Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 1121/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1121/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1121/P
Ședința publică de la 23 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător C. J.
Cu participare: Grefier de ședință A. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror J. V. P.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de partea civilă ȚÂNTĂ C. cu domiciliul în comuna M. V., ., județul C., împotriva sentinței penale nr. 592 din data de 08.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2015 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 19 noiembrie 2015 și a amânat-o pentru data de 23 noiembrie 2015, când a pronunțat următoarea decizie;
CURTEA
Dosar nr._
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 592/08.05.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
,, În baza art. 386 C.p.p., dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului A. P., din infractiunea de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. l lit. a C. pen. în infractiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 și 2 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen..
În baza art. 182 alin. 1 și 2 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p., condamnă inculpatul A. P. (fiul lui I. și A., născut la 01.05.1971 în mun. C., domiciliat în comuna M. V., ., jud. C., CNP_) la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 81 C. pen. 1969, suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 4 ani și 3 luni, stabilit conform art. 82 C.pen 1969.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 2 C.penal 1969, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua si lit. b C. penal 1969.
În baza art. 71 alin. 5 C.penal 1969, constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.pen. 1969, pe durata suspendării condiționate a executarii pedepsei inchisorii.
În baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 C.p.p. coroborat cu art. 1357 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă promovată de către partea civilă ȚÂNTĂ C. și obligă pe inculpatul A. P. la plata în favoarea acesteia a sumei de 15.000 euro, echivalentul în lei la cursul oficial al BNR de la data plății, cu titlu de daune morale. Respinge restul pretențiilor civile ca nefondate.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc pen., obligă inculpatul A. P. la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În baza art. 276 alin. 1 C. proc. pen., obligă inculpatul A. P. la plata sumei de 1.100 lei către partea civilă ȚÂNTĂ C., cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de această parte.
În baza art. 272 C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu U. T., în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.05.201,,.
Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. P., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 194 alin. l lit. a Cp. cu aplic. art.5 Cp.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul A. P. l-a agresat fizic (prin lovirea cu pumnul în zona feței) în după-amiaza zilei de 26.04.2013, în jurul orelor 16,00, pe numitul ȚÂNTĂ C. în fața terasei barului pendinte de ." SRL (bar situat în centrul comunei M. V., județul C.), pe fondul unor discuții purtate în contradictoriu, agresiune în urma căreia sus numitul a suferit leziuni ce au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale, rămînînd cu infirmitate permanentă prin pierderea vederii la nivelul ochiului drept.
În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului; certificat medico-legal nr. 542/A2/25.10.2013 al Serviciului de Medicină Legală C.; plângerea și declarația persoanei vătămate ȚÂNTĂ C.; declarațiile martorilor; declarațiile inculpatului.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 10.03.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei în data de 17.04.2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, persoana vătămată ȚÂNTĂ C. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului A. P. cu suma de 6.000 euro, reprezentând daune materiale, și suma de 100.000 euro, cu titlu de daune morale.(fila 8 dosar instanță)
În ședința de judecată din data de 04.05.2015, instanța a admis cererea inculpatului A. P. de a fi judecat potrivit disp. art. 374 alin. 4 și art. 375 C.p.p., acesta recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a eventualelor înscrisuri prezentate de părți.
Instanța a încuviințat inculpatului proba cu înscrisuri în circumstanțiere, acestea fiind depuse la dosarul cauzei.
A fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului.
În după amiaza zilei de 26.04.2013 în jurul orelor 16,00 persoana vătămată TÂNTĂ C. se afla la o masă de pe terasa barului aparținând ." SRL, situat în centrul comunei M. V., județul C.. unde consuma băuturi alcoolice în compania numiților N. G. și A. N. iar într-un colț al aceleiași terase se aflau numiții A. A.-A., P. G., P. C., M. N. și inculpatul A. P..
La un moment dat, din grupul mai sus-amintit s-a desprins martorul A. A.-A. care era vizibil în stare de ebrietate și s-a îndreptat spre masa la care se afla persoana vătămată ȚÂNTĂ C. adresându-se acestuia din urmă cu „Ești șmecher ?".
Întrucît persoana vătămată ȚÂNTĂ C. nu a dorit să dea curs provocării, s-a ridicat în picioare de la masă și l-a condus pe martorul A. A.-A. spre grupul din care anterior acesta se desprinsese.
