Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1120/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1120/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-11-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 1120/P

Ședința publică de la 23 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. D.

Judecător C. J.

Cu participare: Grefier de ședință A. B.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror J. V. P.

S-au luat în examinare apelurile penale declarate de părțile civile P. A. M., P. M., P. C. R., N. P. A., P. A. A. prin reprezentant legal P. A. M, P. M. S. prin reprezentant legal P. A., având domiciliul procesual ales la C. av. Pe3tre M. B. și asiguratorul SOCIETATEA DE asigurare V. SEGUROR SA prin V. M. SERVICES SRL – cu sediul în București, sector 2, .. 31-33, ..1, împotriva sentinței penale nr. 108 din data de 27.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2015 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 19 noiembrie 2015 și a amânat-o pentru data de 23 noiembrie 2015, când a pronunțat următoarea decizie;

C U R T EA

Dosar nr._

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 108/27.05.2015, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:

,, În baza art. 335 alin. 1 C.pen. raportat la art. 396 alin.10 Cod procedură penală, cu aplic art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul Z. I.-A., fiul lui D. și E., CNP_ la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 192 alin. 2 C.pen. raportat la art. 396 alin.10 Cod procedură penală cu aplic art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul Z. I.-A. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 196 alin. 3 C.pen. raportat la art. 396 alin.10 Cod procedură penală cu aplic art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul Z. I.-A. la o pedeapsă de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 39 alin.1 lit. b Cod penal raportat la art. 38 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 5 Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare la care se adaugă un spor de 10 (zece) luni, inculpatul urmând să execute în final o pedeapsă rezultantă de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. impune condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probațiune.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul . SA sau ., pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 397 C.pr.pen. Cod procedură penală admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. DE URGENȚĂ B. A. BUCUREȘTI și admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile P. A. M., P. A. A. prin reprezentant legal P. A. M., P. M. S. prin reprezentant legal P. A. M., P. M. și N. P. A..

În baza art. 998 cod civil raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 și la art. 49, art. 50, art. 54 alin.1 și art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpat alături de asigurătorul de răspundere civilă V. M. SERVICES SRL la plata către partea civilă S. DE URGENȚĂ B. A. BUCUREȘTI a sumei 12.220,50 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și ocazionate de asistența medicală acordată persoanei vătămate N. P. A..

În baza art. 998 Cod civil raportat la art. 49, art. 50, art. 54 alin.1 și art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpat alături de asigurătorul de răspundere civilă V. M. SERVICES SRL la plata către părțile civile P. A. M., P. A. A. prin reprezentant legal P. A. M. și P. M. S. prin reprezentant legal P. A. M. la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare și pomeniri, a 1/3 din venitul minim pe economie în fiecare lună pentru părțile civile P. A. A. prin reprezentant legal P. A. M. și P. M. S. prin reprezentant legal P. A. M. de la data producerii accidentului și până la majoratul acestora, a câte 30.000 EURO pentru fiecare dintre cele trei părți civile, P. A. M., P. A. A. prin reprezentant legal P. A. M. și P. M. S. prin reprezentant legal P. A. M. (în total 90.000 EURO), cu titlu de daune morale.

În baza art. 998 Cod civil raportat la art. 49, art. 50, art. 54 alin.1 și art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpat alături de asigurătorul de răspundere civilă V. M. SERVICES SRL la plata către partea civilă P. M. a sumei de 10.000 EURO cu titlu de daune morale și respinge, pretențiile civile formulate de e partea civilă P. M. având ca obiect daune materiale constând în cheltuieli de înmormântare și pomeniri, ca nefondate.

În baza art. 998 Cod civil raportat la art. 49, art. 50, art. 54 alin.1 și art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpat alături de asigurătorul de răspundere civilă V. M. SERVICES SRL la plata către partea civilă N. P. A. a sumei de 5.000 EURO cu titlu de daune materiale, a sumei de 200.000 EURO cu titlu de daune morale, a sumei de 1.500 lei/lunar cu titlu de prestație lunară pentru pierderea capacității de muncă.

Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. M. și de partea civilă P. C.-R., ca nefondată.

Respinge cererea părții responsabile civilmente de obligare a celorlalte părți la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, ca nefondată.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, D-na av. C. E., în sumă de 100 RON, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015,,.

Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1154/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul Z. I.-A. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.335 alin.1 din C.pen., ucidere din culpă, prevăzută de art. 192, alin. 2 C.pen. și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196, alin. 3 C.pen., ultimele două cu aplic. art. 38, alin. 2 din C.pen și toate cu aplic. art. 38, alin. 1 C.pen și art. 5 C.pen.

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că la data de 14.06.2009, în jurul orelor 20⁴⁰, lucrătorii din cadrul Serviciului Poliției Rutiere C. - Formațiunea M., au fost sesizați cu privire la faptul că pe drumul comunal Darabani - Vâlcelele, s-a produs un accident de circulație soldat cu victime omenești. În baza acestei sesizări lucrătorii de poliție s-au deplasat la fața locului stabilind că, în evenimentul rutier respectiv a fost implicat autoturismul marca Rover, înmatriculat cu nr. 7509IF, acesta fiind găsit avariat, în afara carosabilului, pe câmp, ca urmare a impactului cu un stâlp de telecomunicații. În apropierea autoturismului au fost găsiți inc. Z. I. A. ș B. N. M., ia în autoturismul avariat au fost găsiți, pe bancheta din spate, numiții N. P. A. și P. M., acesta din urmă fiind decedat.

Se arată în rechizitoriu că, victimele au fost transportate la S. M. M. și ulterior la S. C. Județean de Urgență C., în vederea acordării de îngrijiri medicale de specialitate. B. N. M. și inc. Z. I. A. nu au dorit sa fie examinați de medicii legiști, deși au fost diagnosticați cu „politraumatism prin accident rutier, plagă cervicală stângă și lombară stângă" și respectiv „politraumatis prin accident rutier, fractură claviculară stângă, contuzie hemitorace drept, plagă gambă stângă".

Numitul N. P. A. a suferit, conform Raportului de expertiză medico-legală nr. 317/A. 1 rutier/28.10.2011, leziuni traumatice care deși nu i-au pus în primejdie viața, au necesitat pentru vindecare 12 luni de îngrijiri medicale, acesta rămânând și cu infirmitate fizică reprezentată de tetraplagie.

Se mai arată că Inc. Z. I. A. și numitul B. N. M. au fost supuși testului de respirație ocazie cu care s-a constatat că, aceștia nu se aflau sub influenta alcoolului.

Se arată în continuare că numitul P. M. a suferit leziuni grave care au condus la decesul acestuia. Conform Raportului de constatare medico-legală nr._ don 26.11.2009 eliberat de Serviciul de Medicină Legală C. rezultă că, „Moartea numitului P. M. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, urmare a unui traumatism vertebro-cranio-cerebal, cu fractură-luxație coloană vertebrală cervicală, edem și hemoragie meningo-cerebrală, în cadrul unui politraumatism. Leziunile de violență constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și mecanism de decelerare bruscă, cu puțin timp anterior decesului și au legătură de cauzalitate necondiționată cu mecanismul de producere a morții. În sângele recoltat de la cadavru, aparținând grupului sanguin B, (BA 1297/2009), s-a constatat o alcoolemie de 0,20 gr.°/00 (BA 1395/2009), iar în urină o alcoolurie de 0,25 gr.°/00 (BA 1297/2009). Moartea poate data din 14.06.2009.”

Se mai arată că, în urma audierii numiților B. N. M. și N. P. A.," aceștia au declarat că autoturismul Rover 7509IF a fost condus de către inc. Z. I. A., aspect negat de acesta cu prilejul audierii sale în data de 15.06.2009, 14.04.2011 și 15.04.2011. Inculpatul a susținut inițial că autoturismul a fost condus anterior producerii impactului de către P. M.. Susținerile sale au fost contrazise nu numai de depozițiile lui N. P. A. și B. N. M., dar și de concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. 228/A. 1 diverse/2011 din 04.04.2012 și ale suplimentului raportului de expertiză din data de 09.04.2013.

Conform Raportului de expertiză „Din datele medicale existente și leziunile de violență rezultă că în momentul producerii accidentului de circulație din data de 14.06.2009, numitul P. M. era ocupant al locului dreapta-față, iar N. P. A. era ocupant al unui loc din spate, paralele dreapta".

Se mai arată că din adresele_ din 11.08.2009 și_ din 01.07.2013 emis de Serviciul Rutier C., a rezultat că inc. Z. I. A. nu este posesor de permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. După ce i-a fost prezentat materialul probator administrat, în cadru audierilor din 22.07.2013, 07.07.2014 și 11.04.2014, date în calitate de învinuit suspect și respectiv inculpat, în prezența apărătorului ales B. L., inc. Z. I. A. a recunoscut că el a fost cel care a condus autoturismul marca Rover cu nr. 7509IF și a produs accidentul de circulație.

