Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 105/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 298/36/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 105/P/C
Ședința publică de la 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Grefier C. C.
Ministerul Public - Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism –Serviciul Teritorial C.
reprezentat de procuror – Z. N.
S-a luat în examinare contestația formulată împotriva încheierii de ședință din data de 22 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ de inculpatul
- C. M. - fiul lui M. și G., născut la 13.10.1989 în mun.Slatina, județul O., domiciliat în oraș Drăgănești – O. . județul CNP_, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă, județul C., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 81/P/2014 întocmit la data de 23.06.2014 de către DNA – Serviciul Teritorial C., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art.131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art.207 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal și art.77 lit.a și d Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28 aprilie 2015 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a stabilit, în conformitate cu disp.art.391 alin.1 Cod pr.penală pronunțarea la data de 29 aprilie 2015.
CURTEA ,
Asupra contestației de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că prin încheierea de ședință din data de 22 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ s-au dispus următoarele:
„ În baza art.362 alin.2 Cod procedură penală, raportat la art.208 alin.4 cu referire la art.207 alin.4 Cod procedură penală,
Menține măsura arestării preventive față de inculpatul C. M. - fiul lui M. și G., născut la 13.10.1989 în mun. Slatina, jud. O., domiciliat în oraș Drăgănești - O., ., jud. O., CNP_, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă .
In baza art.242 alin.2 raportat la art.218 Cod procedură penală,
Respinge ca nefondată cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu / măsura controlului judiciar.
În baza art.208 alin.5 Cod procedură penală introdus prin Ordonanța de Urgență nr.82 din 10 decembrie 2014 pentru modificarea și completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală,publicată în Monitorul Oficial nr.911 din 15 decembrie 2014, în referire la art.207 alin.4 Cod proc.pen.,
Menține măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art.211Cod proc.pen. - luată prin încheierea de ședință din data de 26.06.2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului C. - față de inculpații A. IZAURA –fiica lui S. și F., ns.la 02.09.1992 în oraș Drăgănești - O., domiciliată în oraș Drăgănești –O., .-4, jud. O., CNP_ și A. GRINICĂ - I. - fiul lui S. și F., ns. la 27.01.1997 în oraș Drăgănești - O., domiciliat în oraș Drăgănești – O., ..392, jud. O., CNP_ - pe o perioadă de 60 de zile, pentru fiecare, cu începere de la data de 22.04.2015 și până la data de 20.06.2015, inclusiv.
Respinge ca nefondate cererile de revocare a măsurii controlului judiciar, formulate de inculpați.
Măsurile dispuse se comunică conform dispozițiilor legale. »
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul C. M. a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale, prin încheierea nr. 69 din 30.05. 2014 a Tribunalului C. (dosar nr._ ), pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 30 mai 2014 și până la data de 28.06. 2014, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 31/UP/30.05. 2014. La luarea măsurii arestării preventive ,judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.223 alin.1 și 2 și art.202 alin.1 și 3 Cod proc.pen.Judecătorul de drepturi și libertăți a reținut din probele administrate,că, în mai multe rânduri, inculpatul C. M. și soția sa,A. Izaura, ar fi exercitat amenințări asupra persoanei vătămate B. M., afirmând că vor dezvălui în presa națională detalii legate de potențiale activități ilicite ale sale, cu scopul de a o compromite. Amenințările proferate de inculpații C. M. și A. Izaura ar fi constituit o continuare a constrângerilor exercitate asupra persoanei vătămate de către inculpații A. F. și A. F..Judecătorul de drepturi și libertăți a mai avut în vedere și că inculpații ar fi urmărit obținerea unei sume foarte mari de bani, respectiv 280.000 euro.
Încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă, a rămas definitivă prin respingerea contestației inculpatului ,în baza încheierii nr.361/P/03.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel C..
Ulterior,s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul întocmit în dosarul nr.81/P/2014 al Direcției Naționale Anticorupție–Serviciul Teritorial C.- înregistrat pe rolul Tribunalului C. la data de 23.06.2014, a inculpaților C. M., A. Izaura ,A. Grinică I. ,A. F. și A. F. ,pentru infracțiunea de șantaj prevăzută de art.131 din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin.1, 2 și 3 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și art.77 lit.a și d C.pen.- pentru primul-;art.131 din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin.1, 2 și 3 C.pen. cu aplicarea art.77 lit.a și d C.pen – pentru al doilea-; art.131 din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin.1, 2 și 3 C.pen. cu aplicarea art.113 C.pen. și art.77 lit.a C.pen.-pentru al treilea-;prevăzută de art.131 din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin.1, 2 și 3 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen., șantaj, prevăzută de art.131 din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin.1, 2 și 3 C.pen., cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. și șantaj, prevăzută de art.131 din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin.1 și 3 C.pen., toate cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.- pentru al patrulea- ; art.131 din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin.1 și 3 C.pen.- pentru al cincilea.