După ce numitul ȚÂNTĂ C. 1-a condus pe numitul A. A.-A. spre grupul din care acesta se desprinsese anterior s-a reîntors la masă, unde, a continuat să consume băuturi alcoolice, afirmând cu voce tare că nu îi este teamă de “neamul A.”.
În continuare, atât inculpatul A. P. cât și persoana vătămată ȚÂNTĂ C. au ieșit pe terasa barului, adresându-și reciproc cuvinte injurioase și îmbrâncindu-se.
În acest context, inculpatul A. P. 1-a lovit o singură dată cu pumnul în zona feței pe persoana vătămată ȚÂNTĂ C., care a căzut la sol, întrucât sângera în zona feței și a ochiului drept.
În urma loviturii aplicate de către inculpatul A. P., persoana vătămată ȚÂNTĂ C. a suferit leziuni traumatice, care potrivit certificatului medico-legal nr.542/A2/25.10.2013 al Serviciului de Medicină Legală Constanta, pot data din 26.04.2013 și s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și necesită 75-80 zile îngrijiri medicale, persoana vătămată rămânând cu infirmitate permanentă prin pierderea vederii la nivelul ochiului drept.
Situația de fapt reținută de instanță a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă:
- declarația persoanei vătămate ȚÂNTĂ C. care a afirmat că în timp ce discuta cu martorul A. A.-A., a fost lovit din zona lateral spate de către inculpatul A. P., lovitura fiind aplicată la nivelul ochiului drept(fila 7 dup)
- declarația martorului A. I., care a expus aceeași situație de fapt precum persoana vătămată (fila 18 dup)
- declarația martorului N. G., care a relatat că la un moment dat au ieșit afară, pe terasă, inculpatul A. P. și persoana vătămată ȚÂNTĂ C., care se împingeau reciproc și se instigau la bătaie. Deși martorul nu a observat momentul în care inculpatul A. P. l-a lovit pe persoana vătămată ȚÂNTĂ C., acesta a relatat că după un timp foarte scurt cei doi s-au întors înapoi în fața terasei, iar ȚÂNTĂ C. l-a apostrofat pe inculpatul A. P., zicându-i:”Ce mi-ai făcut, nenorocitule?”
De asemenea, martorul N. G. a mai declarat “În timpul altercației, au ieșit afară și cei din grupul lui A. P. care priveau scandalul. Țântă C., fiind lovit la ochiul drept și curgându-i sânge din acea zonă, a plecat acasă condus de A. I..”(fila 20 dup)
- certificatul medico-legal nr.542/A2/25.10.2013 al Serviciului de Medicină Legală Constanta, prin care s-a concluzionat că persoana vătămată ȚÂNTĂ C., prezenta la momentul examinării leziuni traumatice care pot data din 26.04.2013, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și necesită 75-80 zile îngrijiri medicale, ȚÂNTĂ C. rămânând cu infirmitate permanentă prin pierderea vederii la nivelul ochiului drept.(fila 8 dup)
Instanța va înlătura ca nesincere susținerile martorului A. A.-A., fratele inculpatului A. P., care a relatat că de fapt persoana vătămată este cea care l-ar fi agresat pe inculpat mai înainte ca acesta din urmă să o lovească cu pumnul(fila 16 dup), acestea necoroborându-se cu ansamblul probator administrat în cauză și analizat anterior.
În ceea ce-l privește pe inculpatul A. P., în faza de urmărire penală acesta a recunoscut că l-a lovit cu pumnul în zona ochiului drept pe ȚÂNTĂ C. însă a precizat că persoana vătămată este cea care l-a lovit prima, alegații care nu sunt susținute de documente medicale, fiind contrazise totodată de declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor A. I. și N. G..(fila 25 dup)
De altfel, ar fi greu de crezut că persoana vătămată ar fi avut curajul să inițieze un astfel de conflict, în contextul în care grupul din care făcea parte inculpatul, însoțit fiind de rudele sale, era mai numeros decât cel aparținând persoanei vătămate.
În fața instanței de judecată, inculpatul A. P. a arătat că recunoaște fapta reținută în sarcina sa, solicitând aplicarea procedurii simplificate.
În consecință, în baza art. 396 alin. 2 C. proc. pen., instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul A. P..