Inculpatul a precizat că autovehiculul este proprietatea fratelui său, Z. F., care îl achiziționase din Portugalia și care lăsase cheile de contact la domiciliu. Astfel, în ziua respectivă, a luat cheile pentru a se plimba. Din centrul localității a luat cu el în autoturism pe Z. F., ce a ocupat locul din dreapta față și pe B. N. M., P. M. și N. P.-A., ce a ocupat bancheta din spate. A condus pe drum negru pe o distanță de aproximativ km., până loc. C. Văii, unde 1-a lăsat pe Z. F.. Apoi, a condus pe drum public aproximativ 3 km până în satul Darabani, unde s-a întâlnit cu martora C. M.. La plecare a urcat din nou la volan, P. M. a ocupat locul din dreapta-față, iar B. și N. bancheta din spate.

Inculpatul a mai declarat că, după ce a parcurs aproximativ 2 km din drumul comunal, într-o curbă la stânga, în timp ce circula cu o viteză de aproximativ 90-100 km./h, autoturismul a intrat în derapaj iar el a pierdut control volanului. Autovehiculul a părăsit carosabilul pin partea dreaptă a sensului de mers, a trecut peste un șanț și apoi a lovit cu partea lateral-dreaptă un stâlp de telecomunicații, situat pe câmp la aproximativ 3-4 metri de marginea șoselei, urma impactului autoturismul s-a răsturnat și apoi s-a rostogolit pe câmp, iar el B. N. M. au fost proiectați în exterior.

Se apreciază în rechizitoriu că aceste declarații ale inculpatului se coroborează cu întreg material probator administrat, inclusiv cu concluziile raportului de expertiză tehnică aut judiciară întocmit în cauză. Conform Raportului de expertiză tehnică auto-judiciară întocmit expertul tehnic auto judiciar, N. I., s-a apreciat că viteza inițială autoturismului condus de inculpat a fost de 100-105 km/h, iar accidentul putea evitat de către acesta dacă nu conducea autoturismul fără a avea pregătii necesară și dacă adapta viteza de deplasare la condițiile de drum(respectiv .).

2. Probațiune

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii; proces verbal de investigații; schița locului accidentului; planșa fotografică; fotocopii documente inculpat, martori, persoane vătămate și autovehicul; alcoolteste nr._/14.06.2009 și_/15.06.2009; Raport de constatare medico-legală nr._ din 26.11.2009; raport de expertiză medico-legală nr. 317/A.l.rutier/2011 din 28.10.2011; raport de expertiză medico-legală nr. 228/A.l.diverse/2011 din 04.04.2012; raport de expertiză medico-legal Supliment, nr. 228/A. 1 .diverse/2012 din 09.04.2013; adresele nr._ din 11.08.2009,_ din 13.08.2009 și_ din 01.07.2013 - ale Serviciului Rutier C.; adresa nr. 2356 din 19.04.2012 a Spitalului M. M.; declarații persoane vătămate N. P. A. și P. M.; declarații martori B. N. M., Z. F. Ș. și C. M.; raport de expertiză tehnică auto; adresa nr. 4843 din 28.03.2014 - Fondul de Protecție al Victimelor Străzii; adresele MGD_ din 26.03.2014 și MGD_ din 09.04.2014 - Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România; adresa nr. 298 din 30.04.2014 -Vienna Insurance Group-M. Services; declarațiile învinuitului/inculpatului.

3. Procedura în camera preliminară

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 12.11.2014, rămasă definitivă la data de 12.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

4. Procedura în fața instanței

La termenul de judecată din data de 16.01.2015, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunostința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. 4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 C.proc.pen..

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

5. Starea de fapt reținută de instanță

La data de 14.06.2009 a avut loc un eveniment rutier în care a fost implicat autoturismul marca Rover, înmatriculat cu nr. 7509IF, ce a fost avariat pe câmp pe drumul comunal Darabani - Vâlcelele ca urmare a impactului cu un stâlp de telecomunicații. În apropierea autoturismului au fost găsiți inc. Z. I. A. și B. N. M., iar în autoturismul avariat au fost găsiți, pe bancheta din spate, numiții N. P. A. și P. M., acesta din urmă fiind decedat.

Victimele au fost transportate la S. M. M. și ulterior la S. C. Județean de Urgență C., în vederea acordării de îngrijiri medicale de specialitate. B. N. M. și inc. Z. I. A. nu au dorit sa fie examinați de medicii legiști, deși au fost diagnosticați cu „politraumatism prin accident rutier, plagă cervicală stângă și lombară stângă" și respectiv „politraumatis prin accident rutier, fractură claviculară stângă, contuzie hemitorace drept, plagă gambă stângă".

P. civilă N. P. A. a suferit, conform Raportului de expertiză medico-legală nr. 317/A. 1 rutier/28.10.2011, leziuni traumatice care deși nu i-au pus în primejdie viața, au necesitat pentru vindecare 12 luni de îngrijiri medicale, acesta rămânând și cu infirmitate fizică reprezentată de tetraplagie.

Inc. Z. I. A. și numitul B. N. M. au fost supuși testului de respirație ocazie cu care s-a constatat că, aceștia nu se aflau sub influenta alcoolului.

Victima P. M. a suferit leziuni grave care au condus la decesul acestuia. Conform Raportului de constatare medico-legală nr._ don 26.11.2009 eliberat de Serviciul de Medicină Legală C. rezultă că moartea acestuia a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, urmare a unui traumatism vertebro-cranio-cerebal, cu fractură-luxație coloană vertebrală cervicală, edem și hemoragie meningo-cerebrală, în cadrul unui politraumatism. În sângele recoltat de la cadavru, aparținând grupului sanguin B, (BA 1297/2009), s-a constatat o alcoolemie de 0,20 gr.°/00 (BA 1395/2009), iar în urină o alcoolurie de 0,25 gr.°/00 (BA 1297/2009) iar Moartea poate data din 14.06.2009.

Autoturismul a fost condus de inculpatul Z. I. A., potrivit depozițiilor martorilor N. P. A. și B. N. M., concluziilor Raportului de expertiză medico-legală nr. 228/A. 1 diverse/2011 din 04.04.2012 și ale suplimentului raportului de expertiză din data de 09.04.2013 și declarațiilor de recunoaștere venite din partea inculpatului.

Potrivit adreselor nr._ din 11.08.2009 și nr._ din 01.07.2013 emise de Serviciul Rutier C. inc. Z. I. A. nu era posesor de permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule la momentul producerii accidentului.

Conform Raportului de expertiză tehnică auto-judiciară întocmit expertul tehnic auto judiciar, N. I., coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și ale inculpatului, viteza inițială a autoturismului condus de inculpat a fost de 100-105 km/h, iar accidentul putea fi evitat de către acesta dacă nu conducea autoturismul fără a avea pregătii necesară și dacă adapta viteza de deplasare la condițiile de drum (respectiv .).

Fiind audiat, inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, prin rechizitoriu.

În ceea ce privește culpa părților în producerea accidentului instanța reține că în proporție covârșitoare aparține inculpatului, aspect de altfel necontestat. Cu privire la culpa victimei P. M., instanța reține că aceasta există, defunctul cunoscând cu siguranță aspectul că inculpatul nu deținea permis de conducere. În formarea acestei opinii instanța are în vedere că inculpatul și victima erau apropiați, cei doi fiind cumnați, sora inculpatului, P. A. M. fiind soția victimei. Din acest punct de vedere instanță constată un concurs al culpelor inculpatului și victimei, victima având obligația de a nu se urca în autovehiculul condus de inculpat în condițiile în care știa că nu posedă permis de conducere. Deși inculpatul a declarat că a condus autovehiculul la îndemnul victimei P. M., în lipsa unor altor probe care să se coroboreze cu această declarație, instanța va reține că P. M. doar a urcat în autovehicul deși știa că inculpatul nu deține permis de conducere, nu și că acesta a insistat ca inculpatul să conducă autoturismul.

În privința părții civile N. P. A. instanța reține în schimb că nu a rezultat din probe că acesta cunoștea faptul că inculpatul nu deține permis de conducere la momentul la care a acceptat să urce în mașina condusă de acesta. Pentru formarea acestei opinii instanța are în vedere declarația părții civile (fila 90 din dosarul de urmărire penală) care se coroborează cu declarațiile martorilor B. N. (fila 101 din dosarul de urmărire penală) și Z. F. Ș. (fila 106 din dosarul de urmărire penală), din declarațiile celor doi martori rezultând că deplasarea inculpatului cu autovehiculul prin . obișnuită. Pentru aceste motive, instanța nu va reține în privința părții civile N. P. A. vreo culpă în privința traumelor suferite în urma accidentului, din acest punct de vedere.

