Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 93/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 93/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 801/118/2015/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 93/P/C
Ședința publică de la 16 aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte - A. I.
Cu participarea:
Grefier – G. C.
Procuror – M. Ț. din cadrul D.I.I.C.O.T.– S. T. C.
S-a luat în examinare contestația formulată de MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM – S. TERITORIAL C., împotriva încheierii de ședință din 10 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 15 privind pe inculpatul VIDIȘ V., având ca obiect înlocuire măsură preventivă – art. 242 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 358 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat Vidiș V., personal, aflat în stare de arest preventiv în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, asistat de avocat ales N. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul de fond, emisă de Baroul C.;
Procedura de citare este legal îndeplinită, partea fiind citată cu respectarea dispozițiilor art.258-262 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 372 cod procedură penală, s-a procedat la verificarea identității intimatului inculpat Vidiș V..
La interpelarea Curții, având pe rând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public și apărătorul ales al intimatului inculpat, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind chestiuni prealabile, excepții sau cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul contestației, în dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, procuror M. Ț., precizează că în sarcina inculpatului se rețin două infracțiuni grave, introducerea fără drept în țară de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, în speță, fiind vorba despre o cantitate de peste un kilogram de cocaină.
Apărarea a susținut că organul de urmărire penală doar face speculații și că inculpatul nu cunoștea nimic în legătură cu modul în care a ajuns cantitatea de droguri în posesia inculpatului. Sub acest aspect, arată că deși inculpatul a arătat că s-a dus în Germania să-și cumpere mașină, acesta nu deținea și suma de bani necesară achiziționării acesteia iar dacă s-a dus să-și ia mașină, nu poate explica de ce anume și-a cumpărat bilet de avion dus-întors.
Arată că inculpatul are o înfățișare care nu trezește suspiciuni că ar deține ceva ilegal asupra lui, însă acesta are doi frați condamnați tot pentru infracțiuni de trafic de cocaină. De asemenea, arată că nimeni nu îți înmânează un kg de cocaină, întrucât această cantitate are o valoarea foarte mare iar dacă ar înmâna acea cantitate, persoana respectivă nu are certitudinea că înmânează unei persoane de încredere și nu unui colaborator sub acoperire.
Totodată, arată că nu există garanția că inculpatul care are și cetățenie moldoveană, plasat în arest la domiciliu nu va părăsi teritoriul țării, în condițiile în care România este stat membru al Uniunii Europene și nu există consemn la frontieră. Această garanție ar putea fi făcută doar dacă ar fi păzit în permanență de un lucrător de poliție sau dacă inculpatul ar avea montat un dispozitiv de supraveghere.
Motivarea aflată la fila 2 nu reflectă situația de fapt din dosar, afirmându-se că inculpatul recunoaște faptele și în același timp ar dori să colaboreze cu organul judiciar. Aceste susțineri sunt pure afirmații, în condițiile în care de la data de 10.04.2015 și până în prezent nu s-a făcut niciun denunț. La termenul din 10.04.2015 apărarea a solicitat termen pentru ca inculpatul să formuleze un denunț, aspect cu care a fost de acord, însă această poziție nu conduce la ideea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. În situația în care acesta ar colabora cu organele judiciare ar beneficia de anumite prevederi legale, însă toate aceste aspecte nu au influență asupra gravității faptelor, naturii și modului de operare care rămân același.
Inculpatul avea un anumit grad de școlarizare, era muzicant, context în care nu avea nevoie stringentă de bani, împrejurare în care se poate concluziona că a dorit să obțină niște sume de bani fără să-i pese ce consecință are introducerea pe piață a unui kilogram de cocaină. Sub acest aspect, arată că 100 g de cocaină este mai mult decât suficient pentru a distruge o persoană iar un kilogram înseamnă că un număr de 10 persoane ar fi fost distruse.
Gravitatea faptelor se reflectă și în pedepsele stabilite de legiuitor care se apropie de pedepsele ce sunt prevăzute în cazul infracțiunilor de omor.