Pentru aplicarea art. 5 C. pen, având în vedere Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, instanța, în urma analizei globale a prevederilor din legile penale succesive incidente în cauză, a identificat legea veche (C. pen. 1969) ca fiind legea penală mai favorabilă inculpatului, raportat la modalitățile neprivative de libertate de executare a pedepsei oferite de vechea reglementare, în contextul în care minimul special prevăzut de C. pen. în vigoare și C. pen. 1969 este același(pedeapsa de 2 ani închisoare).
În consecință, instanța, în baza art. 386 C.p.p., va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului A. P., din infractiunea de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. l lit. a C. pen. în infractiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 și 2 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen..
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului A. P., care la data de 26.04.2013, în jurul orelor 16:00, pe fondul unor discuții contradictorii, l-a lovit pe persoana vătămată ȚÂNTĂ C. cu pumnul în zona feței, în timp ce aceștia se aflau în fața terasei barului ." SRL, situat în .. C., provocându-i acestuia leziuni ce au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale și infirmitate permanentă prin pierderea vederii la nivelul ochiului drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 și 2 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen..
La individualizarea pedepsei ce urmeaza a fi aplicată inculpatului, instanța a avut in vedere criteriile prev. de art. 72 C.pen. 1969 si anume: dispozițiile din partea generala a Codului Penal privind infracțiunea consumată; limitele de pedeapsa fixate în partea specială, - închisoarea de la 2 la 10 ani, reduse cu o treime potrivit art. 396 alin. 10 C.p.p. gradul de pericol social al faptei relevat de faptul că în urma loviturii aplicate de inculpatul A. P., persoana vătămată ȚÂNTĂ C. a suferit leziuni traumatice care au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale, rămânând totodată cu infirmitate permanentă prin pierderea vederii la nivelul ochiului drept. Cu toate acestea, instanța a constatat că din actele dosarului a rezultat că inculpatul nu a intenționat să-i cauzeze persoanei vătămate leziuni atât de grave, în contextul în care i-a aplicat acesteia o singură lovitură cu pumnul; persoana inculpatului – se află la primul conflict cu legea penală, are 44 de ani, este căsătorit, are un copil minor, studii 8 clase, își căștigă existența prin muncă, fiind angajat la .. pe postul de îngrijitor animale, pe parcursul procesului penal a recunoscut comiterea faptei.
Fiind dovedită existența faptei, elementele constitutive ale infracțiunii precum și săvârșirea acesteia de către inculpat, instanța urmează să antreneze răspunderea penală a acestuia, apreciind că scopul preventiv educativ al pedepsei (reglementat de art. 52 Cod penal 1969), poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus potrivit art. 396 alin. 10 C.p.p., stabilind pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatului nu depășește 3 ani închisoare, ținând seama de vârsta acestuia, de faptul că este integrat social și se află la primul conflict cu legea penală precum și de atitudinea procesuală de recunoaște a faptei comise, instanța apreciază că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni.
Constatând ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, în baza art. 81 C. pen. 1969, va suspenda condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 4 ani și 3 luni, stabilit conform art. 82 C.pen 1969.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 2 C.penal 1969, va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua si lit. b C. penal 1969.
În baza art. 71 alin. 5 C.penal 1969, va constata suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executarii pedepsei inchisorii.
Instanța a constatat că prin cererea depusă la dosarul cauzei în data de 17.04.2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, persoana vătămată ȚÂNTĂ C. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului A. P. cu suma de 6.000 euro, reprezentând daune materiale, și suma de 100.000 euro, cu titlu de daune morale.(fila 8 dosar instanță)
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și urm. C.civ. 1864, respectiv existența faptei ilicite (lovitura aplicată de inculpat persoanei vătămate, care i-a produs acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale, persoana vătămată rămânând cu infirmitate permanentă prin pierderea vederii la nivelul ochiului drept), producerea unui prejudiciu moral (suferința inerentă cauzată de leziunile și infirmitatea permanentă anterior menționate, toate acestea afectând condițiile unei vieți normale), existența raportului de cauzalitate (prejudiciul nu s-ar fi produs în lipsa faptei ilicite a inculpatului) și vinovăția inculpatului (sub forma intenției).
În ceea ce priveste daunele materiale solicitate de partea civilă vătămată ȚÂNTĂ C., principiul "actori incumbit probatio" impune ca persoana care face o propunere înaintea instanței este obligat să o dovedească, sarcina probei aparținându-i. Or, în speță, persoana vătămată nu a făcut în niciun fel dovada pretențiilor civile de ordin material, astfel că acestea vor fi respinse ca neîntemeiate.