Privitor la împrejurarea că victima P. M. și partea civilă N. P. A. nu aveau cuplate centuri de siguranță, instanța constată că, într-adevăr aceștia aveau obligația purtării centurii de siguranță conform art. 36, alin. 1 din OUG 195/2002, totuși, față de dinamica accidentului astfel cum rezultă din rapoartele de expertiză efectuate în cauză și de specificul traumelor suferite de cei doi, purtarea centurilor de siguranță, în opinia instanței, nu ar fi avut vreun efect notabil. Astfel, s-a stabilit că mașina s-a lovit se stâlp cu partea dreaptă, din planșele foto de la filele 25-35 din dosarul de urmărire penală putându-se observa că partea dreaptă a autovehiculului a fost cea mai afectată iar amploarea avariilor din această zonă în care se aflau victima P. M. și partea civilă N. P. A., conduc la concluzia că un rol covârșitor în producerea traumelor celor doi l-a avut impactul propriu-zis iar nu nepurtarea centurilor de siguranță. Un alt argument în formarea acestei opinii este și acela că inculpatul și martorul B. N. M., deși nu au purtat centuri de siguranță și au fost proiectați în afara autovehiculului în urma răsturnării repetate a acestuia, nu au suferit decât traumatisme minore.

Pentru aceste motive instanța apreciază că pentru nepurtarea centurilor de siguranță culpele victimei P. M. și părții civile N. P. A., există însă sunt foarte mici, comparativ cu culpa inculpatului pe care instanța o apreciază ca fiind covârșitoare.

Referitor la susținerile asigurătorului de răspundere civilă în sensul că ocupanții autovehiculului au consumat alcool, având astfel o oarecare culpă în producerea accidentului din acest punct de vedere, instanța apreciază contrariul. În primul rând, conform rezultatelor alcooltest efectuate imediat după producerea accidentului, rezultă că doar victima P. M. (fila 53 verso din dosarul de urmărire penală) a consumat băuturi alcoolice anterior accidentului. De altfel, este irelevant dacă și ceilalți ocupanți ai autovehiculului, în afara inculpatului, au consumat băuturi alcoolice câtă vreme acest lucru nu este interzis și nici nu ar fi influențat în vreun fel producerea accidentului.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele probe (mijloace de probă): proces verbal de constatare a infracțiunii; proces verbal de investigații; schița locului accidentului; planșa fotografică; fotocopii documente inculpat, martori, persoane vătămate și autovehicul; alcooltestul nr._/14.06.2009; Raport de constatare medico-legală nr._ din 26.11.2009; raport de expertiză medico-legală nr. 317/A.l.rutier/2011 din 28.10.2011; raport de expertiză medico-legală nr. 228/A.l.diverse/2011 din 04.04.2012; raport de expertiză medico-legal Supliment, nr. 228/A.1.diverse/2012 din 09.04.2013; adresele nr._ din 11.08.2009,_ din 13.08.2009 și_ din 01.07.2013 - ale Serviciului Rutier C.; declarații persoane vătămate N. P. A. și P. M.; declarații martori B. N. M., Z. F. Ș.; raport de expertiză tehnică auto; adresa nr. 298 din 30.04.2014 - Vienna Insurance Group-M. Services; declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

Raportat la dispozițiile art. 396 alin. 2 C. proc. pen. se constată dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, astfel că instanța va dispune condamnarea acestuia.

6. Încadrare juridică,

Faptele inc. Z. I. A., care, în ziua de 14.06.2009 a condus pe drumurile publice autovehiculul Rover înmatriculat cu nr. 7509IF, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicul și de a provoca uciderea din culpă a numitului N. P. A. și vătămarea corporală din culpă a numitului P. M., ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, constituie infracțiunile de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art. 335 alin. 1 din C.pen., ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 192 alin. 2 din C.pen. și vătămare corporală din culpă, faptă prev. și ped. de art. 196 alin. 3 din C.pen. cu aplic. art. 38 alin. 2 din C.pen. și toate cu aplic. art. 38 alin. 1 din C.pen. și art. 5 din C.pen.

Elementul material al laturilor obiective a infracțiunilor mai sus menționate s-a realizat prin activitatea inculpatului care în data de 14.06.2009 a condus pe drumurile publice autovehiculul Rover înmatriculat cu nr. 7509IF și a circulat cu o viteză de aproximativ 100-105 km/h, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicul dar și fără a adapta viteza la condițiile de drum, respectiv ., astfel cum prevăd art. 335, alin. 1 C.pen. și art. 48 din OUG 195/2002 și de a provoca uciderea din culpă a numitului P. M. și vătămarea corporală din culpă a numitului N. P. A..

Urmările imediate sunt reprezentate de crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ce formează obiectul ocrotirii penale în privința infracțiunii prevăzute de art. 335, alin. 1 C.pen., de decesul numitului P. M. în privința infracțiunii prevăzute de art. 192, alin. 2 C.pen. și de vătămarea corporală din culpă a numitului N. P. A. care a suferit leziuni traumatice care deși nu i-au pus în primejdie viața, au necesitat pentru vindecare 12 luni de îngrijiri medicale, acesta rămânând și cu infirmitate fizică reprezentată de tetraplagie, în privința infracțiunii prevăzute de art. 196, alin. 3 C.pen.

Legătura de cauzalitate dintre activitatea inculpatului și urmările imediate rezultă din coroborarea adreselor nr._ din 11.08.2009 și nr._ din 01.07.2013 emise de Serviciul Rutier C., a Raportului de expertiză medico-legală nr. 228/A. 1 diverse/2011 din 04.04.2012 și ale suplimentului raportului de expertiză din data de 09.04.2013, a Raportului de expertiză tehnică auto-judiciară întocmit expertul tehnic auto judiciar, N. I., a Raportului de constatare medico-legală nr._ din 26.11.2009 eliberat de Serviciul de Medicină Legală C., a Raportului de expertiză medico-legală nr. 317/A. 1 rutier/28.10.2011, a declaraților martorilor audiați în cauză și a declarațiilor de recunoaștere venite din partea inculpatului.

În privința laturii subiective, culpa inculpatului în săvârșirea faptelor rezultă din împrejurarea că acesta, urcând la volanul autoturismului deși știa că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule și deplasându-se cu o viteză ce nu a fost adaptată la condițiile de drum, respectiv ., a prevăzut că ar putea produce un eveniment rutier care să pună în pericol siguranța traficului rutier și pietonal și vătămarea sănătății participanților la trafic dar a sperat fără temei că rezultatul păgubitor nu se va produce.

Întrucât inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni înainte să fi fost condamnat definitiv pentru una dintre acestea, în cauză se vor reține prev. art. 38 alin. 1 din C.pen., privind concursul real de infracțiuni.

7. Sancțiunea aplicată

Potrivit art. 5 C. pen. alin. (1) „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

De asemenea, instanța va avea în vedere că, în ziua de 6 mai 2014, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din Codul penal, excepție ridicată din oficiu de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, iar în urma deliberărilor, cu unanimitate de voturi, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În speță, instanța se va orienta spre aplicarea unei pedepse cu închisoarea a cărei executare o va suspenda sub supraveghere iar nu condiționat, față de pericolul social concret al infracțiunilor comise și față de urmările imediat produse, respectiv uciderea din culpă a numitului P. M. și vătămarea corporală din culpă a numitului N. P. A. care a suferit leziuni traumatice care deși nu i-au pus în primejdie viața, au necesitat pentru vindecare 12 luni de îngrijiri medicale, acesta rămânând și cu infirmitate fizică reprezentată de tetraplagie.

Pentru aceste motive, față de împrejurarea că limitele de pedeapsă, sub aspectul minimului stabilit de legiuitor, sunt similare în ambele reglementări, instanța apreciază că noul cod penal este mai favorabil sub aspectul întinderii termenului de încercare.

La stabilirea pedepsei, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., limitele de pedeapsă fixate de art. 336 alin.1 C.pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmând a reține și aplicabilitatea art. 396 alin 10 C.proc.pen.

Fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un vehicul fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule prezintă un pericol social concret prin atingerea evidentă a relațiilor sociale în legătură cu siguranța circulației rutiere dar și pietonale, la fel ca și uciderea din culpă a numitului P. M. și vătămarea corporală din culpă a numitului N. P. A. care a suferit leziuni traumatice care deși nu i-au pus în primejdie viața, au necesitat pentru vindecare 12 luni de îngrijiri medicale, acesta rămânând și cu infirmitate fizică reprezentată de tetraplagie.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa și ulterior s-a prevalat de dispozițiile art. 374 alin. 4 C.proc.pen.

Din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului, se constată că acesta este la primul conflict cu legea penală, nu este recidivist, este integrat social, fiind angajat la . SRL (fila 88).

