să nu fi fost cunoscute de către instanța de condamnare. De altfel, deși cererea de revizuire este extinsă pe mai multe pagini, aceasta nu cuprinde nici un element care să indice o nouă probă necunoscută de instanțele de condamnare, ci se referă la o reinterpretare a probelor și apărărilor expuse în fața acelor instanțe, toate fiind cunoscute, avute în vedere și analizate amănunțit.
În ce privește existența a două sau mai multor hotărâri judecătorești care nu se pot concilia, revizuientul nu precizează explicit care ar fi aceste două hotărâri ireconciliabile, dar din ansamblul cererii de revizuire ar rezulta că este vorba de hotărârile definitive pronunțate în cele două dosare –nr_ și nr_/118/2011.
Or, se constată că această afirmație a revizuientului potrivit căreia ar exista contradicții între cele reținute în primul dosar și cele reținute în cel de-al doilea dosar, nu au nici un suport faptic, și de altfel nici revizuientul nu a indicat în nici o frază a cererii sale care ar fi elementele contradictorii care ar atrage necesitatea unei revizuiri.
Potrivit art. 459 alin. 3 lit e) și alin. 5 Cod procedură penală, instanța de revizuire examinează, printre altele, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, iar în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin 3, dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Având în vedere că susținerile invocate de revizuient, și inexistența unor mijloace de probă noi, referitoare la situații de fapt necunoscute de instanțele de condamnare (fond, apel, recurs) solicitat de acesta, nu pot conduce la stabilirea existenței unor temeiuri legale care să atragă revizuirea cauzei, tribunalul va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Împotriva sentinței penale nr.31/22.01.2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, în termen legal, a declarat apel revizuientul C. V. A..
În susținerea motivelor de apel revizuientul solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, apreciind că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât prima instanță s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire fără a dispune citarea sa. Totodată, revizuientul arată că după soluționarea cauzei s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate, cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc și constituirea unui grup infracțional organizat.
Se mai susține că prin decizia penală nr.1585/2014, pronunțată în dosarul penal nr._/118/2011 al Tribunalului C., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de către inculpat, a menținut soluția de condamnare și a redus pedeapsa aplicată pentru art.48 Cod penal raportat la art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 Cod penal în referire la art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000, a redus pedeapsa de la 12 ani și 6 luni închisoare la 7 ani închisoare. Prin urmare, se apreciază că decizia penală nr.1585/2014 este una din hotărârile definitive care nu se pot concilia, în sensul art. 453 lit.e Cod procedură penală.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, curtea reține că apelul declarat de revizuientul C. V. A. este nefondat.
Revizuientul C. A. V. a fost condamnat prin sentința penală nr.407 din 08 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, modificată prin decizia penală nr.70/2013 din 10.05.2013 a Curții de Apel C. și definitivă prin decizia penală nr.3522/2013 din 13.11.2013 a ICCJ, la pedepsele de:
-6 ani închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003;
-12 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000;
-12 ani închisoare pentru infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc, prevăzută de art.3 alin 2 din Legea nr.143/2000.
S-a reținut, în esență, că revizuientul s-a constituit într-un grup infracțional organizat împreună cu Cano Alvarez și C. R. E. cu scopul de a introduce și trafica în România droguri de mare risc, iar la data de 29.01.2009 au introdus în țară, prin punctul vamal Port C. -Agigea Sud cantitatea de 1080 kg cocaină disimulată în două containere ce conținea cherestea de cedru, importată din Brazilia și au dispus cu privire la transportul cocainei pe teritoriul României.
Prin sentința penală nr.265 din 06.06.2012, modificată prin decizia penală nr.115/P din 27 septembrie 2013 a Curții de Apel C., definitivă prin decizia penală nr.1585/09.05.2014 a ICCJ, revizuientul C. A. V. a fost condamnat, astfel:
-la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000;
-la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la introducerea în țară de droguri de mare risc, prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000.