Cu privire la daunele morale solicitate de către partea civilă ȚÂNTĂ C., ținând cont de natura și gravitatea leziunilor suferite (75-80 zile îngrijiri medicale, persoana vătămată rămânând totodată cu infirmitate permanentă prin pierderea vederii la nivelul ochiului drept), de suferința fizică și traumele psihice inerente, de faptul că persoana vătămată își va desfășura pe viitor cu vădită dificultate toate activitățile cotidiene, inclusiv pe cele de ordin profesional, urmând să facă eforturi sporite pentru a duce o viață normală, s-au acordat despăgubiri morale acesteia în cuantum de 15.000 euro, apreciindu-se că această sumă este suficientă pentru repararea prejudiciului nepatrimonial încercat, fără a constitui o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
În consecință, în baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 C.p.p. coroborat cu art. 1357 Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă promovată de către partea civilă ȚÂNTĂ C. și va obliga pe inculpatul A. P. la plata în favoarea acesteia a sumei de 15.000 euro, echivalentul în lei la cursul oficial al BNR de la data plății, cu titlu de daune morale. A respins restul pretențiilor civile ca nefondate.
Împotriva sentinței penale nr. 592/08.05.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, a declarat apel partea civilă ȚÂNTĂ C., care a criticat cuantumul despăgubirilor materiale și morale, stabilite de instanța de fond.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelantul P. de pe lângă Judecătoria C., precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul formulat este fondat:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului A. P., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul stării de fapt se constată că inculpatul A. P., la data de 26.04.2013, în jurul orelor 16:00, pe fondul unor discuții contradictorii, l-a lovit pe persoana vătămată ȚÂNTĂ C., cu pumnul în zona feței, în timp ce aceștia se aflau în fața terasei barului ." SRL, situat în .. C., provocându-i acestuia leziuni ce au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale și infirmitate permanentă prin pierderea vederii la nivelul ochiului drept, iar fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 și 2 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. așa cum rezultă din următoarele mijloace de probă:
declarațiile și plângerea părții civile ȚÂNTĂ C.;
procesul - verbal de cercetare la fața locului și planșa foto;
procesul - verbal examinare medico – legală nr. 542/A2 agresiuni/25.06.2013 emis e S.J.M.L. C.;
declarațiile martorilor A. A. A., A. I., N. G., care se coroborează cu recunoașterile inculpatului.
Prima instanță a apreciat întemeiat că probele administrate în cursul urmăririi penale dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune, aspecte care nu au fost contestate în prezentul apel.
În procesul de individualizare a pedepsei, curtea reține că pedeapsa este un mijloc specific de coerciție penală, de represiune, implică în mod necesar o suferință (aflecțiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv-aflectiv și retributiv al pedepsei și măsurii educative impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât și cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcția coercitiv – aflectivă a pedepsei și măsurii educative se realizează prin aptitudinea sancțiunii penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv supunându-l pe inculpat la o suferință morală prin privațiune de libertate .
Sancțiunea penală nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia ; totodată, aceasta se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de inculpați, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale .
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la adresa inculpaților de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al sancțiunii penale înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .
În stabilirea unei pedepse și măsuri educative care să reflecte scopul și funcțiile sancțiunii penale, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului, conform art.74 cod penal.
Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa și măsura educativă trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Pentru a acționa ca un factor educativ, constrângerea penală trebuie să fie în măsură să forțeze procesele psihice mai profunde ale inculpatului, să influențeze rațiunea, sentimentul, voința acestuia, spre a-l determina să-și modifice statornic comportamentul.
Constrângerea nu poate să nu provoace anumite frământări în conștiința individului pedepsit, care să-l determine să-și modifice conduita ilicită (prevențiune specială), ca și în conștiința publicului larg care află despre fapta ilicită și despre pedeapsa aplicată, determinând-l să adopte o conduită conformă cu modelul legal (prevențiunea generală).
Cuantumul pedepsei trebuie să aibă drept consecință recuperarea inculpatului, întrucât ceea ce contează, în esență, este ca aceasta să aibă acea forță care să-i arate că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze în el dorința ca pe viitor să aibă o conduită corectă.