Față de cele reținute, instanța va aplica o pedeapsă îndreptată spre minimul special al pedepsei și, în baza art. 335 alin. 1 C.pen. raportat la art. 396 alin.10 Cod procedură penală, cu aplic art. 5 C.pen. va condamna pe inculpatul Z. I.-A. la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 192 alin. 2 C.pen. raportat la art. 396 alin.10 Cod procedură penală cu aplic art. 5 C.pen. va condamna pe inculpatul Z. I.-A. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 196 alin. 3 C.pen. raportat la art. 396 alin.10 Cod procedură penală cu aplic art. 5 C.pen. va condamna pe inculpatul Z. I.-A. la o pedeapsă de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 39 alin.1 lit. b Cod penal raportat la art. 38 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 5 Cod penal va contopi pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare la care se adaugă un spor de 10 (zece) luni, inculpatul urmând să execute în final o pedeapsă rezultantă de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.

Contrar aprecierilor părților civile N. P. A. și P. M., instanța apreciază că nu se impune ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă astfel aplicată. În formarea acestei opinii, instanța are în vedere faptul că, deși nu a rezultat din probe că inculpatul ar fi contribuit în vreun fel material sau moral la acoperirea daunelor suferite de aceste două părți civile ulterior producerii accidentului, totuși se poate observa că veniturile obținute de inculpat sunt relativ mici (adeverința de venit de la fila 88). În privința susținerilor apărătorului părților civile N. P. A. și P. M. conform cărora nu există probe că inculpatul ar fi regretat comiterea faptelor, instanța apreciază că probarea unei atitudini de regret este dificil de realizat, regretul vizând în special atitudinea psihică a unei persoane. În speță, instanța are în vedere declarațiile de final ale inculpatului care arată că recunoaște și regretă fapta, pe care le apreciază ca sincere în condițiile în care decedatul era chiar cumnatul său, respectiv soțul surorii sale, partea civilă P. A. M., iar partea civilă N. P. A. un cunoscut, vecin în . a și copilărit.

Pentru aceste motive, instanța apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins și fără executarea acesteia, inculpatul fiind la prima încălcare a legii penale și fiind o persoană integrată social și constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de art. 91 C. pen., va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va stabili un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. va impune condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probațiune.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

8. Latura civilă

În vederea soluționării laturii civile a procesului penal, din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin adresa nr. 2356/19.04.2012 S. M. M. arară că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 3.063,27 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate de această unitate inculpatului și persoanei vătămate B. N. M. (fila 81 din dosarul de urmărire penală).

Prin adresa de la fila 38 S. C. de Urgență „B. A." București a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 12.220,50 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate de această unitate persoanei vătămate N. P. A..

La data de 16.01.2015 persoanele vătămate P. A. M. soția victimei P. M., P. A. A. prin reprezentant legal P. A. M. și P. M. S. prin reprezentant legal P. A. M., copii victimei P. M. au arătat că se constituie părți civile cu suma de 15.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare și pomeniri, cu suma de 1.000 lei în fiecare lună pentru părțile civile P. A. A. prin reprezentant legal P. A. M. și P. M. S. prin reprezentant legal P. A. M. cu titlu de prestație periodică până la majoratul celor doi minori, și cu suma de 50.000 euro pentru fiecare dintre cele trei părți civile cu titlu de daune morale (filele 49-50).

La data de 16.01.2015 persoanele vătămate P. M. și P. C. în calitate de tată, respectiv frate ai victimei P. M. au arătat că se constituie părți civile cu câte 1.000.000 euro cu titlu de daune morale și cu suma de 20.000 euro cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeniri (filele 50-51).

La aceeași dată persoana vătămată N. P. A. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 3.000.000 euro cu titlu de daune morale, cu suma de 15.000 euro cu titlu de daune materiale și cu suma de 2.000 euro/lună pentru tot restul vieții ca urmare a încadrării în grad I de handicap.

Părțile civile au solicitat introducerea în cauză a asigurătorului.

Având în vedere situația de fapt reținută pe baza materialului probator administrat în cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite cerințele legale pentru admiterea acțiunii civile formulate de S. C. de Urgență „B. A." București și pentru admiterea în parte a acțiunilor civile formulate de părțile civile: P. A. M., P. A. A. și P. M. S., P. M. și N. P. A..

În concret, din probele administrate în cauză rezultă că sunt întrunite elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului potrivit art. 998 Cod civil din 1864, aplicabil în cauză prin prisma dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 71/2011, respectiv: faptele ilicite – infracțiunea de vătămare corporală din culpă săvârșită asupra părții civile N. P. A. și cea de ucidere din culpă asupra victimei P. M., prejudiciile –constând în daunele materiale și morale încercate de partea civilă N. P. A. ca urmare a leziunilor traumatice suferite în accidentul rutier cauzat de inculpat, în daunele materiale și morale încercate de părțile civile P. A. M., P. A. A., P. M. S. și P. M. ca urmare a decesului victimei P. M. în accidentul cauzat de inculpat și cheltuielile de spitalizare și ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate de către furnizorul de servicii medicale S. C. de Urgență „B. A." București, legătura de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciu precum și vinovăția inculpatului, reținută sub forma culpei.

La soluționarea laturii civile a procesului penal instanța va avea în vedere și împrejurarea că pentru autoturismul condus de inculpat a fost încheiată cu V. SEGUROS polița de asigurare de răspundere civilă auto nr. 060/_ din data de 11.07.2008, având ca și corespondent în România pe V. M. SERVICES SRL și va face astfel și aplicarea dispozițiilor art. 49, art. 50, art. 54 și art. 55 din Legea nr. 136/1995 din Legea nr. 136/1995.

Astfel, potrivit art. 49 alin.1 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și de tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar potrivit art. 50 alin.1 din același act normativ, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.

La soluționarea acțiunii civile formulate de S. M. M. și S. C. de Urgență „B. A." București, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, dispoziții potrivit cu care persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorilor de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.

Potrivit înscrisurilor anexate la dosarul de urmărire penală inculpatul Z. I. A. și numitul B. N. M. au fost internați în cadrul Spitalului M. M. în perioada 23.06._06, respectiv 14.06._09. În cererea de constituire de parte civilă Spitalului M. M. a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 3.063,27 lei iar în cererea de la filele 81-82 a precizat că la stabilirea acestei sume au fost avute în vedere fișe informative pentru cei doi pacienți. Pe parcursul procesului penal instanța a dispus citarea Spitalului M. M. cu mențiunea de a depune la dosar înscrisuri în dovedirea pretențiilor civile însă partea civilă nu s-a conformat. Pe cale de consecință, având în vedere faptul că, pe latură civilă sarcina probei îi revine, față de împrejurarea că nu și-a probat pretențiile civile conform art. 249 C.pr.civ., instanța va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. M., ca nefondată.

Potrivit înscrisurilor atașate adresei de la fila 38 partea civilă N. P. A. a fost internat în cadrul Spitalului C. de Urgență „B. A." București timp de 41 de zile în perioada 01.07-10.08.2009, perioadă în care a beneficiat de o . tratamente, proceduri și intervenții chirurgicale, conform decontului justificativ atașat, costul acestora fiind de 12.220,50 lei în total, sumă pentru care Spitalului C. de Urgență „B. A." București a arătat că se constituie parte civilă. Având în vedere decontul justificativ necontestat în cauză prin care partea civilă S. C. de Urgență „B. A." București și-a probat pretențiile, instanța urmează să admită acțiunea civilă a acesteia. Pe cale de consecință, în baza art. 998 Cod civil raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 și la art. 49, art. 50, art. 54 alin.1 și art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995 instanța va obliga pe inculpat alături de asigurătorul de răspundere civilă V. M. SERVICES SRL la plata către partea civilă S. DE URGENȚĂ B. A. BUCUREȘTI a sumei 12.220,50 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și ocazionate de asistența medicală acordată persoanei vătămate N. P. A..

La soluționarea acțiunii civile formulate de P. A. M., P. A. A. și P. M. S. instanța constată că potrivit actelor de stare civilă și a adeverințelor depuse la dosar la filele 76-82, victima P. M. a fost căsătorit cu partea civilă P. A. M. și are doi copii, pe părțile civile P. A. A. și P. M. S., copiii fiind de înscriși la școala primară.

Conform adeverințelor emise de angajatorul victimei P. M. de la filele 166, 167 și 168 și a contractului individual de muncă de la fila 169 rezultă că acesta a fost an gajat în muncă până la data de 16.04.2009 a ocupat funcția de sudor în cadrul DMHI M. iar în luna martie a obținut un venit net de 1131 lei. Totodată, prin decizia nr. 2958/22.04.2009, victimei P. M. i-a fost încetat contractul individual de muncă, apreciindu-se de către angajator că perioada 08.04._09 nu constituie vechime în muncă deoarece salariatul a absentat nemotivat. Pe cale de consecință, se constată că la data producerii accidentului victima P. M. nu mai era încadrat în muncă, astfel încât instanța se va raporta la venitul minim pe economie la stabilirea prestației lunare pe care cei doi copii minori ai victimei o vor primi. Față de cele anterior reținute și având în vedere și împrejurarea că părțile civile P. A. A. și P. M. S. nu beneficiază, la acest moment, de pensie de urmaș (conform susținerilor acestora necontestate – fila 199) dar și de culpa concurentă a victimei la producerea accidentului rutier, instanța apreciază că o prestație lunară de întreținere în cuantum 1/3 din venitul minim pe economie în fiecare lună de la data producerii accidentului și până la majoratul acestora, reprezintă o reparație justă a prejudiciului material suferit de părțile civile ca urmare a decesului tatălui.