S-a reținut ca situație de fapt că, în aceleași împrejurări în care inculpații Cano Alvarez, C. R. și C. V. s-au constituit într-un grup infracțional organizat și au introdus în România cantitatea de 1080 kg cocaină, aceștia au făcut demersuri și pentru introducerea și traficarea în țară a cantității de 3778 kg cocaină, ce urma a fi expediată tot din Brazilia, tot disimulată în containere cu cherestea, prin intermediul acelorași firme. Această cantitate de cocaină a fost descoperită de autoritățile braziliene înainte de a fi expediată.
În ceea ce privește primul motiv de apel invocat, ce vizează solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare, Curtea reține că potrivit art.459 alin.2 Cod procedură penală admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților. Examinând susținerile referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, consacrat prin dispozițiile art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, evidențiem că etapa admisibilității în principiu a cererii de revizuire presupune ca instanța să verifice, între altele, dacă motivele concrete invocate în susținerea căii extraordinare de atac se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute în art.453 alin.1 Cod procedură penală. Prin natura și conținutul ei specific, o astfel de procedură prealabilă, de examinare a revizuirii sub aspectul admisibilității în principiu, nu vizează însăși soluționarea acestei căi extraordinare de atac, ci doar verificarea dacă sunt întrunite condițiile de exercitare a acesteia, și anume cu privire la încadrarea cererii în termenul legal, la întemeierea ei pe cazurile prevăzute în lege și la depunerea de dovezi ori invocarea de probe din dosar în sprijinul cererii. Așadar, cât timp procedura admiterii în principiu, astfel cum este prevăzută în art.459 din Codul de procedură penală, nu privește însăși judecarea revizuirii, o atare procedură fiind reglementată prin dispozițiile art.461 Cod procedură penală, se constată că nu sunt temeiuri care să impună citarea părților în faza admisibilității în principiu a cererii de revizuire.
În astfel de condiții de reglementare, față de limitele și efectele restrânse ale derulării procedurii în cadrul examinării admiterii în principiu a revizuirii, nu s-ar putea considera că desfășurarea acestei etape prealabile ar încălca dreptul părților la un proces echitabil.
De altfel, în același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională, respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.403 alin.1 Cod procedură penală din 1968. Astfel, în considerentele deciziei nr.470/2013 instanța de contencios constituțional a constatat că dispozițiile art.403 alin.1 din Codul de procedură penală din 1968 au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile art.24 din Constituție și ale art.6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, prin Decizia nr.325 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 30 mai 2012, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate, reținând că revizuirea este o cale extraordinară de atac împotriva hotărârilor penale definitive și poate fi exercitată numai în condițiile reglementate în art.393 și următoarele din Codul de procedură penalădin1968.
Așa fiind, Curtea Constituțională a constatat că, prin art.403 din Codul de procedură penală din 1968 a fost instituită procedura prealabilă a admiterii în principiu, stabilindu-se în alin.1 că instanța examinează, în camera de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului, dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu. Altfel spus, instanța se pronunță asupra unei probleme care privește exclusiv buna administrare a justiției, ca și în cazul judecării recuzării sau a strămutării pricinilor. Or, așa cum a stabilit în repetate rânduri instanța de contencios european a drepturilor omului, cea mai mare parte a drepturilor procedurale, prin natura lor, nu constituie în sensul Convenției "drepturi civile" și deci nu intră în câmpul de aplicare al art. 6 al Convenției.
Așadar, cât timp procedura admiterii în principiu nu privește însăși judecarea pe fond a cererii de revizuire, Curtea a constatat că dispozițiile criticate nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la apărare și la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se ocupă de fondul cauzelor, de drepturile civile, cum cere art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci numai de aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părților.
De altfel, mai reținem că mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare și a celor extraordinare de atac, legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili prin lege procedura de judecată și modalitatea de exercitare a căilor de atac. Aceste prevederi constituționale dau expresie principiului consacrat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, de exemplu, prin Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunțată în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei, paragraful 33, a stabilit că "statele contractante se bucură de o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii care să permită sistemului judiciar să respecte imperativele articolului 6 din CEDO".
În același sens sunt și Decizia nr. 1.073 din 13 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2013, Decizia nr. 142 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 11 aprilie 2013.