Pedeapsa nu trebuie percepută de către inculpat ca o răzbunare din partea comunității pentru că s-a abătut de la normele legale și de conviețuire socială, ci ea trebuie să conducă în final la redarea sa societății, sancțiunea putând fi coercitivă numai dacă ține seama de natura morală a omului, de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății.
La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare enumerate de art.74 alin.1 C. pen., respectiv: gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c)natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, precum și efectele circumstanțelor agravante prev. de art.77 lit. a, d și e.
Curtea precizează că fapta inculpatului A. P., care la data de 26.04.2013, pe fondul unor discuții contradictorii, a lovit pe persoana vătămată ȚÂNTĂ C., cu pumnul în zona feței, provocându-i acestuia leziuni ce au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale și infirmitate permanentă prin pierderea vederii la nivelul ochiului drept, are un grad ridicat de pericol social, determinat de împrejurările și modalitatea de comitere, prin aplicare unei lovituri care a determinat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijiri medicale și infirmitate permanentă prin pierderea vederii la ochiul drept.
Cu privire la persoana inculpatului A. P., Curtea reține, are 44 de ani, este căsătorit, are un copil minor, studii 8 clase, își căștigă existența prin muncă, fiind angajat la .. pe postul de îngrijitor animale, pe parcursul procesului penal a recunoscut comiterea faptei, fără antecedente penale, iar atitudinea de cooperare cu organele de poliție și instanța de judecată, pot duce la concluzia realizării funcțiilor pedepsei fără privare de libertate..
D. urmare, curtea apreciază că se impune menținerea cuantumului pedepsei de 2 ani și 3 luni închisoare, dispuse de prima instanță dat fiind că o sancționare a inculpatului cu o pedeapsă privativă de libertate, ar fi excesivă și ar putea lipsi de conținut pedeapsa aplicată, care nu își mai atinge scopul și funcțiile legale, atât din perspectiva prevenției generale, cât și a prevenției speciale.
Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii penale prin pronunțarea unei pedepse de natură să determine în conștiința inculpatului A. P., respectarea valorilor sociale și a normelor de drept, în vederea unei reinserții sociale reale.
În consecință, instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute la art. 72 Cod penal 1969 privind individualizarea pedepselor, care prin cuantum și mod de executare, sunt în măsură să realizeze scopul prevăzut de legiuitor în disp.art.52 Cod penal 1969.
Apelul părții civile ȚÂNTĂ C., este întemeiat în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor civile.
Potrivit art. 1357 Cod civil, răspunderea civilă delictuală se angajează dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: există o faptă ilicită, comisă cu vinovăție, există un prejudiciu, care se află în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită comisă.
Fapta inculpatului A. P., prin care a produs vătămarea gravă a unei persoane constituie o faptă ilicită, a fost comisă cu vinovăție, a produs un prejudiciu, aflat în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită, motiv pentru care sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit art. 1357 și următorii din Cod Civil, aspect necontestat în prezenta cauză.
Prima instanță a nu acordat daune materiale pentru partea civilă ȚÂNTĂ C., în condițiile în care prin cererea de constituire de parte civilă s-au solicitat daune materiale în cuantum de 6000 de euro.
În apel, partea civilă ȚÂNTĂ C., a solicitat acordarea integrală a daunelor materiale solicitate, însă nu a prezentat nici un argument pentru care s-ar impune acordarea sumei solicitate, iar martorul audiat nu a prezentat aspecte de natură să determine Curtea, la acordarea daunelor materiale în condițiile în care acestea așa cum a reținut și instanța de fond nu au fost dovedite, iar despăgubirile materiale se acordă pentru cheltuieli efectiv făcute de partea civilă conform actelor depuse la dosarul cauzei.
Astfel, curtea nu identifică mijloace de probă administrate în cauză care să justifice acordarea cu titlu de daune materiale a unei sume de bani.
De asemenea, prima instanță a acordat daune morale o sumă relativ importantă în cuantum de_ de euro pentru partea civilă ȚÂNTĂ C., dar Curtea, apreciază că această sumă nu este suficientă pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin pierderea vederi la ochiul drept ca urmare a faptei ilicită a inculpatului A. P..
În Codul civil legiuitorul nu a stabilit criterii legale pentru determinarea prejudiciului nepatrimonial, revenind instanței dreptul și obligația de a identifica în concret criteriile de individualizare a prejudiciului nepatrimonial, plecând de la conținutul textului de lege care permite acoperirea durerii încercate prin pierdere vederii la un ochi, iar nu o compensare a pierderii parțiale a vederii.