Cu privire la cheltuielile de înmormântare și pomeniri efectuate de partea civilă P. A. M. instanța constată în primul rând că nu au fost depuse înscrisuri în dovedire însă, din declarațiile martorilor Z. F. Ș. și Cocîrleț I., se reține împrejurarea că soția victimei a suportat atât cheltuielile de înmormântare a victimei cât și pe acelea ocazionate de pomenirile ulterioare ale memoriei victimei, la slujbele religioase și la parastasele organizate atât cu prilejul înmormântării victimei cât și ulterior au participat un număr de circa 50 de persoane, și s-au desfășurat acasă la P. A. M., cu excepția primei pomeni care a fost făcută la partea civilă P. M., însă cheltuielile au fost efectuate tot de P. A. M.. Conform adeverinței de la fila 160 rezultă că partea civilă P. A. M. nu a beneficiat de ajutor de înmormântare din partea Orașului N. V.. Față de aceste considerente și ținând seama și de situația specială generată de accidentul rutier grav soldat cu decesul soțului părții civile și care nu i-a permis preconstituirea de dovezi cu privire la cheltuielile făcute cu prilejul înmormântării și al pomenirilor ulterioare, dar și de culpa concurentă a victimei la producerea accidentului rutier, instanța apreciază că suma de 5.000 lei reprezintă o reparație justă a prejudiciului material suferit de partea civilă P. A. M. ca urmare a accidentului produs de inculpat.

Având în vedere specificul instituției daunelor morale în sensul că nu se poate apela la probe materiale pentru determinarea cuantumului despăgubirilor, efectul compensatoriu al acestora și imposibilitatea evaluării în bani a vieții unei persoane, condițiile socio-economice ale părților civile P. A. M., P. A. A. și P. M. S. și ale inculpatului, cu privire la care nu s-a făcut dovada că s-ar situa peste condițiile socio-economice la nivel general mediu, și ținând seama atât de situația specială a acestor părți civile al căror soț, respectiv tată a decedat ca urmare a traumatismelor grave suferite în evenimentul rutier în care a fost implicat autoturismul condus de inculpat, dar și culpa comună a victimei P. M., instanța apreciază că suma de 30.000 Euro pentru fiecare dintre cele trei părți civile constituie o reparație justă a prejudiciului moral suferit ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat și nu apare ca având caracterul unei amenzi excesive pentru inculpat și nici o sursă de îmbogățire fără just temei a părților civile.

Pe cale de consecință, în baza art. 998 Cod civil raportat la art. 49, art. 50, art. 54 alin.1 și art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995 instanța va obliga pe inculpat alături de asigurătorul de răspundere civilă V. M. SERVICES SRL la plata către părțile civile P. A. M., P. A. A. prin reprezentant legal P. A. M. și P. M. S. prin reprezentant legal P. A. M. la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare și pomeniri, a 1/3 din venitul minim pe economie în fiecare lună pentru părțile civile P. A. A. prin reprezentant legal P. A. M. și P. M. S. prin reprezentant legal P. A. M. de la data producerii accidentului și până la majoratul acestora, a câte 30.000 EURO pentru fiecare dintre cele trei părți civile, P. A. M., P. A. A. prin reprezentant legal P. A. M. și P. M. S. prin reprezentant legal P. A. M. (în total 90.000 EURO), cu titlu de daune morale.

La soluționarea acțiunii civile formulate de P. M. și P. C. R. instanța are în vedere că potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, părțile civile P. M. și P. C. R. sunt tatăl, respectiv fratele victimei P. M..

Având în vedere specificul instituției daunelor morale în sensul că nu se poate apela la probe materiale pentru determinarea cuantumului despăgubirilor, efectul compensatoriu al acestora și imposibilitatea evaluării în bani a vieții unei persoane, condițiile socio-economice ale părții civile P. M. și ale inculpatului, cu privire la care nu s-a făcut dovada că s-ar situa peste condițiile socio-economice la nivel general mediu, și ținând seama atât de situația specială a acestei părți civile al cărei fiu a decedat ca urmare a traumatismelor grave suferite în evenimentul rutier în care a fost implicat autoturismul condus de inculpat, dar și culpa comună a victimei P. M., instanța apreciază că suma de 10.000 Euro constituie o reparație justă a prejudiciului moral suferit de partea civilă P. M. ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat și nu apare ca având caracterul unei amenzi excesive pentru inculpat și nici o sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile.

Conform declarațiilor martorului Cocîrleț I. partea civilă P. M. a organizat pomenirile victimei P. M. în paralel cu cele organizate de partea civilă P. A. M.. În legătură cu acest aspect, deși este de înțeles ca tatăl să organizeze pomeniri pentru fiul său, chiar în paralel cu cele organizate de noră în situația în care nu se înțeleg, totuși este inechitabilă obligarea inculpatului la plata contravalorii a două rânduri de pomeniri, instanța apreciind că inculpatul urmează a fi obligat doar la plata contravalorii pomenirilor efectuate de către soția victimei, partea civilă P. A. M.. Pentru aceste motive, instanța va respinge, ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă P. M., sub aspectul daunelor materiale constând în cheltuieli de înmormântare și pomeniri.

Referitor la partea civilă P. C. R., fratele victimei P. M., potrivit declarațiilor martorilor audiați rezultă că cei doi frați locuiau separat, fiecare cu familia sa. Deși cu siguranță și partea civilă P. C. R. a suferit de pe urma decesului fratelui său, victima P. M., totuși instanța apreciază că acordarea de daune morale și acestei părți civile, având în vedere că nu locuia împreună cu victima întemeindu-și propria familie, faptului că nu s-a prezentat la vreun termen de judecată pentru a-și susține pretențiile, precum și culpa victimei în producerea accidentului, ar apărea ca având caracterul unei amenzi excesive pentru inculpat și o sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile P. C. R.. Pentru aceste motive instanța va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C.-R., ca nefondată.

La soluționarea acțiunii civile formulate de N. P. A. instanța constată că potrivit adeverinței de la fila 118 și a diplomei de la fila 115, partea civilă N. P. A. are calificarea de sudor și a lucrat până la data de 06.05.2009 ca vopsitor în cadrul DMHI MANAGALIA, angajatorul precizând că perioada 06.05.2009 – 25.05.2009 nu constituie vechime în muncă, angajatul lipsind nemotivat. Prin urmare, instanța constată că la data producerii accidentului partea civilă nu mai era încadrată în muncă. P. civilă N. P. A. a suferit, conform Raportului de expertiză medico-legală nr. 317/A. 1 rutier/28.10.2011, leziuni traumatice care deși nu i-au pus în primejdie viața, au necesitat pentru vindecare 12 luni de îngrijiri medicale, acesta rămânând și cu infirmitate fizică reprezentată de tetraplagie. Conform certificatului de încadrare în grad de handicap de la fila 117 partea civilă N. P. A. este încadrat în grad de handicap grav cu asistent personal permanent. Potrivit scrisorii medicale de la fila 122 partea civilă a trebuit, ulterior accidentului, să urmeze o schemă de tratament complexă iar conform declarațiilor martorei Sisea M. L. partea civilă este paralizată de la brâu în jos și are nevoie permanentă de ajutor, urmează tratament medicamentos și de recuperare fizică, beneficiind totodată de consiliere psihologică. Aceeași martoră confirmă susținerile părții civile în sensul că a utilizat medicamentul Nucleoforte, medicament prescris prin Scrisoarea medicală amintită și pe care partea civilă l-a achiziționat din fonduri proprii, nefiind compensat de sistemul asigurărilor de stat. Aceeași martoră mai arată că partea civilă utilizează în permanență o sondă urinară metalică, motiv pentru care în mod constant dezvoltă infecție urinară ce trebuie tratată cu medicamente ce nu sunt compensate de stat. De asemenea, martora arată că partea civilă face recuperară lunar, câte o săptămână, la S. M. și pentru deplasare de la domiciliu apelează la o mașină plătită de părinții săi.