Față de considerentele expuse, raportat și la împrejurarea că timpul scurs de la momentul arestării preventive este unul foarte mic, că nu există dovada că inculpatul va colabora cu organul de urmărire penală și că nu și-a exprimat poziția în fața judecătorului de fond că va urma procedura simplificată, apreciază că soluția de la fond nu are suport în prezentul dosar.
Consideră că arestul preventiv este justificat față de natura și gravitatea faptelor, cetățenii exprimându-și zilnic, în mass-media, îngrijorarea cu privire la traficul și consumul de droguri.
Consideră că judecătorul de la instanța de fond a comis o greșeală ce ține de temeinicia măsurii, greșeală ce trebuie îndreptată, în sensul admiterii contestației, reținerii spre judecare a cauzei, urmând a se aprecia că temeiurile inițiale de arest preventiv nu s-au schimbat și că singura măsură preventivă aptă la acest moment să asigure buna desfășurare a procesului penal este măsura arestului preventiv și nu măsura arestului la domiciliu care nu poate garanta acest lucru, întrucât inculpatul ar putea să părăsească țara.
Având cuvântul pentru intimatul inculpat Vidiș V., avocat ales N. A., arată că toate susținerile conduc la concluzia că fondul nu mai este necesar. Arată că afirmațiile procurorului nu au nicio legătură cu scopul măsurii preventive prev. la art. 202 C.pr.pen., sens în care trebuie să fie înlăturate.
Susținerile procurorului nu pot convinge un observator independent că singura soluție este aceea de menținere în stare de arest preventiv.
De asemenea, arată că nu poate fi primită susținerea referitoare la împrejurarea că nu există garanții privind o eventuală părăsire a teritoriului țării în situația plasării în arest la domiciliu și că această măsură nu ar avea un regim la fel de sever. Sub acest aspect, arată că pentru cele două măsuri preventive privative de libertate, condițiile sunt aceleași fără a exista vreo diferență. În acest context, legea ar trebui respectată chiar dacă o parte este nemulțumită. Măsura preventivă a arestului la domiciliu dacă a fost reglementată de legiuitor, înseamnă că oferă și garanțiile unui proces echitabil care se va derula în bune condiții, inculpatul fiind supravegheat de un organ de supraveghere în intervale diferite de timp, astfel încât acesta nu ar putea să se sustragă sau să ia legătura cu cineva anume.
În ceea ce privește susținerea că nimeni nu dă o cantitate de droguri unui necunoscut, această susținere nu este bazată pe nicio probă. Totodată, arată că susținerile referitoare la consecințele consumului de droguri nu au nicio legătură cu prezenta cauză, toate aspectele menționate urmând să fie analizate pe fondul cauzei.
Totodată, precizează că nu este adevărată susținerea că inculpatul nu ar fi făcut un denunț. În realitate, acesta a făcut un denunț pentru o infracțiune foarte gravă ce a fost depus la o altă unitate de parchet. Arată că dacă instanța apreciază necesar, va depune un exemplar al acestui denunț.
Curtea învederează că este necesar depunerea acestui înscris ce urmează să fie văzut și de procuror.
Apărătorul inculpatului arată că, atâta timp cât nu s-a declanșat o anchetă singura persoană în măsură să o vadă este președintele completului de judecată.
În continuare, arată că eventuala sustragere a inculpatului nu este probată în niciun fel, neexistând niciun indiciu, context în care cine face o afirmație în fața instanței trebuie să o și dovedească, astfel rămâne la nivelul de simplă speculație, ce trebuie înlăturată. Prin raportare la vârsta inculpatului, problemele sale de sănătate nu există vreun dubiu sau vreo presupunere rezonabilă că în momentul în care va fi lăsat în libertate, singura lui preocupare va fi să fugă din țară pentru a nu mai fi tras la răspundere.
Arată că judecătorul care a admis cererea inculpatului este judecătorul desemnat să soluționeze fondul cauzei, fiind cel care își asumă responsabilitatea pentru cele dispuse în dosar. Apreciază că instanța de fond a analizat dosarul din toate perspectivele și nu doar pentru a da eficiență cererii formulate de apărare. Motivarea este fără cusur iar soluția a fost asumată de judecătorul de fond, înțelegând că aceasta este cale legală și nu menținerea fără un scop, judecătorul fondului fiind singurul mandat prin lege să gestioneze dosarul.
Arată că nu a fost comisă nicio greșeală, iar contestația formulată de parchet trebuie respinsă și pe considerentul că magistratul judecător trebuie să beneficieze de prezumția de bună-credință și să nu fie contrazis doar pentru că soluția nu este convenabilă parchetului.
În concluzie, solicită respingerea contestației formulată de parchet și menținerea arestului la domiciliu.
Având ultimul cuvânt, intimatul inculpat Vidiș V. lasă la aprecierea instanței. Ar dori să fie în libertate pentru a-și lua medicamentele. Nu se va sustrage.
CURTEA:
Deliberând în secret asupra contestației penale de față, a pronunțat următoarea hotărâre:
Prin încheierea de ședință din 10 aprilie 2015, pronunțată în dosarul penal nr._ 15, Tribunalul C. a dispus, în baza art.242 alin.(2) cod procedură penală raportat la art.218 și urm cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de inculpatul Vidiș V. (fiul lui I. și T., născut la 04 09 1964, CNP_, în prezent aflat in stare de arest preventiv in Penitenciarul Poarta Albă) prin încheierea nr 3 din 09 ianuarie 2015 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul penal nr_, cu măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 60 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, măsură constând în obligația impusă inculpatului de a nu părăsi imobilul unde locuiește, respectiv municipiul C., ., jud C., fără permisiunea instanței de judecată pe rolul căreia se află cauza cu respectarea obligațiilor prevăzute de art.221 alin./1,2) Cod procedură penală.
Pentru pronunțarea hotărârii, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul D. – S. Teritorial C., înregistrat la instanță sub nr_ 15, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Vidiș V. pentru săvârșirea infracțiunilor de „introducere în țară de droguri de mare risc” prev. de art.3 alin.1 si 2 din Legea nr.143/2000 si „trafic de droguri de mare risc” prev. de art.2 alin.1 si 2 din Legea nr.143/000, ambele cu aplicarea art.38 alin.l cod penal prin aceea că că la data de 19 12 2014, inculpatul Vidiș V. a introdus in România, în scopul vânzării, trei pachete conținând cantitatea totală de 1 024,36 grame de cocaină.
Față de inculpatul Vidiș V. s-a dispus, în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive prin încheierea nr.3 din 09 ianuarie 2015 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul penal nr._, măsură ce a fost verificată și menținută prin încheierile din 16 februarie 2015, 11 martie 2015 și 25 martie 2015, în camera preliminară.
În prezent, din probele dosarului, se conturează în continuare bănuiala rezonabilă că la data de 19 12 2014, inculpatul Vidiș V. a introdus in România, în scopul vânzării, trei pachete conținând cantitatea totală de 1 024,36 grame de cocaină, pe care a transportat-o până la C., unde a fost prins la data de 20 12 2014.
Mijloacele esențiale de probă constau în: procesul verbal de sesizare din oficiu din 19 12 2014 încheiat de organele de poliție judiciară din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Porturi Maritime C.; procesele verbale din 20 12 2014 încheiate cu ocazia prinderii in flagrant a inculpatului si a controlului efectuat asupra bagajelor personale aparținând acestuia; planșele foto întocmite de specialistul criminalist care a participat la controlul bagajelor; raportul de constatare tehnico-științifică nr._/23 12 2014 al Laboratorului Central de Analiză si Profil al Drogurilor din cadrul IGPR – Direcția de Combatere a Criminalității Organizate si declarațiile inculpatului .
La termenul de judecată din 08 aprilie 2015, inculpatului a indict că se va prevala de procedura recunoașterii vinovăției, și totodată că va face diligențe pentru a colabora cu organele de urmărire penală în scopul descoperirii altor infracțiuni de același gen.
Față de această nouă poziție procesuală, măsura arestului la domiciliu este aptă, în acest context procesual, să asigure scopul măsurilor preventive, respectiv acela de a asigura prezența inculpatului în fața instanței de judecată, precum și controlul asupra locului unde se află acesta, toate acestea în vederea bunei desfășurări a judecății și administrării probelor în condiții de celeritate și acuratețe deoarece, pe de o parte, inculpatul nu mai are interes în denaturarea situației de fapt, iar, pe de altă parte, că are interes în a adopta un comportament care să atragă o soluție judiciară ce-i va fi favorabilă;ca urmare, nu mai sunt de actualitate datele potrivit cărora inculpatul are interesul eventual de a părăsi țara în scopul de a se sustrage răspunderii penale.
Contestația, cale de atac exercitată împotriva măsurii de înlocuire a arestului preventiv
Împotriva hotărârii, în termenul legal, D. – S. Teritorial C. a formulat contestație motivând că temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă nefiind oportună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Aprecierea Curții
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, prin prisma criticilor formulate de procuror și din oficiu, contestația este fondată pentru considerentele expuse în continuare.
Referitor la temeiurile care au determinat luarea măsurii privative de libertate, respectiv art.223 alin.(2) cod procedură penală, subzistă deoarece din probele administrate la urmărire penală rezultă suspiciunea rezonabilă că a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, nu s-au schimbat față de momentul luării arestării preventive, dimpotrivă acuzațiile au fost confirmate de probe-, iar infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului se încadrează între infracțiunile expres prevăzute de legiuitor, cu un grad ridicat de pericol social și de natură a aduce atingere relațiilor sociale ce ocrotesc sănătatea persoanei, regimul substanțelor psihotrope.
Aceste concluzii decurg din circumstanțele reale în care inculpatul ar fi comis infracțiunile, de obiectul infracțiunii și natura-1 kg. drog de mare risc (cocaină), ignorând consecințele negative asupra sănătății semenilor săi cu implicații, evident, și asupra comportamentului negativ ulterior consumului al acestora.
Potrivit art.5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale cum este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Dumont- Maliverg contra Franței), gravitatea infracțiunilor infracțiunilor soldate cu generarea unei stări accentuate de pericol asupra sănătății, integrității fizice a persoanelor, îndeosebi a tinerilor, timpul foarte scurt de la comiterea faptelor, rezonanța socială negativă nefiind atenuată față de durata redusaă a arestului-aproape 4 luni, justifică la acest moment menținerea măsurii arestării preventive, fiind probe că lăsarea inculpatului în libertate nu este oportună.
Cum la acest moment, când inculpatul doar și-a manifestat intenția de a recurge la procedura recunoașterii vinovăției, nu a convins asupra sincerității acestei poziții ca datorându-se înțelegerii gravității activității infracționale și, în consecință, adaptării pe viitor exigențelor societății ori pentru a beneficia de un tratament juridic mai ușor-revocarea/înlocuirea arestului preventiv și până la aplicarea pedepsei, nu a făcut nici vreo dovadă privind conduita în familie, societate, a preocupărilor sale licite, în lipsa și a unui referat de evaluare de către serviciul de probațiune, nu se poate aplica inculpatului o măsură preventivă mai blândă.
Prin urmare, în baza art.4251 alin.(7) pct.2. lit.a) cod procedură penală, se va admite contestația formulată de D., S. TERITORIAL C., se va desființa încheierea contestată și, rejudecând, potrivit art.242 cod procedură penală, se va respinge cererea formulată de intimatul inculpat Vidiș V. (fiul lui I. și al lui T., născut la 04 09 1964), aflat în stare de arest preventiv în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, ca nefondată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.(7) pct.2. lit.a) cod procedură penală, admite contestația formulată de D., S. TERITORIAL C., desființează încheierea de ședință din 10 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul C. și, rejudecând, potrivit art.242 cod procedură penală, respinge cererea formulată de intimatul inculpat Vidiș V. (fiul lui I. și al lui T., născut la 04 09 1964), aflat în stare de arest preventiv în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, ca nefondată.
În baza art.400 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.15
PREȘEDINTE, GREFIER
A. I. G. C.
Jud. fond: T.V. Gheoprghe
Red. dec. Jud. A. I./3 ex./17.04.15
| ← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 308/2015.... | Şantajul (art.194 C.p.). Decizia nr. 323/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