În esență,în fapt, prin actul de sesizare a instanței se reține că ,la data de 26.05.2014 –inculpatul C. M. împreună cu inculpata A. Izaura - iar la data de 29.05.2014 –C. M. împreună cu inculpații A. Izaura și A. Grinică I. -au exercitat constrângeri asupra persoanei vătămate B. M., constând în amenințarea cu darea în vileag, prin intermediul presei, a unor fapte compromițătoare pentru persoana amenințată și pentru membrii familiei acesteia, respectiv pretinsa ei implicare în infracțiuni de corupție, cu scopul de a o determina să dea suma de 280.000 euro, primind împreună cu suspecții A. Grinică I. și A. Izaura suma de 10.000 euro de la persoana vătămată.
La data de 29.05.2014 ,în cadrul discuției înregistrată ambiental,inculpații C. M.,A. Izaura și A. Grinică I. ,ar fi acționat conjugat, completându-și replicile și susținându-se reciproc în afirmațiile amenințătoare adresate persoanei vătămate B. M. ,de natură a-i insufla acesteia din urmă temerea că dacă nu le restituie suma de 280 .000 euro,vor fi dezvăluite Direcției Naționale Anticorupție ,presei și televiziunilor ,o posibilă implicare a sa în demersurile privind punerea în libertate a tatălui inculpaților A. Izaura și A. Grinică I.,aducându-i la cunoștință că a fost filmată și compromiterea sa este inevitabilă.
Măsura preventivă a fost analizată la datele de: 26.06.2014, 18.07.2014, 18.08.2014 ,12.09.2014 ,06.10.2014 și 03.11.2014( în cadrul procedurii camerei preliminare) ; 26.11.2014 ,06.01.2015 ,17.02.2015 și 31.03.2015(în procedura judecății în fond a cauzei).
Cu ocazia verificării periodice a măsurii arestării preventive ,prin încheierea de ședință din data de 18.07.2014 iar ulterior prin încheierea de ședință din data de 18.08.2014 ,judecătorul de cameră preliminară a admis cererea inculpatului și a dispus înlocuirea măsurii arestării cu arestul la domiciliu iar în urma admiterii căii de atac a DNA- Serviciul Teritorial C.-măsura arestării a fost menținută prin încheierile pronunțate de Curtea de Apel C. la data de 22.07.2014 și respectiv 19.08.2014.
Prin încheierea nr.163 pronunțată la data de 15.09 .2014, definitivă prin respingerea contestațiilor inculpaților ,în baza încheierii nr.146 /P/CP din data de 4.11.2014 a Curții de Apel C.,judecătorul de cameră preliminară ,în baza art.345 alin.1 și art.346 alin.1 Cod procedură penală, a respins excepțiile și cererile formulate de inculpați și a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauză față de inculpați, cu privire la infracțiunile prevăzute în rechizitoriu și menționate mai sus,primul termen de judecată fiind fixat la 19.12.2014.
La termenele de judecată din 27.01.2015, 17.02.2015 și 31.03.2015 ,au fost audiați inculpații C. M., A. F.,A. Izaura, A. Grinică –I. și A. F. ,precum și persoana vătămată B. M. iar la termenul de judecată din 21.04.2015,au fost audiați martorii propuși prin rechizitoriu..
Prin încheierile de ședință din 19.02.2015 și 02.04.2015,instanța a admis cererea inculpatului C. M. și a înlocuit măsurii arestării cu arestul la domiciliu iar în urma admiterii căii de atac a D.N.A- Serviciul Teritorial C.-măsura arestării a fost menținută și respinsă cererea de înlocuire ,prin încheierea Curții de Apel C. din 24.02.2015 iar prin încheierea din 05.04.2015 ,instanța de control judiciar a respins ca nefondată cererea de înlocuire cu măsura controlului judiciar/arestul la domiciliu.
La termenul de judecată din 21._,instanța a avut de verificat ,din oficiu, măsura arestării preventive și de examinat cererea inculpatului C. M. ,formulată în scris de apărătorul ales și însușită de inculpat,prin care a solicitat înlocuirea măsurii arestări preventive cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar , pentru motive care țin de modalitatea de comitere a presupuselor fapte ce i se impută inculpatului, de contribuția sa concretă redusă ,din perspectiva probelor dosarului, de pericolul pentru ordinea publică,care nu subzistă, de timpul scurs de la data arestării preventive,apreciat ca nemaifiind rezonabil ,de scopul măsurii preventive ,de situația familială a inculpatului, pentru a putea efectua diligențele necesare asigurării suportului material și moral de care soția și cei doi copii minori –în vârstă de aproximativ 4 ani și respectiv,de câteva luni ,iar măsura controlului judiciar ,care presupune o oarecare libertate de mișcare, i-ar permite să se ocupe și să asigure îngrijirile de care soția și copilul de câteva luni ,acesta din urmă fiind și bolnav ,au nevoie.
Motivele din cererea scrisă au fost expuse pe larg oral de apărătorul ales al inculpatului și au fost consemnate în practicaua prezentei încheieri,cu ocazia dezbaterilor de la termenul de judecată din 21.04 .2015.
Conform art.362 alin.2 Cod procedură penală, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.208 Cod proc.pen.
Potrivit art.208 alin.4 Cod proc.pen.,în tot cursul judecății, instanța de judecată verifică periodic,dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii preventive.
Dispozițiile art.207 alin.3-5 Cod proc.pen., se aplică în mod corespunzător.