Referitor la dovada cu înscrisuri a cheltuielilor efectuate de partea civilă N. P. A. instanța constată că la filele 135-140 au fost depuse dovezi cu privire la achiziții de medicamente și alte produse alimentare sau nealimentare, unele utile pentru tratarea afecțiunilor suferite de partea civilă iar altele nu. Cu privire la aceste cheltuieli instanța are în vedere faptul că partea civilă a suferit o . leziuni ce au necesitat intervenții chirurgicale și tratamente complexe, precum și împrejurarea că este de notorietate starea precară de dotare a instituțiilor spitalicești cu medicamente și articole sanitare precum și necesitatea efectuării de către persoanele internate a unor cheltuieli suplimentare cu medicamente și alimentația specială necesară refacerii stării de sănătate, situația specială generată de accidentarea părții civile care nu i-a permis acesteia preconstituirea de dovezi cu privire la toate cheltuielile făcute pentru tratament. În acest context, văzând dispozițiile art. 1198 punctul 3 Cod civil din 1864, potrivit cu care regulile privind dovada nu se aplica însă întotdeauna când creditorului nu i-a fost cu putință a-si procura o dovadă scrisă despre sumele pretinse în cazul obligațiilor contractate in caz de accidente neprevăzute dar și culpa părții civile N. P. A. astfel cum a fost analizată anterior, instanța apreciază că suma de 5.000 euro reprezintă o reparație justă ale prejudiciilor materiale suferite ca urmare a faptei ilicite săvârșite de inculpat.

Potrivit cuponului de pensie de la fila 209 partea civilă N. P. A. beneficiază de o pensie de invaliditate pentru pierderea capacității de muncă în cuantum de 340 lei/lună. Având în vedere acest aspect, faptul că la data producerii accidentului partea civilă nu mai era încadrată în muncă, împrejurarea că aceasta avea o calificare în câmpul muncii și anume aceea de sudor, precum și faptul că în urma traumelor fizice permanente produse în accidentului costurile de viață ale părții civile au crescut semnificativ, instanța apreciază că se impune obligarea inculpatului la plata către partea civilă N. P. A. a sumei de 1.500 lei/lunar cu titlu de prestație pentru pierderea capacității de muncă.

Având în vedere specificul instituției daunelor morale în sensul că nu se poate apela la probe materiale pentru determinarea cuantumului despăgubirilor, efectul compensatoriu al acestora și imposibilitatea evaluării în bani a vieții unei persoane, condițiile socio-economice ale părții civile N. P. A. și ale inculpatului, cu privire la care nu s-a făcut dovada că s-ar situa peste condițiile socio-economice la nivel general mediu, și ținând seama atât de situația specială a acestei părți civile care a suferit leziuni traumatice care deși nu i-au pus în primejdie viața, au necesitat pentru vindecare 12 luni de îngrijiri medicale, rămânând și cu infirmitate fizică reprezentată de tetraplagie fiind încadrat în grad de handicap grav cu asistent personal permanent iar ulterior accidentului a fost nevoită să urmeze o schemă de tratament complexă fiind paralizată de la brâu în jos, având nevoie permanentă de ajutor și utilizând în permanență o sondă urinară metalică, motiv pentru care în mod constant dezvoltă infecție urinară, instanța apreciază că suma de 200.000 Euro constituie o reparație justă a prejudiciului moral suferit de partea civilă N. P. A. ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat și nu apare ca având caracterul unei amenzi excesive pentru inculpat și nici o sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile.

Pe cale de consecință, în baza art. 998 Cod civil raportat la art. 49, art. 50, art. 54 alin.1 și art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995 instanța va obliga pe inculpat alături de asigurătorul de răspundere civilă V. M. SERVICES SRL la plata către partea civilă N. P. A. a sumei de 5.000 EURO cu titlu de daune materiale, a sumei de 200.000 EURO cu titlu de daune morale, a sumei de 1.500 lei/lunar cu titlu de prestație lunară pentru pierderea capacității de muncă.

Împotriva sentinței penale nr. 108/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria M., în dosarul penal nr._, au declarat apel părțile civile P. A. M., P. M., P. C. R., N. P. A., P. A. A. și P. M. S. prin reprezentant legal P. A. M. și asigurătorul Societatea de Asigurare V. SEGUROS SA, care în esență au criticat cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare precum și valoarea despăgubirilor materiale și morale, stabilite de instanța de fond.

Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelurile formulate sunt nefondate:

Prin rechizitoriul nr._/P/2012, P. de pe lângă Judecătoria M. l-a trimis în judecată pe inculpatul Z. I.-A., sub aspectul comiterii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.335 alin.1 din C.pen., ucidere din culpă, prevăzută de art. 192, alin. 2 C.pen. și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196, alin. 3 C.pen., ultimele două cu aplic. art. 38, alin. 2 din C.pen și toate cu aplic. art. 38, alin. 1 C.pen și art. 5 C.pen.

În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul Z. I.-A.,în ziua de 14.06.2009 a condus pe drumurile publice autovehiculul Rover înmatriculat cu nr. 7509IF, fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicul și a provocat uciderea din culpă a victimei P. M. și vătămarea corporală din culpă a părții civile N. P. A. care a suferit leziuni traumatice care deși nu i-au pus în primejdie viața, au necesitat pentru vindecare 12 luni de îngrijiri medicale, acesta rămânând și cu infirmitate fizică reprezentată de tetraplagie,

Prima instanță a apreciat întemeiat că probele administrate în cursul urmăririi penale dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune, aspecte care nu au fost contestate în prezentul apel.

În procesul de individualizare a pedepsei, curtea reține că pedeapsa este un mijloc specific de coerciție penală, de represiune, implică în mod necesar o suferință (aflecțiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv-aflectiv și retributiv al pedepsei și măsurii educative impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât și cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcția coercitiv – aflectivă a pedepsei și măsurii educative se realizează prin aptitudinea sancțiunii penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv supunându-l pe inculpat la o suferință morală prin privațiune de libertate .

Sancțiunea penală nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia ; totodată, aceasta se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de inculpați, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale .

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la adresa inculpaților de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al sancțiunii penale înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .

În stabilirea unei pedepse și măsuri educative care să reflecte scopul și funcțiile sancțiunii penale, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului, conform art.74 cod penal.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa și măsura educativă trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Pentru a acționa ca un factor educativ, constrângerea penală trebuie să fie în măsură să forțeze procesele psihice mai profunde ale inculpatului, să influențeze rațiunea, sentimentul, voința acestuia, spre a-l determina să-și modifice statornic comportamentul.

Constrângerea nu poate să nu provoace anumite frământări în conștiința individului pedepsit, care să-l determine să-și modifice conduita ilicită (prevențiune specială), ca și în conștiința publicului larg care află despre fapta ilicită și despre pedeapsa aplicată, determinând-l să adopte o conduită conformă cu modelul legal (prevențiunea generală).

Cuantumul pedepsei trebuie să aibă drept consecință recuperarea inculpatului, întrucât ceea ce contează, în esență, este ca aceasta să aibă acea forță care să-i arate că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze în el dorința ca pe viitor să aibă o conduită corectă.

Pedeapsa nu trebuie percepută de către inculpat ca o răzbunare din partea comunității pentru că s-a abătut de la normele legale și de conviețuire socială, ci ea trebuie să conducă în final la redarea sa societății, sancțiunea putând fi coercitivă numai dacă ține seama de natura morală a omului, de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății.

La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare enumerate de art.74 alin.1 C. pen., respectiv: gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c)natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, precum și efectele circumstanțelor agravante prev. de art.77 lit. a, d și e.

Curtea precizează că faptele inculpatului Z. I.-A., respectiv conducerea unui vehicul fără permis de conducere pe drumuri publice intens traficate, uciderea și vătămarea corporală gravă din culpă, au un grad ridicat de pericol social, determinat de împrejurările și modalitatea de comitere, prin conducerea unui autoturism fără a poseda permis de conducere, a produs un accident ce circulație care a determinat decesul unei persoane și vătămarea gravă a altei persoane

Cu privire la persoana inculpatului Curtea, reține, are 27 de ani, 11 clase încadrat în muncă, fără antecedente penale, iar atitudinea de cooperare cu organele de poliție și instanța de judecată, pot duce la concluzia realizării funcțiilor pedepsei fără privare de libertate, cu respectarea unor obligații stabilite de instanță.

D. urmare, curtea apreciază că se impune menținerea cuantumului pedepsei rezultante de 2 ani și 10 luni închisoare, dispuse de prima instanță, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conf. art.92 Cod penal, dat fiind că o sancționare mai aspră a inculpatului ar putea lipsi de conținut pedeapsa aplicată, care nu își mai atinge scopul și funcțiile legale, atât din perspectiva prevenției generale, cât și a prevenției speciale.

Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii penale prin pronunțarea unei pedepse de natură să determine în conștiința inculpatului Z. I.-A., respectarea valorilor sociale și a normelor de drept, în vederea unei reinserții sociale reale.

Apelul părților civile P. A. M.,( soția victimei P. M. ) P. M., (tatăl victimei P. M.) P. C. R., (fratele victimei P. M.) N. P. A., ( a suferit vătămări care au necesitat pentru vindecare 12 luni de zile îngrijiri medicale și infirmitate permanentă - tetraplazie) P. A. A. și P. M. S. (copiii victimei P. M.), prin reprezentant legal P. A. M. și asigurătorului Societatea de Asigurare V. SEGUROS SA, nu este întemeiat în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor materiale și morale

Potrivit art. 1357 Cod civil, răspunderea civilă delictuală se angajează dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: există o faptă ilicită, comisă cu vinovăție, există un prejudiciu, care se află în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită comisă.