Curtea, consideră că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă pot fi avute în vedere o . criterii, și anume consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, iar celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.
Pe de altă parte, procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității care exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate și nu o îmbogățire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudicial moral suferit.
În aceste condiții, în aprecierea rezonabilității sumei acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă în vedere contextul social-economic, nivelul general de trai al comunității, întrucât doar prin raportare la percepția generală privind importanța unor venituri se poate aprecia în ce măsura o anumită sumă poate constitui o reparație echitabilă.
Având în vedere toate aceste aspecte privind cuantificarea prejudiciului nepatrimonial, curtea apreciază că suma ce trebuie stabilită de prima instanță cu titlu de daune morale trebuie să aibă are un caracter rezonabil, proporțional și adecvat scopului reparator al răspunderii civile delictuale.
Statuând în echitate, instanța de fond a apreciat că suma de 15.000 de euro, reprezentând daune morale, apare ca fiind rezonabilă și justificată.
Circumstanțele concrete ale cauzei, amplitudinea suferințelor traumatice de natură fizică și psihică, suferite de partea civilă și consecințele acestora, care se manifestă și în prezent, afectând viața părții civile, respectiv lipsa vederii la un ochi, justifică acordarea unor daune morale într-un cuantum mai ridicat, asemănător sumelor care se acordă în practica judiciară pentru traume psihice și fizice apropiate celor suferite de partea civilă.
Este incontestabil ca în urma loviturii aplicate de inculpat partea civilă a suferit din punct de vedere fizic si psihic.
Suferința fizica si psihica nu poate fi cuantificata la modul absolut în sume de bani, dar este aproape unanim acceptat ca în astfel de situații, despăgubirile bănești sub forma daunelor morale, sunt de natura sa acopere într-o oarecare măsura prejudiciul moral suferit.
Fiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale referitoare la existenta prejudiciului, faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, raportului de cauzalitate dintre acestea și fiind dovedita vinovăția inculpatului, Curtea va majora cuantumul daunelor morale acordate părții civile.
Curtea apreciază în înțelesul noțiunii de prejudiciu moral ca fiind durerile fizice încercate de partea civila iar lipsa vederii la un ochi care i-au creat acesteia o stare de disconfort si a fost lipsita de a participa la viața comunității din care face parte, iar majorarea daunele morale acordate de prima instanța se impune pentru a constitui o reparație justa si integrala a prejudiciului moral suferit de partea civila ȚÂNTĂ C..
Curtea precizează că suma de 30.000 de euro cu titlu de daune morale poate compensa prejudiciul nepatrimonial pricinuit, ținând cont și de circumstanțele particulare ale cauzei.
Suma de 100.000 euro solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale este excesivă, iar importanța unei sume în bani nu poate fi scoasă din contextul social și economic actual, dar și din analiza semnificației sumei pentru partea căreia i se acordă.
Pentru aceste considerente Curtea, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de apelantul parte civilă ȚÂNTĂ C., împotriva sentinței penale nr. 592/08.05.2015 a Judecătoria C..
Va desființa în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art. 19 rap. la art.397 Cod procedură penală, și art.1357 cod civil va majora cuantumul daunelor morale acordate părții civile ȚÂNTĂ C. și în consecință va obliga inculpatul A. P., către partea civilă ȚÂNTĂ C., la plata sumei de_ de euro, cu titlu de daune morale, echivalentul în lei la cursul oficial al BNR, la data plății.
Va înlătura din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de apelantul parte civilă ȚÂNTĂ C., împotriva sentinței penale nr. 592/08.05.2015 a Judecătoria C..
Desființează în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art. 19 rap. la art.397 Cod procedură penală, și art.1357 Cod civil majorează cuantumul daunelor morale acordate părții civile ȚÂNTĂ C. și în consecință obligă inculpatul A. P., către partea civilă ȚÂNTĂ C., la plata sumei de_ de euro, cu titlu de daune morale, echivalentul în lei la cursul oficial al BNR, la data plății.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Conform art.400 alin. 3 Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, C. D. C. J.
Grefier,
A. B.
Jud. fond D.G.P.
Red. dec. Jud. C. D.
3ex/27.11.2015
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1120/2015.... | Infracţiuni la legea privind fondul piscicol, pescuit şi... → |
|---|