Când instanța constată, potrivit disp.art.207 alin.4 Cod proc. pen. că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Prevederile art.242 alin.2 Cod proc.pen.,permit înlocuirea unei măsuri preventive cu o măsură preventivă mai ușoară,dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și,în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului,se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 Cod proc.pen.
Instanța consideră că în materia măsurilor preventive există autoritate de lucru judecat ce are un caracter relativ și trebuie analizat ca atare. În cazul de față, instanța de control judiciar, cu ocazia verificării măsurii arestării preventive și a cererii de înlocuire formulată de inculpatul C. M., în calea de atac exercitată de DNA-Serviciul Teritorial C. – împotriva încheierii de ședință din 02.04.2014 a Tribunalului C., prin care se dispusese înlocuirea măsurii arestării cu arestul la domiciliu, a admis contestația și a respins cererea inculpatului . Având în vedere și perioada scurtă care a trecut de la data de 09.04.2015, când s-a pronunțat Curtea de Apel C., prin decizia nr.86/P/C, instanța apreciază că subzistă temeiurile măsurii arestării preventive.
Examinând din oficiu,măsura arestării preventive, instanța apreciază că probele administrate, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, indică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpatul C. M. ar fi comis faptele ce ar putea constitui infracțiunea de șantaj prevăzută de art.13 ind.1 din Legea nr.78/2000 rap.la art.207 alin.1,2,3 Cod penal ,cu aplic.art.41 alin.1 și art.77 lit.a și d Cod penal ,acestea constând în:înregistrarea în mediul ambiental a discuției din data de 29.05.2014 dintre persoana vătămată B. M. și inculpații A. Izaura, C. M. și A. Grinică I.,planșa fotografică privind fotografiile capturate din filmările efectuate în ziua de 29.05.2014, declarațiile persoanei vătămate B. M., înregistrările telefonice, procesele-verbale de redare, depozițiile martorului C. C..
Inculpatul C. M. ar fi participat în mod activ la această discuție inițiată de A. Izaura, astfel încurajând comportamentul acesteia și a lui A. Grinică I. și ar fi făcut chiar afirmații personale cu privire la existența unei filmări a persoanei vătămate și unor bani ,cu telefonul mobil al lui A. F., filmări pe care inculpatul C. M. susține că le-a văzut, afirmații de natură a sugera părții vătămate posibilitatea folosirii acestor filmări în modul afirmat de către ceilalți doi inculpați,dacă nu va remite suma solicitată. Aceasta, după ce la data de 25.05.2014, C. M. s-ar fi deplasat împreună cu inculpata A. Izaura, la domiciliul persoanei vătămate, când ar fi reiterat amenințările ce ar fi fost exercitate anterior de inculpatul A. F.,vizând începerea unei campanii de presă denigratoare ,dacă nu li se va remite suma de 280.000 euro, situație care s-ar fi repetat la data de 26.05.2014, când cei doi inculpați (C. M. și A. Izaura )s-ar fi prezentat la locul de muncă al persoanei vătămate.
Astfel,împreună cu A. Izaura iar ulterior împreună cu A. Izaura și A. Grinică I., C. M. ar fi exercitat constrângeri asupra persoanei vătămate B. M. ,constând în amenințarea cu darea în vileag, prin intermediul presei, a unor fapte compromițătoare pentru persoana vătămată, și pentru membrii familiei acesteia, respectiv implicarea în infracțiuni de corupție, cu scopul de a o determina să le remită suma de 280.000 euro, primind împreună cu coinculpații A. Grinică I. și A. Izaura, suma de 10.000 euro. Inculpații ar fi acționat conjugat ,susținându-se reciproc și completându-și replicile adresate persoanei vătămate B. M.,în cadrul dialogului inițiat de A. Izaura,legat de restituirea sumei de bani ,într-un mod în care să-i insufle persoanei vătămate,temerea că dacă nu le remite cei 280.000 euro,se vor adresa D.N.A.,D.I.I.C.O.T,dar și presei și televiziunilor ,suportând consecințele pretinsei implicări legate de obținerea unei situații juridice favorabile și punerea în libertate a tatălui inculpaților A. Grinică I. și A. Izaura ,respectiv,A. S. zis B. Mondial ,totodată precizându-i persoanei vătămate că a fost filmată de inculpatul A. F. iar filmările sunt compromițătoare pentru aceasta. În încercarea de a-l convinge pe B. M. de veridicitatea filmărilor referitoare la activitatea sa infracțională, inculpatul C. M. îi aduce la cunoștință derularea evenimentelor din data la care s-au dat banii către cel dintâi, arătând că a participat și el și îi precizează persoanei vătămate ,că este singurul responsabil de restituirea banilor întrucât cu C. M. nu ar fi avut nici o treabă.
În continuare rămâne incident și temeiul prevăzut de teza a II-a art.223 alin.2 Cod proc.pen., referitor la starea de pericol pentru ordinea publică,prin lăsarea în libertate a inculpatului .