Fapta inculpatului Z. I.-A., prin care a produs decesul și vătămarea corporală a unor persoane constituie o faptă ilicită, a fost comisă cu vinovăție, a produs un prejudiciu, aflat în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită, motiv pentru care sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit art. 1357 și următorii din Cod Civil, aspect necontestat în prezenta cauză.

Prima instanță a acordat daune materiale pentru părțile civile P. A. M.,( soție) P. A. A. și P. M. S.(copii) prin reprezentant legal P. A. M., în sumă de 5000 de lei, cu titlu de cheltuieli de înmormântare și pomeniri și 1/3 din venitul minim pe economie în fiecare lună pentru fiecare din cei doi copii minori, de la data producerii accidentului până la majorat, conform actelor depuse la dosarul cauzei în condițiile în care în care prin cererea de constituire de parte civilă s-au solicitat daune materiale în cuantum de_ de lei și 1000 de lei în fiecare lună.

În apel, părțile civile P. A. M.,( soție) P. A. A. și P. M. S.(copii) prin reprezentant legal P. A. M., au solicitat acordarea integrală a daunelor morale solicitate, însă nu au prezentat nici un argument pentru care s-ar impune acordarea unor sume superioare celei stabilite de prima instanță.

Despăgubirile civile pe care instanța le-a acordat familiei victimei, nu reprezintă o modalitate de repunere in situația anterioara săvârșirii faptei, ci o modalitate prin care se urmărește a se compensa echitabil valoarea de care au fost privați aceștia, in raport de modalitatea in care s-a resimțit impactul accidentului si pierderea vieții victimei in viața obișnuita a acestora.

Prima instanță în mod corect, a acordat părții civile P. A. M., suma de 5000 lei, cu titlu de daune materiale, a avut în vedere cheltuielile efectuate pentru înmormântare, datinile creștinești ulterioare decesului precum și declarațiile martorilor Z. F. și Cocîrleț I.

De asemenea instanța de fond a acordat părții civile ) N. P. A., (care datorită leziunilor suferite și a afecțiunilor loco motorii tetraplazie, este încadrat în gradul I de handicap) suma de 5000 de euro cu titlu de despăgubiri materiale conform bonurilor și chitanțelor depuse la dosarul cauzei și suma de 1500 de lei lunar, cu titlu de prestație lunară pentru pierderea capacității de muncă, deoarece partea civilă apelantă deși la momentul accidentului nu era încadrat în muncă, avea o meserie, sudor, a fost încadrat în muncă.

Astfel, în ceea ce o privește pe partea civila N. P. A., s-a luat în considerare, în mod corespunzător, suferințele fizice si psihice încercate de aceasta pe o durata îndelungata de timp, în cursul intervențiilor chirurgicale, infirmitatea fizica permanenta produsa acestuia, pierderea totala a capacității de munca, aceasta raportat si la vârsta părții civile 27 de ani, la momentul producerii accidentului.

Totodată, s-a dat eficienta corespunzătoare faptului ca parții civile i s-a schimbat ireversibil modul de viața, ca este lipsit total de posibilitatea de a se mișca si de a participa la viața de familie si la cea sociala, ca trebuie sa depună, în permanenta si pentru tot restul vieții sale eforturi suplimentare pentru a duce o viața cât de cât apropiata de normalitate data fiind infirmitatea fizica permanenta.

De asemenea, s-a dat importanta cuvenita faptului pierderii totale a capacității de munca ceea ce îl pune pe partea civila într-o situație de inferioritate si îl obliga la venituri mai reduse decât cele pe care le-ar fi putut câștiga daca ar fi avut posibilitatea de a își caută si de a-si găsi locuri de munca, partea civila fiind dependent de pensia de invaliditate, în sumă de 340 de lei lunar, total insuficientă pentru a acoperii nevoile unui trai decent.

În consecință prestația lunară de 1500 de lei este în măsură să acopere prejudiciul produs de infirmitatea fizica permanentă produsa acestuia și de pierderea totala a capacitatii de munca, aceasta raportat si la vârsta partii vătămate, critica asigurătorului fiind neîntemeiată.

Părțile civile P. M. și P. C. R., s-au constituit părți civile cu câte 1.000.000 euro cu titlu de daune morale și cu suma de 20.000 euro cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeniri.

Astfel, curtea nu identifică mijloace de probă administrate în cauză care să justifice acordarea cu titlu de daune materiale a unei sume de bani, așa cum au solicitat și părțile civile P. M., (tatăl victimei P. M.) și P. C. R., (fratele victimei P. M.), actele depuse la instanța de control judiciar, bonuri alimente, băuturi, jucării, ochelari de soare, detergent de vase, deodorante,țigări, cereale, oglindă, pieptene, semințe etc. nefiind relevante în cauză, în condițiile în care P. M. avea propria familie, soție și copii și locuia separat de tatăl și fratele său.

În Codul civil legiuitorul nu a stabilit criterii legale pentru determinarea prejudiciului nepatrimonial, revenind instanței dreptul și obligația de a identifica în concret criteriile de individualizare a prejudiciului nepatrimonial, plecând de la conținutul textului de lege care permite acoperirea durerii încercate prin pierdere vederii la un ochi, iar nu o compensare a pierderii parțiale a vederii.

Stabilirea daunelor morale, precum și cuantumul acestora este atributul exclusiv al judecătorului care pe baza unor probe materiale din lumea obiectivă ce circumstanțiază cazul în speță, producător de prejudiciu moral și având în vedere principiul îmbogățirii fără justă cauză, trebuie să stabilească cuantumul acestor despăgubiri.

Acest cuantum, diferă de la o speță la alta, și de regulă se are în vedere suferința pricinuită părților vătămate, fie ca urmare a traumelor fizice îndurate, perioada de spitalizare, rămânerea cu o infirmitate permanentă, dar și suferința psihică produsă ca urmare a decesului unei persoane apropiate.

În orice caz, în ceea ce privește cuantumul acestor despăgubiri instanța de judecată trebuie să aibă în vedere că sumele de bani pe care le acordă cu titlu de daune morale să aibă efecte compensatorii, respectiv asemenea sume nu trebuie să constituie nici sancțiuni excesive pentru autorii daunelor și implicit a societăților de asigurare, nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

Curtea, consideră că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă pot fi avute în vedere o . criterii, și anume consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, iar celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.

Pe de altă parte, procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității care exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate și nu o îmbogățire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudicial moral suferit.

În aceste condiții, în aprecierea rezonabilității sumei acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă în vedere contextul social-economic, nivelul general de trai al comunității, întrucât doar prin raportare la percepția generală privind importanța unor venituri se poate aprecia în ce măsura o anumită sumă poate constitui o reparație echitabilă.

Având în vedere toate aceste aspecte privind cuantificarea prejudiciului nepatrimonial, curtea apreciază că suma ce trebuie stabilită de prima instanță cu titlu de daune morale trebuie să aibă are un caracter rezonabil, proporțional și adecvat scopului reparator al răspunderii civile delictuale.

Statuând în echitate, instanța de fond a apreciat că suma de câte 30.000 de euro fiecare, pentru părțile civile P. A. M.,( soție) P. A. A. și P. M. S. (copii) prin reprezentant legal P. A. M. și suma de_ de euro, pentru partea civilă P. M. – tată, reprezentând daune morale, apare ca fiind rezonabilă și justificată, având în vedere relațiile de familie puternic afectate de moartea victimei - P. M.– în vârstă de 36 de ani în calitate de soț, tată și fiu precum și suferințele psihice permanente cu care aceștia se vor confrunta în viitor.

Deosebit de important în stabilirea acestor sume este împrejurarea că cei doi copii au rămas brusc orfani de un singur părinte, caz în care suferințele lor și posibilitățile de a-și reveni, de „a trece peste” și de a-ți continua existența, chiar cu păstrarea unei mari părți din standardul de viață anterior, ar fi fost evident și în mod semnificativ altele, pentru că beneficiază de suportul afectiv și de îngrijirea unui singur părinte, bulversându-le întregul univers al existenței.

Or, raportat la toate datele anterior expuse este evident că suma de 30.000 euro pentru fiecare copil pentru repararea prejudiciilor suferite prin pierderea unui părinte (în total 60.000 euro) nu este deloc exagerată, după cum nu este nici modică.

Instanța a acordat daune morale în cuantum diferențiat pentru soția, copiii, pe de o parte și tatăl victimei, pe de altă parte, având în vedere că la data producerii evenimentului rutier, victima avea propria lui familie către care își dirija prioritar afectivitatea și resursele materiale fiind desprins de un anumit timp de viața în comun cu tatăl său, astfel ca daunele morale necesare a compensa prejudiciul suferit de tată au fost apreciate ca fiind în cuantum mai mic decât cel necesar pentru compensarea prejudiciului suferit de copiii minori sau soție.