Prin urmare, întrucât în etapa admisibilității în principiu a cererii de revizuire dispozițiile legale nu impun citarea părților, nu pot fi primite apărările revizuientului referitoare la trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând în continuare motivele de apel susținute de revizuientul C. V. A., se constată că în motivarea cererii de revizuire se contestată, în esență, mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal, respectiv declarațiile părților și martorilor.
În acord cu opinia primei instanțe, instanța de apel învederează că fiind indamisibil ca, pe calea extraordinară a revizuirii să se poată realiza o reexaminare sau o suplimentare a probatoriului sub aspectul unor fapte cunoscute și verificate deja de instanța care a soluționat cauza, a cărei hotărâre a fost supusă căilor de atac. Se constată astfel că apărările revizuientului au fost invocate cu ocazia desfășurării cercetării judecătorești, fiind analizate atât de către instanța de fond, cât și de către instanțele de apel și de recurs. Pentru a se ajunge la condamnarea revizuientului, atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar au făcut o analiză completă și amănunțită a probelor administrate, pronunțând o hotărâre de condamnare raportat la întregul probatoriu, la modalitatea săvârșirii faptelor, ținând cont și de circumstanțele personale ale inculpatului. Astfel, au fost analizate apărările revizuientului ce priveau latura obiectivă și subiectivă a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de droguri de mare risc și introducere în țară de droguri de mare risc, precum și încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina acestuia.
Sunt neîntemeiate și susținerile referitoare la existența a două hotărâri judecătorești ce nu se pot concilia, deoarece revizuientul C. V. A. a fost condamnat în cele două dosare ale Tribunalului C. (nr._ și nr._/118/2011) pentru săvârșirea unor fapte distincte, conexe. Astfel, în primul dosar s-a reținut, în esență, că revizuientul s-a constituit într-un grup infracțional organizat împreună cu Cano Alvarez și C. R. E. cu scopul de a introduce și trafica în România droguri de mare risc, iar la data de 29.01.2009 au introdus în țară, prin punctul vamal Port C. -Agigea Sud cantitatea de 1080 kg cocaină disimulată în două containere ce conținea cherestea de cedru, importată din Brazilia și au dispus cu privire la transportul cocainei pe teritoriul României. Pe de altă parte, faptele reținute în sarcina revizuientului în dosarul nr._/118/2011 constau în aceea că în aceleași împrejurări în care inculpații Cano Alvarez, C. R. și C. V. s-a constituit într-un grup infracțional organizat și a introdus în România cantitatea de 1080 kg cocaină, împreună cu ceilalți doi inculpați, au făcut demersuri și pentru introducerea și traficarea în țară a cantității de 3778 kg cocaină, ce urma a fi expediată tot din Brazilia, tot disimulată în containere cu cherestea, prin intermediul acelorași firme. Această cantitate de cocaină a fost descoperită de autoritățile braziliene înainte de a fi expediată.
De altfel, apărarea în sensul că inculpatul C. A. V. a fost deja condamnat pentru aceleași fapte într-un alt dosar, respectiv nr._, a fost analizată de către instanță în dosarul nr._/118/2011, concluzionându-se în sensul că acuzațiile din dosarele anterior menționate sunt distincte.
Prin urmare, motivele invocate de revizuient nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile de revizuire enumerate în mod limitativ de legiuitor în cuprinsul art.453 Cod procedură penală.
Totodată, Curtea evidențiază că, prin decizia penală nr.60/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii (ale cărei considerente se mențin și după . Noului Cod de Procedură penală), s-a statuat că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cele prevăzute de art.394 Cod procedură penală din 1968, este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, întrucât criticile formulate nu pot fi primite și nu se constată neregularități ale sentinței penale recurate care să fie luate în considerare din oficiu, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul C. A. V. împotriva sentinței penale nr.31/22.01.2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală revizuientul va fi obligat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.272 Cod procedură penală onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu-avocat M. T., în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul C. A. V. împotriva sentinței penale nr.31/22.01.2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă revizuientul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.272 Cod procedură penală onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu-avocat M. T., în cuantum de 50 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. I. C. C.
GREFIER,
M. V.
Jud. fond: T. V. G.
Jud. red. dec: A. I.
2ex. / 11.05.2015
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 402/2015. Curtea de... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 398/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