Apare evidentă necesitatea protejării prioritare a ordinii publice ,având în vedere că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată ,reținându-se săvârșirea unei fapte grave (dintre cele arătate de legiuitor în art. 223 alin.2 Cod procedură penală), ce poate constitui infracțiunea de șantaj, al cărei caracter grav este relevat de limitele de pedeapsă, de modul și mijloacele de săvârșire a pretinselor fapte penale -împreună cu alte persoane și un minor, acționând împreună, în direcția constrângerilor psihice exercitate asupra persoanei vătămate- de natura amenințărilor adresate acesteia, cu scopul obținerii în mod ilicit a unei sume de bani, respectiv 280.000 euro.La luarea măsurii arestării preventive iar ulterior ,cu ocazia verificărilor periodice a măsurii preventive s-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, conduita procesuală ,precum și condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de deținere,pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie ,din care a fost liberat condiționat la data de 01.10. 2013 ,cu un rest neexecutat de 310 zile închisoare ,ulterior fiindu-i aplicată și o sancțiune cu caracter administrativ,faptele ce fac obiectul cauzei ,presupus comise,fiind în perioada liberării condiționate .
Inculpatul beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, dar în raport de gravitatea acuzațiilor penale aduse și pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod proc.pen.,acela de prevenție și de asigurare a desfășurării corespunzătoare, în continuare, a procesului penal, pentru a se evita orice influențare a probatoriului, măsura arestării preventive își păstrează caracterul proporțional și necesar al măsurii preventive.
În practica CEDO s-a stabilit că menținerea detenției este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de fugă din partea acuzatului,riscul ca acuzatul,odată pus în libertate,să împiedice buna administrare a justiției ori să comită noi infracțiuni ,pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
Măsura arestării preventive respectă exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului,care,într-o jurisprudență constantă ,a subliniat că uneori,prin deosebita gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor,anumite infracțiuni pot produce o tulburare socială ,ce justifică detenția provizorie pentru o perioadă de timp ,necesară pentru apărarea ordinii publice ,a drepturilor și libertăților cetățenilor ,dar și pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În ceea ce privește durata măsurii preventive, deși semnificativă,fiind arestat din data de 30.05.2014 ,având în vedere ansamblul circumstanțele concrete ale cauzei și fazele procesuale parcurse, nu poate fi catalogată ca fiind excesivă .
Situația familială a inculpatului reiterată de apărare și la acest termen de judecată, cunoscută și avută în vedere cu ocazia verificărilor precedente a măsurii preventive, fără a o nega,nu poate constitui un motiv exclusiv de lăsare în libertate ,prin înlocuirea măsurii arestării preventive ,examinarea criteriilor de arestare preventivă trebuind să fie examinate în mod conjugat,prin raportare la dispozițiile legale a circumstanțelor de fapt ,precum și a celor personale ale inculpatului ,astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 Cod proc. pen. iar pe de altă parte ,instanța reține că aceste probleme,ar putea fi rezolvate și prin intervenția altor membri de familie .
În sensul celor menționate,art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,impune obligația statului de a respecta viața privată și de familie dar nu și obligația de a lăsa în libertate un inculpat pe acest motiv.După cum a admis Curtea,orice detenție legală a unei persoane presupune,prin însăși natura ei,o restricție a vieții private și de familie a celui interesat iar un anumit control al contactelor deținutului cu lumea exterioară, este necesar și nu apare ca incompatibil ,în sine,cu dispozițiile Convenției.
Pentru considerentele expuse, temeiurile măsurii arestării preventive a inculpatului ,se mențin iar cererea de înlocuire cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar,apare ca nefondată ,întrucât instanța, evaluând circumstanțele concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului ,conform art.242 alin.2 Cod proc.pen.,a apreciat că de la data de 09.04.2015 ,când a fost respinsă cererea inculpatului ca urmare a admiterii contestației D.N.A –Serviciul Teritorial C. -și până în prezent ,în intervalul de doar 12 zile ,acestea nu au suferit modificări substanțiale .
Asupra măsurii controlului judiciar ,față de inculpații A. Izaura și A. Grinică I., instanța reține următoarele:
În fapt ,prin rechizitoriu ,s-a reținut că,la data de 26.05.2014, inculpata A. Izaura împreună cu inculpatul C. M., iar la data de 29.05.2014 ,A. Izaura și A. Grinică I. și C. M. ,împreună ,au exercitat constrângeri asupra persoanei vătămate B. M., constând în amenințarea cu darea în vileag, prin intermediul presei, a unor fapte compromițătoare pentru persoana amenințată și pentru membrii familiei acesteia, respectiv pretinsa implicare în infracțiuni de corupție, cu scopul de a o determina să remită suma de 280.000 euro, primind împreună (A. Grinică I., A. Izaura și C. M.)suma de 10.000 euro de la persoana vătămată. Amenințările proferate de inculpații C. M. și A. Izaura ar fi constituit o continuare a constrângerilor exercitate asupra persoanei vătămate de către inculpații A. F. și A. F..
Discuția ar fi fost inițiată de A. Izaura, al cărei comportament ar fi fost încurajat de C. M. ,ca dealtfel și comportamentul lui A. Grinică I., prin afirmații cu privire la existența unei filmări a persoanei vătămate și unor bani cu telefonul mobil al lui A. F., filmări pe care C. M. susține că le-a văzut, afirmații de natură a sugera părții vătămate posibilitatea folosirii acestor filmări în modul afirmat de către ceilalți doi inculpați,dacă nu va da suma solicitată.Aceasta, după ce la data de 25.05.2014, A. Izaura, și C. M. ,s-ar fi deplasat împreună cu inculpata A. Izaura, la domiciliul persoanei vătămate, când ar fi reiterat exercitate anterior de inculpatul A. F.,vizând începerea unei campanii de presă denigratoare ,dacă nu li se va remite suma de 280.000 euro, situație care s-ar fi repetat la data de 26.05.2014, când cei doi inculpați s-ar fi prezentat la locul de muncă al persoanei vătămate.
Potrivit interceptărilor telefonice realizate la data de 28.05.2014 persoana vătămată ar fi fost amenințată de A. Izaura, nemulțumită de faptul că aceasta amâna returnarea sumei de bani solicitate urmare a imposibilității de a face rost de acea sumă de bani, cu denunțarea în public a activității infracționale a persoanei vătămate și deși aceasta încerca să amâne pentru câteva zile întâlnirea cu A. Izaura și C. M., inculpata a insistat să vină a doua zi, persoana vătămată fiind nevoită să accepte întâlnirea. La aceeași dată-28.05.2014- a avut loc o convorbire telefonică și între persoana vătămată și inculpatul C. M., când cea dintâi încerca să îl convingă și pe acesta de a amâna vizita întrucât nu a putut face rost de suma de bani ce trebuia să fie restituită iar inculpatul i-ar fi replicat că au mai vorbit și că exista deja o înțelegere pe care persoana vătămată trebuia să și-o respecte.
Prin încheierea de ședință din data de 26.06.2014, judecătorul de cameră a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de inculpații A. Izaura, și A. Grinică I. ,constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.211 Cod proc.pen iar în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților,a apreciat că măsura este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 Cod proc.pen..
Conform art.208 alin.5 Cod proc.pen., în tot cursul judecății,instanța verifică prin încheiere ,din oficiu,periodic,dar nu mai târziu de 60 de zile,dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi,care să justifice menținerea acestei măsuri.Dispozițiile art.207 alin.3 -5 se aplică în mod corespunzător.
Instanța a verificat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luată față de inculpații A. Grinică –I. și A. Izaura,iar prin încheierile de ședință din 19.12.2014, 27.01.2015 și 18.03.2015 a menținut măsura .
Având în vedere actele și lucrările dosarului și prevederile legale menționate mai sus,din perspectiva împrejurărilor concrete ale cauzei,instanța apreciază că ansamblul probator al cauzei administrat, susține și în prezent presupunererea rezonabilă că inculpata A. Izaura și inculpatul A. Grinică I., ar fi săvârșit acte materiale ce pot întruni conținutul constitutiv al infracțiunii de șantaj,în varianta asimilată reținută . În fapt,în esență,astfel cum se reține în actul de sesizare a instanței ,la datele de 26.05.2014 și 29.05.2014 (A. Izaura împreună cu C. M.,iar la 29.05.2014,A. Grinică I. împreună cu cei doi), aceștia ar fi exercitat constrângeri asupra persoanei vătămate B. M., constând în amenințarea cu darea în vileag, prin intermediul presei, a unor fapte compromițătoare pentru persoana amenințată și pentru membrii familiei acesteia, respectiv pretinsa ei implicare în infracțiuni de corupție, cu scopul de a o determina să dea suma de 280.000 euro, primind împreună cu inculpatul C. M., suma de 10.000 euro de la persoana vătămată. Inculpata A. Izaura, pe parcursul întregii activități infracționale ,ar fi avut inițiativă și ar fi condus dialogul, organizându-i și pe ceilalți membri ai familiei, pentru a exercita presiuni asupra persoanei vătămate.
Astfel, în esență,potrivit convorbirilor telefonice înregistrate pe telefonul mobil al persoanei vătămate, în perioada 22.05.2014 – 27.05.2014, între persoana vătămată și membrii familiei A., respectiv A. F. și A. Izaura, s-ar fi purtat discuții având ca obiect reproșurile familiei A. referitoare la faptul că parte vătămată, deși a primit de la aceștia suma de 600.000 euro, nu a rezolvat situația juridică a numitului A. S. zis și B. Mondialu, cererile repetate ale numiților A. F. și A. Izaura de restituire a sumei de 280.000 euro precum și amenințările numitului A. F. privind denunțarea pe mai multe posturi de televiziune a activității infracționale a părții vătămate constând în traficul de influență pe care ar fi fost de acord să îl efectueze în favoarea lui A. S. în schimbul sumei de 600.000 euro.
Tot din convorbiri ,reține acuzarea,că s-au efectuat mai multe vizite la locuința și la biroul părții vătămate de către A. Izaura în încercarea de recuperare a sumei de bani menționată și s-a fixat o întâlnire într-o zi de luni la care urma să participe și inculpatul C. M..
Din interceptările telefonice ar mai rezulta că la 28.05.2014 ,persoana vătămată a fost amenințată de inculpata A. Izaura, nemulțumită de faptul că partea vătămată amâna remiterea sumei de bani solicitate ,urmare a imposibilității de a face rost de acea sumă de bani, cu denunțarea în public a activității infracționale a părții vătămate. Deși partea vătămată încerca să amâne cu o săptămână întâlnirea cu A. Izaura și soțul acesteia, inculpata a insistat să vină a doua zi, persoana vătămată acceptând în cele din urmă întâlnirea.
Aspecte privind faptele presupus comise,rezultă și din discuțiile din data de 29.05.2014,ce au avut loc între inculpații A. Izaura,C. M. și A. Grinică –I. –pe de o parte și persoana vătămată -pe de altă parte. Cu această ocazie,A. Izaura convinsă că nu va mai recupera suma de bani nici de la partea vătămată și nici de la C. M. l –ar fi amenințat pe persoana vătămată că va merge și va da filmările.
Inculpații ar fi acționat conjugat ,susținându-se reciproc în cadrul dialogului condus de A. Izaura,legat de restituirea sumei de bani ,într-un mod în care să-i insufle persoanei vătămate,temerea că dacă nu le remite cei 280.000 euro,se vor adresa D.N.A.,D.I.I.C.O.T,dar și presei și televiziunilor ,suportând consecințele pretinsei implicări legate de obținerea unei situații juridice favorabile și punerea în libertate a tatălui inculpaților A. Grinică I. și A. Izaura ,respectiv,A. S. zis B. Mondial ,totodată precizându-i persoanei vătămate că a fost filmată de inculpatul A. F. iar filmările sunt compromițătoare pentru aceasta.
De asemenea,fiecare inculpat ,i-ar fi propus persoanei vătămate ,să facă rost de bani,vânzându-și casa ori împrumutându-se sau prin vânzarea caselor martorului C. M..
Instanța consideră că este necesară menținerea măsurii controlului judiciar ,față de inculpații A. Izaura și A. Grinică I.,întrucât aceasta este în continuare proporțională cu situația de fapt și gravitatea acuzațiilor penale, fapte care prin conținutul lor, prezintă o periculozitate sporită,măsura preventivă fiind aptă să asigure desfășurarea corespunzătoare a procesului penal, înlăturarea unui eventual risc de sustragere a inculpaților de la judecată, prezervarea probatoriului ,prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni, astfel că sunt îndeplinite și la acest moment procesual, condițiile prevăzute de art.202 alin.1 Cod proc.pen.
Plecând de la principiul general prevăzut de art. 202 alin.3 Cod proc.pen., apreciază că măsura preventivă a controlului judiciar nu are caracter excesiv, raportat la data luării acesteia (26.06.2014)și stadiul procesual iar prin obligațiile stabilite, asigură un echilibru just între restricționarea libertății persoanei,care în speță este minimă și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni.
Deși s-a arătat că se impune revocarea măsurii și prin prisma împrejurării că inculpatul A. Grinică I. a înregistrat mai multe absențe la școală ,din cauza programului de supraveghere stabilit de organul de poliție iar inculpata A. Izaura ,având bolnav unul dintre copii ,trebuie să se deplaseze frecvent cu acesta ,la unități medicale ,pentru asistență medicală și tratament ,iar programul de supraveghere o poate pune în dificultate ,aceste aspecte nu au fost dovedite de inculpați,exceptând adeverințele medicale depuse de inculpată ,prin avocatul ales,la termenele de judecată la care nu s-a prezentat,pentru a se face dovada lipsei justificate. Oricum aceste apărări nu ar putea sta la baza revocării măsurii preventive.
Prin urmare, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar, subzistă și nici nu au apărut elemente noi, necunoscute instanței, în baza cărora să se constate nelegalitatea măsurii, nu se justifică revocarea măsurii preventive,așa cum a solicitat apărarea.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat contestație inculpatul C. M., motivele de nelegalitate și netemeinicie fiind invederate prin cererea scrisă și reliefate în practicaua prezentei încheieri, astfel încât nu vor mai fi reiterate.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma criticilor invocate, de contestatorul-inculpat C. M. cât și din oficiu, Curtea constată că se impune respingerea contestației formulate ca nefondată.
Curtea observă că prin rechizitoriul purtând nr. 81/P/2014 emis la data de 23.06.2014 de P. de pe lângă Înalta curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 ind.1din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin.1,2,3.din Codul penal, cu aplic.art.41 alin.1 și art.77 lit. a și d din Codul penal, A. Izaura, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 ind.1 din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin.1, 2, 3.din Codul penal,cu aplic. art.77 lit. a și d din Codul penal, A. Grinică I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 ind.1din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin. 1,2,3 din Codul penal, cu aplic. art.77 lit. a din Codul penal, A. F., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 ind.1din Legea nr.78/2000 raportat la art. 207 alin.1, 2, 3 din Codul penal, cu aplic. art. 5 din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 ind.1din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin.1,2,3.din Codul penal și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 ind.1din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin.1,2,3 din Codul penal cu aplic. art. 41alin.1 din Codul penal,toate cu aplic.art.38 alin.1 din Codul penal, A. F., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 ind.1 din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin.1,2,3 din Codul penal reținându-se în sarcina inculpaților C. M., A. Izaura, A. Grinică I. că la datele de 26.05.2013 și 29.05.2013 ar fi exercitat constrângeri asupra persoanei vătămate B. M. constând în amenințarea cu darea în vileag prin intermediul presei a unor fapte compromițătoare pentru persoana amenințată și pentru membrii familiei acesteia, respectiv pretinsa implicare în infracțiuni de corupție cu scopul de a o determina să dea suma de 280.000 de euro, primind suma de 10.000 de euro de la persoana vătămată.
Se remarcă situația inculpatului C. M. referitor la care, în cursul urmăririi penale a fost dispusă măsura arestării preventive prin încheierea nr.69/30.05.2014 a Tribunalului C. pe o durată de 30 de zile, măsura arestării preventive fiind menținută ulterior în cursul procedurii Camerei Preliminare și al judecării cauzei pe fond.
Temeiurile de arestare ale inculpatului C. M. reținute în speță de Tribunalul C. la momentul dispunerii măsurii arestării preventive sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 223 alin.1 și 2 și art.202 alin.1 și 3 din Codul de procedură penală.
Examinarea probelor administrate până în prezent în cauză reliefează suspiciunea rezonabilă că inculpatul C. M. a săvârșit infracțiunea de care este acuzat, fiind de netăgăduit existența unor fapte sau informații în măsură să convingă un observator obiectiv și neutru că persoanele în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este cercetat. În acest sens sunt: înregistrarea în mediul ambiental a discuției din data de 29.05.2014 dintre persoana vătămată B. M. și inculpații A. Izaura, C. M. și A. Grinică I.,planșa fotografică privind fotografiile capturate din filmările efectuate în ziua de 29.05.2014, declarațiile persoanei vătămate B. M., înregistrările telefonice, declarațiile martorului C. M..
Curtea a reținut, anterior, existența riscului de reiterare de către inculpat a comportamentului infracțional pe care de altfel, l-a manifestat anterior comiterii faptei, pentru care este cercetat în prezenta cauză,precum și faptul că nu fusese depășită durata unui termen rezonabil al duratei arestării preventive, în situația în care, miza procesului penal este reflectată de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta de care e acuzat inculpatul (care în cauză sunt cuprinse între 2 ani și 7 ani închisoare)
În acest moment procesual, opinăm că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, fiind întrunite condițiile impuse de legiuitor prin art.242 alin.2 din Codul de procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 din Codul de procedură penală măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară „ dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară e suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.1din Codul de procedură penală, iar prin art. 202 alin.1 din Codul de procedură penală, legiuitorul a înțeles să reglementeze scopul în care sunt luate măsurile preventive, respectiv al asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Este necesar să punctăm că în conformitate cu jurisprudența C.E.D.O au fost identificate și dezvoltate patru motive pe baza cărora arestarea preventivă este considerată ca justificată:
- pericolul ca acuzatul să fugă ( cauza Stogmuller contra Austriei)
- riscul ca acuzatul o dată pus în libertate să împiedice buna administrare a justiției (cauza Wemhoff contra Germaniei)
- ori să comită noi infracțiuni ( cauza Matzenetter contra Austriei)
- existența unui pericol pentru ordinea publică (cauza Lettellier contra Franței)
Examinarea cererii de înlocuire, formulată de inculpat, din perspectiva acestor patru motive, dar și a dispozițiile legiuitorului român, cele de la art.242 alin.2 din Codul de procedură penală, conduce Curtea către a concluziona că în prezent, pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate al inculpaților s-a diluat considerabil prin trecerea unui interval de timp de aproximativ 11 luni, de la momentul luării arestării preventive, fiind improbabil riscul reiterării unor fapte de același gen, în condițiile în care inculpatului i s-ar impune să respecte o . obligații, în limitele arestului la domiciliu. Totodată, reținem că inculpatul a conștientizat odată cu scurgerea perioadei de detenție preventivă gravitatea situației sale juridice sale și că se expune unei noi perioade de arest preventiv dacă persistă în încălcarea legii penale. Se constată că inculpatul a dat declarații în legătură cu comiterea faptelor, neexistând nici riscul influențării martorilor,care, urmează a fi, audiați în cauză, respectiv rude ale persoanei vătămate B. M., după epuizarea administrării probelor, pe care se sprijină rechizitoriul. Deopotrivă, pericolul ca acuzatul să fugă ori să se sustragă de la judecată este extrem de redus, acest risc diminuându-se, de asemenea, o dată cu trecerea timpului și fiind perceput în raport de alte criterii suplimentare, precum profilul moral al persoanei, domiciliul, profesia, resursele bănești de care dispune, legăturile familiare, integrarea în societate, circumstanțe care, operează, în mare măsură ,în favoarea, inculpatului.
C.E.D.O, în jurisprudența sa, a arătat constant că gravitatea acuzațiilor aduse unei persoane poate justifica arestarea unei persoane, însă de la un moment dat menținerea acesteia în stare de detenție nu se mai justifică pe simplul motiv al gravității faptelor de care inculpatul e acuzat.
Remarcăm faptul că menținerea măsurii arestării preventive nu poate în nici un mod să anticipeze o pedeapsă privativă de libertate, așa încât, dacă nu mai poate persista nici unul dintre pericolele mai sus analizate, mai cu seamă cel de sustragere, detenția apare ca lipsită de fundament legal .
Măsura preventivă a arestului la domiciliu se prezintă ca adecvată și oportună, din perspectiva scopului prevăzut de art.202 alin.1 din Codul de procedură penală, respectiv buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la desfășurarea procesului penal, în considerarea stadiului procesual avansat al cauzei, precum și al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Cerințele legiuitorului regăsite în art.242 din Codul de procedură penală sunt pe deplin satisfăcute, în situația în care sunt îndeplinite condițiile legale pentru luarea măsurii, circumstanțele reale ale cauzei au fost evaluate anterior, ca și conduita inculpatului din timpul procesului penal.
Relativ la noțiunea de conduită procesuală a inculpatului, aceasta nu presupune neapărat recunoașterea ori nerecunoașterea faptei ce i se impută, inculpatul având dreptul de a-și schimba declarațiile pe parcursul procesului penal, ci mai cu seamă comportamentul adoptat de acuzat în timpul procesului penal, în sensul de a nu îngreuna ancheta ori cercetarea judecătorească, iar în speță, inculpatul C. M., după declanșarea procesului penal nu poate fi acuzat de o atare atitudine.
Înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura mai blândă a arestului la domiciliu apare echilibrată și în lumina jurisprudenței C.E.D.O. în materie, Curtea Europeană recomandând instanțelor naționale să ia în considerare măsurile alternative prevăzute de legislația națională, atunci când se confruntă cu necesitatea prelungirii unei măsuri preventive, lăsarea în libertate a acuzatului putând fi subordonate unei garanții care să asigure prezentarea părții interesate la termenul de judecată.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 425 ind. 1 alin. 7 pct.2 lit. a din Codul de procedură penală în referire la art. 206 alin.1 din Codul de procedură penală va admite contestația formulată de contestatorul –inculpat C. M. împotriva încheierii de ședință din data de 22.04.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Va desființa încheierea atacată și soluționând cauza, în baza art. 242 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 218 și urm Cod procedură penală și va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. M. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, prevăzută de art. 218 și următoarele din Codul de procedură penală, pe o perioadă de 60 de zile, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 221alin.1 și 2 din Codul de procedură penală va dispune ca pe durata măsurii arestului la domiciliu inculpatul C. M. să respecte următoarele obligații:
- să nu părăsească imobilul în care locuiește, situat în orașul Drăgănești O., .-4, județul O., fără permisiunea instanței,
- să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
-să nu comunice cu persoana vătămată B. M., cu membrii familiei acesteia, cu martorul C. M. – A. sau cu membrii familiei ai acestuia,
Va atrage atenția inculpatului C. M., în baza art. 221 alin.4 din Codul de procedură penală, că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor dispuse, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestului preventiv.
În baza art. 221 alin.9 din Codul de procedură penală va desemna pentru supravegherea inculpatului pe perioada măsurii arestului la domiciliu Poliția orașului Drăgănești O., județul O., care are obligația de verifica periodic respectarea măsurii și a obligațiilor de către inculpat, iar în cazul constatării încălcării acestora, sesizează de îndată instanța de judecată.
Măsura se va comunica potrivit dispozițiilor art. 218 alin 4 și art. 221 alin. 8 Cod procedură penală.
Va dispune punerea în libertate a inculpatului C. M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr 31/U.P din 30. 05. 2014 emis de Tribunalul C., Secția Penală, în baza încheierii nr.69 din data de 30.05.2014, pronunțată în dosarul penal cu nr._, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art.275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza dispozițiilor art. 425 ind. 1 alin. 7 pct.2 lit. a din Codul de procedură penală în referire la art. 206 alin.1 din Codul de procedură penală admite contestația formulată de contestatorul –inculpat C. M. împotriva încheierii de ședință din data de 22.04.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Desființează încheierea atacată și soluționând cauza, în baza art. 242 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 218 și urm Cod procedură penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. M. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, prevăzută de art. 218 și următoarele din Codul de procedură penală, pe o perioadă de 60 de zile, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 221alin.1 și 2 din Codul de procedură penală dispune ca pe durata măsurii arestului la domiciliu inculpatul C. M. să respecte următoarele obligații:
- să nu părăsească imobilul în care locuiește, situat în orașul Drăgănești O., .-4, județul O., fără permisiunea instanței,
- să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
-să nu comunice cu persoana vătămată B. M., cu membrii familiei acesteia, cu martorul C. M. – A. sau cu membrii familiei ai acestuia,
Atrage atenția inculpatului C. M., în baza art. 221 alin.4 din Codul de procedură penală, că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor dispuse, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestului preventiv.
În baza art. 221 alin.9 din Codul de procedură penală desemnează pentru supravegherea inculpatului pe perioada măsurii arestului la domiciliu Poliția orașului Drăgănești O., județul O., care are obligația de verifica periodic respectarea măsurii și a obligațiilor de către inculpat, iar în cazul constatării încălcării acestora, sesizează de îndată instanța de judecată.
Măsura se comunică potrivit dispozițiilor art. 218 alin 4 și art. 221 alin. 8 Cod procedură penală.
Dispune punerea în libertate a inculpatului C. M. - fiul lui M. și G., născut la 13.10.1989 în mun.Slatina, județul O., domiciliat în oraș Drăgănești – O. . județul CNP_, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă, județul C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr 31/U.P din 30. 05. 2014 emis de Tribunalul C., Secția Penală, în baza încheierii nr.69 din data de 30.05.2014, pronunțată în dosarul penal cu nr._, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art.275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2015.
Președinte,Grefier,
V. B. C. C.
Jud.fond – N.A.
Tehnored.dec.jud. – V.B.
2 ex./15.05.2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 54/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 308/2015.... → |
|---|