Pentru aceleași considerente instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. R., (fratele victimei P. M.), acesta având propria viață de familie, iar curtea nu a identificat argumente pentru acordare unor despăgubiri morale sau materiale, cu excepția legăturilor firești de rudenie.

Circumstanțele concrete ale cauzei, amplitudinea suferințelor traumatice de natură psihică, suferite de părțile civile și consecințele acestora, care se manifestă și în prezent, afectând viața părților civile, justifică acordarea unor daune morale într-un cuantum relativ, ridicat, asemănător sumelor care se acordă în practica judiciară pentru traume psihice apropiate celor suferite de părțile civile.

Suferința psihica nu poate fi cuantificata la modul absolut în sume de bani, dar este aproape unanim acceptat ca în astfel de situații, despăgubirile bănești sub forma daunelor morale, sunt de natura sa acopere într-o oarecare măsura prejudiciul moral suferit.

Instanța de apel reține că și în privința daunelor morale, definite ca obiect al obligației de dezdăunare pentru prejudiciul moral cauzat prin încălcarea, nesocotirea sau atingerea unor drepturi nepatrimoniale instanța de judecată trebuie să recurgă, în vederea identificării și evaluării acestei categorii de daune, la criterii obiective, singurele în măsură să ofere caracterul justificat al daunelor și natura controlată a acestora.

Astfel de criterii obiective trebuie să răspundă principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat, fie acesta de natură nepatrimonială, morală.

Întinderea unui astfel de prejudiciu, cu reflectarea sa în câmpul daunelor morale, nu se comportă identic nici măcar în cauzele ce comportă consecințe identice, decesul victimei accidentului.

În această cauză, suferințele psihice resimțite de soția, fii și tatăl victimei, în circumstanțele proprii, specifice, relevate de datele cauzei, și anume pierderea tragică a vieții, la o vârstă a victimei de numai 36 de ani, relevă suficiente considerente, având temeiuri obiective, care conduc la constatarea suferințelor psihice încercate de părțile civile, ca urmare a pierderii vieții ființei dragi.

Prin urmare părților civile le-a fost cauzat un prejudiciu moral însemnat reprezentat de lipsirea acestora pentru totdeauna de afecțiunea și sprijin moral de care ar fi beneficiat din partea soțului, tatălui și fiului lor.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate părții civile

N. P. A., prima instanță a acordat daune morale o sumă importantă în cuantum de_ de euro pentru partea civilă, iar Curtea, apreciază că această sumă este suficientă pentru repararea prejudiciului fizic și moral cauzat prin leziunile traumatice suferite, infirmitate permanentă- tetraplazie, a suferit vătămări care au necesitat pentru vindecare 12 luni de zile îngrijiri medicale și multiple intervenții chirurgicale.

Circumstanțele concrete ale cauzei, amplitudinea suferințelor traumatice de natură fizică și psihică, suferite de partea civilă și consecințele acestora, care se manifestă permanent afectând viața părții civile, în vârstă de 27 de ani, la data producerii faptei, justifică acordarea unor daune morale într-un cuantum ridicat, asemănător sumelor care se acordă în practica judiciară pentru traume psihice și fizice apropiate celor suferite de partea civilă, infirmități permanente, infirmități locomotorii și estetice.

Este incontestabil ca partea civilă a suferit și suferă din punct de vedere fizic si psihic.

Curtea apreciază în înțelesul noțiunii de prejudiciu moral ca fiind durerile fizice și psihice încercate de partea civila iar infirmitățile precizate i-au creat acesteia o stare de disconfort toată viața fiind lipsita de posibilitatea de a participa la viața comunității din care face parte la o vârstă tânără, iar cuantumul daunelor morale acordate de prima constituie o reparație justa si integrala a prejudiciului moral suferit de partea civila N. P. A..

Curtea precizează că suma de 200.000 de euro cu titlu de daune morale poate compensa prejudiciul nepatrimonial pricinuit, ținând cont și de circumstanțele particulare ale cauzei.

Suma de 3.000.000 euro solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale este excesivă, iar importanța unei sume în bani nu poate fi scoasă din contextul social și economic actual, dar și din analiza semnificației sumei pentru partea căreia i se acordă.

În cea ce privește apelul asigurătorului Societatea de Asigurare V. SEGUROS SA,

Este adevărat că dreptul la viață aparține exclusiv titularului său. Însă, de acest drept se bucură, datorită raporturilor strânse de rudenie, afecțiune și sprijin reciproc, și persoanele aflate în legătură directă cu aceste raporturi, așa cum sunt soția, fiii și părinții victimei.

Prin urmare stingerea dreptului la viață a oricăruia dintre acești subiecți afectează negativ, iremediabil și incomensurabil dreptul la familie și la un mod de viață armonizat unui cadru de familie obișnuit, al persoanelor supraviețuitoare, fie acestea părinți, soți sau copii.

În aceste împrejurări atingerea dreptului la viață a victimei generează stingerea unor drepturi inseparabil legate de persoana supraviețuitoare, cum sunt dreptul de a avea și a păstra o familie; dreptul de a acorda și a primi sprijin material și/sau moral la/de la membrii familiei; dreptul de a desfășura împreună cu membrii familiei,activități domestice fie acestea organizatorice, de socializare sau de agrement familial.

Dimensiunea prejudiciului moral se raportează, totodată, la anterioritatea raporturilor dintre subiecții raportului de familie.

Astfel, în lipsa unor probe contrarii, instanța de apel reține că între părțile civile și victima decedată au existat, fără echivoc, raporturi strânse de afecțiune, de respect al relațiilor de familie, precum și de participare activă, reciprocă la modul lor de viață, în familie și în particular, ceea ce agravează severitatea dezdăunării părților civile, deoarece în aceste condiții pierderea ființei dragi denotă încetarea intempestivă, pentru totdeauna, a acestor raporturi, cu consecința resimțirii altor suferințe psihice de către aceștia.

În consecință instanța de apel va înlătura, critica apelantului asigurător privind îmbogățirea fără just temei, având în vedere că asigurătorul apelant a fost obligat la plata unor daune morale și materiale rezonabile către părțile civile, în concordanță cu realitatea și climatul economico social.

În mod corect judecătorul fondului a apreciat că accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusiva a inculpatului Z. I.-A., care nu avea permis de conducere și lipsa cunoștințelor necesare pilotării unui autoturism a dus la producerea accidentului de circulație, consumul de alcool de către victimă și ceilalți pasageri, neavând legătură cauzală în producerea evenimentului rutier.

De asemenea judecătorul fondului în mod corect a reținut că V. M. SEVICE SRL, are calitatea de corespondent de daune a

SA V. SEGUROS, în România, polița de asigurare de răspundere civilă auto nr. 060/_ din data de 11.07.2008, fiind încheiată cu V. M. SERVICES SRL și în consecință sunt aplicarea dispozițiilor art. 49, art. 50, art. 54 și art. 55 din Legea nr. 136/1995 din Legea nr. 136/1995, privind reprezentarea societăților de asigurare în fața instanțelor de judecată.

Pentru aceste considerente Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. va respinge apelurile declarate de către apelanții părții civile P. A. M., P. M., P. C. R., N. P. A., P. A. A. prin reprezentant legal P. A. M. și asigurătorul Societatea de Asigurare V. SEGUROS SA împotriva sentinței penale nr. 108/27.05.2015, a Judecătoriei Manglia, ca nefondate.

Conf. art. 275 alin.2 Cod procedură penală,va obliga apelanții părții civile P. A. M., P. M., P. C. R., N. P. A., P. A. A. prin reprezentant legal P. A. M. și asigurătorul Societatea de Asigurare V. SEGUROS SA, la plata sumei de câte 500 de lei,fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 alin. 1 C. proc. penală onorariu avocat oficiu - av. T. Ș. M., în cuantum de 260 de lei, se va avansa din fondurile MJ în favoarea Baroului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelurile declarate de către apelanții părții civile P. A. M., P. M., P. C. R., N. P. A., P. A. A. prin reprezentant legal P. A. M. și asigurătorul Societatea de Asigurare V. SEGUROS SA împotriva sentinței penale nr. 108/27.05.2015, a Judecătoriei Manglia, ca nefondate.

Conf. art. 275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelanții părții civile P. A. M., P. M., P. C. R., N. P. A., P. A. A. prin reprezentant legal P. A. M. și asigurătorul Societatea de Asigurare V. SEGUROS SA, la plata sumei de câte 500 de lei,fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 alin. 1 C. proc. penală onorariu avocat oficiu - av. T. Ș. M., în cuantum de 260 de lei, se avansează din fondurile MJ în favoarea Baroului C..

Conform art. 400 alin. 3 Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, C. D. C. J.

Grefier,

A. B.

Jud. fond L J.

Red. dec. Jud. C. D.

3ex/03.12.2015

← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 176/2015. Curtea de Apel...		Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 1121/2015.... →

Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1120/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1120/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA